Decizia civilă nr. 3943/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3943/R/2013
Ședința publică din 14 octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: L. D.
GREFIER: C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. și P. MUNICIPIULUI C. -N. împotriva sentinței civile nr. 7377 din 25 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe reclamanta intimată D. L. și pe pârâta intimată Ș.
H., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate reclamantei intimate și pârâtei intimate și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs pârâții recurenți C. Local al Municipiului C. -N. și P. Municipiului C.
-N. au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. (2) C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data de 04 septembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată D. L. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursurilor ca neîntemeiate, cu
consecința menținerii în totalitate a sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, precum și judecarea cauzei în lipsă, raportat la dispozițiile art. 242 C.pr.civ.
Curtea, în urma verificării actelor de la dosar, constată că întâmpinarea depusă de către reclamanta intimată nu este semnată de către aceasta.
De asemenea, constată recursurile în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că
prin cererea formulată de către reclamanta D.
L. la data de_ aceasta a chemat în judecată pe pârâții S. H., C. LOCAL AL MUN.C. N. și P. MUN.C. N. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată unitatea de învățământ, în calitate de angajator, la plata primei de vacanță, în cuantum de un salariu de bază, pentru un an școlar anterior introducerii acțiunii, respectiv anul școlar 2008-2009, actualizată în funcție de indicele de inflație până la data efectivă a plății și obligarea pârâtei Primăria Municipiului C. -N. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor.
Prin sentința civilă nr. 7377/_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._
, s-a admis acțiunea formulată de către reclamanta D. L., în
contradictoriu cu pârâții Ș.
"H.
";, C.
LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N.
și P. MUNICIPIULUI C. -N.
.
A fost obligată pârâta de rândul 1 să calculeze și să plătească reclamantei prima de vacanță pentru anul școlar 2008 - 2009 în cuantum de un salariu de bază, actualizată cu indicele de inflație astfel:
Au fost obligați pârâții de rândul 2 și 3 să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
În perioada anului școlar 2008-2009, reclamanta a fost angajata pârâtei de rând 1 și nu a beneficiat în cursul acestui an școlar de acordarea primei de vacanță.
În drept, în ceea ce privește prima de vacanță, instanța reține că, potrivit art. 59 alin. 3 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel național pe anii 2007-2010, "prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță";, iar prin dispozițiile art. 37 lit. g din Contractele Colective de Muncă încheiate la Nivel de Ramură Învățământ pe perioada vizată prin prezenta cerere de chemare în
judecată, în acest domeniu s-a convenit ca personalul din învățământ să beneficieze și de "o primă de vacanță din venituri proprii";, care urma să se acorde odată cu indemnizația de concediu, respectiv cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu (art. 29 alin. 4).
În conformitate cu prevederile art. 236 alin. 4 din Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților. Pe cale de consecință, încălcarea obligațiilor de către părțile semnatare atrage răspunderea contractuală a părții aflate în culpă.
Clauzele contractelor colective de muncă evocate mai sus trebuie interpretate având în vedere prevederile art.977-985 Cod civil, rezultând fără îndoială că acordarea primei de vacanță reprezintă o obligație contractuală, iar nu o facultate a angajatorului. De altfel, însăși modalitatea în care părțile au înțeles să formuleze clauza reclamată exclude ipoteza afectării obligației de modalitatea condiției. Astfel, părțile nu au menționat "plata primei de vacanță se va face dacă se obțin venituri proprii";, ci "plata primei de vacanță se face din venituri proprii";, înțelegând, așadar, să indice sursa de finanțare a acestor cheltuieli.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, tribunalul a constatat că în cauza dedusă judecății se angajează răspunderea contractuală a părții care nu și-a îndeplinit culpabil obligațiile contractuale, sens în care a admis acțiunea, potrivit dispozitivului.
și a dispus obligarea pârâtei de rând 1 în calitate de angajator, la plata
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții P. Municipiului C. -N. și C. Local al Municipiului C. -N.
au solicitat admiterea acestora și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii pentru lipsa calității procesuale proprii.
Recurenții invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune, subliniind că reclamanta pretinde prima de vacanță aferentă anului școlar 2008- 2009, iar acțiunea a fost promovată în anul 2012, fiind astfel împlinit termenul de 3 ani anterior prezentului demers.
Consideră că nu au calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății, câtă vreme nu au calitatea de angajatori ai reclamantei.
De asemenea, aceștia invocă lipsa fondurilor, subliniind totodată că din interpretarea dispozițiilor art. 101 și art. 104 al. 1,5 din legea nr. 1/2011 rezultă
că finanțarea cheltuielilor de personal ale unităților de învățământ se asigură prin bugetele unităților administrative și nu din acestea.
Prin întâmpinarea depusă(f.10) reclamanta D. L. s-a opus admiterii recursurilor.
Nu au fost administrate probe noi. Recursurile sunt nefondate.
În acord cu prevederile art. 36 lit. g din CCM la nivel ramură învățământ, prima de vacanță se acordă odată cu indemnizația de concediu pentru anul școlar în curs. Cum pretențiile reclamantei vizează prima de vacanță aferentă anului școlar 2008-2009, an școlar care s-a încheiat la data de_, prescripția dreptului material la acțiune a început să curgă doar începând din _
, dată în raport de care acțiunea promovată la_ nu este prescrisă.
Curtea găsește nefondată și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâți.
Cum pretențiile deduse judecății se referă la perioada anterioară datei de_, Legea 1/2011, care este în vigoare începând cu data de_ (30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial din_ ) nu este incidentă în cauză, raporturile dintre părți fiind guvernate de Legea învățământului nr. 84/1995.
Dispozițiile art.167 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 statuează că finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale veniturile bugetare locale se constituie și din "sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal reclamanților rămâne tot bugetul local al unității administrativ- teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din Codul muncii coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, calitatea de angajator aparține unității de învățământ, și prin urmare acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale. Or, pentru aceasta sunt prevăzute, prin dispoziții legale speciale, atribuții specifice în sarcina altor instituții, printre care și consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale.
Potrivit dispozițiilor art.36 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001, C. Local este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr._ privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 "consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
Deși repartizarea efectivă a fondurilor necesare plății drepturilor salariale pentru unitățile de învățământ se realizează, conform art. 5 alin. (6) din Legea nr. 11/2010 a bugetului de stat pentru anul 2010, de către directorul direcției generale a finanțelor publice județene, Curtea reține că acesta repartizează sumele pe comune, orașe și municipii, astfel încât drepturile salariale solicitate se achită tot din bugetul local.
Recurentul pârât P. Municipiului C. N. a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite al bugetului municipiului, conform art.
63 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. 1 din Legea administrației publice locale prevăzând expres că "primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
În conformitate cu dispozițiile art. 16 din HG nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat "cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a cărora rază acesta își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Conform prevederilor art. 33 din H.G. nr. 2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M. ui Educației și Cercetării și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Conform lit. c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, iar pe baza propunerilor comisiei locale de finanțare, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului București aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor.
În raport de prevederile legale menționate mai sus se constată că recurentul are atribuții chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului, astfel că nu se poate reține că nu are calitate procesuală pasivă.
Unitatea de învățământ pârâtă are obligația de a efectua plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale, or, pentru aceasta sunt prevăzute, prin dispoziții legale speciale, atribuții specifice în sarcina altor instituții, printre care și consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale.
Este de menționat că tribunalul nu a obligat pârâții recurenți la plata drepturilor salariale solicitate din veniturile proprii ale unității administrativ teritoriale, ci la alocarea fondurilor necesare din bugetul local, fondurile din care se constituie bugetul local, respectiv destinația acestor fonduri, fiind cea prevăzută de lege.
Pe de altă parte, salariații sunt îndreptățiți la acordarea tuturor drepturilor conferite de lege. Faptul că angajatorul nu a solicitat plata sumelor pretinse prin prezentul acțiune în cadrul demersurilor administrative ce premerg plata drepturilor salariale, nu poate fi imputat reclamantei și nici nu se poate constitui într-un motiv temeinic de respingere a acțiunii față de pârâții recurenți, întrucât sursa din care trebuie plătite drepturile bănești acordate prin sentință rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, fiind în sarcina pârâților să facă demersurile pentru a obține alocarea sumelor necesare de la bugetul de stat.
Neprevederea în bugetul pe anul 2012 a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale solicitate de reclamanți nu poate determina sistarea plății acestor drepturi salariale, atât timp cât ordonatorii principali de credite, în
elaborarea bugetelor instituțiilor din subordine, au obligația de a respecta inclusiv dispozițiile legale care reglementează drepturile salariale ale angajaților.
De altfel, acest aspect aparține etapei executării hotărârii, neputând fi opusă drepturilor de natură salarială ale reclamantei care au caracter pur și simplu, nedepinzând de o atare pretinsă condiție suspensivă.
Pentru aceste considerente, apreciind că motivele de recurs invocate nu sunt fondate, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și ale art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă, să respingă ca nefondate recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. și P. MUNICIPIULUI C. -N. împotriva sentinței civile nr. 7377 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
S.
D.
D.
G.
L.
D.
C. M.
Red.DG/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: R.M.V.
