Decizia civilă nr. 3890/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3890/R/2013
Ședința publică din 07 octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: L. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: S. D.
GREFIER: C. M.
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - recursurile declarate de reclamanta B. M. împotriva sentinței civile nr. 1185 din 04 martie 2013 și a sentinței civile nr. 2680 din 27 mai 2013, pronunțate de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._, privind și pe pârâții L. DE A. "" I. S. ,, Z., M. E.
, C., T. ȘI S., P. M. Z., C. LOCAL AL M. Z.
, I. Ș. AL J. S., având ca obiect calcul drepturi salariale.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 23 septembrie 2013, când s-a dispus amânarea pronunțării recursurilor pentru data de 30 septembrie 2013, apoi pentru data de azi, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1185 din 04 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._
, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a M. E., C., T. și S. .
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a I. Ș. Județean S. .
A fost respinsă excepției inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul L. de A. "I. S. ";.
A fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantei B. M., domiciliată în Z., împotriva pârâților L. de A. "I. S. ";, M. E., C., T.
și S., P. M. Z., C. Local al M. Z., I. Ș. al J.
S. pentru obligarea acestora la calculul și plata sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare pe perioada_ -_, actualizat cu indicele de inflație.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Reclamanta a fost angajată pe durată nedeterminată la Școala Gimnazială nr. 7 pe postul de bibliotecar, conform contractului individual de muncă nr. 155/1998.
Ca urmare a comasării Școlii cu clasele I-VIII " V. Goldiș"; cu L. de A.
"I. S. ";, contractul individual de muncă al acesteia a fost preluat de către pârât.
Prin actul adițional nr. 1 din_, contractul individual de muncă i-a fost transformat în contract individual de muncă pe durată determinată, respectiv pentru perioada_ -_ .
Prin decizia nr. 17/_ a L. ui de A. "I. S. "; Z., s-a dispus încetarea contractului individual de muncă începând cu data de_, decizie care a fost anulată de Curtea de A. C. prin Decizia nr. 136/2011.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții P. Z., C. local Z., M. E., C. și Inovării și I. Ș. Județean S. au fost respinse în temeiul dispozițiilor Legii nr. 215/2001, art. 13 din OUG nr. 32/2001 H.G. nr. 538/2001, art. 38 și art. 44 alin 2 și 3 din Legea bibliotecilor nr. 334/2002 (pentru primii doi pârâți), art. 25 din Legea nr. 128/1997 și Legea nr. 90/2001 (pentru pârâtul M. E., C. și Inovării), respectiv art. 2 din Ordinul nr._ din 11 iulie 2011 privind validarea fluxurilor financiare pentru cheltuielile de personal în învățământul preuniversitar de stat (pentru pârâtul I. Ș. Județean S. ).
Asupra fondului cauzei, instanța a reținut următoarele:
Legea cadru aplicabilă personalului auxiliar din învățământ este Legea nr. 128/1997 completată și modificată, privind statutul personalului didactic. Conform prevederilor art. 1 din acest act normativ, statutul personalului didactic este aplicabil atât personalului didactic cât și personalului auxiliar. Din cadrul personalului auxiliar fac parte și bibliotecarii, documentariștii și redactorii (conform art. 6 alin. l), iar drepturile salariale suplimentare ale acestora precum și alte drepturi se negociază"; în limitele stabilite de lege, în cadrul contractelor colective de muncă dintre administrație și sindicatele din învățământ, recunoscute la nivel național, potrivit legii (art. 48 din Statutul personalului didactic) iar în măsura în care Statutul personalului didactic nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică și celelalte dispoziții din legislația muncii. De asemenea, se reține că particularitatea reclamantei persoana fizica este aceea că are calitatea de bibliotecar, motiv pentru care solicită a le fi aplicabile dispozițiile din Legea nr. 334/2002 - Legea bibliotecilor, anume dispozițiile art. 51 alin. 3 în conformitate cu care aceasta se consideră îndreptățita a primi un spor de până la 15% pentru condiții periculoase sau vătămătoare. Tribunalul, făcând aplicarea în cauză a textelor de lege invocate, a considerat că reclamanta nu poate fi îndreptățita la obținerea acestui spor, textul de lege nefiindu-i aplicabil. Astfel, bibliotecile școlare în accepțiunea Legii bibliotecilor, act normativ cu caracter special prin raportare la Statutul personalului didactic, este biblioteca organizată în cadrul unei instituții de învățământ preuniversitar, care se află cu precădere în serviciul elevilor și al cadrelor didactice din instituția respectivă și care, în limitele prevăzute de lege și de regulamentul de organizare poate funcționa și ca bibliotecă publică. De esența acestei biblioteci este circuitul închis și, numai ca excepție, transformarea ei în bibliotecă publică.
De asemenea, s-a mai reținut că în articolul 51 din Legea bibliotecilor sunt prevăzute categoriile de sporuri de care poate beneficia personalul din biblioteci. Există maniere diferite de redactare a tuturor alineatelor acestui articol, iar după modul de redactare se poate trage, în mod evident, concluzia dacă textul se referă la personalul din toate bibliotecile sau la personalul din anumite categorii de biblioteci. Astfel, se reține că doar alin. 5 și alin 7 se referă la întregul personal din biblioteci folosind sintagma " personalul din biblioteci"; în timp ce restul alineatelor se referă la anumite categorii de personal sau la anumite biblioteci operând, prin modul de redactare, o restrângere a personalului. S-a reținut că prin art. 51 alin. 3, articol invocat de reclamanta în susținerea cererii de chemare în judecată, se menționează că personalul din biblioteci care lucrează în depozite de carte, colecții care includ bunuri ce fac parte din patrimoniul cultural național mobil, laboratoare de restaurare și conservare a cărții sau cei care asigură servicii de împrumut la domiciliu ori în spitale, aziluri de bătrâni și în orfelinate beneficiază, pentru condiții periculoase sau vătămătoare, de un spor de până la
15% din salariul de bază, care face parte din acesta. Instanța considera că sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare este acordat doar unei categorii restrânse de personal din biblioteci și nu întregii categorii de personal; dacă textul ar fi dorit o astfel de extindere, ar fi folosit sintagma " personalul din biblioteci";, fără vreo distincție. Cum din actele depuse la dosar nu rezultă că reclamanta ar lucra în vreuna dintre categoriile de biblioteci restrictiv enumerate de textul de lege, acțiunea acesteia apare ca nefondată. Rațiunea restrângerii personalului care poate beneficia de acest spor este dată de crearea de către legiuitor a unei prezumții că în aceste locuri limitativ enumerate, condițiile vătămătoare sau periculoase, există întotdeauna dat fiind persoanele cu care se lucrează sau cărțile vechi cu care se intră în contact. Personalului auxiliar din bibliotecile școlare le sunt aplicabile, în condițiile în care nu se încadrează în prevederile speciale din Legea bibliotecilor, prevederile Ordinului M.E.C.T. nr. 1350/2007 pentru aprobarea metodologiei de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic încadrat pe funcțiile din anexele la Ordonanța Guvernului nr. 11/2007, aceștia primind sporurile respective în condițiile art. 8 lit. a din H.G. nr. 281/1993 privind salarizarea personalului din unitățile bugetare.
Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare urmau a fi stabilite printr-un regulament comun între Ministrul Sănătății și ministerele de profil, după consultarea sindicatelor, Regulament comun, care există în prezent.
Pentru a beneficia de aceste sporuri, reclamantul trebuia să facă dovada demersurilor necesare obținerii buletinelor de determinare prin expertizare a locurilor de muncă, conform art. 4 din Regulamentul comun nr._ emis în vederea aplicării H.G. nr. 281/1993, dovadă ce nu a fost făcută în cauza de față. Raționamentul juridic care susține ca bibliotecarilor, redactorilor și documentariștilor le sunt aplicabile prevederile art. 51 alin. 3 din Legea bibliotecilor, a dus la extinderea nejustificată a sferei persoanelor la care actul normativ a făcut referire expres și limitativ prin voința legiuitorului.
Prin sentința civilă nr. 2680 din 27 mai 2013
pronunțate în același dosar, a fost admisă cererea pârâtului L. de A. "I. S. "; Z. și s-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 1185 din_ a Tribunalului S. și să dispună completarea dispozitivului sentinței civile nr. 1185/_ a Tribunalului S. în sensul că s-a obligat reclamanta B. M. la cheltuieli de judecată către pârâtă în sumă de 1.500 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că a omis însă să de pronunțe asupra cheltuielilor de judecată solicitate de pârât și întrucât, reclamanta a căzut în pretenții în conformitate cu prevederile art. 274 Cod procedură civilă a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea pricinii.
Împotriva acestor sentințe a formulat recurs reclamanta B. M. , solicitând în temeiul art. 3041și 304 pct. 9 Cod procedură civilă modificarea sentinței civile nr. 1185/2013 și respectiv admiterea acțiunii introductive de instanța, cu obligarea pârâților la calculul și plata drepturilor salariale neacordate reprezentând sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare începând cu data de_ și până la data formulării acțiunii introductive, precum și în continuare, actualizarea sumelor cu indicele de inflație aferent perioadei de la care trebuiau acordate drepturile solicitate și până la data plății lor efective.
Solicită obligarea pârâților în solidar la plata cheltuielilor de judecată pricinuite de prezentul litigiu, fond și recurs.
În motivarea recursului s-a arătat, relativ la motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, că instanța de fond a aplicat greșit
dispozițiile art. 51 alin. 3 din Legea nr. 334/2002, întrucât recurenta îndeplinește cel puțin 2 condiții prevăzute de textul legal, respectiv lucrează într-un depozit de carte și asigură servicii de împrumut la domiciliu.
Acest text de lege este aplicabil și raportat la atribuțiile stabilite prin fișa postului, aprobată prin Ordinul nr. 3522/2000 al Ministrului E. Naționale, respectiv atribuții de gestiune, securitate și buna păstrare a colecțiilor și a dotării bibliotecilor, recuperarea la timp a publicațiilor împrumutate, depozitare, împrumut, organizarea colecțiilor.
S-a mai invocat că, întrucât recurenta a beneficiat de plata sporului de 15% în anul 2009 și și-a păstrat locul și condițiile de muncă îndeplinește cerințele legale pentru a se păstra sporul de care a beneficiat până la data de_, potrivit prevederilor art. 6 alin. 3, din Cap. II, din Ordinul 42/2011, privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
a). Perioada_ -_
Referitor la plata sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare neacordat începând cu data de_ și până la data de_, s-a arătat că sporul de 15 % pentru condiții vătămătoare sau periculoase era reglementat și acordat în baza Legii bibliotecarilor nr. 334/2002.
Recurenta este încadrată în funcția didactică auxiliară de bibliotecar, iar printre atribuțiile pe care le am conform fișei postului este și aceea de a asigura servicii de împrumut la domiciliu; ca atare, am beneficiat de sporul menționat anterior de 15% din salariul de bază, spor prevăzut de art. 51 alin. 3 din Legea nr. 334/2002 până la data de_ .
Arată faptul că a beneficiat de acest spor și în cursul anului 2010, respectiv în luna ianuarie și februarie, însă a fost obligată să restituie sumele de bani primite pârâtului L. de A. "I. S. "; întrucât prin art. 48 alin. 23 din Legea 330/2009 în data de_ a fost abrogat art. 51 alin. 3 din Legea nr. 334/2002 și, în aceste condiții, pârâtul a considerat în mod nelegal că nu se mai impune achitarea sporului menționat anterior.
Or, la acel moment era în vigoare Legea nr. 330/2009 care prevedea în art.
30 alin. 5 că personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut și în anul 2010, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzut la art. 10 din Legea nr. 329/2009.
b). Perioada_ -_
Pentru perioada menționată recurenta consideră că sunt aplicabile prevederile Legii nr. 63/2011 (art. 1 alin. 1) și ale Legii nr. 285/2010 care o îndreptățesc să solicite plata acestor sume.
Conform art. 2 alin 1 din Metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic și personalului didactic auxiliar din învățământ
"salariul brut este compus din salariul de bază, la care se adaugă sporurile, indemnizațiile, precum și alte drepturi salariale prevăzute de prezenta lege.";
Totodată, alin. (2) din același act normativ stipulează că, salariul brut de încadrare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ este cel prevăzut în anexele nr. 1, 2, 3a și 3b, după caz.
Conform art. 2 alin. 2 din normele metodologice menționate mai sus, se stabilește că: "salariul de bază este format din salariul de încadrare al funcției didactice auxiliare prevăzute în anexa 3b, care include sporul de suprasolicitare neuropsihică.";
În cadrul anexei nr. 3b la poziția nr. 57 legiuitorul a stabilit faptul că pentru funcția de bibliotecar cu studii medii salariul de încadrare maxim este de
1.050 lei.
Menționează faptul că pe anul 2011 am primit salariul la nivelul salariul maxim de încadrare, respectiv 1.050 lei.
La calculul corect a salariului brut potrivit art. 2 alin. 3 din normele metodologice se stabilește că: "pe lângă salariul de bază, se acordă, după caz, spor pentru condiții de muncă, spor pentru vechime, precum și compensații tranzitorii.";
Art. 6 alin. 1 prevede că: "în raport de condițiile în care se desfășoară activitatea, condiții periculoase sau vătămătoare, personalul salarizat poate primi un spor de până la 15% din salariul de bază";.
În aceste condiții, având în vedere că recurenta în anul 2011 a primit doar suma de 1.050 lei, sumă care nu cuprinde și sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare, este evident că acest spor trebuia să îi fie acordat pe lângă salariul de bază.
De asemenea, potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 285/2010 începând cu 1 ianuarie 2011 "cuantumul sporurilor_ care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută, indemnizația de încadrare, astfel cum acestea au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pe luna octombrie 2010, se majorează cu 15 %, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în același condiții";.
Mai mult decât atât, în cadrul Normelor Metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr.285/2010 apărute în MO 48/_, Ordinul 42/_, la capitolul nr. II - Stabilirea salariilor lunare brute în anul 2011, litera B se precizează că: "Sporurile pentru condiții de muncă stabilite în baza Legii cadru nr. 330/2009 se acordă numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri și numai în măsura în care activitatea se desfășoară în aceleași condiții de muncă";.
c). Perioada_ - până în prezent
Invocând dispozițiile Legii nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, recurenta a precizat că în anul 2011 avea dreptul să beneficieze de sporul solicitat și de majorarea prevăzută de Legea nr. 285/2010, iar, în aceste condiții, se impune ca și în anul 2012 cuantumul salariului să se mențină la același nivel cu cel ce trebuia acordat pentru luna decembrie 2011.
S-a mai arătat că recurenta pe lângă sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare am dreptul la majorarea acestui spor în condițiile art. 1 din OUG nr.19/2012.
Prin recursul formulat de reclamanta B. M.
, împotriva sentinței civile nr. 2680/_
, a solicitat modificarea sentinței civile mai sus amintite în sensul respingerii cererii pârâtului de obligare a acesteia la plata cheltuielilor de judecată; iar în subsidiar, al reducerii cuantumului acestor cheltuieli.
În motivare s-a arătat că obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 lei reprezentând onorariul avocațial al avocatei pârâtului-intimat L. DE A. "I. S. "; Z. este nejustificată, în condițiile în care
I. Ș. al J. Z. are în structura organizatorică un compartiment juridic care, potrivit Regulamentului de organizare și funcționare aprobat prin Ordinul 5530/2011 "asigură asistență și consultanță de specialitate inspectorului școlar general,_ precum și unităților de învățământ, la solicitarea acestora";.
S-a precizat că angajarea de către intimatul-pârât a unui avocat s-a făcut cu încălcarea art. I alin. 1 din OUG 26/2012, constituind de altfel și un act de
vădită rea-credință la adresa subsemnatei, întrucât era de notorietate situația financiară precară a reclamantei și imposibilitatea de a achita cheltuieli de
judecată într-un asemenea cuantum. Astfel, onorariul în cuantum de 1.500 lei este mult prea mare față de complexitatea cauzei și față de împrejurarea că litigiul a avut trei termene de judecată, singurul act depus la dosar de către apărătorul intimatului-pârât fiind întâmpinarea.
Prin întâmpinarea înregistrată la 29 iulie 2013 pârâtul M. E. Naționale B.
a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
La data de 5 septembrie 2013 pârâtul I. Ș. Județean S.
a înregistrat o întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile nr. 1185/_ așa cum a fost ea completată prin sentința civilă nr. 2680/_, ca legală și temeinică.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de A. reține următoarele:
Excepțiile lipsei calității procesuale pasive
invocate de pârâții M. E.
, C., T. și S., I. Ș. al J. S., C. local al municipiului Z. și P. municipiului Z. sunt întemeiate față de modul în care a fost formulat obiectul acțiunii.
Astfel, contrar celor reținute de instanța de fond, reclamanta a solicitat obligarea tuturor pârâților, inclusiv a M. E., C., T. și S., a I. ui Ș. al J. S., a C. ui local al municipiului Z. și a P. ui municipiului Z., la calculul și plata drepturilor salariale reprezentând sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare, începând cu data de_ până la data depunerii cererii de chemare în judecată, precum și în continuare, sume actualizate cu indicele de inflație de la data la care trebuiau acordate drepturile și până la data plății efective.
Solicitarea de plată a drepturilor salariale menționate se întemeiază pe existența unui raport de muncă, însă un astfel de raport nu se identifică între pârâții menționați anterior și reclamantă, drepturile pretinse de aceasta derivând dintr-un raport juridic de muncă străin de acești pârâți.
Cu alte cuvinte, admiterea acțiunii așa cum aceasta a fost formulată, respectiv în sensul instituirii obligației de plată și în sarcina pârâților M. E.
, C., T. și S., I. Ș. al J. S., C. local al municipiului Z. și P. municipiului Z., ar echivala cu obligarea acestora la plata din bugetul propriu a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unei persoane care este angajata lor.
În consecință, Curtea constată că față de modul în care a fost formulat obiectul acțiunii, pârâții M. E., C., T. și S., I. Ș. al J. S., C. local al municipiului Z. și P. municipiului Z. nu au calitate procesuală pasivă în cauză, neexistând identitate între persoanele care trebuiau să fie obligate în raportul juridic dedus judecății, respectiv unitatea de învățământ angajatoare a reclamantei și pârâții menționați anterior.
În ceea ce privește susținerile intimatei referitoare la omisiunea recurentei de a chema în judecată Ministerul Finanțelor Publice pentru alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale solicitate din cauză, Curtea reține că aceasta ține eventual de executarea hotărârii recurate, că ordonatorii de credite au obligația să întocmească bugetele instituțiilor subordonate cu respectarea dispozițiilor legale și că, oricum, conform statuărilor obligatorii ale Înaltei Curți de C. și Justiție din Decizia nr. 10/2011, Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă, în calitate de ordonator de credite, în cauzele în care se solicită obligarea instituțiilor publice la plata drepturilor salariale.
Referitor la fondul cauzei,
Curtea reține că în conformitate cu dispozițiile art. 51 alin. 3 din Legea 334/2002 "personalul din biblioteci care lucrează în depozite de carte, colecții care includ bunuri ce fac parte din patrimoniul cultural național mobil, laboratoare de restaurare și conservare a cărții sau cei care asigură servicii de împrumut la domiciliu ori în spitale, aziluri de bătrâni și în orfelinate beneficiază, pentru condiții periculoase sau vătămătoare, de un spor de până la 15% din salariul de bază, care face parte din acesta";.
Prin art. 48 pct. 23 din Legea 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice s-a abrogat expres art. 51 alin. 3 din Legea 334/2002.
Coroborând aceste dispoziții legale, Curtea constată că, în condițiile în care recurenta solicită plata sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare începând cu data de_, dată la care art. 51 alin. 3 din Legea 334/2002 era abrogat expres, în mod greșit a analizat instanța de fond condițiile prevăzute de dispoziția legală menționată pentru acordarea sporului solicitat de reclamantă pentru perioada ulterioară abrogării sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare. În mod similar, față de aceste considerente, nu se mai impune examinarea primului motiv de recurs invocat în cauză referitor la îndeplinirea de către recurentă a condițiilor prevăzute de art. 51 alin. 3 din Legea 334/2002.
Deși atât pct. 17 din Anexa II la Legea 330/2009, cât și art. 2 alin. 3 din Anexa 5 la Legea 63/2011 prevăd că, în raport de condițiile în care își desfășoară activitatea, personalul didactic poate beneficia de un spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 15 % din salariul de bază, Curtea constată că temeiurile și procedura de acordare a acestui spor sunt diferite de sporul de care a beneficiat recurenta în temeiul Legii 334/2002, cele două categorii de sporuri fiind distincte, confuzia fiind determinată de denumirea lor similară.
În consecință, recurenta nu este îndreptățită la acordarea sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare prevăzut de art. 2 alin. 3 din Anexa 5 la Legea 63/2011, întrucât nu a beneficiat anterior de acest spor.
Cu toate acestea, Curtea constată că recurenta este îndreptățită la acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu, echivalente sporului de condiții periculoase sau vătămătoare, prevăzut de art. 51 alin. 3 din Legea nr. 334/2002, de care a beneficiat reclamanta în luna decembrie 2009, pentru perioada_ -_ .
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. 6 din Legea 330/2009 pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
Întrucât conform mențiunilor din carnetul de muncă al recurentei (fila 19 verso dosar fond) aceasta a beneficiat de sporul de 15 % prevăzut de art. 51 alin.
3 din Legea 334/2002, iar acest spor nu se mai regăsește în anexele Legii 330/2009 și nu a fost inclus în salariul de bază, Curtea constată că suma corespunzătoare acestui spor trebuia acordată sub forma sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu, așa cum prevăd legile anuale de salarizare, respectiv art. 6 alin. 1 din OUG 1/2010 pentru anul 2010, art. 1 alin. 5 din Legea 285/2010 pentru anul 2011, art. II 1 alin. 2 și 3 din OUG 80/2010 pentru completarea art.
11 din OUG 37/2008 (așa cum a fost modificat prin Legea 283/2011) pentru anul 2012, respectiv art. 1 din OUG 74/2012 pentru anul 2013.
Având în vedere caracterul sinalagmatic al contractului individual de muncă, ceea ce înseamnă că executarea obligației recurentei de a presta munca
reprezintă cauza obligației intimatei de a plăti salariul, Curtea apreciază că nu se pot acorda drepturile salariale solicitate de recurentă decât până la data pronunțării prezentei hotărâri. Aceasta nu înseamnă însă că pentru perioada ulterioară, recurenta nu este îndreptățită la acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu, echivalente sporului de condiții periculoase sau vătămătoare, dacă dispozițiile legale menționate sau contractul individual de muncă al recurentei nu se modifică.
În mod similar, acordarea drepturilor salariale care fac obiectul prezentei cauze este influențată și de dispozițiile legale incidente în perioada de referință prin care drepturile salariale ale personalului plătit din fonduri s-au diminuat publice (Legea 118/2010), respectiv s-au majorat (Legea 285/2010, OUG 19/2012).
Întrucât conform art. 166 alin. 4 din Codul muncii neplata salariului poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, se va obliga intimata la actualizarea sumelor compensatorii cu indicele de inflație de la scadență la data plății efective.
Referitor la susținerile intimatei în sensul că recurenta nu a contestat decizia de reîncadrare nr. 1/_ (fila 48 dosar fond) emisă în temeiul Legii 330/2009, Curtea constată că art. 1 din această decizie prevede că "începând cu 1 ianuarie 2010 întreg personalul unității va fi reîncadrat, conform prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009 și OUG 1/2010, corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute la data de 31 decembrie 2009, salarizarea făcându-se cu menținerea salariilor avute la data de 31 decembrie 2009";. În consecință, conform acestei decizii de reîncadrare recurentei trebuia să i se mențină drepturile salariale avute în luna decembrie 2009 și începând cu luna ianuarie 2010. În cauză nu s-a făcut dovada că intimata a emis recurentei o altă decizie de reîncadrare din care să reiasă că acesteia începând cu luna ianuarie 2010 i s-a diminuat salariul, ca urmare a faptului că nu mai este îndreptățită la acordarea sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare, astfel încât recurenta nu avea cum să conteste această măsură, iar intimata nu poate să își invoce propria culpă de a nu emite o astfel de decizie.
Pentru aceste considerente, reținând incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în temeiul art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă se va admite în parte recursul declarat de reclamanta B.
M. împotriva sentințelor civile nr. 1185 din 04 martie 2013 și 2680 din 27 mai 2013 pronunțate de Tribunalul Sălaj în dosar nr._ pe care le va modifica în tot în sensul că:
Se va admite excepțiile lipsei calității procesuale pasive ale pârâților M.
E., C., T. și S., I. Ș. al J. S., C. local al municipiului Z. și P. municipiului Z. .
Se va admite acțiunea formulată de reclamanta B. M. în contradictoriu cu pârâtul L. de A. "I. S. "; Z. și se va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu, echivalente sporului de condiții periculoase sau vătămătoare, prevăzut de art. 51 alin. 3 din Legea nr. 334/2002, de care a beneficiat reclamanta în luna decembrie 2009, pentru perioada_ -_, sume actualizate cu indicele de inflație de la scadență la data plății efective.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă se va obliga pârâtul L. de A. "I.
S. "; Z., aflat în culpă procesuală, la plata în favoarea reclamantei a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată la fondul cauzei (reprezentând onorariu de avocat - fila 82 fond) și a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs (reprezentând onorariu de avocat - fila 42 recurs).
Întrucât cererea de completare a sentinței civile nr. 1185 din 04 martie 2013 a avut ca obiect acordarea cheltuielilor de judecată pârâtului L. L. de
A. "I. S. "; Z., iar conform soluției pronunțate în recurs acesta a căzut în pretenții, nemaifiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 Cod procedură civilă pentru acordarea cheltuielilor de judecată, se va respinge cererea de completare a sentinței civile nr. 1185 din 04 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Sălaj.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite în parte recursul declarat de reclamanta B. M. împotriva sentințelor civile nr. 1185 din 04 martie 2013 și 2680 din 27 mai 2013 pronunțate de Tribunalul Sălaj în dosar nr._ pe care le modifică în tot în sensul că:
Admite excepțiile lipsei calității procesuale pasive ale pârâților M. E.
, C., T. și S., I. Ș. al J. S., C. local al municipiului Z. și P. municipiului Z. .
Admite acțiunea formulată de reclamanta B. M. în contradictoriu cu pârâtul L. de A. "I. S. "; Z. .
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu, echivalente sporului de condiții periculoase sau vătămătoare, prevăzut de art. 51 alin. 3 din Legea nr. 334/2002, de care a beneficiat reclamanta în luna decembrie 2009, pentru perioada_ -_, sume actualizate cu indicele de inflație de la scadență la data plății efective.
Obligă pârâtul L. de A. "I. S. "; Z. la plata în favoarea reclamantei a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată la fondul cauzei și a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Respinge cererea de completare a sentinței civile nr. 1185 din 04 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Sălaj.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 7 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
L. D. | D. | G. | DS |
GREFIER,
C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ _
Jud.fond: C. N. C.
