Decizia civilă nr. 3764/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 3764/R/2013
Ședința publică din 27 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. -M. CONȚ JUDECĂTORI: I. -D. C.
A. -A. P. GREFIER: A. -A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de C. C. D. A J.
B.
-N.
, împotriva sentinței civile nr. 1566/F/_ a Tribunalului B.
-N.
,
pronunțată în dosar nr. _ , privind și pe reclamanta intimată UNIUNEA JUDEȚEANĂ A SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT B. - N., ÎN
NUMELE ȘI PENTRU MEMBRA DE SINDICAT Z. V., precum și pe pârâtul intimat M. E., C., T. ȘI S., având ca obiect drepturi bănești - Legea nr. 330/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâții Consiliul Local al Municipiului B. și Primarul Municipiului B. a fost formulat și motivat în termen legal, conform art. 80 din Legea nr. 168/1999, a fost comunicat intimaților și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 285 din Codul muncii.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că prin memoriul de recurs, pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului lor de la dezbateri, conform prevederilor art. 242 alin. 2 C.pr.civ. (f. 4 din dosar).
De asemenea, Curtea constată că la data de_, a fost înregistrată la dosar o întâmpinare, într-un singur exemplar, care a fost formulată și expediată prin fax de către reclamanta intimată Uniunea Județeană a Sindicate-lor Libere din Învățământ B. - N., în numele și pentru membra de sindicat Z. V.
, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile pronunțată de Tribunalul B. -N. și, totodată, solicită judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său de la dezbateri (f. 12 din dosar).
Având în vedere că nu sunt de formulat alte cereri sau excepții de invocat, Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 1566/F/_ a Tribunalului B. -N., pronunțată în dosarul nr._
, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. E., C., T. ȘI S. .
S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta Z. V. prin UNIUNEA JUDEȚEANĂ A SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT, împotriva
pârâților C. C. D. B. -N., M. E., C., T. ȘI S.
,, ca fiind întemeiată și în consecință:
a fost obligată pârâta C. C. D. B. -N. să calculeze drepturile salariale cuvenite reclamantei în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009, cu luarea în considerare a salariilor de bază aferente lunii decembrie 2009 prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, conform Legii nr. 221/2008 și cu aplicarea Legii nr. 118/2010 și să plătească diferențele dintre drepturile salariale astfel calculate și cele efectiv încasate în perioada _
-_, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la plata efectivă a acestor drepturi.
a fost obligat M. E., C., T. și S. să aloce pârâtei
C. C. D. B. -N. fondurile necesare plății sumelor restante datorate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în perioada 1 ianuarie 2010 - 28 septembrie 2010 reclamanta a fost angajată al unității școlare chemată în judecată, făcând parte din categoria personalului didactic prevăzută de Legea nr. 221/2008, așa cum rezultă din cuprinsul adeverinței nr. 622/_ depusă la dosar (f. 6).
Prin decizia nr. 3/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, s-a reținut că urmare a deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Conform acestui act normativ, începând cu 1 octombrie 2008 salariile cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, a personalului cu funcții didactice auxiliare din învățământ au cunoscut o creștere semnificativă, urmare a majorării valorii coeficientului de multiplicare.
Astfel, pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ valoarea coeficientului de multiplicare pe perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 a crescut la valoarea de 400 lei față de 291,678 lei, creșterea fiind de 37%, așa cum rezultă din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 136/2008.
Ca atare, prin decizia în interesul legii s-a reținut că la data de 31 decembrie 2009 salariul cuvenit personalului din învățământ - didactic și didactic auxiliar - era cel calculat în baza prevederilor Legii nr. 221/2008.
La data de 1 ianuarie 2010, a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Prin art. 30 alin. 5 din Legea-cadru nr. 330/2009 s-a instituit principiul păstrării în plată a drepturilor avute la data de 31 decembrie 2009. În acest sens, prin alin. 5 lit. a din art. 30 din actul normativ menționat s-a stabilit că noul salariu de bază va fi cel corespunzător funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta potrivit anexelor la Legea-cadru nr. 330/2009.
Prin decizia în interesul legii nr. 11/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de
31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un
salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
În acest context s-a reținut că noul salariu de bază pentru anul 2010 trebuie calculat pornind de la preluarea celui care corespundea funcției deținute potrivit grilei de salarizare valabile în luna decembrie 2009 și care trebuia plătit personalului didactic din învățământ, în raport cu valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000.
Conform art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă, deciziile în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanță, care trebuie să respecte interpretarea dată de instanța supremă problemelor de drept asupra cărora este chemată să decidă.
De la acest salariu, calculat conform Legii nr. 221/2008, trebuia să pornească unitatea de învățământ la momentul realizării noii încadrări în baza Legii-cadru nr. 330/2009, ceea ce nu s-a realizat așa cum atestă unitatea de învățământ în cuprinsul adeverinței nr. 622/_ .
Rezultă astfel că în privința reclamantei s-a comis o greșeală de încadrare în temeiul noii legi, întrucât nu s-a ținut seama de salariul cuvenit în baza Legii nr. 221/2008. Urmare a încadrării eronate salariul de care a beneficiat reclamantul începând cu data de 1 ianuarie 2010 a fost mai mic decât cel efectiv cuvenit, calculat pornind de la valoarea salariului din 31 decembrie 2009, stabilit conform Legii nr. 221/2008.
Stabilirea drepturilor salariale ale personalului din învățământ prin raportarea la o valoare de referință redusă, în contextul în care demersurile legislative anterioare de reducere a acestei valori de referință au fost apreciate ca fiind contrare Constituției României prin decizii ale Curții Constituționale, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de recurs în interesul legii nr. 3/2011, a adoptat o modalitate de interpretare și aplicare unitară a prevederilor legale, reprezintă o ingerință a autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului, care nu păstrează un echilibru just între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al articolului 1 din Protocolul nr.1.
Având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Înaltei Curți de C. și Justiție nr. 3/2011 și nr. 11/2012, pronunțate în recurs în interesul legii, se reține că, în perioada 1 ianuarie 2010 - 28 septembrie, respectiv, în care reclamantul a fost angajat al unității de învățământ chemate în judecată, acesta trebuia să beneficieze din partea angajatorului de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Sumele datorate suportă riscul devalorizării, astfel că debitorul obligației de plată este ținut la repararea în totalitate a prejudiciului, motiv pentru care se impune obligarea debitorului la plata actualizată cu indicele inflației a sumelor cuvenite, începând cu data de la care se datorează dreptul și până la data plății efective.
Desigur, calculul drepturilor ca diferență dintre sumele efectiv acordate și cele cuvenite trebuie să aibă în vedere și dispozițiile Legii nr. 118/2010, aplicabilă din 3 iulie 2010, care prevăd diminuarea cuantumului brut al salariilor cu 25%.
În baza considerentelor reținute, a textelor legale și a deciziilor în interesul legii invocate, tribunalul a admis acțiunea civilă formulată împotriva unității de
învățământ și în consecință a obligat pârâta C. C. D. B. N. să calculeze drepturile salariale cuvenite reclamantei potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit conform Legii nr. 221/2008 și să plătească reclamantei diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pe perioada 1 ianuarie 2010 - 28 septembrie 2010, actualizată cu rata inflației începând cu data scadenței și până la data efectivă a plății .
Tribunalul a constatat că potrivit art.167 alin.18 din Legea nr.84/1995 finanțarea cheltuielilor, privind inspectoratele școlare, Casele C. D., palatele și cluburile copiilor și elevilor, centrele și cabinetele de asistență psihopedagogică, centrele logopedice, cabinetele școlare, cluburile sportive și școlare se asigură din bugetul de stat prin bugetul M. ui E. și C. .
De asemenea și potrivit art.11 alin.2 din Legea nr.1/2011, intrată în vigoare în februarie 2011, finanțarea cheltuielilor privind inspectoratele școlare, casele corpului didactic, palatele și cluburile copiilor și elevilor, cluburile sportive școlare, se asigură din bugetul de stat, prin bugetul M. ui E., C., T. și S. .
Având în vedere aceste dispoziții legale imperative ce prevăd că finanțarea cheltuielilor pârâtului angajator, inclusiv cele de personal, se asigură din bugetul
de stat, prin bugetul M.
ui E.
, C.
, T.
și S., tribunalul a
obligat pârâtul M.
E.
, C.
, T.
și S.
să asigure finanțarea
pârâtului angajator privind fondurile bănești necesare plății diferențelor salariale dintre sumele cuvenite și cele încasate efectiv.
luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
În baza art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.
Împotriva acestei sentințe, pârâta C. C. D. A J. B. -N.
a declarat recurs, în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza pe fond, respingerea acțiunii formulată de reclamanta Z. V. .
În motivarea recursului, pârâta a arătat că a procedat la reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de_, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. 6 din O.U.G. nr.1/2009, luând în calcul salariile de bază la data de_, stabilite în conformitate cu prevederile O.U.G. nr.41/2009 aprobată cu Legea nr.300/2009.
Reclamanta nu a contestat modul de reîncadrare în termenul prevăzut de lege, motiv pentru care se consideră că dreptul la acțiune este prescris.
Deciziile de reîncadrare s-au emis cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii, dată la care nu exista o sentință civilă care să oblige pârâta la acordarea unor diferențe salariale.
În drept, se invocă prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Reclamanta intimată UNIUNEA JUDEȚEANĂ A SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT B. - N., în numele și pentru membra de sindicat Z. V. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate.
În susținerea poziției procesuale, reclamanta intimată a arătat că hotărârea primei instanțe a fost dată cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, astfel încât pentru personalul didactic salariul trebuia calculat prin utilizarea coeficientului 1,000 în valoare de 400 lei, coeficient care trebuia utilizat și în anul 2010, în temeiul prevederilor Legii nr. 330/2009 care stabilesc în mod expres și imperativ obligativitatea menținerii salarizării avute la nivelul lunii decembrie 2009 (f.9-12).
Pârâtul intimat M. E., C., T. ȘI S.
deși legal citat nu și-a delegat reprezentant în instanță prin care să-și exprime poziția procesuală.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea, în temeiul art. 3041 C.pr.civ., reține următoarele
:
Critica pârâtei recurente prin care aceasta invocă prescripția dreptului la acțiune al reclamantei, în opinia Curții, nu este fondată.
Astfel, art. 268 alin.1 din Codul muncii, în forma aflată în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată,_, prevede următoarele: "Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator";.
Având în vedere că plata drepturilor salariale aferente lunii ianuarie 2010 s-a realizat efectiv în luna februarie 2010, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de_, Curtea constată că aceasta a fost introdusă în termenul legal de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului, considerent pentru care în temeiul art.316 coroborat cu art.137 alin.1 C.pr.civ. raportat la art.268 alin.1 lit.c) din Codul muncii, va respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta recurentă.
Motivul de recurs al recurentei referitor la nelegalitatea sentinței atacate întrucât pârâta a procedat la reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de_, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. 6 din O.U.G. nr.1/2009, luând în calcul salariile de bază la data de_, stabilite în conformitate cu prevederile O.U.G. nr.41/2009 aprobată cu Legea nr.300/2009, în opinia Curții, nu este întemeiat, pentru considerentele care urmează a fi expuse.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut că în perioada 1 ianuarie 2010 - 28 septembrie 2010 reclamanta a fost angajată al unității școlare, făcând parte din categoria personalului didactic prevăzută de Legea nr. 221/2008, așa cum rezultă din cuprinsul adeverinței nr. 622/_ depusă la dosar (f. 6, dosar fond).
Prin Decizia nr. 3/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii s-a reținut că, urmare a deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale Ordonanțele de Urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Conform acestui act normativ, începând cu 1 octombrie 2008 salariile cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, a personalului cu funcții didactice auxiliare din învățământ au cunoscut o creștere semnificativă, urmare a majorării valorii coeficientului de multiplicare.
Pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ valoarea coeficientului de multiplicare pe perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 a crescut la valoarea de 400 lei față de 291,678 lei, creșterea fiind de 37%, așa cum rezultă din preambulul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 136/2008.
Drept urmare, prin decizia în interesul legii s-a reținut că la data de 31 decembrie 2009 salariul cuvenit personalului din învățământ - didactic și didactic auxiliar - era cel calculat în baza prevederilor Legii nr. 221/2008.
La data de 1 ianuarie 2010, a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Prin art. 30 alin. 5 din Legea-cadru nr. 330/2009 s-a instituit principiul păstrării în plată a drepturilor avute la data de 31 decembrie 2009. În acest sens, prin alin. 5 lit. a din art. 30 din acest act normativ s-a stabilit că noul salariu de bază va fi cel corespunzător funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta potrivit anexelor la Legea-cadru nr. 330/2009.
Prin Decizia nr. 11/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii s-a statuat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
În acest context, în mod legal, s-a reținut că noul salariu de bază pentru anul 2010 trebuie calculat pornind de la preluarea celui care corespundea funcției deținute potrivit grilei de salarizare valabile în luna decembrie 2009 și care trebuia plătit personalului didactic din învățământ, în raport cu valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000.
Conform art. 3307alin. 4 din Codul de procedură civilă, deciziile în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanță, care trebuie să respecte interpretarea dată de instanța supremă problemelor de drept asupra cărora este chemată să decidă.
Prin urmare, pârâta unitatea de învățământ, la momentul realizării noii încadrări în baza Legii-cadru nr. 330/2009, trebuia să pornească de la acest salariu, calculat conform Legii nr. 221/2008, ceea ce nu s-a realizat, așa cum atestă unitatea de învățământ în cuprinsul adeverinței nr. 622/_ .
Astfel, în privința reclamantei s-a comis o greșeală de încadrare în temeiul noii legi întrucât nu s-a ținut seama de salariul cuvenit în baza Legii nr. 221/2008, iar ca urmare a încadrării eronate salariul de care a beneficiat reclamanta începând cu data de 1 ianuarie 2010 a fost mai mic decât cel efectiv cuvenit, calculat pornind de la valoarea salariului din 31 decembrie 2009, stabilit conform Legii nr. 221/2008.
Având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Înaltei Curți de C. și Justiție nr. 3/2011 și nr. 11/2012, pronunțate în recurs în interesul legii, în mod legal s-a reținut că, în perioada 1 ianuarie 2010 - 28 septembrie, respectiv, în care reclamanta a fost angajată a unității de învățământ, aceasta trebuia să beneficieze din partea angajatorului de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Desigur, calculul drepturilor ca diferență dintre sumele efectiv acordate și cele cuvenite trebuie să aibă în vedere și dispozițiile Legii nr. 118/2010, aplicabilă din 3 iulie 2010, care prevăd diminuarea cuantumului brut al salariilor cu 25%.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, Curtea constată că în speță nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.304 pct.9 și art.3041C.pr.civ. astfel încât în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. C. D. A J. B. -N., împotriva sentinței
civile nr. 1566/F/_ a Tribunalului B. -N., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. C. D.
A J.
B.
-N., împotriva sentinței civile nr. 1566/F/_ a Tribunalului B.
-N.
, pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 27 septembrie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
C.
-M. CONȚ
I.
-D.
C.
A. -A. P.
GREFIER,
-A. M.
Red.A.A.P./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond:B.I.S. .
