Sentința civilă nr. 12672/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 12672/2013 Ședința publică din data de 12 septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. B.
Asistent judiciar: A. Ș. Asistent judiciar: I. R. Grefier: R. B. M.
Pe rol judecarea cauzei de litigii de muncă având ca obiect drepturi bănești formulată de reclamantul A. O., în contradictoriu cu pârâții U. DE M. SI F. "I. H. " și M. E. NAȚI. ALE.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta pârâtei de rândul 1, av. Sălăjan I. G. în substituirea av. Podaru O., lipsă fiind reclamantul și pârâtul de rândul 2.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință constatându-se că la data de_ prin serviciul de registratură al instanței pârâta de rândul 1 a depus la dosarul cauzei răspuns la adresa instanței.
Reprezentanta pârâtei de rândul 1 depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială și delegație de substituire și solicită instanței revenirea cu citație către reclamant cu solicitarea de a-și preciza petitul 2 din cererea de chemare în judecată, astfel cum s-a dispus la termenul de judecată anterior.
Instanța, deliberând, respinge cererea formulată de reprezentanta pârâtei de rândul 1.
Având cuvântul asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. E. Naționale, invocată de acesta, reprezentanta pârâtei de rândul 1 solicită instanței admiterea acesteia.
Instanța, deliberând, în baza art. 137 Cod proc. civ., respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. E. Naționale, invocată de acesta, întrucât acesta are calitatea de ordonator principal de credite care trebuie să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune.
Reprezentanta pârâtei de rândul 1 arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune. Totodată reprezentanta pârâtei de rândul 1 arată că nu are mandat în susținerea pe fond a acțiunii.
Instanța, în baza art. 167 Cod proc. civ., încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și apreciind că la dosarul cauzei se află suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, aceasta aflându-se în stare de
judecată, și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri, reține cauza spre soluționare, pe baza actelor de la dosar.
INSTANȚA
Reține că prin cererea înregistrată la Tribunalul Cluj în data de_, reclamantul A. O. în contradictoriu cu pârâții U. DE M. SI F. "I. H. " și M. E. NAȚI. ALE a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pe pârâta de rd.1 la calcularea si la plata în favoarea sa a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea prevederilor Legii nr. 221/2008, să fie obligată la calcularea si virarea către el a diferențelor dintre drepturile salariale efectiv încasate si cele cuvenite potrivit reîncadrării salariale prevăzute de Legea nr. 330/2009 pentru perioada_ si până la data pronunțării sentinței, să fie obligată pârâta să îi plătească sumele solicitate, majorate si actualizate cu rata inflației de la data de_ si până la data plății efective, să îi fie plătite daune interese cu dobânda legală pentru sumele solicitate la petitele 1 si 2 din acțiunea introductivă calculată la data scadenței si până la data plăți efective pentru perioadele_ -_ si_ până la data plății efective.
De asemenea, a cerut obligarea pârâtului de rd.2 să aloce pârâtei de rd.1 sumele necesare plății drepturilor salariale, indexate si a despăgubirilor solicitate la petitele 1-4 din acțiune.
În motivarea cererii se arată că O.G. nr.15/2008 a reglementat creșteri salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, ordonanță ce a suferit modificări, potrivit Legii nr.221/27 octombrie 2008, principala modificare constituind-o majorarea coeficientului de multiplicare de 1.000 pentru personalul didactic și didactic auxiliar la 400,00 lei, pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2009 și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Deși Legea nr. 221/2008 prevedea aceste creșteri salariale pentru personalul didactic și personalul didactic auxiliar, începând cu 1 octombrie 2008 pârâții nu au procedat la calculul și plata drepturilor salariale, potrivit prevederilor acestei legi . În ciuda faptului că prin Decizia nr. 1093/15 octombrie 2008 Curtea Constituțională a constatat ca fiind constituțională legea de aprobare a O.G. nr.15/2008, ulterior promulgării acestei legi, Guvernul, încălcând principiul separației puterilor în stat, a emis O.U.G. nr.136/2008, care prin dispozițiile sale limitează efectele creșterilor salariale dispuse de Parlament prin Legea nr.221/2008 .
Mai mult decât atât, prin O.U.G. nr.151/2008, Guvernul României, încălcând dispozițiile constituționale, face inaplicabilă Legea nr. 221/2008 .
Acesta mai arată că drepturile membrilor de sindicat câștigate în instanță până la data de_, în temeiul Legii nr.221/2008, nu au fost acordate și după această dată când a intrat în vigoare Legea-cadru nr.330/2009 și nici începând din data de_, când a intrat în vigoare Legea nr.284/2010 și Legea nr.285/2010.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 286 alin.1 lit. c din Codul muncii, ale art. unic din Legea nr. 221/2008 și ale O.G. nr. 15/2008.
Legal citat, pârâtul de rd.2 a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului întrucât nu are calitate procesuală pasivă deoarece nu a avut nici un fel de raporturi juridice cu acesta si, mai mult, nu există nici o obligație din partea sa cu privire la calcularea si plata salariilor cadrelor didactice si cadrelor didactice auxiliare.
Pe fondul cauzei, arată că în cauză au aplicabilitate prevederile art. 89 si urm. din Legea nr. 84/1995 republicată, art. 58 si urm. din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic. În al doilea rând, nu este ordonator de credite pentru finanțarea învățământului superior de stat, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 40 alin.2 lit.c din Legea nr. 53/2003, finanțarea de bază fiind asigurată din fondurile alocate de la bugetul de stat în funcție de numărul de studenți si doctoranzi admiși la studii fără taxă, de numărul de cursanți, de nivelul si specificul instruirii teoretice si practice si de ceilalți indicatori specifici activității de învățământ, în special cei referitor la calitatea prestației în învățământ.
În drept, sunt invocate prevederile art. 115-118 Cod Procedură Civilă, art.
284 din Codul Muncii, Legea nr. 128/1997, OUG nr. 151/2008, OUG nr. 1/2009, OUG nr. 31/2009, OUG nr. 41/2009 si Legea nr. 84/1995 republicată.
Analizând probele dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul este salariatul pârâtei de rd.1 în funcția de tehnician la disciplina Informatică Medicală, conform scriptului depus la dosarul cauzei înregistrat sub nr. 9845/_ (f.26).
Referitor la cererea reclamantului, prin Decizia nr. 843/2 iunie 2009, publicată în M.O. din 464/6 iulie 2009, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008, pentru modificarea și completarea O.G. nr. 15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, sunt neconstituționale.
Pentru a se pronunța astfel, în esență Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității
O.U.G. nr. 136/2008, statuând că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de Parlament încalcă art. 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din legea fundamentală. Totodată, o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art. 115 alin. 6 din Constituție, coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin. 1 din legea fundamentală.
Potrivit dispozițiilor O.G. nr. 15/2008, privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art.1 alin.1 lit. b și c, se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin Legea nr.221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada
1 octombrie - 31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007. Guvernul României, prin O.U.G. nr. 136/2008, privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, modifică unele prevederi ale O.G. nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, reducând majorările salariale stabilite de Parlament .
Acest act normativ însă a fost declarat neconstituțional de către Curtea Constituțională, prin decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, publicată în
M.O. al României, partea I, nr. 804/2 decembrie 2008.
S-a stabilit atunci de către Curte că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, adoptată de Parlament încalcă articolul 1 alin. 4, art. 61 alin.1 și art.115 alin. 4 din Constituție . Totodată, s-a arătat că o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art.
115 alin. 6 coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin. 1 din Legea fundamentală. În consecință, Curtea a constatat și încălcarea prevederilor constituționale ale art.1 alin. 5, potrivit cărora "În România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie";.
Ulterior, Guvernul emite O.U.G. nr. 151/2008 din 10 noiembrie 2008, publicată în M.O. - partea I, nr. 759/11 noiembrie 2008, prin care după ce în art. 1 pct. 1 modifică denumirea O.G. nr. 15/2008, prin art. I pct. 2 și 3, reduce în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr. 221/2008 de aprobare a O.G. nr. 15/2008 .
Curtea Constituțională, prin decizia nr. 842/2 iunie 2009, publicată în
- Partea I, nr. 464/6 iulie 2009, constată neconstituționalitatea art. I pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008, invocând aceleași considerente avute în vedere și la analiza O.U.G. nr. 136/2008 .
Este important de reținut, ca o situație de fapt, că prin Decizia nr. 989/30 iunie 2009 Curtea a constatat încă odată neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct.2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008, concomitent cu constatarea neconstituționalității art. 2 și 3 din O.U.G. nr. 1/2009, privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar . De remarcat faptul că, atât prin dispozițiile art. 2 și 3 din O.U.G. nr. 1/2009, cât și prin dispozițiile art. 2 și 3 din O.U.G. nr. 31/2009 și dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 41/2009 se reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008, prevederi constatate neconstituționale de către Curtea Constituțională.
Cum modificările aduse O.G. nr. 15/2008, prin dispozițiile art. I pct.2 și 3 din O.U.G. nr.151/2008 nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art. 31 alin. 3, fraza a II-a din Legea nr. 47/1992 nici
modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte .
Tribunalul observă în același timp că Guvernul, în loc să pună de acord prevederile neconstituționale cu Constituția, potrivit art. 31 alin. 3 din Legea nr. 47/1992, a procedat la emiterea unor noi ordonanțe de urgență ( nr. 31/2009 și 41/2009) cu efecte juridice asemănătoare anterioarelor ordonanțe declarate neconstituționale .
În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de Guvern O.G. nr. 15/2008, așa cum aceasta fusese aprobată prin Legea nr. 221/2008, tribunalul consideră că în prezent O.G. nr.15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și 2009 personalului din învățământ funcționează în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008 .
A privi astfel lucrurile, înseamnă a respecta considerentele Curții Constituționale și a pune în aplicare voința Parlamentului cu privire la domeniul reglementat, afirmarea principiului separației și echilibrului puterilor în stat, precum și a principiului respectării Constituției, a supremației sale și a legilor .
Pe de altă parte, potrivit art. 253 alin. 1 din Codul muncii, angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Or, neplata salariului stabilit prin lege, potrivit art.166 alin. 4 din Codul muncii, constituie o încălcare a contractului de muncă intervenit între angajator și salariat și care atrage răspunderea civilă contractuală a celui ce angajează.
Și, întrucât în cauză se aplică principiile răspunderii civile contractuale, cel vinovat trebuie să asigure repararea integrală a prejudiciului produs, astfel încât atunci când este vorba de plata unei sume de bani cuantumul prejudiciului se compune atât din această sumă cât și din corecția ei cu indicele de inflație .
Prin urmare, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, pârâta de rândul 1’ unitate de învățământ ce funcționa potrivit art. 145 din Legea nr. 84/1995 - legea învățământului, în calitate de angajator urmează a fi obligat către reclamantă la calcularea și plata diferențelor salariale neacordate potrivit O.G. nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008 .
Procedând astfel, se dă satisfacție și respectării dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care prevede că "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional";.
În practica C.E.D.O. s-a statuat că noțiunea de "bunuri";, în sensul art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție, cuprinde atât "bunuri actuale"; cât și
valori patrimoniale inclusiv în anumite situații bine stabilite creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficiență în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puțin o "speranță legitimă"; în exercitarea efectivă a dreptului său( a se vedea Draon împotriva Franței [MC[, nr.1.513/03, & 65, C.E.D.O. 2005-IX) .
Or, reclamantul fiind beneficiarul dispozițiilor O.G. nr. 15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, poate pretinde cel puțin o
"speranță legitimă"; cu privire la realizarea drepturilor sale referitor la creșterile salariale .
De altfel, această "speranță legitimă"; a reclamantului își găsește justificarea și în numeroasele modificări legislative prin intervenția Guvernului, care prin ordonanțe succesive a căutat să contracareze măsurile legislative dispuse de Parlament cu privire la creșterile salariale ale personalului din învățământ (în acest sens a se vedea hotărârea împotriva României, Străin și alții, nr. 57.001/00, &56, C.E.D.O. 2005-VII, 21 iulie 2005, Păduraru citată anterior, & 98-99, Podeanu, nr.4.596/03, &34, 16 februarie 2006, R. nr.13.309/03, & 34, 20 iulie 2006).
Mai mult decât atât, în speță nu s-a dovedit că ingerința în dreptul reclamantului cu privire la respectarea drepturilor lor salariale s-a făcut cu respectarea limitărilor reglementate de art. 1 din Protocolul adițional la Convenție Astfel, potrivit art. 1 din Protocol, privarea de un bun se poate face dacă aceasta este prevăzută de lege, adică de normele interne aplicabile și dacă este impusă de o cauză de utilitate publică .
Or, în cauză se constată că însăși Curtea Constituțională a considerat că normele emise de Guvern și care se constituie într-o ingerință în dreptul la un salariu mărit al reclamantului încalcă legea și că aceste norme nu fac altceva decât să contracareze unele măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de Parlament .
Cât privește prejudiciul suferit de către reclamant și care trebuie să fie acoperit de pârâți, în practica C.E.D.O. cu privire la aplicarea dispozițiilor art.41 din Convenție, aceasta a stabilit că reparația trebuie să fie echitabilă și să acopere daunele materiale suferite ca urmare a ingerinței produse (vezi cauza Tarik împotriva României - hotărârea din 7 februarie 2008 și cauza Șerbănescu împotriva României ).
În conformitate cu această practică se impune ca reclamantului să i se restituie diferența drepturilor salariale de care acesta ar fi trebuit să beneficieze potrivit dispozițiilor O.G. nr. 15/2008, așa cum a fost probată prin Legea nr. 221/2008 .
Prin urmare, față de aceste ultime considerente, tribunalul constată că demersurile legislative ale Guvernului în domeniul salarizării din învățământ sunt în contradicție și cu dispoziții ale Convenției Europene ale Drepturilor Omului .
În atare situație, având în vedere dispozițiile art. 20 alin.2 din Constituția României,în doctrina juridică s-a subliniat în mod judicios că în ordinea juridică internă a României Convenția are forță constituțională și
supralegislativă, ceea ce înseamnă că în cazul unui conflict între dispozițiile Convenției și o normă internă, prevalează dispozițiile Convenției .
Așadar, Convenția este integrată blocului de constituționalitate, care, având forță juridică constituțională, înlătură direct forța unei norme naționale aflate în incompatibilitate cu dispozițiile Convenției .
Această normă rămâne practic fără aplicare, iar în virtutea principiului supremației Convenției, judecătorul național este obligat să aplice direct dreptul comunitar .
Într-un asemenea caz, judecătorul național nu impietează ci complinește atribuțiunile legiuitorului
Iată de ce, pentru aceste considerente, tribunalul constată că ultimele două ordonanțe de urgență, nr. 31/2009 și 41/2009 sunt lipsite de efect juridic chiar dacă Curtea Constituțională, în condițiile art. 29 alin.1 din Legea nr. 47/1992, a fost pusă în imposibilitatea de a se pronunța asupra neconstituționalității lor, dat fiind abrogarea acestora, potrivit art.48 pct.16 al Capitolului VI - Dispoziții finale din Legea cadru nr.330/2009, privind salarizarea unitară (a se vedea deciziile Curții Constituționale nr.105 și 106/4 februarie 2010 ).
Înalta Curte s-a pronunțat în același sens prin Decizia privind recursul în interesul Legii nr. 3/2011, concluzionând că, efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale Ordonanțele de Urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/008 și nr. 1/2009, dispozițiile OG nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate.
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat, prin Decizia nr. 11/2012, prin care a admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel Craiova, stabilind că: "(…) în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ, aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009, are dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.";
Mai mult prevederile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 284 din 28 decembrie 2010 (actualizată) -privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice dispun expres că " începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, respective_, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege.
În ceea ce privește diferențele de drepturi salariale dintre cele efectiv încasate și cele cuvenite potrivit reîncadrării conform Legii nr.330/2009,acestea vor fi admise doar în parte, pentru perioada_ -_ deoarece, începând cu data de_, a intrat în vigoare noua lege de salarizare unică.
Pentru considerentele mai sus expuse tribunalul urmează a admite, potrivit art.208 și următoarele din Legea nr.62/2011, acțiunea și va obliga pe pârâta de rd.1 să îl reîncadreze pe reclamant cu începere de la_ și până la_ potrivit prevederilor Legii nr. 221/2008 și ale Legii - cadru nr. 330/2009, să calculeze și să plătească acestuia diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite prin aplicarea Legii nr. 221/2008 și a Legii - cadru nr. 330/2009 pe perioada_ -_ . Totodată îl va obliga pe pârâtul de rând 2 la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Instanța va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de către reclamantul A. O., cu domiciliul procesual ales în C. -N., Bulevardul E. nr. 16, jud.C. în contradictoriu cu pârâții U. DE M. ȘI F. "I. H. "; C. -N. , cu sediul în C. -N., str. E. I. nr. 13, jud.C. și M. E., C., T. ȘI S., cu sediul în B., str. General B. nr. 28-30, sector 1.
Obligă pârâta U. DE M. ȘI F. "I. HATEGANU"; C. -N.
în calitate de angajator, la calcularea drepturilor salariale cuvenite reclamantului, în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009, respectiv cu luarea în considerare a salariilor de bază aferente lunii decembrie 2009, stabilite conform Legii nr. 221/2008 - prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, și plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada_ și până la 13 mai 2011, respectiv până la intrarea în vigoare a Legii nr. 63/2011, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
Obligă pârâtul M. E., C., T. ȘI S. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 12 Septembrie 2013.
Președinte,
B.
Asistent judiciar,
Ș.
Asistent judiciar,
I. R.
Grefier,
R. B. M.
Red.EB/VAM 5 ex./_
