Decizia civilă nr. 3951/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3951/R/2013
Ședința publică din 14 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: L. D. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. C. A. A. împotriva sentinței civile nr. 9029 din 27 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe reclamanta intimată G. -SS, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantei intimat G. -S. Ș., avocat Lupu Ana, lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente și reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamantei intimate depune la dosar împuternicire avocațială, concluzii scrise și chitanța ce atestă plata onorariului avocațial în recurs și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței civile atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de Casarea unei sentințe are loc pentru motive expres prevăzute în acest articol, respectiv prin raportare la art. 304 pct. 1, 2, 3, 4, 5 sau în cazul în care instanța a cărei hotărâri este recurată a soluționat procesul fără cercetarea fondului, ori în situația în care una dintre părți nu a fost legal citată. Ori, în cazul în speță nu este
incident nici unul dintre motivele de casare cu trimitere. Așa cum rezultă din actele dosarului acțiunea a fost înregistrată la 21 noiembrie 2012, primul termen de judecată fiind 18 martie 2013, iar pârâta a primit citația pentru primul termen de
judecată în decursul lunii noiembrie 2012, astfel că în intervalul noiembrie 2012 - martie 2013 pârâta avea suficient timp pentru pregătirea apărării, pentru a-și angaja un avocat și pentru depunerea la dosar a dovezilor în apărarea sa, deoarece conform dispozițiilor art. 272 codul muncii pârâta în calitate de angajator are obligația ca până la prima zi de înfățișare să depună toate actele în apărarea sa.
Arată că la termenul de judecată din data de 18 martie 2013, deși legal citată pârâta nu s-a prezentat în fața instanței, nu a formulat cereri în apărarea sa, nu a invocat nici un motiv care să justifice imposibilitatea pregătirii apărării, astfel că instanța de fond la termenul de judecată din 18 martie 2013, a acordat un nou termen de judecată, a dispus din nou citarea, precum și emiterea unei adrese prin care a solicitat pârâtei să își formuleze apărări și să depună toate actele de care aceasta se prevalează în apărarea. Această citație a fost primită de pârâtă la data
de 04 aprilie 2013 fiind semnată de către secretarul asociației, astfel că nici în
intervalul_ -_ pârâta nu a formulat apărare, nu a solicitat acordarea unui termen pentru a-și formula apărările, astfel că la termenul de judecată din 27 mai 2013 instanța de fond a acordat cuvântul pe fond reclamantei și a emis sentința care este atacată cu prezentul recurs.
Raportat la aceste aspecte, reprezentanta reclamantei intimate consideră că solicitarea pârâtei de casare a sentinței și trimiterea cauzei la fond spre rejudecare pentru a face dovada aspectelor invocate în recurs prin înscrisuri și martori este un motiv de tergiversare a cauzei, deoarece așa cum a arătat în acțiunea introductivă de instanță proiectul pentru care a fost angajată reclamanta în cadrul asociației și care a fost finanțat prin contractul de finanțare de care a făcut referire urmează să își înceteze valabilitatea în termen de 36 de luni urmând să expire la 1 februarie 2014.
În aceste condiții tergiversarea este urmărită de pârâta recurentă prin această solicitare de casare a sentinței care este evidentă, deoarece după data de
01 februarie 2014 proiectul pentru care reclamanta intimată a fost angajată își încetează valabilitatea și reclamanta riscă să nu își mai poată recupera drepturile salariale.
Cu privire la afirmațiile făcute de către pârâta recurentă în recursul formulat, reprezentanta reclamantei intimate arată că reclamanta a fost angajata pârâtei în calitate de specialist de relații sociale și și-a desfășurat activitatea în cadrul proiectului care a fost implementat de asociație, avea atribuții stabilite prin fișa postului, iar activitatea desfășurată în cadrul proiectului a fost justificată de reclamantă prin rapoarte de activitate lunară în care fiecare salariat angrenat în acest proces de implementare trebuia să detalieze exact care au fost activitățile desfășurate în luna respectivă, de asemenea, prezența reclamantei la locul de muncă rezultă din fișele de pontaj.
Arată că niciodată pe parcursul executării contractului individual de muncă, pârâta recurentă nu a contestat aceste rapoarte de activitate, nu a avut obiecții în privința muncii și a activității prestate de către reclamantă, nu a sancționat eventualele greșeli sau inadvertențe, nu a sancționat felul în care reclamanta și-a desfășurat activitatea ci doar la momentul la care reclamanta intimată a formulat cerere de chemare în judecată, și doar prin recursul formulat pârâta a invocat tot felul de motive încercând să acrediteze ideea că reclamanta intimată nu a muncit și astfel nu i se datorează salariul. Mai arată că la angajator există documente care fac dovada muncii prestate de reclamantă în cadrul proiectului, respectiv rapoarte de activitate lunară și fișe de pontaj lunare, Or, din moment ce aceste documente există la angajator și nu au fost contestate ele fac dovada muncii prestate de reclamanta intimat.
Mai arată că acuzațiile legate de activitatea reclamantei și exemplele pe care le dă în recurs, nu au fost probate în nici un fel, aceste afirmații sunt jignitoare și calomnioase și dovedesc faptul că pârâta recurentă nu are dovezi pentru a demonstra cele susținute.
La afirmația conform căreia pârâta recurentă a fost silită să accepte o anumită componență a echipei de implementare bazată pe nepotism, menționează că în concluziile scrise a arătat că această afirmație este nefondată, deoarece la momentul la care se angajează salariați pentru implementarea proiectului există cerințe specifice, obligatorii de validare a personalului care se face de AMPOSDRU. Nici un salariat nu poate fi angajat în echipa de implementare a proiectului decât după verificarea și aprobarea de către AMPOSDRU a întregii documentații, respectiv după ce se verifică competențele profesionale ale acelor ce urmau să fie angajați de beneficiar pentru implementarea proiectului.
Toate dosarele salariaților, persoanelor care au fost angajate pentru implementarea acestui proiect au fost trimise înainte la AMPOSDRU care a făcut verificările acestor dosare și după beneficiarul a încheiat contractele de muncă.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3029 din_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul_, a fost admisă acțiunea formulată de către reclamanta G. - S.
S., în contradictoriu cu pârâta A. C. A. A. .
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 18.936 lei net reprezentând drepturile salariale aferente perioadei_ -_, indexată cu rata inflației calculată de la data scadenței fiecărui drept și până la momentul plății efective.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din contractul individual de muncă depus la dosarul cauzei rezultă că pârâta a fost angajată a reclamantei.
Din acest contract a izvorât obligația pentru pârâtă de a plăti reclamantei salariul corespunzător muncii acesteia.
Conform art. 272 din Codul muncii, în calitate de angajator pârâtei îi revenea obligația de a face proba plății salariului pârâtei.
Deși a fost citată la sediul menționat în contractul individual de muncă, iar citația a fost primită de funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței, pârâta nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare, nu a susținut și nu a probat că i-ar fi plătit reclamantei salariul datorat acesteia în temeiul contractului individual de muncă.
În consecință, instanța a admis acțiunea, în temeiul art. 39 alin. 1 lit. a și art. 272 din Codul muncii.
În baza art. 274 instanța a obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocațial, solicitate și dovedite de aceasta.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta A. C. A. a declarat recurs
prin care a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivarea recursului, s-a susținut că reclamanta a fost angajată în mod
fictiv, fiind fiica managerului și că își rezolva problemele de proiect prin e-mail-uri trimise din D. emarca. Prestația reclamantei nu a fost la nivelul cerințelor,
înregistrând greșeli și inadvertențe ceea ce se cumulează cu neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, în special a obligației de a se prezenta la serviciu.
Pârâta consideră că activitatea reclamantei s-a desfășurat în 2 luni din cele 12 pretinse și susține că neprestarea activității împiedică plata salariului.
Soluția de casare este justificată de starea precară de sănătate a reprezentantului pârâtei care nu i-a permis să administreze probatoriul necesar în fața primei instanțe, ori să cheme în garanție M. Muncii.
Reclamanta G. S. Ș. a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat
, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, contestând criticile pârâtei, și arătând că nu a existat o imposibilitate obiectivă datorată stării de sănătate a reprezentantului pârâtei, de administrare a probațiunii.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Elementele esențiale ale raportului juridic de muncă sunt prestarea activității și plata salariului în raport de care nu prezintă relevanță legătura de rudenie a reclamantei cu managerul, deoarece orice contract individual de muncă trebuie respectat și executat indiferent de identitatea salariatului.
Nu s-a dovedit că acest contract are caracter fictiv, că reclamanta nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu ori că le-a realizat în mod necorespunzător, nefiind depus nici în recurs vreun înscris privitor la raporturile de muncă dintre părți, deși pârâtei, ca angajator îi revenea sarcina probei (art.272 Codul muncii).
A. ele propuse în probațiune de pârâtă sunt înscrisuri privind starea de sănătate a reprezentantului pârâtei (filele 6-29), însă Curtea de Apel nu poate concluziona pe baza lor că pârâta a fost împiedicată în mod obiectiv să își susțină apărările în fața primei instanțe. Astfel, Curtea de Apel, fără să facă aprecieri asupra gravității maladiei de care suferă reprezentantul pârâtei, observă că acesta a fost în măsură să declare recurs, nefiind împiedicat să depună în probațiune înscrisurile pentru administrarea cărora solicită casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, deși conform art.305 C.pr.civ., înscrisurile puteau fi administrate în recurs.
Având în vedere că acțiunea inițială a fost înregistrată la_ (fila 2 fond), a fost comunicată pârâtei la_ (fila 16 fond), primul termen de judecată a fost stabilit la_ (aproape 4 luni), când cauza a fost amânată la_ pentru depunerea actelor de către pârâtă, care însă a manifestat o pasivitate totală, Curtea de Apel reține că pârâta a beneficiat de toate înlesnirile și garanțiile specifice dreptului la apărare consacrat de art.6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fiind elocvent pentru a caracteriza conduita procesuală a pârâtei că nici până la data pronunțării prezentei decizii nu a depus nici un înscris privitor la raporturile de muncă.
Pentru considerentele expuse anterior Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul pârâtei, care în baza art.274 C.pr.civ., va fi obligată la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 750 de lei (onorariu de avocat f.47).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A. C. A. A. împotriva sentinței civile nr. 9029 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr. 16._, pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatei G. -SS suma de 750 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
S.
D.
D.
G.
L.
D.
GREFIER
C. M.
Red.S.D./S.M.D./2 ex./_ /Jud.fond. B. Z
