Decizia civilă nr. 3706/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3706/R/2013
Ședința publică din data de 25 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C.
M.
JUDECĂTORI: S.
-C.
B.
I. -R.
M.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D.
G. A F.
P.
M. împotriva sentinței civile nr. 602 din _
pronunțată de
Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat S.
L. D. Î.
M.
și pe pârâții intimați L. DE A. B. M., C.
LOCAL
B. M. ȘI P.
M.
B. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că motivele de recurs au fost legal comunicate pârâților intimați C. Local B. M. și P. municipiului B. M. .
Totodată se constată că la data de 19 septembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtului intimat P. municipiului B. M. întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 602 din_ a T. ui M., pronunțată în dosarul nr._, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale a pârâtului
P. M. B. M. .
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Învățământ M. în contradictoriu cu pârâții: L. de A. B. M., C. Local
B. M., P. M. B. M. și, în consecință:
A fost obligat pârâtul L. de A. B. M. să calculeze salariile membrilor de sindicat utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 și a O.U.G. nr. 1/2010, coroborate cu prevederile Legii nr. 221/2008 de aprobare cu modificări a O.G. nr. 15/2008, începând de la data de_ și până la_ pentru numiții Corlan M., Ambruș Vilmos, Nuțiu G., Gebe Ludovic, Onea Raluca, Demeter Greta, B. Diana, R. C., P. G., Lenghel M., Boier M., Levay Adela, Manole Roxana, Balogh M., P. A., Herki Iosif C., Halas Codruța, H. h N., Tilca M., Feldman S. D., Feldman Felix, M. A., T. C. ia, Szilagyi
E., Botis Eniko, T. C., Fortuber Helga, Breban Mircea, Sabo Ana S., Sabo M. D., Tasca M., Figuli D., Pocol M., Nemș Bota I. C., Corlan ioan, B. Codruța, Bob E. M., B. C., Herbil Mircea, Lipovan I.
, Ghitu Lavinia, B. Ciprian, Raț Silvana, Raț Tudor, T.
Francisc, Motica D.
,
Sabo Ancuța, Kriszan M., Coteț R., Ocian Hilda, Ș.
Diana, Coviza C.
,
Gyorfi E., Mihuț S., M. M., Bologa Marlena, D. Anabella, Ionca Călin, Kiss Magdolna, Lici M. a și Marc Marcel și începând de la data de_ și până la data de_, pentru numita Bila Ancuța și să le plătească acestora diferențele de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite potrivit acestei dispoziții și cele efectiv încasate, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții C. Local B. M., P. M. B. M. să aloce unității de învățământ L. de A. B. M. sumele necesare pentru plata drepturilor salariale mai sus menționate.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a Direcției Generale a F.
P. M. formulată de pârâții C. Local B. M. și P. M. B. M. și, în consecință a fost obligată D. G. a F. P. M. să aloce pârâtului C. Local B. M. sumele necesare plății drepturilor salariale datorate potrivit prezentei hotărâri.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. M.
B. M., instanța a reținut incidența prevederilor art. 1 din H.G. nr. 538/2001, art. 167 alin. 3 din Legea nr. 84/1995, art. 104 alin. 1 și 2 din Legea educației naționale nr. 1/2011, art. 1 alin. 1, art. 4 și art. 6 din HG nr. 1274/2011
Art. 4 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii stabilește că ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii, virările de credite bugetare putându-se efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.
Reclamantul i-a chemat în judecată pe pârâții C. Local B. M. și P.
M. B. M. în considerarea raporturilor ce leagă angajatorul-unitatea de învățământ pârâtă - de acești pârâți, în condițiile în care raporturile de muncă din sistemul bugetar au, pe lângă latura de drept privat, respectiv raportul concret dintre angajat și angajator, și o latură specifică dreptului public, căci nu se poate face abstracție de faptul că salarizarea cadrelor didactice, ca și a altor categorii de angajați din sistemul bugetar, este stabilită prin lege și asigurată inclusiv de la bugetul de stat .
Conform art. 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare, iar potrivit art. 36 al. 6 lit. a asigură, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
În baza art. 63 alin. 5 lit. c din Legea nr. 215/2001 primarul, în exercitarea atribuțiilor privind serviciile publice asigurate cetățenilor, ia măsuri pentru organizarea executării și executarea în concret a activităților din domeniile prevăzute la art. 36 alin. (6) lit. a) - d.
Legitimarea procesuală a acestor pârâți nu trebuie analizată strict din perspectiva raporturilor juridice de muncă, ci trebuie raportată și la prevederile legale evocate ce constituie temeiul pretenției formulate împotriva lor.
Fiind chemați în judecată raportat la calitatea lor de autorități publice locale, devin incidente dispozițiile art. 1 al. 1 și art. 2 al. 1 lit. b din Legea
554/2004, atât consiliul local, cât și primarul având atât capacitate, cât și calitate procesuală.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Așa cum reiese din adeverința depusă la filele 15-17 dosar, membrii de sindicat reprezentați în cauză, cu excepția numitei Bila Ancuța constituie și au constituit personalul didactic al unității de învățământ pârâte, L. de A. B.
M. în întreaga perioada vizată în prezenta acțiune:_ -_ .
Conform aceleiași adeverințe, Bila Ancuța a fost angajată la L. de A. B.
M. doar la data de_ .
Prin cererea formulată reclamantul a solicitat instanței obligarea angajatorului de a calcula salariile membrilor de sindicat începând de la data de_ și până la_, utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, coroborate cu prevederile Legii 221/2008 de aprobare cu modificări a O.G. 15/2008 și de a le plăti acestora diferențele de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite.
Prin dispozițiile OG nr. 15/2008, privind creșterile salariale ale persona- lului din învățământ pe anul 2008, art. 1 alin. 1 lit. b și c, se stabilea valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul Ro- mâniei prin Legea nr. 221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie -_, aceasta reprezentând valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Această valoare a fost diminuată prin ordonanțe de urgență succesive care au fost ulterior declarate neconstituționale prin decizii ale Curții Constituționale. Curtea Constituțională a stabilit că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de Parlament încalcă articolul 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din Constituție. (Decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, Decizia nr. 842/2 iunie 2009, Decizia nr. 989/30 iunie 2009).
Prin Decizia nr. 3/2011 privind recursul în interesul legii publicată in Monitorul Oficial nr. 350 din_, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009 ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009.
Potrivit art. 330^ 7 al. 4 din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, printr-o decizie în interesul legii, problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial.
În ce privește aplicarea dispozițiilor Legii 221/2008 și în anul 2010, instanța a reținut următoarele:
Art. 7 alin. 2 din Legea 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice menționa că "realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod
etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări";, iar art. 12 alin. 3 din același act normativ precizează că
"în anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. 5 fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezenta lege.";
Art. 30 alin. 5 din Legea 330/2009 prevedea că "în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009.
Însă, ținând seama de faptul că prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice intraseră în vigoare la 1 ianuarie 2010, dar nici acest act normativ și nici Legea nr. 329/2009 nu conțineau vreo reglementare expresă cu privire la modul de încadrare a personalului din aceste instituții și la modul de salarizare a acestuia după expirarea contractelor colective de muncă, Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, publicată în M.O. nr. 62 din 27 ianuarie 2010.
Potrivit art. 5 alin. 1 din O.U.G. nr. 1/2010, începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstra salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009.
Pentru personalul didactic din învățământ art. 5 alin. 6 din O.U.G. nr. 1/2010 prevedea că reîncadrarea la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009.
Însă, cum prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, instanța apreciază că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 nu se poate realiza altfel decât pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008, și nu cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009.
O altă interpretare a prevederilor art. 5 alin. 6 din O.U.G. 1/2010 ar conduce la nesocotirea deciziei susmenționate, dar și a considerentelor de principiu rezultate din deciziile Curții Constituționale pronunțate în materia salarizării cadrelor didactice .
Acest aspect l-a reținut și Curtea Constituțională în Deciziile nr. 877 din
28 iunie 2011 și 1376/18 octombrie 2011, iar prin Decizia nr. 11 din_ Înalta Curte de Casație și Justiție, admițând recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel Craiova, a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic
din învățământ, aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009, are dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008.
Instanța i-a obligat pe pârâții C. Local B. M., P. M. B. M. să aloce unității de învățământ L. de A. B. M. sumele necesare pentru plata drepturilor salariale mai sus menționate din considerentele care au fundamentat legitimarea procesuală pasive a acestora.
Referitor la cererea de chemare în garanție a Direcției Generale a F. P.
M. formulată de pârâții C. Local B. M. și P. M. B. M., instanța a reținut prevederile art. XI al. 1 din O.U.G. nr. 92/2012 referitoare la plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2013.
Potrivit art. 4 lit. b din Legea 5/2013, aplicabilă în speță raportat la dispozițiile O.U.G. Nr. 92/2012, din taxa pe valoarea adăugată s-au alocat 14.638,2 milioane lei sume defalcate pentru bugetele locale, din care: 10.390,1 milioane lei pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor și municipiului București, potrivit anexei nr. 5.
Art. 5 alin. 3 lit. a și b din Legea 5/2013 prevede că sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la art. 4 lit. b) sunt destinate: finanțării de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat pentru categoriile de cheltuieli prevăzute la art. 104 alin. (2) din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, respectiv plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din unitățile de învățământ preuniversitar de stat, în cuantumul prevăzut prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, prin Ordonanța Guvernului nr. 17/2012, cu modificările ulterioare, precum și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2012.
Capitolul III din H.G. 1274/2011 stabilește modalitatea de alocare a sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru asigurarea finanțării de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Potrivit art. 2 al. 2 din H.G. 1274/2011 ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale transmit datele comunicate de unitățile de învățământ cu personalitate juridică direcției generale a finanțelor publice județene, iar conform al. 3, repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene.
Dat fiind rolul Direcției Generale a F. P. M. în repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoare adăugată în scopul plății sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2013, instanța, în temeiul art. XI al. 5 din O.U.G. 92/2012 coroborat cu art. 5 al. 3 lit. b și art. 52 din Legea 5/2013, cu art. art. 2 al. 2 din H.G. 1274/2011, a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâți și a obligat D. G. a F.
P. M. să aloce pârâtului C. Local B. M. sumele necesare plății drepturilor salariale cuvenite membrilor de sindicat reprezentați în cauză. Fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M.
, prin care a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în garanție
a Direcției Generale a F. P. M., formulata de către C. Local B.
M., și pe cale de consecința, respingerea obligării acesteia la alocarea sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate, pentru următoarele motive:
În motivarea recursului se arată că între instituțiile publice pârâte chemate în judecata pentru plata drepturilor de natura salariala și Ministerul Finanțelor Publice exista raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere în vederea obligațiilor legate reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar, iar intre Ministerul Finanțelor Publice și instituțiile respective nu exista nici o obligație de garanție sau despăgubire în cazul neexecutării de către o instituție publica a obligației ce incumba.
Este adevărat ca, în cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia.
Procedura legala de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementata de Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligația de diligenta de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plații sumelor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rol care se realizează prin atribuțiile prevăzute de art.19 lit. a) g) h) și I din Legea nr. 500/2002 cu modificările și completările ulterioare, respectiv de art. 3 alin.1 pct.6-8, 11 și 13 din Hotărârea Guvernului nr.34/2009, cu modificările și completările ulterioare.
Chiar și în ipoteza în care ordonatorii de credite si-ar îndeplini atribuțiile ce le revin în sensul formulării de propuneri de cuprindere în bugetul propriu a sumelor necesare plății obligațiilor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice, la rândul sau, ar întocmi și ar transmite spre aprobare propuneri de rectificare a bugetului de stat, dreptul de decizie aparține legislativului.
Admiterea cererii de chemare în garanție a Direcției Generale a F. P.
este inadmisibila, reclamantul nejustificând o îndreptățire de a introduce acțiunea prin care solicită asigurarea fondurilor împotriva pârâtului, acesta putând sa urmărească valorificarea dreptului sau raportându-se la debitorul lui, respectiv autoritatea angajatoare.
Admiterea cererii formulate împotriva Direcției Generale a F. P. M. echivalează cu obligarea la plata din bugetul M. ui F. P. a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane și care nu se număra printre angajații M. ui F. P., încălcându-se astfel prevederile art.14 din Legea nr. 500/2002.
Înțelege recurentul să se prevaleze de Decizia nr. 10/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este fondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În conformitate cu prevederile art. 60 alin. 1 din C.pr.civ. "partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire."
Dispozițiile art. 60 din C.proc.civ. justifică utilizarea instituției procesuale a chemării în garanție ori de câte ori partea din proces are dreptul, în cazul în care ar cădea în pretenții, să se îndrepte împotriva altei persoane cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
juridică a chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție - izvorâtă fie din convenție, fie dintr-o dispoziție legală - sau a unei obligații de despăgubire ce revine, în principiu, tuturor acelora care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune se face cu titlu oneros, iar obligația de garanție este condiționată de existența unei transmisiuni anterioare, cu titlu oneros, a unui bun sau drept subiectiv.
Având în vedere atribuțiile chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. M. astfel cum au fost stabilite prin dispozițiile art. 19 lit. a), g), h) și i), art. 28 și 34 din Legea nr. 500/2002, respectiv art. 3 alin. (1) pct. 6, 7, 8, 11 și 13 din Hotărârea Guvernului nr. 34 din 22 ianuarie 2009, privind organizarea și funcționarea M. ui F. P., modificată și completată, Curtea reține că acestea nu pot constitui fundamentul unui raport juridic obligațional între autoritatea chemată în garanție, Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. M. și autoritatea publică pârâtă.
Cum între pârâții C. Local B. -M. și P. M. B. -M., pe de o parte, și chematul în garanție D. G. a F. P. M., pe de altă parte, nu există o obligație legală de garanție sau de despăgubire, Curtea reține că în speță cererea de chemare în garanție nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 60 C.proc.civ.
Aceeași soluție a fost adoptată și de către Înalta Curte de Casație și Justiție, care, prin Decizia nr. 10 din 19 septembrie 2011, a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de Apel Suceava și a stabilit că: "În aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. ui F. P. formulată de către
instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege";.
Potrivit dispozițiilor art. 3307alin. 4 din C.pr.civ. decizia pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțele de judecată.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art.
312 alin. 1 și 3 C.proc.civ. va admite recursul declarat împotriva sentinței tribunalului, pe care o va modifica în parte potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Vor fi menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de D. Sentinței civile nr. 602 din_ a T.
G.
A F.
ui M.
P. M. împotriva
, pronunțată în dosarul nr.
_, pe care o modifică în parte în sensul că respinge cererea de chemare în
garanție a Direcției Generale a F. Local al M. B. M. și P.
M.
P.
M.
B. M. .
formulată de pârâții C.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECATORI
C.
M. S.
-C.
B.
I. -R.
M.
G.
G. C.
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
Jud. fond: G. Brîndușa
