Decizia civilă nr. 6/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 6/R/2013
Ședința publică din data de 26 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. -L. T. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul V. ION împotriva sentinței civile nr. 941/F din 5 iunie 2012 pronunțate de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosar nr._ privind și pe intimata pârâtă S.C. V. DS, având ca obiect calcul drepturi salariale.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 19 februarie 2013, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
asupra recursului civil de față, reține:
Prin acțiunea înregistrată sub numărul de mai sus după strămutare de pe rolul Tribunalului A., reclamantul V. I. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta S.C. V. DS să dispună obligarea paratei la plata drepturilor salariale cuvenite perioadei lucrate la aceasta societate, în valoare de 2.381,4 lei, aferente perioadei_ -_ ; la plata contribuțiilor la fondurile sociale: CAS, șomaj, pensii, impozit conform legii pentru perioada lucrata în societate în valoare de 624 lei; la plata sporurilor cuvenite perioadei lucrate: spor de noapte, spor pentru munca suplimentara, indemnizație de concediu, spor pentru munca prestata în zilele de sâmbăta și duminica; spor pentru munca prestata în zilele declarate libere legal, precum și a tuturor sporurilor prevăzute în contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi în valoare de 4.229,18 lei; la plata diurnelor cuvenite conform curselor efectuate în afara României în valoare de 8.875,86 lei; la plata sumei de 5. 0000 lei daune reprezentând lipsa periodei lucrate ca și vechime în munca înregistrată.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii ca nefondată, învederând că reclamantul nu a avut raporturi de muncă cu societatea pârâtă, ci cu S.C. Păcurariu Trans Speed S., societate al cărei administrator este același. De altfel între aceste părți a existat dosarul nr._ ce a avut același obiect și care a fost declinat în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud. Reclamantul a încheiat contractul individual de muncă cu S.C. Păcurariu Trans Speed S. nr. 1/_ pe o perioadă de 5 luni, având funcția de conducător auto. În aceste condiții raporturile de muncă urmează a le raporta la această societate, cu care este în litigiu.
Prin concluzii scrise reclamantul a explicitat sumele de bani pretinse: 2.381,4 lei aferent perioadei_ -_ reprezentând drepturi salariate, contribuții procentuale aferente salariului brut de 833 lei ( 756 lei +5% spor
vechime, cas individual 10,5 % =87 lei x 3 luni = 261 lei, șomaj 0,5% =4 lei X3 luni =12 lei, asigurări de sănătate 5,5% = 46 lei x 3 luni = 138 lei, impozit pe salar - 71 lei = 213 lei, așadar total contribuții neachitate în valoare de 624 lei; contravaloare zile de concediu neefectuate în natura proporțional cu perioada lucrata: total zile cuvenite / 12 luni= 20 zile, zile /luna= 1.6 X 3 luni (perioada lucrata)= 4,8 zile, la un salar brut de 833 lei ron/luna, pentru ora lucrata, calculat la un număr de 160 ore lunar = 5,2 lei /ore X 38,4 ore (echivalentul a 4,8 zile concediu neefectuate)= 199,68 lei, spor de noapte pentru orele lucrate noaptea= 6,5 lei ( 5,2 lei /ora +25% spor ore de noapte) X 170 ore lucrate noaptea
= 1.105 lei, spor munca desfășurata în zilele declarate legal liberei sâmbăta
+duminica+ sărbătorile legale) =5,35 lei/ora (cuprinzând sporul de 0,15 % pentru orele suplimentare) X 170 ore= 909,5 lei, spor munca desfășurata noaptea: 6,5 lei/ora (cuprinzând sportul de 25% pentru orele lucrate noaptea) X170 ore= 455 lei, spor munca suplimentara (100 % conform codului muncii): 10,4 lei X 150 ore suplimentare = 1.560 lei, rezultând un total de 4.229,18 sporuri neechitate, H.G. nr. 518/1995 cu modificări diurna cuvenita/zi în care s-a aflat în afara tarii este de 30,19 euro/zi ( în medie) X 70 zile = 2.113,3 euro, la un curs de 4.2 lei = 8.875,86 lei diurna neacordata.
Prin sentința civilă nr. 941/F din_ a Tribunalului Bistrița-Năsăud
, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Pretenția reclamantului de a-i fi achitate sumele pretinse cu titlu de salariu și drepturi bănești salariale nu poate fi satisfăcută, în lipsa oricărei probe care să demonstreze că între litiganți s-au derulat raporturi de muncă și nu raporturi de colaborare, civile.
Pârâta neagă afirmațiile reclamantului potrivit cărora timp de aproximativ 3 luni s-ar fi derulat raporturi de muncă, inexistența vreunui contract de muncă este confirmată de însuși reclamantul, nu s-a exhibat nicio dovadă care să ateste realitatea susținerilor reclamantului. Prestarea activității de șofer este posibilă și în temeiul unei convenții civile, prefigurată de datele speței, în circumstanțele particulare în care însuși reclamantul mărturisește neconformitățile, la care a achiesat, de prefabricare a înscrisurilor necesare desfășurării activității, prin falsificarea unor contracte de muncă legal întocmite pentru un angajat al societății pârâte. Așadar însăși conduita reclamantului prezumă că activitatea pe care el a desfășurat-o benevol și aleatoriu timp de trei luni, fără să fi convenit cu pârâta termenii contractuali specifici derulării raporturilor de muncă, nu este consecința încheierii și executării unui contract de muncă. Fiind un act juridic bilateral și consensual, legiferat de art. 16 Codul muncii, contractul individual de muncă se încheie prin consimțământul părților, ce presupune ca fiecare să-și fi exprimat în mod valabil, neechivoc și în deplină cunoștință de cauză voința de a contracta, precum și realizarea acordului de voință, în vederea încheierii valabile a contractului. Este adevărat că forma scrisă a contractului, ce concretizează drepturile și obligațiile reciproce, nu reprezintă o condiție de validitate, ci una de probă în intervalul temporar în discuție, și că poate subzista situația ipotetică a derulării raporturilor de muncă în lipsa încheierii scrise a contractului de muncă. În cauza pendinte însă nu s-a invocat nici un considerent care să fi impedimentat încheierea după prescripțiile legii a contractului de muncă, s-a pretins doar remunerarea cu caracter salarial pentru un interval de 3 luni, fără să se fi dovedit în nici un fel agrearea de către litiganți a derulării raporturilor de muncă și nu de altă natură, timpul de lucru, sarcini de serviciu, salarizarea, durata contractului etc., angajarea sau modul de angajare (contract de muncă sau de colaborare). Dimpotrivă, intervalul scurt de timp, caracteristicile aleatorii ale prestațiilor și remunerarea diferită, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, în
condițiile neîndeplinirii vreunei formalități specifice încheierii contractului individual de muncă, după prescripțiile capitolului I "Încheierea contractului individual de muncă"; al Codului muncii, pot configura cel mult o posibilă convenție de colaborare, supusă regulilor de drept comun.
Fiind exclusă așadar ipoteza raporturilor de muncă între litiganții din cauza pendinte, pretenția de remunerare cu titlu de salarizare nu a putut fi satisfăcută.
Pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Potrivit art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul
, solicitând modificarea sentinței ca netemeinică și nelegală, cu admiterea acțiunii.
În motivare a arătat în esență că a fost angajat și al societății SC PACURARIU TRANS SPEEED S., la care a avut încheiat și înregistrat legal un contract individual de munca, dar într-o altă perioadă decât cea care face obiectul cauzei. Fiind două societăți diferite, deci entități juridice distincte, munca prestata la o societate nu poate fi raportata la munca prestata într-o altă societate. Munca de conducător auto de tir în regim de transport internațional face imposibila prestarea simultană a mai multor activități la mai multe societăți diferite. Nu s-a depus un contract de munca înregistrat la revisal și fisa postului, dar neîntocmirea și semnarea acesteia nu echivalează cu "munca benevolă";.
Prin actele a făcut dovada prestării muncii în favoarea pârâtei. Astfel, s-a depus contractul de munca încheiat ce poartă semnătura și stampila reprezentantului societății și care a fost prezentate organelor abilitate interne și din țările în care s-a deplasat pentru a face dovada calității de salariat. Foile de concediu poarta numărul contractului de munca încheiat. Sunt astfel întrunite astfel elementele constitutive ale mai multor infracțiuni.
Într-un litigiu de munca sarcina probei incuba angajatorului.
Contractul individual de munca exprima consimțământul părților, iar forma scrisa reprezintă o cerința ad validitatem și nu ad probationem cum greșit retine instanța de fond. În condițiile în care reclamantul a primit o copie după contractul de munca și nu a primit contravaloarea muncii prestate este firesc sa solicite plata salariului și a tuturor contribuțiilor aferente.
În condițiile în care munca ar fi fost prestata în baza unei convenții civile cu siguranța pârâta ar fi depus o copie după convenția astfel încheiată. Pentru a putea presta o astfel de activitate ar fi trebuit să dețină o entitate juridica PF (persoana fizica autorizata), or acesta nu deține o astfel de societate prin care să desfășoare o activitate de genul celei reținute. Mai mult ar fi trebuit sa existe cel puțin o factura reprezentând contravaloarea muncii prestate. Se impunea astfel depunerea acesteia de către pârâta.
Documentele ce se vor depune de către pârâtă împreuna cu expertiza ce se va efectua va stabili cuantumul pretențiilor.
Prin întâmpinare, pârâta
a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală.
În motivare arată că în mod corect s-a reținut faptul că nu există nici un fel de probă care sa demonstreze că între litiganți s-au derulat raporturi de muncă.
Intimata neaga afirmațiile reclamantului potrivit cărora timp de aproximativ 3 luni s-ar fi derulat raporturi de muncă, inexistența unui contract de munca fiind confirmată de însuși reclamant, care nu a făcut nici o dovada care să ateste susținerea sa. Prestarea activității de șofer este posibila și în temeiul unei convenții civile, aspect confirmat și de reclamant. Așadar, chiar conduita reclamantului conduce la ideea ca activitatea care a desfășurat-o benevol și aleatoriu timp de 3 luni, fără să fi convenit termenii contractuali
specifici derulării raportului de munca, nu este consecința încheierii și executării unui contract de muncă.
Fiind un act juridic bilateral și consensual legiferat de art.16 din codul muncii, contractul individual de munca se încheie prin acordul părților, ce presupune ca fiecare sa-si fi exprimat în mod valabil, neechivoc și în deplina cunoștința de cauza voința de a contracta.
În cauză nu s-a invocat nici un considerent care să fi împiedicat încheierea contractului de munca, iar din declarațiile reclamantului nu s-au dovedit între litiganți raporturi de munca și nici de altă natură, timp de lucru, sarcini de serviciu, salarizare, durată contract, angajare sau mod de angajare.
Fiind exclusa ipoteza raporturilor de muncă, pretenția de remunerare cu titlu de salarizare nu poate fi satisfăcută.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este întemeiat și urmează a fi admis, cu consecința casării sentinței și a reținerii cauzei spre rejudecare pe fond.
În acest sens, Curtea constată incidente dispozițiile art. 312 alin. 3 și 4 C.proc.civ., conform cărora casarea se pronunță în cazurile în care modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi, iar în caz de casare, curțile de apel vor rejudeca pricina în fond.
În speță, se constată, în dezlegarea recursului, faptul că aparent, părțile au încheiat un contract individual de muncă, fiind depusă o copie a acestuia la dosarul de fond (filele 14-16 în dosarul Tribunalului Bistrița Năsăud), cu precizările reclamantului că acesta ar fi fost încheiat fictiv, în sensul că numărul de înregistrare a fost atribuit altui contract.
Practic, toate susținerile reclamantului tind spre demonstrarea existenței unui contract individual de muncă, în sensul acordului de voințe dintre părți (negotium), iar specificările pe care le face cu privire la fictivitatea contractului vizează de fapt înscrisul (instrumentum), despre care susține că poartă numărul de înregistrare al altui contract de muncă înregistrat, acela, la ITM A. .
Or, în mod evident, față de perioada la care se raportează reclamantul, fiind în vigoare art. 16 Codul muncii în varianta anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 40/2011, forma scrisă a contractului individual de muncă nu era necesară nici măcar ad probationem (pentru probă), fiind acceptată dovedirea raporturilor de muncă chiar și în lipsa unui înscris.
Nu poate fi reținută susținerea tribunalului conform căreia raporturile juridice dintre părți ar fi expresia unui contract civil, în condițiile în care ceea ce afirmă reclamantul este desfășurarea unei activități salariale de conducător auto, sens în care arată că a primit de la angajator un înscris, anume, contractul individual de muncă pe numele său, purtând numărul de înregistrare al altui contract individual de muncă ce a fost înregistrat la ITM A., tocmai pentru a putea prezenta acest înscris autorităților în vederea desfășurării activității sale salariale.
Fiind afirmată existența unui contract individual de muncă de către reclamant, în contradicție cu susținerile pârâtei, aceasta din urmă era datoare a defini tipul acestui alt contract pe care susține că l-ar fi încheiat cu reclamantul și să îl dovedească, ceea ce nu a făcut.
Totuși, în cauză, se conturează, pentru o deplină dezlegare a speței, necesitatea suplimentării probatoriului sub aspectul clarificării naturii raporturilor juridice dintre părți pe de o parte, iar pe de altă parte, în condițiile în care nu s-a specificat prin acțiune și prin precizările ulterioare ale poziției procesuale a reclamantului câte curse externe s-ar fi efectuat și alte detalii legate
de acestea, și în scopul de a se putea verifica în cauză corectitudinea calculului pe care îl propune reclamantul pentru diurnă.
De asemenea, se constată că, în justificarea afirmațiilor sale, reclamantul a depus la dosar copii după certificate de desfășurare a activității conforme regulamentului CE nr. 561/2006, aferente unor transporturi externe efectuate de acesta, în care sunt trecute numele reclamantului la "conducător auto"; și societatea pârâtă la "numele întreprinderii";, însă aferente, aceste documente, unei alte perioade decât cea pe care o vizează reclamantul prin acțiune.
Totodată, în contextul în care în mod constant, pârâta a susținut că raporturile de muncă pe care le-a avut reclamantul s-au derulat cu o altă societate, condusă de același administrator, anume, S.C. PĂCURARIU TRANS SPEED S.R.L., Curtea constată necesar a se verifica și aceste aspecte. De altfel, s- a acvirat la dosarul de fond, însă pe cale scurtă și cu dezacvirare, dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița Năsăud, format în urma declinării de competență de la Tribunalul Alba în dosarul nr._, ce are ca obiect un litigiu similar, purtat cu S.C. PĂCURARIU TRANS SPEED S.R.L., fiind necesară reacvirarea acestuia pentru clarificarea apărărilor formulate în prezenta cauză de pârâta intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamantul V. I. împotriva sentinței civile nr. 941/F din_ a Tribunalului Bistrița-Năsăud pronunțată în dosar nr._ pe care o casează și reține cauza spre rejudecare pe fond.
Fixează termen de judecată la data de 12 martie 2013. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
G. | -L. T. | I. | T. | D. C. | G. |
GREFIER,
N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./_ Jud.fond. N. C.
