Decizia civilă nr. 4600/2013. Obligație de a face. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4600/R/2013
Ședința publică din data de 3 decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanții: C. A., E. C. -A., S. I., B. G., C. S. -N., C.
C. -S., D. R. A., D. C. -R., P. G. I., P. O., S.
M., T. -B. C., V. N. împotriva sentinței civile nr.1936 din 28 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâții intimați D. DE S. P. A J. B. -N., MINISTERUL SĂNĂTĂȚII și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect obligație de a face.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27 noiembrie 2013, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului B. -N.
, reclamanții: C. A., E. C. -A., S. I., B. G., C. S. -N., C.
C. -S., D. R. A., D. C. -R., P. G. I., P. O., S.
M., T. -B. C., V. N., în contradictoriu cu pârâta D. DE S. P. A J. B. -N., au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei să le încheie reclamanților contracte individuale de muncă de la data schimbării încadrării lor, din categoria funcționarilor publici, în cea de personal contractual, respectiv începând cu data de_ .
Reclamanții au mai solicitat să fie obligată pârâta la stabilirea, pentru fiecare reclamant în parte, a încadrării conform dispozițiilor legale în vigoare, ca personal contractual, pe funcția aferentă studiilor, a gradației corespunzătoare tranșei de vechime real deținute, respectiv, a clasei de salarizare corespunzătoare, cu stabilirea coeficientului de ierarhizare aferent și a nivelului salariului de bază corespunzător, la un nivel cel puțin egal cu cel deținut de altă/alte persoană/persoane încadrată/e ca personal contractual și anterior datei de_ .
S-a mai solicitat obligarea pârâtei la achitarea către reclamanți a drepturilor salariale reprezentând diferențele dintre salariul cuvenit în condițiile mai sus menționate și salariul efectiv achitat, începând cu data de_ și până la data punerii efective în executare a hotărârii pronunțate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au avut calitatea de funcționari publici în cadrul Direcției de S. P. a J. B. -N., până
la data de_, când, în baza Ordinului Ministrului S. nr.1078/_, posturile acestora au fost transformate, dobândind calitatea de personal contractual, dată de la care a încetat calitatea lor de funcționari publici în cadrul instituției pârâte.
Reclamanții au susținut în continuare că, dobândind calitatea de personal contractual în cadrul instituției pârâte și îndeplinind, o parte dintre aceștia, funcția de medic primar (dr. C. A., dr.E. C. -A., dr. S. I. ), iar, ceilalți, funcția de asistent medical principal (B. G., C. S. -N., C. C.
-S., D. R., D. C. -R., P. G., P. O., S. M., T. B. C.
și V. N. ), pârâta avea obligația legală corespunzătoare de a le încheia contracte individuale de muncă, în condițiile dispozițiilor Codului muncii în vigoare la acea dată (art. 10 și urm.), precum și ale Contractului colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010 (art. 17 și următoarele), preluate de altfel și de prevederile "Contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități a M. ui S. și unităților din subordine pe anul 2011, înregistrat la M. Muncii, Familiei și Protecției Sociale cu nr. 455/01/_, contract de muncă ce se impunea a fi încheiat în formă scrisă în cel puțin 2 exemplare, semnat de către ambele părți, din care un exemplar unitatea pârâtă avea obligația să îl comunice reclamanților.
Ori, reclamanții susțin că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile menționate anterior, nici cu data de_, dar nici ulterior, și, mai mult de atât, a continuat să le achite aceleași drepturi salariale pe care le-a plătit anterior în cadrul raportului de serviciu pe care aceștia l-au avut stabilit în calitate de funcționari publici.
Totodată, s-a mai arătat că, pentru anumiți reclamanți, pârâta nu a adaptat componența salarială aferentă funcției deținute în calitate de personal contractual, cu competența profesională, respectiv, componenta studiilor de specialitate absolvite nu a fost avută în vedere la data trecerii reclamanților pe posturile de personal contractual.
Astfel, în cazul reclamantului S. I., deși acesta figurează în statele de plată în calitate de medic primar igienă (având dobândit primariatul în perioada în care era încadrat funcționar public), a rămas de fapt cu salariul stabilit în perioada în care era funcționar public, aferent calității avute anterior, de medic specialist.
S-a mai evidențiat și situația reclamantului D. R. în cazul căruia, deși figurează încadrat ca asistent grad principal (recunoscându-i-se, astfel, cel puțin formal, studiile dobândite), nivelul salarizării inițiale avute în calitate de funcționar public (stabilit fără a se avea în vedere nivelul studiilor dobândite), a rămas același.
Reclamanții au mai precizat că, în contextul în care, prin încadrarea lor anterioară în calitate de funcționari publici, nivelul lor de salarizare era semnificativ inferior în raport cu cel al personalului încadrat și anterior datei de_ în calitate de personal contractual (deși specificul activităților desfășurate era similar), în dezacord cu dispozițiile legale, pârâta, cu ocazia "reîncadrării" acestora ca personal contractual, a menținut cuantumul salariului avut de reclamanți, în perioada în care erau funcționari publici, procedând la o
"reîncadrare" defectuoasă, cel puțin cu privire la salariul de bază lunar avut în vedere, cu efect asupra diminuării substanțiale a drepturilor salariale. S-a creat astfel o diferențiere inexplicabilă din punct de vedere legal în privința nivelului de salarii de bază, între cel al personalului ce a deținut anterior calitatea de funcționar public și a fost "reîncadrat" ca personal contractual, în raport cu cel al personalului contractual ce a avut o atare calitate și anterior datei de_ .
Astfel, în opinia reclamanților, noua încadrare pe funcții, urmare a Ordinului 1078/2010, a fost doar una formală, în condițiile în care s-a menținut nivelul indemnizațiilor de care au beneficiat în calitate de funcționari publici, măsură care a afectat drepturile salariale care ar fi trebuit să le fie acordate în conformitate cu prevederile art. 31 din Legea 330/2009.
S-a mai arătat că situația descrisă poate fi lesne observată prin comparațiile evidențiate în tabelul anexat cererii, în care sunt menționate, alături de salariul de bază și tranșa de vechime aferente fiecărui reclamant, calitatea acestora(de medic primar, respectiv asistent principal), precum și compartimentele în care funcționează fiecare, în raport de situația celor trei colegi, care au ocupat și anterior posturi de personal contractual și care le-au pus la dispoziție situația încadrării și salarizării acestora.
S-a mai arătat că, fără a încheia un contract de muncă, care să-și poată produce efectele doar după semnarea lui de către ambele părți, în condițiile înregistrării și comunicării legale ale acestuia, pârâta a continuat să le plătească și după data de_ un salariu echivalent doar celui avut în calitatea deținută anterior - de funcționar public, fără a proceda în mod legal la o încadrare corespunzătoare noii calități dobândite, aceea de personal contractual.
Cu toate acestea, reclamanții arată că pârâta a încheiat și le-a comunicat, în luna august 2011, actul adițional la contractul individual de muncă, care nu prevede însă decât reglementări preluate din contractul colectiv de muncă la nivel național referitoare la drepturile și obligațiile părților, fără însă să facă trimitere la elemente ce țin de noua încadrare, cu preponderență la cele privind nivelul salariului, cu trimitere la dispozițiile legii în vigoare la data "încadrării" ca personal contractual.
Prin solicitarea/contestația înregistrată la pârâtă sub nr. 778/_, reclamanții au susținut că au solicitat acesteia clarificări și soluționări punctuale referitoare la "discrepanțele salariale care se mențin între angajații pe funcții similare cu referire strictă la personalul contractual", însă, până la data formulării acțiunii, pârâta nu le-a comunicat vreun răspuns.
Reclamanții au susținut că, începând cu data de_, stabilirea și acordarea drepturilor salariale aferente încadrării trebuia a se efectua în condițiile art. 31 din Legea nr. 330/2009, respectiv la "nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare", deci la nivelul de salarizare a personalului contractual deja existent, căruia, desigur, i-ar fi fost aplicabile dispozițiile art. 30 din Legea 330/2009. Totodată, art. 9 ale Ordinului M. ui S. nr.1078 din_ prevede că prevederile acestui ordin intră în vigoare la data de 16 august 2010, momentul la care trebuia efectuată reîncadrarea și încheierea contractelor individuale de muncă.
S-au mai invocat art. 11, art. 16, 17, 39, 40, 157, 164- 166 Codul muncii, precum și dispozițiile art. 93 din CCM 2011.
La data de_, reclamanții au formulat o precizare de acțiune( fila nr.151 dosar de fond), cu privire la petitele nr.2 și 3 din acțiunea principală formulată,
în sensul că au solicitat: obligarea pârâtei la stabilirea, pentru fiecare reclamant în parte, a încadrării ca personal contractual, conform cu dispozițiile legale în vigoare, pe funcția aferentă studiilor, a gradației corespunzătoare tranșei de vechime real deținute, respectiv a clasei de salarizare corespunzătoare, cu stabilirea coeficientului de ierarhizare aferent și a nivelului salariului de bază corespunzător, la un nivel cel puțin egal, cu cel deținut de altă/alte persoană/persoane încadrată/e ca personal contractual și anterior datei de _
, respectiv în luna decembrie 2009 și obligarea pârâtei la achitarea drepturilor salariale reprezentând diferențe dintre salariul cuvenit în condițiile de mai sus și salariul efectiv achitat, începând cu data de_ și până la data punerii
efective în executare a hotărârii pronunțate, indexate la data plății cu rata inflației, precum și la plata dobânzii legale aferente perioadei de la data nașterii obligației de plată și până la data plății efective.
Pentru termenul de judecată din_ s-a formulat de către reclamanți o a doua precizare de acțiune (filele nr. 293-295 dosar de fond), prin care aceștia au solicitat, în raport de actele comunicate de către pârâtă la dosarul cauzei, următoarele
:
obligarea pârâtei să emită dispoziția de încadrare și să încheie cu fiecare dintre reclamanți contracte individuale de muncă, de la data schimbării categoriei profesionale, devenind personal contractual;
obligarea pârâtei la stabilirea, pentru fiecare reclamant în parte, a încadrării ca personal contractual, conform cu dispozițiile legale în vigoare (art.31 din Legea 330/2009), pe funcția aferentă studiilor, a gradației corespunzătoare tranșei de vechime real deținute, respectiv a clasei de salarizare corespunzătoare, cu stabilirea coeficientului de ierarhizare aferent și a nivelului salariului de bază corespunzător, inclusiv în privința sumelor compensatorii care fac parte din salariul de bază, la un nivel maxim cu cel deținut de altă/alte persoană/persoane încadrată/e ca personal contractual și anterior datei de_, respectiv în luna decembrie 2009;
obligarea pârâtei la achitarea drepturilor salariale reprezentând diferențe dintre salariul cuvenit în condițiile mai sus menționate și salariul efectiv achitat, începând cu data de_ și până la data punerii efective în executare a hotărârii pronunțate, indexate la data plății cu rata inflației, precum și la plata dobânzii legale aferente perioadei de la data nașterii obligației de plată și până la data plății efective.
În motivare, s-a arătat că reclamanții își mențin în totalitate argumentele expuse în motivarea acțiunii inițiale, evidențiind totodată că aceștia solicită a fi obligată pârâta, la plata salariilor de bază, la care urmează a se adăuga sumele compensatorii care fac parte din salariul de bază, în condițiile impuse de prevederile art. 31, cu trimitere la art. 30 alin.(3) și (5) din Legea 330/2009, la nivelul maxim de salarizare în plată pentru funcțiile similare, aferent aceleiași gradații și nivel de studii, rezultate din conținutul statului de funcții aprobat de Ministerul Sănătății, valabil începând cu data de 1 octombrie 2010, din cadrul acelorași compartimente funcționale, create în baza Ordinului Ministrului S. nr.1078/2010.
Pârâta D. de S. P. B. -N. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată,
arătând că toți cei 13 reclamanți sunt angajații săi-unitate desconcentrată a M. ui S. în teritoriu-fiind salarizați conform prevederilor legale ce reglementează salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Reclamanții sunt personal contractual, calitate deținută începând cu data de 1 octombrie 2010, dată de la care a fost întocmit statul de funcții al Direcției de S. P. B. -N., ca urmare a reorganizării prevăzută de Ordinul M. ui S. nr.1078/_ privind aprobarea regulamentului de organizare și funcționare și a structurii organizatorice ale direcțiilor de sănătate publica județene și a municipiului B. .
Anterior acestei date, reclamanții au deținut calitatea de funcționari publici, în conformitate cu prevederile Ordinului MS nr. 127/2009 privind aprobarea regulamentului de organizare și funcționare și a structurii organizatorice ale direcțiilor de sănătate publica județene și a municipiului B.
.
Pârâta a arătat că aceste prevederi legale au fost comunicate personalului, deci și reclamanților, care au luat la cunoștință și totodată și-au exprimat
acordul cu privire la transformarea postului ocupat, așa cum reiese și din adresa anexata nr.4779/_ .
S-a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii de contestare a dispozițiilor, acestea nefiind contestate în termen așa cum prevede și art.268 lit. a din Legea nr.53/2003 republicată.
Pârâta a mai susținut că, la data de_, le-a fost comunicat reclamanților, prin adresa M. ui S. nr. CS.A/13655 din_, Ordinul Ministrului S. nr. 1600/2010 pentru aprobarea statului de funcții al DSP B.
- N. întocmit cu data de 1 octombrie 2010. În acest context, și având în vedere intrarea în vigoare a Legii nr. 284/2010, respectiv a Legii nr. 285/2010, au fost întocmite dispoziții individuale de reîncadrare a întregului personal al DSP B.
N. - conform noului stat de funcții.
S-a susținut că, prin aceste dispoziții, au fost stabilite drepturile salariale, funcția și locul de muncă pentru întreg personalul instituției, implicit și pentru reclamanți, care nu au contestat la acel moment aceste decizii, deși au luat la cunoștință de actele interne, pârâta considerând că s-ar putea trage concluzia că au fost de acord cu cele comunicate.
Pârâta mai arată că, deși nu au fost încheiate contracte individuale de muncă, dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, în vigoare la acea dată, prevedeau expres că, în situația în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată, iar părțile pot face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă.
În acest sens sunt și dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară, aplicabil la data schimbării calității posturilor reclamanților, precum și cele ale Contractului colectiv de muncă actual nr. 455/01 din 19 iulie 2011 la nivel de Grup de Unități al M. ui S. și unităților din subordine pe anul 2011, înregistrat la M. Muncii, Familiei și Protecției Sociale cu nr. 455/01/_ .
În opinia pârâtei, nu s-ar putea reține nicio culpă în sarcina acesteia, cu atât mai mult cu cât reclamanții și-au continuat activitatea și au fost salarizați, fapte ce relevă existența raporturilor juridice de muncă.
Referitor la pretențiile privind diferențele salariale, pârâta a arătat că salariile de bază au fost stabilite cu respectarea prevederilor Legii nr. 330/2009 și a OUG nr. 1/2010. M. ui S. a transmis instituției pârâte, prin adresa nr. 50845/_ - invocată și de reclamanți, precizări privind întocmirea statului de funcții, care stipulau: "la trecerea pe funcții contractuale, salariații în cauză
(funcționari publici) vor beneficia de drepturile de care ar fi beneficiat în decembrie 2009 în calitate de personal contractual";.
S-au mai invocat și dispozițiile art. 8 din Legea nr. 330/2009, potrivit cărora, în anul 2010, majorarea salariilor, a soldelor funcțiilor de bază și a
indemnizațiilor se va face numai pentru acelea care au un nivel mai mic de 705 lei/lună și fără a depăși această valoare, precum și dispozițiile OUG nr. 1/2010, care stipulează expres, în preambul: "cunoscând obiectivul încadrării în cheltuielile de personal aprobate pentru anul 2010 și pentru respectarea limitării cheltuielilor bugetare impuse de acordurile-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional", ceea ce a condus la stabilirea salariilor reclamanților, prin păstrarea salariului avut de către aceștia în calitate de funcționari publici.
Art.17 alin. 2 din OUG 115/2004 prevede că: "pentru personalul încadrat și care urmează să beneficieze de salarizarea prevăzută în anexa nr.1, salariile de bază individuale se stabilesc pe funcția, gradul sau treapta profesională avută, după cum urmează: a. la limita minimă, dacă salariul de bază individual se
situează sub salariul de bază minim; b. se menține salariul de bază individual dacă acesta se situează între salariul de bază minim și maxim; c. conform evaluării performanțelor profesionale individuale, cu respectarea alin.1 din art. 17, în care se stipulează expres că evaluarea se face în perioada mai-septembrie și cu condiția încadrării în nivelul locațiilor prevăzute pentru cheltuielile cu salariile în bugetul de venituri și cheltuieli".
S-a mai arătat că salariile aprobate prin statul de funcții care a fost comunicat instituției prin adresa M. ui S. nr. 13655/_, au stat la baza stabilirii drepturilor salariale din dispozițiile de reîncadrare emise în luna ianuarie 2011, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 284/2010 și a Legii nr.285/2010.
Pentru termenul de judecată din_, reclamanții au formulat o a treia precizare de acțiune, precum și o extindere de acțiune, solicitând chemarea în judecată a pârâtului Ministerul Sănătății și citarea în cauză a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
.
Reclamanții au solicitat, astfel, obligarea pârâtei DSP B. -N. :
să emită dispoziția de încadrare și să încheie cu fiecare dintre reclamanți contracte individuale de muncă, de la data transformării posturilor de funcționari publici în cele de personal contractual, respectiv cu data de_, conform art. 9 din OMS nr. 1078 din_ ;
stabilirea, pentru fiecare reclamant în parte, a încadrării ca personal contractual, conform cu dispozițiile art. 31 din Legea 330/2009, pe funcția aferentă studiilor, a gradației corespunzătoare tranșei de vechime real deținute, respectiv a clasei de salarizare corespunzătoare, cu stabilirea coeficientului de ierarhizare aferent și a nivelului salariului de bază corespunzător, inclusiv în privința sumelor compensatorii care fac parte din salariul de bază, la un nivel maxim cu cel deținut de altă/alte persoană/persoane încadrată/e în instituție ca personal contractual și anterior datei de_, respectiv în luna decembrie 2009, iar în lipsa unei/unor persoane pe o funcție similară cu a reclamanților, încadrarea urmând a fi stabilită cu raportare la încadrări anterioare pe funcții contractuale echivalente din alte DSP județene din subordinea M. ui S. (conform datelor furnizate de acesta din urmă). În situația în care Ministerul Sănătății nu va furniza informațiile solicitate de Instanță, aferente unor încadrări corespunzătoare, solicită obligarea pârâtei să procedeze la încadrarea reclamanților în cauză la nivelul salariului prev. de art.12 alin.(l) și alin(2) din Legea 330/2009, menționat în tabelul cu situații comparative aferent notelor de ședință depuse pentru termenul din_ ;
achitarea drepturilor salariale reprezentând diferența dintre salariul cuvenit calculat în condițiile de mai sus și salariul efectiv achitat, începând cu data de_ și până la data punerii efective în executare a hotărârii pronunțate în condițiile menționate anterior, indexat la data plății cu rata inflației, precum și plata dobânzii legale aferente perioadei de la data nașterii obligației de plată și până la data plății efective.
plata tuturor deducerilor aferente (impozit, CAS, CASS...) și operarea modificărilor în evidențele privind încadrarea și plata drepturilor salariale.
Prin extindere de acțiune, s-a solicitat a fi chemat în judecată și Ministerul Sănătății, care, prin sentința ce se va pronunța, să fie obligat:
să-și dea avizul, iar în caz de refuz sentința ce se va pronunța să țină loc de aviz, privind încadrarea reclamanților ca personal contractual în cadrul instituției pârâte, conform dispozițiilor art. 31 din Legea 330/2009, pe funcția aferentă studiilor, a gradației corespunzătoare tranșei de vechime real deținute, respectiv a clasei de salarizare corespunzătoare, cu stabilirea coeficientului de ierarhizare aferent și a nivelului salariului de bază corespunzător, inclusiv în
privința sumelor compensatorii care fac parte din salariul de bază, la un nivel maxim cu cel deținut de altă/alte persoană/persoane încadrată/e în instituție ca personal contractual și anterior datei de_, respectiv în luna decembrie 2009, iar în lipsa unei/unor persoane pe o funcție similară cu a reclamanților, încadrarea urmând a fi stabilită cu raportare la încadrări anterioare pe funcții echivalente din alte DSP județene din subordinea M. ui S. (conform datelor furnizate de acesta din urmă);
să aloce fondurile necesare în vederea efectuării de către pârâtă a plății sumelor de bani rezultate din obligațiile stabilite de către instanță prin sentința ce o va pronunța.
S-a mai solicitat și citarea în cauză a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în considerarea prevederilor art.27 din OG 137/2000 republicată, pentru a-și putea preciza poziția cu privire la existența discriminării, respectiv a încălcării în cauză a principiului nedescriminării și a egalității de tratament, cu trimitere la încadrarea reclamanților de către pârâtă în funcția de personal contractual, fără a ține cont de prevederile art. 31 din Legea 330/2009, respectiv, de nivelul de salarizare pentru personalul contractual existent în cadrul aceleiași instituții la data transformării posturilor reclamanților, în condițiile menționate în acțiune și în precizările la aceasta.
S-a arătat că precizarea și extinderea de acțiune s-a impus ca urmare a comunicării în etape de către pârâta DSP a statului de funcții valabil cu data de_ și a celorlalte acte întocmite în legătură cu "reîncadrarea" în funcția contractuală, dar și a refuzului implicit de a pune la dispoziția instanței de documente care să releve nivelul de încadrare a personalului contractual existent anterior în unitate, precum și ca urmare a predării carnetelor de muncă, a vizualizării înscrierilor din acestea și a identificării nivelului de salarizare avut de către personalul contractual preexistent în instituție.
Pârâta D. de S. P. B. -N., față de această precizare și extindere de acțiune, a depus o completare la întâmpinare
, prin care a solicitat instanței să se pronunțe asupra excepției tardivității introducerii acțiunii, reiterând apărările formulate anterior, în sensul că toată procedura de reorganizare conform Ordinului Ms 1078/2010 s-a făcut strict cu respectarea precizărilor transmise de M.S. și A.N.F.P., până la aprobarea statului de funcții valabil cu_ și aprobat prin Ordinul MS 1600/_, nu cu data de_, astfel cum în mod repetat s-a solicitat de către reclamanți.
Prin sentința civilă nr.1936/F din_ pronunțată de Tribunalul B. -N.
,
s-a respins excepția tardivității invocată de pârâta D. de S. P. a J.
-N., s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanții: C. A., E. C. -A., S. I., B. G., C. S. -N., C. C. S.
, D. R. A., D. C. -R., P. G. I., P. O., S. M., T. -B.
, V. N., în contradictoriu cu pârâții: D. de S. P. a J. B.
-N., Ministerul Sănătății, în contradictoriu și cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Examinând cu prioritate, conform dispozițiilor art.137 Cod procedură civilă, excepția tardivității introducerii cererii, tribunalul a constatat că într- adevăr pârâta D. de S. P. B. -N. a emis pentru fiecare reclamant dispozițiile de reîncadrare, depuse la filele 95-107 din dosarul de fond, pârâta nu a fost însă în măsură să prezinte niciun înscris din care să rezulte că reclamanților le-a fost înmânat un exemplar al dispoziției de reîncadrare individuală.
Pe fond, prima instanță a reținut că reclamanții: C. A., E. C. -A., S. I., B. G., C. S. -N., C. C. -S., D. R. A., D.
C. -R., P. G. | I., P. O. | , S. | M. | , T. -B. C. | , V. N. | sunt |
angajații pârâtei D. | de S. | P. | a J. | B. -N. | , lucrând în | cadrul |
serviciilor de supraveghere și control boli transmisibile, evaluarea factorilor de risc din mediul de viață și muncă, evaluarea și promovarea sănătății.
Prin Ordinul M. ui S. nr.1078/_ s-a prevăzut reorganizarea structurilor organizatorice ale direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului B. . Conform dispozițiilor art.5 alin(3) din Ordinul M. ui S. nr.1078/_, personalul direcției de sănătate publică județene și a municipiului B. este constituit din funcționari publici, precum și alte categorii de personal medico-sanitar și auxiliar sanitar care nu exercită prerogative de putere publică, respectiv personalul departamentului de supraveghere în sănătate publică (serviciile de supraveghere și control boli transmisibile, evaluarea factorilor de risc din mediul de viață și muncă, evaluarea și promovarea sănătății, respectiv laboratorul de diagnostic și investigare în sănătate publică) și personalul compartimentului administrativ și mentenanță - care sunt personal contractual.
Astfel, prima instanță a reținut că, pentru departamentul în care lucrau și lucrează reclamanții, s-a prevăzut încadrarea angajaților ca personal contractual, în loc de funcționari publici, cum erau prevăzuți înainte, prin Ordinul M. ui S. nr. 127/2009.
Urmare acestor modificări, era necesară reorganizarea, încadrarea și stabilirea salariilor de bază pentru fiecare angajat al instituției pârâte, or potrivit dispozițiilor legale incidente (art. 7 din Ordinul M. ui S. nr.1078/_ ) direcțiile de sănătate publică județene și a municipiului B. avizează și supun aprobării conducerii M. ui S. propunerile privind structura organizatorică, reorganizarea, restructurarea, schimbarea sediului și a denumirilor unităților sanitare din subordinea acestora.
Prima instanță a reținut că această aprobare a M. ui S., concretizată în Ordinul MS nr.1600/2010, a fost comunicată instituției pârâte abia la data de_, astfel încât pârâta a apreciat că reîncadrarea reclamanților a intervenit odată cu redactarea noului stat de funcții, respectiv cu data de_, statul ce a fost ulterior aprobat și de Ministerul Sănătății (filele nr.82-86 dosar de fond).
Reclamanții au susținut că modificările în statutul lor de angajați trebuiau operate începând cu data de_, întrucât art. 9 din Ordin stabilește că
"prevederile prezentului ordin intră în vigoare la data de 16 august 2010";.
S-a constatat însă de către prima instanț că, raportat la necesitarea îndeplinirii procedurii mai sus arătate, este evident că noua încadrare a reclamanților nu putea fi efectuată începând cu data menționată de aceștia, ci doar ulterior elaborării și aprobării noii structuri a pârâtei D. de S. P. a J. B. -N. .
Prima instanță a mai reținut că, în cadrul interogatoriului administrat în cauză, pârâta a recunoscut că nu a încheiat contracte individuale de muncă cu reclamanții, fiind emisă doar dispoziția de reîncadrare individuală din_, cu privire la care nu s-a făcut dovada aducerii la cunoștință. Totuși, s-a constatat de către tribunal că, în această perioadă, față de dispozițiile art. 16 Codul muncii (în varianta aplicabilă între august 2010-aprilie 2011), neredactarea unui contract în formă scrisă, nu este de natură să atragă nulitatea contractului, existența raporturilor de muncă putând fi dovedită prin orice mijloc de probă. În cazul de față, s-a recunoscut că raporturile de muncă s-au desfășurat și în cursul anilor 2010, 2011, reclamanții prestând activitate în favoarea instituției pârâte și au încasat salariul în fiecare lună.
Reclamanții au solicitat prin prezenta acțiune ca pârâta să fie obligată la încheierea unor contracte individuale de muncă, dar s-a reținut de către prima instanță că această cerere este intim legată de solicitarea încadrării într-o anumită poziție din grila de salarizare, astfel încât s-a apreciat că reclamanții nu au solicitat pur și simplu obligarea pârâtei la încheierea a unui contract individual de muncă care să reflecte situația salarială actuală, ci au solicitat să
fie încheiat contracte individuale de muncă prin care să fie stabilite salariile arătate în precizările de acțiune. Or, s-a constatat că o astfel de solicitare ar putea fi admisă doar în situația în care tribunalul ar aprecia că, începând cu _
, reclamanții ar fi fost salarizați la un nivel inferior celui prevăzut de dispozițiile legale, dar o asemenea concluzie nu a putut fi trasă în prezenta cauză.
S-a apreciat de către reclamanți că, începând cu momentul încadrării ca personal contractual, trebuia stabilit un salariu egal cu al altor colegi cu pregătire și vechime identică, care lucrau ca personal contractual și anterior momentului reorganizării. În acest sens, reclamanții au invocat dispozițiile art.31 din Legea nr. 330/2009 și principiul nediscriminării, apreciind că prin menținerea de către pârâtă în cazul lor a salariilor avute ca funcționari publici, se ajunge la o vădită discriminare a lor prin raportare la alți colegi, care, având pregătire, vechime identică și exercitând o activitate asemănătoare, beneficiază de un salariu de încadrare mai mare.
Prima instanță a reținut că nu-și poate însuși argumentele invocate de către reclamanți, întrucât în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 31 din Legea nr. 330/2009, aceste dispoziții referindu-se la personalul nou-încadrat pe funcții, respectiv pentru persoanele care sunt angajate pe locurile vacante cu respectarea procedurilor incidente și nu se referă la reîncadrarea personalului deja angajat în instituție, dar căruia, din diferite motive, urmează să i se modifice statutul.
Prima instanță a reținut că este evidentă diferența între noțiunile "nou- încadrat"; și "reîncadrat";, neputând fi pus semnul egalității între cele două, cu atât mai mult cu cât art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 prevede că în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009. A rezultat astfel fără nici un dubiu, că în situația transformării în anul 2010 a unui post din funcționar public în cel de personal contractual sau invers, angajatul trebuia să își păstreze salariul avut în luna decembrie 2009, sumele
fiind prevăzute ca atare și în bugetul instituției pârâte.
Dispoziții asemănătoare se regăsesc și în Legea nr. 285/2010 pentru anul 2011, art. 1 alin. 3 prevede că, cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin.
(1) și (2) se va stabili în anul 2011 ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010. Iar pentru anul 2012 dispozițiile art. 1 din Legea nr. 283/2011 stabilesc că în anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.
Prin Deciziile nr.818, 819, 820 și 821 din_, general obligatorii, Curtea Constituțională a stabilit că "prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din
O.G.nr.137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative";.
S-a constatat că aceste decizii sunt incidente în cauză, întrucât nu se pot înlătura prin hotărâre judecătorească dispozițiile legale mai sus amintite, care stabilesc expres nivelul salariilor reclamanților.
Pentru aceste motive, prima instanță a concluzionat că pârâta a stabilit, în cazul reclamanților, în mod corect salariile de încadrare, iar drepturile salariale au fost achitate acestora în conformitate cu dispozițiile legale, neexistând nici o justificare pentru obligarea pârâtei, în mod retroactiv, la plata unor pretinse diferențe salariale.
Având în vedere cele arătate mai sus, tribunalul a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanți.
În baza art.55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs reclamanții: C. A., E. C. -A., S. I., B. G., C. S. -N., C. C. -S., D. R. A.
, D. C. -R., P. G. I., P. O., S. M., T. -B. C., V. N. ,
considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Recurenții arată că, prin sentința recurată, instanța a respins acțiunea precizată și extinsă, reținând apărările pârâtei, fără însă să motiveze, de multe ori, poziția adoptată, iar în alte situații, a interpretat într-o modalitate cel puțin curioasă texte legale fără echivoc.
Mai mult, recurenții arată că, prima instanță a interpretat și a modificat însăși sensul cererilor pe care le-au formulat și a înlăturat nemotivat probe pe care le-au produs în susținerea acțiunii, ori nu s-a pronunțat asupra unor cereri, respectiv, a evitat să analizeze și să se pronunțe asupra unor aspecte, neintrând astfel practic în cercetarea fondului.
Astfel, instanța a concluzionat doar în sensul susținerilor pârâtei Direcției de S. P. B. N. că noua încadrare a reclamanților nu putea fi efectuată decât ulterior "elaborării și aprobării noii structuri a pârâtei D. DE
S. P. ", neluând în considerare prevederile art.9 din conținutul Ordinului
M. ui S. 1078/_, conform cărora: "Prevederile prezentului Ordin intră în vigoare la data de 16 august 2010".
Se mai arată că instanța a ignorat răspunsul la interogatoriu dat de Ministerul Sănătății, la punctului 4, în sensul că:" Modalitatea concretă de încadrare în numărul de posturi repartizat, conform structurii organizatorice, este de competența conducerii fiecărei direcții de sănătate publică în parte" și
"Reîncadrarea dvs. într-o funcție contractuală nu depindea de aprobarea statului de funcții, deoarece schimbarea calității s-a făcut în baza unui ordin al ministrului sănătății.";
Recurenții mai arată că formă scrisă a contractului individual de muncă astfel obligatorie, "…atât pentru siguranța și concretețea raportului juridic de muncă stabilit între părți, cât și pentru necesitatea înregistrării acestuia la instituțiile abilitate în vederea urmăririi încasării contribuțiilor și impozitelor datorate și în vederea protejării intereselor angajaților.";
Mai mult, se consideră că instanța, în continuarea motivării soluției, a denaturat însăși sensul solicitării recurenților de a fi obligată pârâta DSP la încheierea contractelor de muncă în formă scrisă, reținând următoarele: "astfel încât tribunalul apreciază că reclamanții nu solicită pur și simplu obligarea pârâtei la încheierea unui contract individual de muncă care să reflecte situația
salarială actuală, ci solicită să fie încheiat contracte individuale de muncă prin care să fie stabilite salariile arătate în precizările de acțiune".
Se mai invocă faptul că prima instanță a dat o interpretare defectuoasă prevederilor art.31 din Legea 330/2009, apreciind că respectivele dispoziții se referă doar la personalul "nou încadrat pe funcții", respectiv, doar la "persoanele care sunt angajate pe locurile vacante", fără a se referi la reîncadrarea personalului deja angajat în instituție, dar căruia, din diferite motive, urmează să i se modifice statutul.
Ori, recurenții apreciază că, practic, instanța a adăugat la lege, deși ulterior, în conținutul motivării, a făcut trimitere la decizii ale Curții Constituționale care statuau obligativitatea respectării de către instanțe a dispozițiilor legale (decizii pe care le consideră ca fiind fără aplicabilitate în speță
).
Așadar, se apreciază că instanța, făcând distincție între noțiunile de "nou încadrat" și "reîncadrat", a denaturat însăși sensul real al termenilor folosiți de către legiuitor, legiuitor care, în cadrul normei juridice pe care reclamanții și-au fundamentat acțiunea, a precizat că salarizarea la nivelul în plată pentru funcții similare se realizează pentru personalul "nou încadrat pe funcții".
Recurenții mai arată că, în interpretarea defectuoasă a art.31 din Legea nr.330/2009, prima instanță a mai creat o situație de discriminare "potențială", respectiv cea între personalul care ar fi urmat a fi încadrat pe eventualele funcții vacante (și care astfel nu ar fi intrat sub incidența OMS 1078/2010) și reclamanți (care practic, aveau vechime pe aceleași posturi - schimbându-se doar modul de încadrare, nu și postul ca atare, cu atribuțiunile lui, atât în calitate de funcționar public, cât și anterior, în calitate de personal contractual), dând astfel o interpretare eronată textului legal incident încadrării reclamanților.
Se consideră că instanța trebuia astfel să analizeze incidența textelor menționate într-o abordare sistematică, luând în considerare și celelalte prevederi legale menționate din Legea 330/2009 (art. l, art.3 lit. b și art.6 lit. a și c, art.29), dar și prevederile de principiu care interzic discriminarea, din Legea 330(2009 (art.3 lit. b și d), din Codul muncii (art.5 alin. l și 4), precum și cele ale O.G.137/2000 și ale Ordinului C.N.C.D. 286/_ .
Ori, recurenții consideră că, dacă prima instanță ar fi analizat conținutul acțiunii și respectiv, apărările pârâtei și prin prisma respectivelor norme juridice cu caracter imperativ, ar fi constatat în mod evident existența unei situații de discriminare indirectă creată de pârâtă referitoare la încadrarea salarială a reclamanților ca personal contractual, la un nivel inferior în raport de personalul contractual încadrat pe funcții similare, preexistent în instituție ori din alte unități similare de același grad din alte județe.
Totodată, se consideră că instanța avea obligația să solicite Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării comunicarea punctului său de vedere în cauză.
Recurenții mai arată că prima instanță nu a elucidat o problemă pe care au ridicat-o reclamanții, respectiv, ce calitate au avut reclamanții în cadrul instituției între data de 16 august 2010 și până la data de_ .
Pe de altă parte, se apreciază că trimiterile făcute de instanță în considerentele sentinței la dispozițiile Legii nr.285/2010 și ale Legii nr. 283/2011 exced prezentei cauze, neavând legătură cu aceasta.
Se mai arată că prima instanță în mod nejustificat și fără vreo motivare a înlăturat adresa nr.50845/_ a Direcției Organizare și Politici Salariate din cadrul M. ui S. înregistrată la D. de S. P. B. -N. sub nr. 4791/_, prin care s-a dispus ca această instituție să procedeze la încadrarea personalului eliberat din funcția publică, în sensul prevederilor de art.
31 din Legea nr.330/2009. îndrumare lipsită de echivoc, chiar dacă ulterior, prin răspunsurile la interogator, ambele instituții au încercat să-i atribuie un cu totul alt sens.
În drept, se invocă disp. art.3041și art.304 pct.6, pct.7 și pct.9, art.312 alin.3 și 5 Cod.proc.civilă.
Pârâtul Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare,
prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, arătând că instanța de fond în mod corect a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 31 din Legea nr. 330/2009, aceste dispoziții referindu-se la personalul nou încadrat pe funcții, respectiv, la persoanele care sunt încadrate pe locurile vacante cu respectarea procedurilor incidente și nu se referă la reîncadrarea personalului deja angajat în instituție, dar căruia din diferite motive urmează să i se modifice statutul.
Pârâta D. de S. P. a J. B. -N. a formulat întâmpinare,
prin care a solicitat respingerea recursului formulat ca fiind neîntemeiat, reiterând practic aceleași motive menționate în întâmpinarea formulată la judecarea fondului cauzei.
În recurs, nu s-au administrat probe noi.
Analizând recursul formulat de reclamanții: C. A., E. C. -A., S. I., B. G., C. S. -N., C. C. -S., D. R. A., D. C. -
, P. G. I., P. O., S. M., T. -B. C., V. N., în temeiul disp.art.3041 Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este în parte fondat, pentru următoarele considerente:
Curtea constată, în primul rând, ca fiind pe deplin întemeiată cererea reclamanților privind dreptul acestora de a fi în mod legal informați de către D. de S. P. B. -N., în calitate de angajator, la data punerii în executare a Ordinului M. ui S. nr.1078/_, deci a modificării încadrării lor, din cea de funcționari publici, în cea de salariați ai acestei instituții, cu privire la toate elementele pe care legiuitorul le-a menționat în mod expres în art.17 din Codul muncii, dar, mai ales, cu privire la toate componentele salariului pe care aceștia erau îndreptățiți să îl primească pentru munca prestată.
Astfel, prima instanță a constatat ca fiind nefondate cererile reclamanților privind obligarea pârâtei la încheierea unor contracte de muncă în formă scrisă, de la data transformării raporturilor lor de serviciu, în unele de dreptul muncii, reținând în acest sens apărările pârâtei privind aplicabilitatea la această dată a disp.art.16 alin.2 din Codul muncii, ce prevedeau că: "În situatia in care contractul individual de munca nu a fost incheiat in forma scrisa, se prezuma ca a fost incheiat pe o durata nedeterminata, iar partile pot face dovada prevederilor contractuale si a prestatiilor efectuate prin orice alt mijloc de proba.";
Aceste argumente, de natură probatorie, nu pot înătu ra însă culpa
angajatorului intimat care, în cauză, nu a reușit să dovedeas că că ar fi respectat,
în urma adoptării Ordinului M. ui S. nr.1078/_, și dispozițiile art.17 din Codul muncii, în vigoare la data respectivă-
care au transpus Directiva Consiliului 91/533/CEE din 14 octombrie 1991-și care prevăd că salariatul
trebuie să fie infor mat asupra element elor esențiale al e ra porturilor de munc ă
dintre părți, deci și cu privire la drepturile sale salariale, anterior prestării
muncii, considerându-se că această obligație ar fi îndeplinită tocmai prin
semnarea contractului individual de muncă, ori, în speță, un astfel de con tract
nu a fost încheiat.
De asemenea, angajatorul nu a reușit să probeze în cauză nici emiterea și
comunicarea către recurenți a unor decizii individuale de încadrare, în anul
2010, care să cuprindă toate elementele de salarizare.
Astfel, se mai reține că recurenții au primit, conform susținerilor părților,
doar în cursul anu lui 2011, cărțile lo r de muncă, în car e apare menționată
"reîncadrarea lor în funcție CF.OMS 1078/2010";, începând cu data de_ și
salariul de bază lunar.
Art.17 alin.1, 2 din Codul muncii prevede însă că, anterior incheierii sau modificarii contractului individual de munca, angajatorul are obligatia de a informa persoana selectata in vederea angajarii ori, dupa caz, salariatul, cu privire la clauzele esentiale pe care intentionează să le înscrie în contract sau să le modifice, clauze printre care figurează și salariul pe baza, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale.
Conform alin.11din același articol, obligatia de informare a persoanei selectate in vederea angajarii sau a salariatului se considera îndeplinită de catre angajator la momentul semnării contractului individual de muncă sau a actului adițional, dupa caz.
Alin.3 prevede că el ementele din inform area prevazuta la ali n.2 trebuie să se
regasească și in conținutul contractului individual de munca
.
De asemenea, alin.4 al articolului prevede că orice modificare a unuia dintre elementele prevazute la alin.2 in timpul executarii contractului individual de munca impune încheierea unui act aditional la contract, intr-un termen de 15 zile de la data încunoștințării în scris a salariatului, cu exceptia situatiilor in care o asemenea modificare rezulta ca posibila din lege sau din contractul colectiv de munca aplicabil.
De asemenea, art.14 din Convenția O.I.M.nr.95/ 1949 pr ivind protecția
salariului, ratificata de România în anul 1973, prevede următoarele :
Dacă este cazul, vor fi luate măsuri eficace în vederea informării lucrătorilor într-un mod corespunzător și ușor de înțeles:
asupra condițiilor de salarizare care li se vor aplica
, și aceasta înainte de a fi angajați sau cu prilejul oricăror schimbări ale condițiilor de angajare;
cu ocazia fiecărei plăți de salariu, asupra elementelor componente ale salariului, pe perioada de plată considerată, în măsura în care aceste elemente sunt susceptibile de modificări
.
Având în vedere aceste prevederi legale, se poate constata că neîncheierea
contractului individual de muncă, care să cuprindă dreptur ile salariale cuvenite
reclamanților-recurenți, constituie chiar o vătă mare gravă a drepturilor acestor a
și, în mod clar, o neîndeplinire a obligațiilor ce reveneau pârâtului-intimat, în
calitate de angajator, potrivit actelor normative naționale și internaționale.
Indiferent de funcția ocupată și de angajatorul la care un salariat își desfășoară activitatea-chiar dacă în cauză acesta este o instituție publică- el trebuie să se bucure de toate drepturile pe care legislația națională și internațională le recunoaște și le garantează pentru orice lucrător, respectiv, de executarea contractului de muncă în condițiile respectării:
principiului bunei-credințe în raporturile de muncă;
a dreptului la inf ormare asupra elementelor esențiale ale relațiilor juridice
dintre părți, inclusiv cu privire la drepturile salariale cuvenite pentru munca prestată;
a previzibilității, accesibilității și clarității normelor legale ce reglementeaz ă salarizarea acestuia;
Se mai reține că, deși art.157 alin.2 din Codul muncii prevede că sistemul
de salarizare a pe rsonalului din aut oritățile și instituți ile publice finanțate
integral sau în maj oritate de la bugetu l de stat, bugetul a sigurărilor sociale d e
stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu
consultarea organizațiilor sindicale reprezentative - și nu prin negocieri
individuale și/sau c olective cu angajato rul - ace as ta nu în se amn ă c ă leg isl aț ia
n aț ion al ă ș i in tern aț ion al ă le of eră s al ar iaț ilor pl ătiț i d in f ondur i publ ice o pro tecț ie
mai redus ă în cee a c e pr iveș te drep tur ile lor la informare, egalitate în drepturi ș i a
s igur anțe i lor econo mic e ș i soc iale, dec ât celor pl ătiț i de c ătre ang ajator i i dinsectorul privat.
Astfel, ș i în c azul s al ar iaț ilor d in sec torul publ ic, s al ar iul, astfel cum a fost
stabilit prin lege, în speță , printr-o Lege unică de salar izare, respectiv, prin Legea
nr.330/2009, r ămâne un ele me n t esen ț ial al con tr ac tulu i ind iv idu al de mu nc ă ,
f iind deopo tr iv ă c auz ă ș i ob iec t al r apor tu r ilor de munc ă, c are nu po ate f i stabilit de
c ătre ang ajator, de c ătre S tat, în mod d iscreț ion ar ș i d iscr im inatoriu, iar legile ce
af ecte az ă aces t drep t trebu ie s ă f ie suf ic ien t de prev iz ib ile ș i s ă respec te drep tul
ang ajaț ilor l a inf or mare, pen tru c a aceș tia s ă îș i po ată or ien ta condu ita în r apor t d e
acestea.
În acest sens trebuie să avem în vedere faptul că legiuitorul nostru a considerat imperios necesară adoptarea la finele anului 2009 a unei legi privind
salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publi ce, respectiv a Legii nr.330 din 5 noiembrie 2009, care, la art.1 alin.1, a prevăzut următoarel e:
"P rezenta lege are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului.";
De asemenea, art.3 alin.1 lit.d) din aceeași lege-cadru prevede, printre
principiile pe care se bazează sistemul de salarizare reglementat prin acest act
normative, și cel al echității și coerenț ei , prin crearea de oportunități egale
și remunerație egală pentru muncă de valoare egală pe baza principiilor și
normelor unitare privind stabilirea și acordarea salariului și a celorlalte
drepturi de natură salarială ale personalului din sectorul bugetar;
Ar t.6 d in acee aș i leg e
stabilește, printre scopur ile ș i f in al ităț il e ur măr ite prin această reglementare
, și următoarele:
a) armonizarea sistemului de salarizare a personalului din sectorul bugetar în raport cu importanța, răspunderea, complexitatea activității și nivelul studiilor necesare pentru desfășurarea activității;
realizarea ierarhiei salariilor funcțiilor de bază, a soldelor și a indemnizațiilor lunare de încadrare, atât între domeniile de activitate, cât și în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate, având la bază următoarele criterii:
nivelul studiilor și al competențelor;
importanța socială a muncii;
complexitatea și diversitatea activităților;
responsabilitatea și impactul deciziilor;
expunerea la factori de risc;
incompatibilitățile și conflictele de interese;
dificultatea activităților specifice;
condițiile de acceptare pe post;
transparența mecanismului de stabilire a salariului de bază, a soldelor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, precum și a celorlalte drepturi salariale;
În concretizarea acestor principii enunțate legislativ, pentru personalul contractual din unitățile bugetare, deci și pentru reclamanții din prezenta acțiune, salarizarea acestora trebuia să fie previzibilă și accesibilă, iar conform principiului echității și coerenței, în situația în care, chiar sub incidența Legii nr.330/2009, s-a impus încadrarea lor ca personal contractual, acestora trebuiau să le fie create de către an gajator oportunită ți egale și s ă le fi e
asigurată o remunerație egală pentru muncă de v aloare egală, în raport
cu situația angaja ților acestei instit uții cu care ei se aflau într-o situație
comparabilă.
Prin urmare, contrar celor reținute de către prima instanță, lipsa unei reale informări a reclamanților asupra drepturilor salariale la care sunt îndreptățiți, nu poate fi considerată ca fiind o conduită a angajatorului care nu a putut cauza acestor angajați nicio vătămare a drepturilor lor.
Desigur, aceștia au continuat să presteze munca pe care o desfășurau și anterior, în calitate de funcționari publici, și au acceptat plata unui anumit salariu, aceasta însă nu înseamnă că nu sunt îndreptățiți la un salariu stabilit în mod legal și nediscriminatoriu față de cel al colegilor lor care lucrează pe funcții similare și care aveau calitatea de personal contractual și la data adoptării Ordinului M. ui S. nr.1078/_ .
În acest sens, art.170 din Codul muncii republicat stabilește în mod clar că: "Acceptarea fără rezerve a unei părți din drepturile salariale sau semnarea actelor de plată în astfel de situații nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor, potrivit dispozițiilor legale sau contractuale.";
Curtea mai reține că art.31 din Legea nr.330/2009
, atât de mult discutat și interpretat în cauză, este pe deplin ap licabil în situația reclamanților,
având în vedere faptul că statutul funcționarilor publici este încă diferit de cel al salariaților, fiind reglementat prin acte normative diferite, astfel încât nu se poate constata, neexistând niciun temei legal în acest sens, că ar fi intervenit în situația reclamanților, prin aplicarea Ordinului M. ui S. nr.1078 din_, o modificare a raporturilor de serviciu, și nu o încetare a acestora, urmată de încheierea unor raporturi juridice de muncă.
În consecință, având în vedere această situație, se impunea într-adevăr ca această categorie de personal să fie "încadrată";, respectiv, să fie încheiat un nou raport de muncă, și nu "reîncadrată";, pe funcții contractuale, chiar dacă, în fapt, foștii funcționari publici au continuat să presteze aceeași muncă în cadrul instituției intimate.
De altfel, în Anexa nr.3 la adresa nr.3891/_ a D.S.P.B. -N. către Agenția Națională a Funcționarilor P. i- fila nr.229 dosar de fond-volumul I- se prezintă "denumirea completă a funcției publice desființate"; și "denumirea completă a funcției contractuale înființate";, conform Ordinului MS nr.1078/2010, OMS nr.1085/2010.
Prin urmare, recurenților le erau pe deplin aplicabile prevederile
art.31 din Legea nr.330/2009, ce prevăd că: "Pent ru personalul nou -î ncadrat pe funcții î n
perioada de aplicare etapizată, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată
pentru funcțiile similare.";
De altfel, Ministerul Sănătății, prin adresa nr.50845/_ (fila nr.83 dosar de fond-vol.I ), a precizat că, la trecerea pe funcții contractuale, reclamanții
trebuiau să beneficieze de salariile de care ar fi beneficiat în luna decembrie
2009, în calitate de personal contractual.
În realitate, doar în acest mod s-ar fi putut ajunge într-adevăr la o salarizare echitabilă și coerentă a acestora, întrucât, ceea ce reclamanții au
invocat în cauză au fost situații de discriminare salarială ce au apărut în condițiile acestei încadrări pe funcții contractuale, susținând și faptul că nu s-a avut în vedere nivelul studiilor absolvite, gradelor, treptelor și gradației real deținute de fiecare.
Art.16 alin.1 din Co nstituția României
garantează egalitatea în drepturi a cetățenilor.
Potrivit art.1 alin.2 din O.U.G. nr.137/2000
, principiile egalității între
cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în exercitarea
dreptului la muncă,
la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru
muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare, iar conform art.3 lit.a
din același act normativ, dispozițiile acestuia se aplică tutur or persoanelor fizice
sau juridice, public e sau private, cu a tribuții în ceea ce privește: condițiile de
încadrare în muncă, criteriile și condiți ile de recrutare, sel ectare și promovare ,
accesul la toate formele și nivelurile de orientare, formare și perfecționare
profesională .
Potrivit dispozițiilor art.5 din Codul muncii, în cadrul relați ilor de muncă
funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.
Alin.2 al aceluiași articol prevede că orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat, bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală este interzisă.
Conform alin. 3 al articolului, constituie discriminare directă actele și faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin.2, care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea prin înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute de legislația muncii.
Alin.4 al aceluiași articol prevede că reprezintă discriminare indirectă actele sau faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin.2, dar care produc efectele unei discriminări directe.
Se mai reține că art.1 din Protocolul nr.12 la Convenția Europeană a
Drepturilor Omului
prevede că:" Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație.";
Curtea reține că rec urenții au invocat în cauză și a u dovedit existența unor
fapte care permit a se presupune existența unei discriminări în cadrul
raporturilor de muncă, potrivit disp.art.27 alin.4 din O.G. nr.137/2000,
revenindu-i persoanei împotriva căreia s-a formulat acțiunea sarcina de a dovedi
că faptele nu constituie discriminare.
Se mai constataă că, și în prezent, după modificarea O.G. nr.137/2000,
prin Legea nr.61 din 21 martie 2013, art .27 alin.4 din aceast ă ordonanță prevede
următoarele
: "Persoana interesată va prezenta fapte pe baza cărora poate fi prezumată existența unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că nu a avut loc o încălcare a principiului egalității de tratament. În fața instanței se poate invoca orice mijloc de probă, respectând regimul constituțional al drepturilor fundamentale, inclusiv înregistrări audio și video sau date statistice.";
Î n speță, însă, intimata nu a reușit cu probele administrate în cauză să
dovedească că ar fi asigurat reclamanților oportunități egale și o remunerație
egală pentru muncă de valoare egală, raportat la situația angajaților instituției
intimate cu care aceștia se aflau într-o situație comparabilă.
Se mai constată că în mod eronat prima instanță a reținut ca fiind aplicabile în cauză deciziile nr.818, 819, 820 și 821 din_ ale Curții Constituționale, întrucât reclamanții nu au solicitat în cauză anularea ori neaplicarea unor acte normative cu putere de lege, ci înlăturarea unor situații de discriminare apărute în cursul aplicării Legii nr.330/2009 și a Ordinului M. ui S. nr.1078/_, care au avut, desigur, consecințe și asupra salarizării acestora potrivit legilor de salarizare următoare.
Curtea mai reține că, întrucât statul de funcții al D.S.P. a J. B. -N.
, întocmit în temeiul Ordinului M. ui S. nr.1078/_, a fost aprobat
de Ministerul Sănătății prin Ordinul nr.1600/_, doar începând cu data de 1 octombrie 2010, filele nr. 86, 87 dosar fond, se impunea ca intimata să încheie cu fiecare dintre reclamanți contract individual de muncă și să emită dispoziții individuale de încadrare salarială pentru funcția contractuală exercitată, cu aplicarea prevederilor art.31 din Legea nr. 330/2009-avându-se astfel în vedere salariile de care ar fi beneficiat, în luna decembrie 2009, în calitate de personal contractual-, în condițiile recunoașterii studiilor, gradelor, treptelor și gradațiilor real deținute de fiecare-pe care să le și comunice acestora-, începând cu data de_ .
De altfel, și în carnetele de muncă depuse la filele nr.329-376 dosar de fond-vol.II, s-au efectuat de către angajator mențiuni privind încadrarea reclamanților pe funcții contractuale, conform Ordinului M. ui S. nr.1078/_, începând cu data de_ .
Având în vedere rolul M. ui S. în ceea ce privește aplicarea unitară, corectă, nediscriminatorie a dispozițiilor legale aplicabile în domeniul încadrării personalului și a salarizării acestuia în cadrul unităților ce îi sunt subordonate, de a da astfel îndrumările corespunzătoare acestor instituții și a asigura finanțarea intimatei, se reține că se impune admiterea acțiunii și în contradictoriu cu acest pârât, care nu a probat în cauză că ar fi luat toate măsurile ce se impun pentru asigurarea de oportunități egale și a unei remunerații egale pentru muncă de valoare egală tuturor salariaților instituției intimate aflați în situații comparabile.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod.proc. civilă, se va admite în parte recursul declarat de reclamanții: C. A., E. C. -A., S. I., B. G., C. S. -N., C. C. -S., D. R. A., D.
C. -R., P. G. I., P. O., S. M., T. -B. C., V. N., se va
modifica în parte sentința primei instanțe, în sensul de a se admite în parte acțiunea precizată formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții: D. DE S. P. A J. B. -N., MINISTERUL SĂNĂTĂȚII și, în consecință,
pârâta D. DE S. P. A J. B. -N., în temeiul disp.art.17 din Codul muncii, va fi obligată să încheie cu fiecare dintre reclamanți contract individual de muncă, începând cu data de_ și să emită dispoziții individuale de încadrare salarială pentru funcția contractuală exercitată, cu aplicarea prevederilor art.31 din Legea nr. 330/2009, cu recunoașterea studiilor, gradelor, treptelor și gradațiilor real deținute de fiecare.
Pârâta D. DE S. P. A J. B. -N. va fi obligată, în temeiul disp.art.5,159,170,253 din Codul muncii republicat, să achite reclamanților eventuale diferențe dintre salariul astfel stabilit și cel efectiv încasat, începând cu data de_, la zi, cu dobânda legală aferentă calculată începând cu data scadenței și până la data plății efective și să opereze modificările corespunzătoare în evidențele privind încadrarea salariaților.
În temeiul disp.art.276 Cod.proc.civilă, pârâții D. DE S. P. A J.
B. -N. și MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, aflați în culpă procesuală, vor fi obligați să plătească fiecăruia dintre reclamanți suma de câte 350 lei, cheltuieli de judecată parțiale la fondul cauzei, reprezentând onorariu de avocat justificat în mod legal cu chitanțele depuse la filele nr.430-455 dosar de fond-vol.II, proporțional cu pretențiile admise acestora .
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.
În temeiul disp.art.276 Cod.proc.civilă, intimații: D. DE S. P. A
J. B. -N. și MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, aflați în culpă procesuală, vor fi obligați să plătească fiecărui recurent suma de câte 200 lei, cheltuieli de judecată
parțiale în recurs, reprezentând onorariu de avocat justificat în mod legal cu chitanțele depuse la filele nr.40-65 dosar recurs.
Potrivit disp.art.27 alin.6 din O.G. nr.137/2000, prezenta hotărâre se va comunica Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite în parte recursul declarat de reclamanții C. A., E. C. -A., S. I., B. G., C. S. -N., C. C. -S., D. R. A., D.
C. -R., P. G. I., P. O., S. M., T. -B. C., V. N.
împotriva sentinței civile nr. 1936/F din_ a Tribunalului B. -N. pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții: C. A., E. C. - A., S. I., B. G., C. S. -N., C. C. -S., D. R. A.
, D. C. -R., P. G. I., P. O., S. M., T. -B. C., V. N.
în contradictoriu cu pârâții: D. DE S. P. A J. B. -N., MINISTERUL SĂNĂTĂȚII și, în consecință:
Obligă pârâta D. DE S. P. A J. B. -N. să încheie cu fiecare dintre reclamanți contract individual de muncă, începând cu data de_ și să emită dispoziții individuale de încadrare salarială pentru funcția contractuală exercitată, cu aplicarea prevederilor art. 31 din Legea nr.330/2009, cu recunoașterea studiilor, gradelor, treptelor și gradației real deținute de fiecare.
Obligă pârâta D. DE S. P. A J. B. -N. să achite eventuale diferențe dintre salariul astfel stabilit și cel efectiv încasat, începând cu data de_ la zi, cu dobânda legală aferentă calculată începând cu data scadenței și până la data plății efective și să opereze modificările corespunzătoare în evidențele privind încadrarea salariaților.
Obligă pârâții D. DE S. P. A J. B. -N. și MINISTERUL SĂNĂTĂȚII să plătească fiecăruia dintre reclamanți suma de câte 350 lei cheltuieli de judecată parțiale la fondul cauzei.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Obligă intimații D. DE S. P. A J. B. -N. și MINISTERUL SĂNĂTĂȚII să plătească fiecărui recurent suma de câte 200 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. S. -C. B. I. -R. M.
GREFIER
G. C.
Red. C.M.;
Tehnored.: C.M:/V.R.;
2 ex./_ ;
Jud.fond: Tribunalul B. -N.: I. S. B. .
