Decizia civilă nr. 3712/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3712/R/2013
Ședința publică din data de 25 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M. GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursul declarat de reclamanta I. M. împotriva sentinței civile nr. 1376 din 28 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ și recursurile declarate de pârâții P. MUNICIPIULUI C. -N. și C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. împotriva sentinței civile nr. 1376/_ și încheierii civile nr. 8147/_, pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. _
, privind și pe pârâții intimați L. T. "G. S. "; și M. E. NAȚI. ALE, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantei recurente, av. Varga A., lipsă fiind reprezentanții pârâților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 18 septembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantei intimate întâmpinare la recursurile pârâților, prin care solicită respingerea acestora.
Reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar împuternicire avocațială pentru redactarea întâmpinării și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. E. Naționale, cu consecința admiterii petitului IV și în contradictoriu cu acest pârât, arătând în motivare că are calitate procesuală pasivă întrucât fondurile sunt alocate de la bugetul de stat către bugetele locale, are calitatea de ordonator principal de credite și hotărârea trebuie să-i fie opozabilă. Cu privire la perioada_ -_ arată că acțiunea nu este prescrisă, motivat pe faptul că dreptul la acțiune a luat naștere la data de_ iar acțiunea fost introdusă la data de_, în ultima zi a termenului de prescripție de 3 ani. Referitor la daunele interese arată că instanța de fond nu a motivat în nici fel respingerea acestuia petit, deși drepturile salariale nu s-au acordat la timp, angajatorul fiind obligat să repare întregul prejudiciu în cazul plății cu întârziere. Cu privire la recursul pârâților împotriva sentinței solicită respingerea acestuia, arătând că lipsa de fonduri nu este culpa reclamantei. Există un temei legal bazat pe constatările Înaltei Curți de C. și Justiție vis-a-vis de deciziile Curții Constituționale, precum și practica instanțelor în astfel de acțiuni. De asemenea, solicită respingerea recursului formulat de pârâți împotriva încheierii, motivat pe
faptul că instanța de fond corect a observat că s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere, putându-se formula o cale de atac în cazul în care nu s-ar fi pronunțat asupra excepției prescripției și nu o cerere de completare a hotărârii, dispozitivul fiind favorabil chiar dacă instanța nu s-a pronunțat pe excepție. Pentru pârâți soluția nu era favorabilă, dar criticile privitoare la prescripție au fost formulate doar în recurs împotriva încheierii nu și împotriva sentinței. Consideră că instanța de recurs nu a fost investită cu soluționarea excepției. Fără cheltuieli de
judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1376 din_ a Tribunalul Cluj, pronunțată în dosarul nr._, a fost respinsă ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. și a P. UI MUNICIPIULUI C. -N. invocate de aceștia prin întâmpinare.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de instanță din oficiu a pârâtului M. E., C., T. ȘI S. și în consecință a respins acțiunea față de acesta.
A fost admisă acțiunea formulată de către reclamanta I. M. în contradictoriu cu pârâții L. T. "G. ȘINCAI";, C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. și P. MUNICIPIULUI C. -N. și în consecință:
A fost obligată pârâta L. T. "G. ȘINCAI"; în calitate de angajator, la calcularea și la plata către reclamantă a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu_ și până la_, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții P. MUNICIPIULUI C. -N. și C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
A fost respinsă, în rest, acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a C. ui Local al Municipiului C. -N. și a P. ui Municipiului C. -N., întrucât din textele de lege invocate de către pârât, rezultă tocmai că acestuia îi revine obligația de a vira sumele necesare plății drepturilor salariale ale reclamantei. Raportat la speța de față este irelevant dacă pârâților li s-au alocat de la bugetul de stat sumele necesare acestei plăți, întrucât acest lucru nu îi este imputabil reclamantei și nu afectează calitatea procesuală pasivă a pârâtului.
Instanța a admis excepția prescripției extinctive parțiale a acțiunii, referitor la perioada dintre_ -_ invocată din oficiu de către instanță, întrucât pentru această perioadă s-a împlinit termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a M. ui E. C. T. și S. s-a admis întrucât alocarea sumelor necesare plății drepturilor salariale ale reclamantei se face prin bugetele autorităților publice locale, potrivit prevederilor Legii nr. 128/_ și 273/2006.
Pe fond, instanța a constatat următoarele:
Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamanta a fost angajată al pârâtei de rândul 1 în perioada pentru care solicită plata drepturilor salariale restante.
În această calitate reclamanta este îndreptățită să beneficieze de creșterile salariale prevăzute de OG 15/2008 modificată de Legea nr. 221/2008. Aceasta deoarece OG nr. 136/2008 prin care s-a dispus amânarea aplicării acestei legi, a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1221/_ . De asemenea, art. I pct. 2 și 3 din OG nr. 151/2008 de modificare a OG nr. 15/2008, au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 842/2009 a Curții constituționale. La fel, dispozițiile art. 2 și 3 din OUG nr. 1/2009, prin care, la fel au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 989/2009.
În consecință, având în vedere că toate actele normative de modificare a creșterilor salariale prevăzute de OG nr. 15/2008 modificată prin Legea nr. 221/2008, au fost declarate neconstituționale prin decizii ale Curții constituționale, în privința modificărilor aduse creșterilor salariale prevăzute de această ordonanță, dispozițiile acesteia sunt aplicabile. Prin urmare, pârâta de rândul 1 în calitate de angajator a fost obligată prin prezenta hotărâre să achite diferența dintre cuantumul pe care ar fi trebuit reclamanta să îl primească în condițiile aplicării acesteia și cuantumul pe care l-a primit în mod efectiv.
Î. Curte s-a pronunțat in același sens prin Decizia privind recursul in interesul legii nr. 3/2011, concluzionând ca, efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.
15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu
începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Pârâta nu a contestat faptul că reclamantei nu i s-a plătit această diferență, iar sarcina probei i-ar fi revenit acesteia conform art. 272 din Codul muncii.
În calitate de ordonatori de credite pârâții de rândul 2 și 3 au fost obligați să aloce fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Prin Încheierea civilă nr. 8147 din_
pronunțată în același dosar, s-a respins cererea de completare a dispozitivului Sentinței civile nr. 1376/2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. .
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că prin cererea de completare formulată de pârâtul P. Municipiului C. -N., s-a solicitat admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune și indicarea perioadei pentru care pârâta de rând I este obligată la calcularea și plata drepturilor salariale către reclamantă, respectiv, pârâții de rând II și III au fost obligați la alocarea
fondurilor necesare plății.
Instanța a reținut că din moment ce acțiunea a fost admisă începând cu data de_, admiterea excepției prescripției extinctive ar echivala cu o modificare a soluției pronunțate care nu se poate face pe calea completării de dispozitiv.
Împotriva Sentinței civile nr. 1376/2013 au declarat recurs reclamanta I. M. și P. MUNICIPIULUI C. -N. și C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. .
Prin recursul declarat
de C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. s-a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii civile formulată de reclamant împotriva pârâtului
.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul arată că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală, hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor
legale incidente în materie, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Astfel, la pronunțarea hotărârii instanța de fond nu a avut în vedere poziția procesuala a instituției care, raportat la prevederile legale în vigoare, nu are legitimare procesuala pasiva. Pentru ca pârâtul recurent, C. Local al Municipiului C. -N. să poată îndeplini cerințe cuprinse în petitul acțiunii introductive, este necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ să fi fost calculate in mod corect, să fi fost prevăzute în bugetul de stat, din acesta, sumele destinate cheltuielilor de personal sa fi fost repartizate și virate în contul bugetului local.
Prin urmare, rezulta ca in vederea acordării diferențelor drepturilor salariale, solicitate prin cererea introductiva, era necesar ca partenerii sociali sa procedeze la identificarea surselor de finanțare înainte de adoptarea legii bugetului de stat, negocierea, in vederea includerii respectivelor drepturi în actele normative care le reglementează și achitarea acestora exclusiv din veniturile proprii realizate de unitatea de învățământ.
Arată, de asemenea, ca instituția pârâtă poate aloca sumele necesare plătii drepturilor salariale doar condiționat de împrejurarea ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ să fi fost calculate în mod corect și să fi fost virate in contul bugetului local, având în vedere ca sumele provin de la bugetul de stat, instituția făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, în funcție de necesarul financiar al fie ca reia, în conformitate cu dispozițiile art. 39 alin 6 din Legea 273/2006. Așadar, în cazul prezentului litigiu, arată că nu s-a făcut dovada ca partenerii sociali au urmat etapele mai sus expuse.
Apreciază totodată că, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.
De asemenea recurentul face trimitere la prevederile HCL nr. 57/2012 prin care a fost aprobat bugetul pe anul 2012, arătând că nu a fost asigurată sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamantului.
Prin recursul declarat de P. municipiului C. -N. s-a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant, față de acest pârât
.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că, în principal invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului recurent P. Municipiului C. -N., având în vedere următoarele aspecte:
În conformitate cu prevederile art. 63, alin.4, lit. a din Legea nr. 215/2001 în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin.1 lit. c (atribuții privind bugetul local, primarul exercită funcția de ordonator principal de credite al bugetului local. În considerarea normelor amintite anterior, ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora în condițiile legii.
Din coroborarea prevederilor art. 104 alin. 2 din Legea nr. 1/2011 și art. 50 alin. 2 lit. a din Legea nr. 273/2006, rezultă că este imperios necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ să fi fost calculate în mod corect, să fi fost prevăzute în bugetul de stat-acesta pe de o parte, iar pe de altă parte, din bugetul de stat sumele destinate cheltuielilor de personal să fi fost repartizate si virate în contul bugetului local, instituția recurentă făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, în funcție de necesarul financiar al fiecăreia, în conformitate cu dispozițiile art. 39 alin. 6 din Legea nr. 273/2006.
În conformitate cu dispozițiile Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.
Pe de altă parte bugetul pe anul 2012 a fost aprobat prin HCL nr. 57/2012 insa nu a fost asigurata sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamanților.
Prin recursul declarat de reclamanta I. M.
a solicitat modificarea în parte a sentinței civile atacate; respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului de rândul 4 M. E., C., T. și S., cu consecința admiterii petitului IV și în contradictoriu cu acest pârât; modificării considerentelor privind excepția prescripției extinctive parțiale a dreptului la acțiune pentru perioada_ -_ și admiterea petitului III al acțiunii, cu obligarea L. T.
"G. ȘINCAI"; la plata de daune-interese egale cu dobânda legală pentru sumele solicitate la petitul I din acțiunea introductivă, calculate de la data scadenței și până la data plății efective, calculată astfel: pentru perioada_ -_, dobânda legală urmează a fi calculată în temeiul OG 9/2000 prin raportare la prevederile art. 161 alin. 4 C.mun. (respectiv art. 166 alin. 4 C.mun. modificat prin Legea nr. 40/2011), pentru perioada_ - până la data plății efective a diferențelor salariale, dobânda legală urmează a fi calculată în temeiul art. 2 raportat la art. 1 alin. 3 și coroborat cu art. 3 alin. 2 din O.G. nr. 13/2011.
În motivare susține că pârâtul de rândul 4 M. E., C., T. și S. are calitate procesuală pasivă.
Instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât considerând că alocarea sumelor necesare plății drepturilor salariale cuvenite subsemnatei se face prin bugetele autorităților publice locale, potrivit prevederilor Legii nr.128/_ și 273/2006 - fără a arăta exact care anume prevederi din aceste acte normative au fost luate în considerare de instanță .
Calitatea procesuală pasivă a M. ui rezidă în calitatea sa de ordonator principal de credite, în însăși obligația sa legală de a aloca fonduri instituțiilor de învățământ de la bugetul de stat. Or, alocarea unor astfel de fonduri nu o poate dispune fără a-și asuma propria responsabilitate legală, de aici derivând și necesitatea de a-i fi opozabilă o astfel de hotărâre judecătorească, în cazul executării ei silite.
Fondurile sunt alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale de la bugetele de stat. deci are calitate procesuală pasivă.
Calitatea procesuală pasivă a M. ui rezultă din dispozițiile art.167 din legea nr.84/1995 (care au fost abrogate prin art.361 din Legea nr.1/2011) și din prevederile art.104 din legea nr. 1/2011 - .finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat _, prin bugetele locale_ pentru a) cheltuieli cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariate în bani, stabilite prin lege_ ".
Acțiunea pentru perioada_ -_ nu este prescrisă.
Dreptul la acțiune pentru drepturile cuvenite pentru perioada_ -_ a luat naștere la data de_ deoarece: - drepturile salariale se plătesc în luna următoare, între zilele 5-15 ale lunii conform art. 1 alin. 1 din Ordinul M.F.P. nr. 86/2005 deci pentru luna aprilie 2009 dreptul acesteia de a încasa salariul se naște între 5-15 ale lunii următoare, respectiv între 5-15 mai 2009, data de 15 mai 2009 fiind data scadenței plății salariului pentru luna aprilie 2009.
Astfel că în data de_ s-a născut dreptul pentru plata acestor drepturi.
Cererea de obligare a pârâtului de rândul l la plata către reclamanta de daune interese egale cu dobânda legală, calculată asupra diferențelor salariale neachitate
la timp este actuală, reală și are temei legal.
Astfel, potrivit art. 161 alin. 4 C.mun. (forma în vigoare până în_ ), respectiv art. 166 C.mun. modificat prin Legea nr. 40/2011, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului.
Dobânda legală a fost reglementată până la data de_ de OG nr. 9/2000 (când aceasta a fost abrogată), iar în prezent este reglementată prin OG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar.
Art. 1 din O.G. nr. 13/2011 prevede că dobânda reprezintă o sancțiune pentru plata cu întârziere a unor obligații. Art. 1 alin. 3 din O.G. nr. 13/2011 prevede că "dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare";.
Prin urmare, pentru perioada_ -_ dobânda legală urmează a fi calculată în temeiul OG 9/2000 prin raportare la prevederile art. 161 alin. 4 C.mun. (respectiv art. 166 alin. 4 C.mun. modificat prin Legea nr. 40/2011), iar pentru perioada_ - până la data plății efective a diferențelor salariale, dobânda legală urmează a fi calculată în temeiul art. 2 rap. la art. 1 alin. 3 și coroborat cu art. 3 alin. 2 din O.G. nr. 13/2011.
Drepturile salariale solicitate prin acțiune nu s-au acordat la timp, astfel încât solicitarea de obligare a pârâtului la plata dobânzii legale aferente drepturilor salariale achitate cu întârziere este întemeiată. Instanța de fond trebuia să observe aceste dispoziții legale sau cel puțin să motiveze respingerea acestor pretenții.
Împotriva Încheierii civile nr. 8147/2013
au declarat recurs pârâții P. MUNICIPIULUI C. -N. și C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N.,
solicitând
admiterea acestuia, modificarea încheierii atacate în sensul admiterii cererii de completare a dispozitivului în sensul includerii mențiunii privind admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune, potrivit considerentelor hotărârii, și, pe cale de consecință, respingerea ca prescrisă a acțiunii pentru perioada menționată.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 1 octombrie 2013 reclamantul Sindicatul Liber al Învățământului Preuniversitar C.
a solicitat respingerea recursurilor formulate de pârâți, cu consecința menținerii sentinței civile atacate, ca
fiind temeinică și legală.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Recursurile declarate de pârâții P. MUNICIPIULUI C. -N. și C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. sunt nefondate, având în vedere următoarele considerente:
Prin acțiunea dedusă judecății în fața primei instanțe, reclamanta a solicitat obligarea unităților școlare pârâte la calcularea și plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii 221/2008 începând de la data de_ și până la_ .
De asemenea s-a solicitat obligarea pârâților C. Local al Municipiului C.
-N. și P. Municipiului C. -N. la alocarea sumelor necesare plății.
Potrivit prevederilor art. 167 din Legea nr. 84/1995, în vigoare în perioada pentru care se solicită acordarea drepturilor salariale, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
De asemenea potrivit dispozițiilor art. 16 din H.G. nr. 2192/2004, "finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin
bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.";
Prin urmare bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, reprezintă sursa de finanțare a acesteia, unitatea școlară fiind cea căreia îi revine obligația, în limita sumelor alocate, de plată directă în raport cu salariații săi - membrii de sindicat.
Aceste considerente sunt valabile și raportat la dispozițiile art. 104 din Legea nr. 1/2011, similare în ce privește chestiunea finanțării unităților din învățământul preuniversitar și care prevăd că finanțarea de bază pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal membrilor de sindicat rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din C. muncii coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic (dispoziții menținute în esență în Legea nr. 1/2011), calitatea de angajator aparține unității de învățământ și, prin urmare, acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ- teritoriale. Or, pentru aceasta sunt prevăzute, prin dispoziții legale speciale, atribuții specifice în sarcina altor instituții, printre care și consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale.
În cauză, calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât C. Local al Municipiului C. -N. este justificată
prin prisma faptului că potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. În plus, conform art. 4 alin. 1 din HG nr._ privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 "consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
Deși repartizarea efectivă a fondurilor necesare plății drepturilor salariale pentru unitățile de învățământ se realizează, conform art. 5 alin. 6 din Legea nr. 11/2010 a bugetului de stat pentru anul 2010, de către directorul direcției generale a finanțelor publice județene, Curtea reține că acesta repartizează sumele pe comune, orașe și municipii, astfel încât drepturile salariale solicitate se achită tot din bugetul local.
În raport de prevederile legale menționate mai sus se constată că recurenții au atribuții chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului, astfel că nu se poate reține că nu au calitate procesuală pasivă în cererea de obligare la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune.
Este de menționat că tribunalul nu a obligat pârâții recurenți la plata drepturilor salariale solicitate din veniturile proprii ale unității administrativ teritoriale, ci la alocarea fondurilor necesare din bugetul local, fondurile din care se constituie bugetul local, respectiv destinația acestor fonduri, fiind cea prevăzută de lege.
Pe de altă parte, salariații sunt îndreptățiți la acordarea tuturor drepturilor conferite de lege. Faptul că angajatorul nu a solicitat plata sumelor necesare plății drepturilor salariale solicitate prin acțiune în cadrul demersurilor administrative ce premerg plata drepturilor salariale, nu poate fi imputat cadrelor didactice reprezentate de către sindicat și nici nu se poate constitui într-un motiv temeinic de respingere a acțiunii față de pârâții recurenți, întrucât sursa din care trebuie plătite drepturile bănești acordate rămâne tot bugetul local al unității administrativ- teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, fiind în sarcina pârâților să facă demersurile pentru a obține alocarea sumelor necesare de la bugetul de stat.
Neprevederea în bugetul pe anul 2012 a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale solicitate de reclamanți nu poate determina sistarea plății acestor drepturi salariale, atât timp cât ordonatorii principali de credite, în elaborarea bugetelor instituțiilor din subordine, au obligația de a respecta inclusiv dispozițiile legale care reglementează drepturile salariale ale angajaților.
De altfel, acest aspect aparține etapei executării hotărârii, neputând fi opus drepturilor de natură salarială ale reclamanților, care au caracter pur și simplu, nedepinzând de o atare pretinsă condiție suspensivă.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâți împotriva Încheierii civile nr. 8147/2013 prin care s-a respins cererea de completare a dispozitivului Sentinței civile nr. 1376/2013, Curtea apreciază că în cauză nu sunt întrunite prevederile art. 2812 C.pr.civ..
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 2812 C.pr.civ. "dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri…";.
Prin considerentele Sentinței civile nr. 1376/2013 instanța a arătat că acțiunea reclamantei este prescrisă pentru perioada_ -_, urmând a admite excepția prescripției, mențiune care însă nu se mai regăsește în dispozitivul hotărârii, însă o astfel de omisiune nu echivalează cu nepronunțarea instanței asupra unui capăt de cerere sau asupra unei cereri conexe sau incidentale în sensul prevederilor art. 2812 C.pr.civ.
Mai mult decât atât, potrivit dispozitivului sentinței cu privire la care s-a solicitat de completarea de către pârâții recurenți, acțiunea reclamantei este admisă începând cu data de_, constatându-se astfel existența unei contrarietăți între considerente și dispozitivul hotărârii, care însă nu poate fi îndreptată pe calea completării hotărârii.
Pentru aceste considerente, apreciind că motivele de recurs invocate nu sunt fondate, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ., să respingă ca nefondate recursurile declarate de pârâți împotriva Sentinței civile nr. 1376/2013 și împotriva Încheierii civile nr. 8147/2013.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamantă
, Curtea constată că acesta este fondat în parte, având în vedere următoarele considerente:
În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune privind drepturile bănești solicitate de reclamantă, Curtea reține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii care instituie in termen de prescripție de 3 ani, care începe să curgă de la data nașterii dreptului solicitat.
Termenul de prescripție de 3 ani se calculează de la scadenței plății drepturilor salariale care se situează în intervalul 5 - 15 a lunii pentru luna precedentă potrivit Ordinului MFP nr. 86/2005.
Văzând că acțiunea a fost înregistrată la data de 16 mai 2012 și că reclamanta solicită drepturile salariale și pentru perioada _ -_ , se constată că pentru perioada_ -_, acțiunea nu este prescrisă, motiv pentru care se va admite în parte recursul declarat cu consecința modificării în parte a sentinței atacate în sensul respingerii excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile salariale aferente perioadei_ -_ .
Față de prevederile exprese conținute de Ordinul nr. 86/2005, pe care însăși recurenta reclamantă le reiterează, nu pot fi primite susținerile acesteia în sensul că dreptul material la acțiune s-a născut, pentru luna aprilie 2009, la data de 16 mai 2009, ulterior scadenței plății salariului la data de 15 mai 2009.
Criticile recurentei privind soluția primei instanțe de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. E., C., T. și S.
, sunt nefondate.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 167 alin. 18 din Legea nr. 84/1995 republicată, legiuitorul a statuat că "finanțarea cheltuielilor privind inspectoratele școlare, casele corpului didactic, palatele și cluburile copiilor, centrele și cabinetele de asistentă psihopedagogică, centrele logopedice, cabinetele școlare, cluburile sportive și școlare, se asigură de la bugetul de stat prin bugetul M. ui E. și
C. ";. În acest sens sunt și dispozițiile art. 13 alin. 3 din OUG nr. 32/2001.
Mai mult, art. 17 alin. 2 din H.G. nr. 2192/2004 privind aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, prevede că "finanțarea cheltuielilor privind inspectoratele școlare, casele corpului didactic, palatele și cluburile copiilor și elevilor, centrele și cabinetele de asistență psihopedagogică, centrele logopedice, cabinetele școlare, cluburile sportive și școlare se asigură din bugetul de stat prin bugetul M. ui E. și C. ";.
Pornind de la textele legale menționate și având vedere inclusiv dispozițiile art. 33 din HG nr. 2192/2004, Curtea constată că toate aceste categorii de cheltuieli sunt cheltuieli care vizează învățământul special și se finanțează în mod exclusiv numai de la bugetul de stat, prin bugetul M. ui E. și C. .
Având în vedere contextul legal menționat și reținând că reclamanta nu își desfășoară activitatea în vreuna din instituțiile enumerate, respectiv în învățământul special, Curtea consideră că chemarea în judecată în calitate de pârât a M. ui E., C., T. și S. nu este justificată.
Constatând că pârâtul MECTS nu are legitimitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății, în mod corect prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât.
Nefondate se constată a fi și motivele de recurs privind neacordarea de către prima instanță a dobânzii legale aferente sumelor reprezentând drepturi salariale datorate de unitatea școlară.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 161 alin. 4 C.muncii (art. 166 alin. 4 C.muncii republicat) "întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului";.
În cauza dedusă judecății, prejudiciul produs reclamantei care justifică acordarea de daune interese este determinat de neplata la scadență a drepturilor de natură salarială, iar pentru recuperarea acestuia, prima instanță a obligat pârâtul angajator să procedeze la actualizarea sumelor datorate cu rata inflației la data efectivă a plății, prin aceasta realizându-se o reparare reală și efectivă a prejudiciului produs cauzat prin deprecierea monedei naționale în perioada dintre data exigibilității creanței și data plății.
Prin urmare, nu se justifică acordarea dobânzii legale, cumulat cu actualizarea sumelor cu rata inflației, întrucât aceasta ar conduce la o dublă reparare a prejudiciului și, pe această cale, la îmbogățirea fără justă cauză a reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte recursul declarat de reclamanta I. M. împotriva Sentinței civile nr. 1376 din_ a Tribunalul Cluj, pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în parte în sensul că respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile salariale aferente perioadei_ -_ .
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții P. MUNICIPIULUI
C. -N. și C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. împotriva aceleiași sentințe și împotriva Încheierii civile nr. 8147/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în același dosar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECATORI
C. M. S. -C. B. I. -R. M.
GREFIER
G. C.
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
Jud. fond: B. G. Z.
