Decizia civilă nr. 3700/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3700/R/2013
Ședința publică din data de 25 septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A. -T. N.
JUDECĂTORI:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
M. -C. V.
GREFIER:
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL M.
B. și P. M. B., împotriva sentinței civile nr. 1686/F din 11 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, în dosar nr._, privind și pe reclamanta I. D. -M. precum și pe pârâții G. Ș. "S. M. "; B.
, L. T. F. B. și C. J. B. N. având ca obiect drepturi bănești - Legea nr. 303/2009.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 24 septembrie 2013, pârâtul-intimat C. J. B. N. a depus la dosar, prin fax, întâmpinare, prin care solicită admiterea recursului și judecarea cauzei potrivit prevederilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Se constată că prin memoriul de recurs, reclamanta a solicitat judecarea cauzei in conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
După dezbaterea cauzei, s-a depus la dosar din partea UNIUNII JUDEȚENE A S. L. D. Î. B. - N., pentru reclamanta-intimată, întâmpinare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1686/F/_ a Tribunalului B. -N.
s-respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții P. municipiului B., C. local al municipiului B. .
S-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul C. J. B. -N. .
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta U. J. ă a
L. din Î., în numele și pentru membrul de sindicat I. D. -M.
, împotriva pârâților G. Ș. "S. M. "; B., L. T. F. B., C. județean B. -N. , P. municipiului B., C. local al municipiului B. și în consecință:
A fost obligat pârâtul G. Ș. "S. M. "; B. să calculeze drepturile salariale cuvenite reclamantei potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 în raport de
salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit conform Legii nr. 221/2008 și să plătească acesteia diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pe perioada 1 ianuarie 2010 - 31 august 2010, actualizată cu rata inflației începând cu data de 1 ianuarie 2010 și până la data efectivă a plății;
A fost obligat pârâtul L. T. F. B. să calculeze drepturile salariale cuvenite reclamantei potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit conform Legii nr. 221/2008 și să plătească acesteia diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pe perioada 1 ianuarie 2010 - 31 august 2010, actualizată cu rata inflației începând cu data de 1 ianuarie 2010 și până la data efectivă a plății;
S-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtului L.
F. să calculeze drepturile salariale cuvenite reclamantei potrivit Legii nr. 285/2010 în raport de salariul de bază din luna octombrie 2010 stabilit conform Legii-cadru nr. 330/2009 în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit potrivit Legii nr. 221/2008 și să plătească acesteia diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pe perioada 1 ianuarie 2011 - 13 mai 2011 actualizată cu rata inflației începând cu data de 1 ianuarie 2011 și până la data efectivă a plății;
Au fost obligați pârâții C. local al municipiului B. și P. municipiului B. să aprobe, respectiv să aloce pârâtului L. T. F. B. diferențele salariale dintre sumele cuvenite și cele încasate de reclamantă în perioada 1 ianuarie 2010 - 31 august 2010;
S-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâților C. local al municipiului B. și P. municipiului B. să aprobe, respectiv să aloce pârâtului L. T. F. B. diferențele salariale dintre sumele cuvenite și cele încasate de reclamantă în perioada 1 ianuarie 2011 - 13 mai 2011;
- A fost obligat pârâtul C. J. B. -N. să aprobe pârâtului G. Ș. "S. M. "; B. diferențele salariale dintre sumele cuvenite și cele încasate de reclamantă în perioada 1 ianuarie 2010 - 31 august 2010;
S-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtului C.
J. B. -N. să aprobe pârâtului L. T. F. B. diferențele salariale dintre sumele cuvenite și cele încasate de reclamantă în perioadele 1 ianuarie 2010 - 31 august 2010, 1 ianuarie 2011 - 13 mai 2011.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Pârâții C. local al municipiului B., P. municipiului B. au fost chemați în judecată pentru a fi obligați să aloce unității de învățământ L.
T. F. B., sumele necesare plății dreptului reclamantei.
Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
C. local este entitatea căruia unitatea de învățământ îi înaintează proiectul de buget întocmit, cu identificarea tuturor categoriilor de venituri și cheltuieli, finanțate din bugetul local, însoțit de notele de fundamentare, calitate în care aprobă prin hotărâre proiectul de buget.
P., în calitate de ordonator de credite conform art. 63 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, republicată, respectiv consiliul local, ca entitate care răspunde de aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică, justifică legitimare procesuală pasivă.
Faptul că, așa cum arată pârâții în cuprinsul întâmpinării formulate, la fel ca Ministerul Finanțelor Publice, care repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de
administrator al acestui buget, și pârâții au tot un rol de administrator al bugetului local, fără atribuția de a vira unităților de învățământ alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia, constituie o problemă de temeinicie a pretențiilor formulate de reclamantă și nu de calitate procesuală pasivă.
C. județean B. -N. a fost chemat în judecată pentru a fi obligat să aloce unității de învățământ special G. Ș. "S. M. "; B. sumele necesare plății drepturilor pretinse de reclamantă de la această entitate.
Este adevărat că acțiunea formulată a fost una generică, din cuprinsul ei nerezultând expres că din partea consiliului județean se solicită alocarea de fonduri numai pentru unitatea de învățământ special.
Însă, calitatea procesuală pasivă este unică, ea dobândindu-se prin faptul că din partea pârâtului consiliul județean se solicită alocarea de fonduri, iar această obligație îi revine în privința unității de învățământ special chemată în judecată.
Prin urmare, din moment ce consiliul județean asigură fondurile necesare pârâtului G. Ș. "S. M. "; B. acesta dobândește legitimare procesuală pasivă în cauză.
Faptul că această entitate nu finanțează și învățământul preuniversitar obișnuit, normal, este o problemă care se analizează sub aspectul temeiniciei și nu al calității procesuale pasive.
Analizând actele și lucrările dosarului pe fondul dreptului dedus judecății
, tribunalul a reținut faptul că în perioada 1 ianuarie 2010 - 31 august 2010 reclamanta a fost angajată a ambelor unități școlare chemate în judecată, pe postul de profesor consilier, făcând parte din categoria personalului didactic prevăzută de Legea nr. 221/2008, așa cum rezultă din cuprinsul adeverințelor nr. 457/_ și nr. 438/_ depuse la dosar.
Prin decizia nr. 3/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, s-a reținut că urmare a deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Conform acestui act normativ, începând cu 1 octombrie 2008 salariile cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, a personalului cu funcții didactice auxiliare din învățământ au cunoscut o creștere semnificativă, urmare a majorării valorii coeficientului de multiplicare.
Astfel, pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ valoarea coeficientului de multiplicare pe perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 a crescut la valoarea de 400 lei față de 291,678 lei, creșterea fiind de 37%, așa cum rezultă din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 136/2008.
Ca atare, prin decizia în interesul legii s-a reținut că la data de 31 decembrie 2009 salariul cuvenit personalului din învățământ - didactic și didactic auxiliar - era cel calculat în baza prevederilor Legii nr. 221/2008.
La data de 1 ianuarie 2010, a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Prin art. 30 alin. 5 din Legea-cadru nr. 330/2009 s-a instituit principiul păstrării în plată a drepturilor avute la data de 31 decembrie 2009.
În acest sens, prin alin. 5 lit. a din art. 30 din actul normativ menționat s-a stabilit că noul salariu de bază va fi cel corespunzător funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta potrivit anexelor la Legea-cadru nr. 330/2009.
Prin decizia în interesul legii nr. 11/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de
31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
În acest context s-a reținut că noul salariu de bază pentru anul 2010 trebuie calculat pornind de la preluarea celui care corespundea funcției deținute potrivit grilei de salarizare valabile în luna decembrie 2009 și care trebuia plătit personalului didactic din învățământ, în raport cu valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000.
Conform art. 3307alin. 4 din Codul de procedură civilă, deciziile în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanță, care trebuie să respecte interpretarea dată de instanța supremă problemelor de drept asupra cărora este chemată să decidă.
De la acest salariu, calculat conform Legii nr. 221/2008, trebuia să pornească unitatea de învățământ la momentul realizării noii încadrări în baza Legii-cadru nr. 330/2009, ceea ce nu s-a realizat așa cum atestă unitatea de învățământ în cuprinsul adeverințelor nr. 457/_ și nr. 438/_ depuse la dosar .
Prin urmare, în privința reclamantei s-a comis o greșeală de încadrare în temeiul noii legi, întrucât nu s-a ținut seama de salariul cuvenit în baza Legii nr. 221/2008.
Urmare a încadrării eronate salariul de care a beneficiat reclamanta începând cu data de 1 ianuarie 2010 a fost mai mic decât cel efectiv cuvenit, calculat pornind de la valoarea salariului din 31 decembrie 2009, stabilit conform Legii nr. 221/2008.
Stabilirea drepturilor salariale ale personalului din învățământ prin raportarea la o valoare de referință redusă, în contextul în care demersurile legislative anterioare de reducere a acestei valori de referință au fost apreciate ca fiind contrare Constituției României prin decizii ale Curții Constituționale, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de recurs în interesul legii nr. 3/2011, a adoptat o modalitate de interpretare și aplicare unitară a prevederilor legale, reprezintă o ingerință a autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului, care nu păstrează un echilibru just între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al articolului 1 din Protocolul nr. 1.
Întrucât, așa cum rezultă din cuprinsul adeverinței nr. 457/_ (f. 8), reclamanta nu a fost angajata pârâtului L. T. F. B. pe perioada 1 ianuarie 2011 - 13 mai 2011, pretențiile formulate împotriva acestei unități de învățământ pe această perioadă nu sunt întemeiate.
În concluzie, având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Înaltei Curți de C. și Justiție nr. 3/2011 și nr. 11/2012, pronunțate în recurs în interesul legii, se reține că, în perioada 1 ianuarie 2010 - 31 august 2010, în care reclamanta a fost angajată a unităților de învățământ chemate în judecată, aceasta trebuia să beneficieze din partea angajatorului de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Sumele datorate suportă riscul devalorizării, astfel că debitorul obligației de plată este ținut la repararea în totalitate a prejudiciului, motiv pentru care se impune obligarea debitorului la plata actualizată cu indicele inflației a sumelor cuvenite, începând cu data de la care se datorează dreptul și până la data plății efective.
Desigur, calculul drepturilor ca diferență dintre sumele efectiv acordate și cele cuvenite trebuie să aibă în vedere și dispozițiile Legii nr. 118/2010, aplicabilă din 3 iulie 2010, care prevăd diminuarea cuantumului brut al salariilor cu 25%.
În baza considerentelor reținute, a textelor legale și a deciziilor în interesul legii invocate, tribunalul a admis în parte acțiunea .
Potrivit art. 110 alin. 3 din capitolul VIII din Legea nr. 1/2011 a educației naționale intitulat "Finanțarea și baza materială a învățământului preuniversitar";, unitățile de învățământ special funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale consiliilor județene pe a căror rază teritorială își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat.
Potrivit art. 91 alin. 5 lit. ";a"; pct. 1 din Legea nr. 215/2001, republicată, consiliul județean asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes județean privind educația.
C. județean este așadar entitatea căruia unitatea de învățământ G. Ș. "S. M. "; B. îi înaintează proiectul de buget întocmit, cu identificarea tuturor categoriilor de venituri și cheltuieli, finanțate din bugetul local al consiliului județean, însoțit de notele de fundamentare, calitate în care aprobă prin hotărâre proiectul de buget.
În consecință, în baza dispozițiilor legale menționate, tribunalul va admite și acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtului C. județean B. -
N. și în consecință va obliga pârâtul să aprobe pârâtului G. Ș. "S. M. ";
diferențele salariale dintre sumele cuvenite și cele încasate de reclamantă în perioadele 1 ianuarie 2010 - 31 august 2010.
Potrivit art. 104 alin. 2 lit. a din capitolul VIII din Legea nr. 1/2011 a educației naționale intitulat "Finanțarea și baza materială a învățământului preuniversitar";, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Totodată, conform art. 1 alin. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010, finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată.
Consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică, așa cum rezultă din dispozițiile art. 4 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1618/2009.
Potrivit art. 36 alin. 4 lit. ";a"; și alin. 6 lit. ";a"; pct. 1 din Legea nr. 215/2001, republicată, consiliul local aprobă bugetul local, la propunerea primarului, primarul fiind ordonator principal de credite, conform art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001.
local este așadar entitatea căruia unitatea de învățământ îi înaintează proiectul de buget întocmit, cu identificarea tuturor categoriilor de venituri și cheltuieli, finanțate din bugetul local, însoțit de notele de fundamentare, calitate în care aprobă prin hotărâre proiectul de buget.
Ca atare, finanțarea pârâtului L. T. F. B., care nu este unitate de învățământ special, se realizează prin bugetul local al municipiului B. și nu prin bugetul consiliului județean.
În consecință, în baza dispozițiilor legale menționate, tribunalul a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții C. local al municipiului B. și P. municipiului B. ; va respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul C. județean B. -N. .
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. local al municipiului B. și P. municipiului B.,
solicitând modificarea ei în sensul admiterii excepției lipsei calității lor procesuale pasive.
În motivarea recursului, pârâții au susținut că din felul în care este formulată în dispozitivul sentinței obligația ce le revine acestora, reiese să ar trebui să aibă o conduită contrară dispozițiilor art. 2 pct. 2 din Legea nr. 273/2006, conform cărora actul prin care o autoritate publică competentă potrivit legii, afectează fonduri publice unei anumite destinații, în limita creditelor bugetare aprobate.
De asemenea, pârâții-recurenți au mai invocat și dispozițiile art. 4, 14 și 22 din Legea nr. 273/3006.
În cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, la fel și P. are rol de administrator al sumelor ce sunt transferate de la bugetul de stat cu destinația specială pentru acoperirea cheltuielilor salariale pentru salariații unităților de învățământ preuniversitar.
Pentru a se putea conforma obligației de a aloca banii în buget la capitolul cheltuieli, ar trebui să aibă certitudinea că există și sursa de finanțare pe care să o poată indica la capitolul venituri.
În temeiul dispozițiilor art. 37-39 din Legea finanțelor publice locale, există o strânsă corelare și dependență a demersurilor făcute în cadrul procesului bugetar de către autoritățile locale cu cele ale M. ui Finanțelor P. e.
În ceea ce privește C. local al municipiului B. și P. municipiului
B., eventualele obligații ce pot să le revină în ipoteza admiterii acțiunii, acestea nu pot fi decât cele ce decurg din lege, inclusiv O.G. nr.22/2002.
În cazul sumelor de bani ce trebuie alocate către unitățile de învățământ pentru a se achita obligațiile ce derivă din titlurile executorii prin bugetele locale, aceasta presupune ca aceste sume să fie solicitate și evidențiate distinct de unitatea de învățământ cu ocazia elaborării proiectului de buget, iar pe de altă parte aceste sume să fie în mod corespunzător solicitate a le fi transferate de la bugetul de stat, pentru a putea fi virate.
Intimata U. J. ă a S. L. din Î. B. -N. prin întâmpinare depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului.
Prin întâmpinarea formulată de intimatul C. J. B. -N. s-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a cestui intimat.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Conform art. 167 alin.(1) din Legea nr.84/1995, unitățile din învățământul preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte resurse potrivit legii.
Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar are două componente: finanțarea de bază și finanțarea complementară. Finanțarea de bază ce include și cheltuielile de personal, inclusiv drepturile salariale, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetelor locale.
Potrivit art. 104 alin.(2) lit. a) din Legea nr.1/2011, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
La rândul său, art. 36 din Legea nr. 215/2001 prevede că consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educație.
Unitatea administrativ-teritorială este reprezentată de primar în relațiile cu alte autorități publice și în justiție, așa cum prevede art. 62 din Legea nr. 215/2001, iar conform art.63 alin.(4( din același act normativ, primarul exercită funcția de ordonator de credite și întocmește proiectul bugetului local.
În baza acestor dispoziții legale, recurenții au calitate procesuală pasivă în cauză, astfel că în mod legal prima instanță i-a obligat să asigure finanțarea și să aloce fondurile bănești necesare plății drepturilor salariale pe care angajatorul a fost obligat să le calculeze în favoarea salariatului.
Obligațiile stabilite de prima instanță în sarcina pârâților se înscriu strict în sfera atribuțiilor ce le revin acestora în temeiul legii, fără să exceadă cadrului legal în vigoare, așa cum susțin în mod neîntemeiat reclamanții.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct.9, art. 3041și art. 312 alin.(1) C.pr.civ., se va respinge ca nefondat recursul pârâților împotriva sentinței tribunalului, care va fi menținută ca legală și temeinică.
În ceea ce privește solicitarea formulată de intimatul C. J. B. -
N., în cadrul întâmpinării - de admitere a recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive acestui intimat - curtea constată că acest intimat nu a exercitat un recurs propriu, în care să invoce ca motiv de recurs această excepție, astfel încât instanța să se pronunțe asupra ei.
Excepția lipsei calității procesuale - active sau pasive - constituie o excepție de ordine publică, ce poate fi invocată din oficiu și de instanță, însă, în prezenta cauză, curtea a constatat că prima instanță a soluționat corect excepția lipsei calității procesuale pasive a C. J. B. -N., în sensul respingerii, invocarea sa în recurs, din oficiu, neimpunându-se.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL M.
B. și P. M. B., împotriva sentinței civile nr. 1673/F/_ a Tribunalului B. -N., pronunțată în dosar nr._ , pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
A. T. N.
T.
D.
M.
C. V.
M.
L. T.
Red., dact. V.M.
2 ex., _
Jud. fond. C.G. F.
