Decizia civilă nr. 3931/2013. Obligație de a face. Litigiu de muncă
Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3931/R/2013
Ședința publică din data de 9 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: C. M.
I. -R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul O. I. împotriva sentinței civile nr. 1795 din 14 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._, privind și pe pârâtul intimat M. A. N. - C. M.
J. S., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent și reprezentantul pârâtului intimat, consilier juridic R. C. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 30 septembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtului intimat întâmpinare.
Se comunică un exemplar din întâmpinare reclamantului recurent.
Curtea, din oficiu, pune în discuția părților excepția inadmisibilității recursului formulat.
Reclamantul recurent arată că nu a putut intra în posesia sentinței până nu a apelat la un avocat, moment după care a și formulat recursul, considerând că era îndreptățit să-l formuleze. Solicită respingerea excepției invocate și admiterea recursului formulat.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită admiterea excepției inadmisibilității recursului, motivat pe faptul că reclamantul a mai formulat o cerere de recurs împotriva aceleiași sentințe.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1795 din 14 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._
s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul O. I. împotriva pârâtei M. A. N. pentru pensie militară.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamantul a fost încorporat în armată la data de_, trecut în rezervă în_, încorporat din nou în data de_ și trecut din nou în rezervă în data de_ .
Datorită faptului că în timpul efectuării stagiului militar a suferit un accident de mașină reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la acordarea pensiei militare.
Potrivit prevederilor art. 1 și art. 2 din Decretul nr. 214/1977, privind pensiile militare de stat, aplicabil la data la care face referire reclamantul, aveau
1
dreptul la pensie de invaliditate și pensie militară de stat doar cadrele militare permanente nu și soldații care executau serviciul militar obligatoriu.
Acest act normativ a fost abrogat de Legea nr. 164 /2001, dar și art. 3 al acestei legi prevede faptul că de pensia militară beneficiază "cadrele militare în activitate, în rezervă sau în retragere precum și urmașii acestora";.
Dat fiind faptul că reclamantul nu face parte din această categorie de persoane, cererea lui a fost nefondată și a fost respinsă ca atare.
Prin decizia civilă nr. 3348/R/2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj sub nr._
s-a respins ca tardiv recursul declarat de reclamantul O. I. împotriva sentinței civile nr. 1795 din_ a Tribunalului S. pronunțată în dosar nr._ .
În considerentele deciziei, instanța de recurs s-a reținut că sentința a fost comunicată recurentului-reclamant în data de_, iar recursul a fost înregistrat în data de_ .
Potrivit art. 301 C.proc.civ., aplicabil ca fiind dreptul comun în materie, în condițiile în care nu există nici o prevedere de excepție în cazul litigiilor de asigurări sociale, termenul de formulare a recursului este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Deși art. 103 alin. 1 și 2 C.proc.civ. reglementează posibilitatea repunerii în termenul de recurs, aceasta nu poate fi aplicată în cauză, în condițiile în care nu s-a făcut dovada cerută de lege, că partea ar fi fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa de a exercita în termen calea de atac. Dimpotrivă, întrebat în ședința publică, recurentul a arătat că motivul pentru care nu a formulat recursul în termen a fost că nu s-a aflat în posesia actului atașat ca probă la recurs, or acesta nu este un motiv mai presus de voința părții, ci unul conform acestei voințe, din dorința sa reclamantul temporizând declararea recursului. Procedura legală era aceea de a se promova în termen cererea de recurs și de a se solicita în instanță administrarea probațiunii considerate necesare.
Pentru aceste considerente, constatând că recursul a fost declarat cu depășirea termenului legal imperativ menționat, ultima zi de depunere a recursului fiind data de_, s-a respins ca tardiv recursul.
Împotriva sentinței civile nr. 1795 din 14 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Sălaj a declarat din nou recurs reclamantul O. I.
solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că sentința pronunțată în cauză nu i-a fost comunicată, iar la data de_, a solicitat eliberarea unei copii de pe aceasta, în acest sens consideră ca se află în termenul de 15 zile pentru recursului.
S-a mai arătat că a trecut în rezervă la data de_, așa cum rezultă din Adeverința eliberată de către MAPN- C. M. J. S. din data de_ . Motivația acestei întreruperi în efectuarea stagiului rezultă din accidentul suferit de recurent cu ocazia efectuării acestui stagiu și care a făcut imposibilă continuarea acestuia, ulterior după însănătoșirea parțială a continuat efectuarea acestui stagiu.
Ca urmare a traumatismelor suferite și a tratamentului administrat în spitalul militar, i-a fost afectat stomacul, diagnosticul ulterior fiind de "ulcer duodenal în puseu acut", precum și afectarea inimii cu reumatism poliarticular acut.
Depune la dosarul cauzei un act medical și susține că nu a fost depus în fața instanței de fond, întrucât i-a fost comunicat de abia ulterior pronunțării sentinței, prin care se atest starea de sănătate.
2
Pârâtul intimat M. A. N. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva excepției inadmisibilității invocată din oficiu, Curtea reține următoarele:
Împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita doar căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.
Din cuprinsul art. 299 alin. 1 C.proc.civ., rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege.
Or, în speță, reclamantul O. I. a exercitat pentru prima oară, calea de atac a recursului împotriva sentinței dată de tribunal în primă instanță, recurs care a fost soluționat prin decizia civilă nr. 3348/R din 3 iulie 2012 de către Curtea de Apel Cluj.
Așa fiind, exercitarea de către reclamant, pentru a doua oară, a aceleiași căi de atac a recursului împotriva sentinței dată de tribunal ca instanță de fond, față de dispozițiile legale mai susmenționate, este inadmisibilă.
O asemenea concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.
Ținând seama de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.
1 C.proc.civ., Curtea va respinge recursul ca fiind inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul O. I. împotriva sentinței civile nr. 1795 din_ a Tribunalului S. pronunțată în dosarul nr.
_, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. -C. B. C. M. I. -R. M.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud. fond: Arpad Balazs
GREFIER
G. C.
3