Decizia civilă nr. 3715/2013. Obligație de a face. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3715/R/2013
Ședința publică din data de 25 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul B. A. împotriva sentinței civile nr. 6631 din 15 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâta intimată SC M. M. SA, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent personal și asistat de av. P. A. L. și reprezentantul pârâtei intimate, Bucur A., în calitate de director.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 18 septembrie 2013 s-a depus la dosar din partea pârâtei intimate un tabel privind încadrarea în grupele I și II de muncă.
De asemenea, se constată că la data de 25 septembrie 2013, s-au depus la dosar note de ședință din partea reclamantului recurent.
Se constată că viciul de procedură cu reclamantul recurent este acoperit prin prezență.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței atacate și obligarea pârâtei la emiterea adeverinței pe perioada lucrată în grupa de muncă. Arată că reclamantul a lucrat o perioadă
îndelungată în același loc de muncă și în aceleași condiții. Susținerile pârâtei cum că s-a redus activitatea atelierului unde își desfășura activitatea nu demonstrează în nici un fel că s-ar fi modificat condițiile de toxicitate, modificare care ar fi putut justifica neacordarea grupei de muncă. Pârâta manifestă rea- voință în eliberarea adeverinței, deoarece eliberarea acesteia nu ar duce la nici o consecință pentru societate. Din carnetul de muncă al reclamantului nu rezultă nici o reducere a salariului și nu există nici un indiciu că nu ar fi beneficiat de grupa de muncă. Poziția pârâtei nu se justifică atâta timp cât o parte dintre angajați, care au lucrat în același atelier și pe același post ca și reclamantul, au fost încadrați în continuare în grupa a II-a de muncă, iar reclamantul nu. Solicită cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului, conform înscrisurilor depuse la dosar.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 6631 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamantul B. A. în contradictoriu cu pârâta S.C. M. M. S.R.L., C.
-N. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Din carnetul de muncă al reclamantului și din Adresa nr. 104/_ eliberată de SC M. M. SA rezultă că reclamantul a fost încadrat în grupa a II-a de muncă în perioada_ -_ .
Este adevărat că din carnetul său de muncă rezultă că și ulterior datei de_ a avut aceeași încadrare, respectiv operator mase plastice.
Simpla încadrare de operator mase plastice nu este însă suficientă pentru ca activitatea desfășurată de reclamant să intre sub incidența prevederilor Ordinului nr. 50/1991. Astfel acest ordin nu prevede ca fiind încadrată în grupa a II-a activitatea de operator mase plastice.
Astfel după cum rezultă din Adresa nr. 104/_ eliberată de SC M.
M. SA activitatea atelierului în care își desfășura activitatea reclamantul s-a redus începând cu anul 1997, ceea ce a determinat schimbarea încadrării grupei de muncă a reclamantului.
În consecință, instanța a constatat că în mod corect pârâta i-a luat în calcul reclamantului doar perioada desfășurată până în data de_ ca fiind încadrată în grupa a II-a de muncă, motiv pentru care a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B. A.
, solicitând casarea în totalitate a sentinței civile atacate și reținând cauza spre judecare să se dispună admiterea acțiunii reclamantului și în consecința obligarea pârâtei M. M. S.A. la acordarea grupei de munca pe perioada 1989 -_ și în consecința obligarea pârâtei la eliberarea adeverinței necesare subsemnatului reclamant la Casa Teritoriala de Pensii C. ; cu cheltuieli de judecata.
În motivarea recursului se arată că prin adeverința 25/100 din data de_ societatea angajatoare a recunoscut munca în grupa a II - a de munca pe perioada_ -_, menționându-se în aceasta adeverința faptul ca încadrarea recurentului în grupa a II a de munca s-a făcut pe baza Ordinului nr. 50/1990, anexa 2, pct.12., respectiv "Prepararea fritei, a emailurilor sau a glazurii din materii prime cu conținut de bioxid de siliciu liber, plumb sau silicat de zirconiu; prăfuirea (pudrarea) cu pulbere de email a obiectelor din fontă aflate în stare incandescentă, precum și arderea acestor obiecte, în continuare, în cuptoare. Glazurare a produselor";.
Același act normativ prevede la art. 4 faptul ca "Încadrarea în grupele I și II de muncă se va face în situația în care, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile (activitățile, meseriile, funcțiile) prevăzute în aceste grupe depășește nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii";.
Fata de aceasta prevedere a Ordinului nr. 50/1990 și fata de faptul ca nu i s-a schimbat locul de munca în toata perioada cuprinsa între 1989 și_, iar în prima adeverința eliberata pentru perioada de timp cuprinsa între 1989 și 1996, însăși pârâta arată că acesta se încadrează la pct.12 din anexa 2 a Ordinului nr. 50/1990, apreciază că refuzul paratei de a elibera adeverința în cauza este total abuziv.
Cu toate ca parata susține în cuprinsul Adresei nr. 104/_, faptul ca s- a redus activitatea atelierului unde recurentul și-am desfășurat activitatea,
aceasta nu a demonstrat în nici un fel ca s-ar fi modificat condițiile de toxicitate, raportat la art. 4 din Ordinul nr. 50/1990, modificări care ar fi putut justifica neacordarea grupei de munca.
Fata de cele de mai sus, recurentul apreciază faptul că instanța de fond a tratat cu ușurința susținerile acestuia, consemnând faptul că "simpla încadrare de operator de mase plastice nu este suficienta pentru ca activitatea desfășurata de reclamant sa intre sub incidența prevederilor Ordinului nr. 50/1990";.
Mai arată că instanța de fond ar fi trebuit sa se raporteze la pct.12 din anexa 2 a Ordinului nr. 50/1990 și nu la simpla încadrare de operator de mase plastice și să aibă în vedere ca locul de muncă al recurentului nu s-a modificat timp de 19 ani și 10 luni.
Nu în ultimul rând dorește să precizeze faptul că datorită mediului în care a lucrat toata aceasta perioada de timp, are probleme de sănătate serioase.
Având în vedere toate cele de mai sus solicită admiterea recursului așa cum acesta a fost formulat și motivat.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin acțiunea dedusă judecății în fața instanței de fond, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la acordarea grupei II -a de muncă, pentru perioada 1989-_ , în care a lucrat la societatea pârâtă în funcția de operator mase plastice.
Conform pct. 6 din Ordinul nr. 50/1990 (pentru precizarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionării), "nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.). Pct. 7 din același act normativ prevede că "încadrarea în grupele I și II de munca se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru";.
Deși instanța de recurs nu exclude controlul judecătoresc cu privire la nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele de muncă de către conducerea unităților și sindicatele libere conform pct. 6 din Ordinul nr. 50/1990, din probele administrate în cauză nu rezultă că recurentul a exercitat activitate care trebuia să fie încadrată în grupa a II-a de muncă.
Astfel, reclamantul a depus în probațiune copia carnetului de muncă (filele 17-34 dosar fond) și Adeverința nr. 25/100/_ (fila 14 dosar fond) eliberată de SC M. M. SA din care rezultă că în perioada _ -_ reclamantul a lucrat în gr. II -a, conform Ordinului nr. 50/1990, anexa nr. 2 pct. 12, în procent de 100%.
În condițiile în care din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezultă elemente care ar putea determina încadrarea reclamantului în grupa II -a de muncă, ulterior datei de_, iar aceasta nu a solicitat administrarea altor probe care să dovedească că a lucrat în aceleași condiții, nefiind suficientă simpla susținere că a avut aceeași funcție, cu atât mai mult cu cât potrivit susținerilor societății, necontestate de reclamant, activitatea în cadrul atelierului în care a lucrat reclamantul s-a redus începând cu data de_, Curtea apreciază că în
mod corect a apreciat tribunalul că nu s-a dovedit în cauză că reclamantul a desfășurat activitate care trebuia încadrată în grupa a II-a de muncă.
Pe de altă parte începând cu data de 1 aprilie 2001, sunt incidente prevederile Legii nr. 19/2000 care, la art. 19-20, reglementează încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite și, respectiv, în condiții speciale, pentru perioada ulterioară acestui act normativ nemaifiind posibilă încadrarea în grupe de muncă.
Prin dispozițiile HG nr. 261/2001 adoptată în temeiul art. 19 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, legiuitorul a stabilit metodologia și criteriile ce se impuneau a fi întrunite în mod cumulativ pentru încadrarea unor locuri de muncă în condiții deosebite. De asemenea, a fost instituită o procedură obligatorie, stabilită prin dispozițiile art. 3 și urm. din HG nr. 261/2001, care cuprindea mai multe etape, și anume: nominalizarea în vederea încadrării locurilor de munca în condiții deosebite și stabilirea criteriilor aplicabile pentru aceasta încadrare, care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în muncă, acolo unde acesta este înființat; b) expertizarea locurilor de munca din punct de vedere al protecției muncii; efectuarea determinărilor de noxe profesionale, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 1; buletinele de determinări trebuie să cuprindă cel puțin următoarele date: unitatea, secția, atelierul, locul de munca, noxa profesionala, valoarea măsurata, valoarea limită admisă, metodele de măsurare; solicitarea de către angajator de la instituțiile abilitate de Ministerul Sănătății și Familiei a listei cuprinzând bolile profesionale înregistrate sau a listei cuprinzând efectuarea controlului medical pentru personalul care lucrează în locuri de munca în condiții deosebite, pentru determinarea răspunsului specific al organismului; efectuarea evaluării locurilor de munca nominalizate, care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în muncă acolo unde acesta este înființat; stabilirea măsurilor tehnice, sanitare și organizatorice de protecție a muncii corespunzător condițiilor de muncă și factorilor de mediu specifici locului de munca; obținerea avizului inspectoratului teritorial de munca; stabilirea locurilor de muncă în condiții deosebite în conformitate cu art. 19 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale.
De asemenea potrivit prevederilor art. 10 din HG nr. 261/2001 încadrarea salariaților în locurile de muncă în condiții deosebite se face numai în cazul în care activitatea lor se desfășoară efectiv în aceste locuri de munca potrivit programului normal de lucru.
Parcurgerea acestor etape era condiționată de rezultatul verificării de către
inspectoratele teritoriale de muncă a locurilor de muncă, angajatorul fiind obligat să depună la casa teritorială de pensii avizul inspectoratului teritorial de muncă prin care se dovedește încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite și lista cuprinzând categoriile profesionale care lucrează în aceste locuri de munca.
De asemenea, Curtea reține că, prin dispozițiile HG nr. 1025/2003 adoptată în temeiul art. 20 din Legea nr. 19/2000, au fost stabilite metodologia și criteriile ce se impuneau a fi întrunite în mod cumulativ pentru încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale. Astfel, trebuia urmată o procedură obligatorie, stabilită prin dispozițiile art. 3 și urm. din HG nr. 1025/2003, care cuprindea mai multe etape, și anume: nominalizarea locurilor de muncă; solicitarea de verificare a activităților, inițiată de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori cu responsabilul cu protecția muncii, adresată inspectoratelor teritoriale de muncă;
verificarea de către inspectoratele teritoriale de muncă a locurilor de muncă, confirmată prin proces-verbal; efectuarea expertizei tehnice, la solicitarea angajatorului împreună cu sindicatele sau cu reprezentanții angajaților și efectuarea expertizei medicale.
Parcurgerea acestor etape era condiționată de rezultatul verificării de către
inspectoratele teritoriale de muncă a locurilor de muncă, confirmată prin proces- verbal și era urmată de depunerea de către angajator a unui dosar la Comisia pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale, constituită în cadrul
M. ui M., Solidarității Sociale și Familiei, care acorda avizul final.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul declarat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B. A. împotriva Sentinței civile nr. 6631 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECATORI
C. M. S. -C. B. I. -R. M.
GREFIER
G. C.
Red. I.R.M/Dact.S.M 2 ex./_
Jud. fond: B. G. Z.
