Decizia civilă nr. 90/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 90/R/2013
Ședința publică din 14 ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D.
JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul C. LOCAL AL C. C. împotriva deciziei civile nr. 3128/R din 25 octombrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._, privind și pe intimații LS DIN Î. S., Ș. G. V. B., P. C. C.
, I. Ș. AL J. S., MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN
DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. A J. S., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prezenta cauză a fost suspendată în temeiul prevederilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod proc. civ., din lipsa părților, la data de 28 noiembrie 2011, rămânând în nelucrare mai mult de un an din vina părților, situație în care Curtea, din oficiu, a dispus repunerea pe rol a cauzei pentru a se constata în speță incidența perimării.
De asemenea, se constată că la data de 19 decembrie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, Direcția Generală a F. P. a J. S. a depus la dosar întâmpinare.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. art. 248 și art. 252 al. 1 și 2 Cod proc. civilă, invocă excepția perimării prezentului recurs și reține cauza în pronunțare asupra excepției.
C U R T E A
Prin decizia civilă nr. 3128/_ s-a admis recursul declarat de reclamanta LS DIN Î. S., împotriva sentinței civile nr. 1451/_
, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care a modificat-o, în sensul că a obligat pârâții la asigurarea, calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate membrilor de sindicat, diferențe de drepturi rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 și pentru perioada _ -_ , actualizate în funcție de indicele de inflație la data plății efective.
S-au respins ca nefondate recursurile formulate împotriva aceleiași sentințe de către pârâții II. Ș. AL J. S., MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. S. ȘI C. LOCAL AL C. C. .
Au fost menținute restul dispozițiilor.
S-a reținut următoarele considerente:
Prin motivele de recurs invocate de pârâți, aceștia au înțeles în esență să critice hotărârea instanței de fond invocând lipsa calității lor procesuale pasive în ceea ce privește obligația de a asigura, a calcula și a plăti drepturile salariale în favoarea reclamanților.
Criticile aduse de pârâți hotărârii atacate sunt nefondate, având în vedere ansamblul dispozițiilor legale incidente în materie din care rezultă faptul că fiecare dintre pârâții recurenți, I. Ș. Județean S., Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a F. P. S., P. și C. Local, au pe segmentul lor de activitate atribuții specifice în ceea ce privește asigurarea, calcularea și plata sumelor reprezentând drepturi salariale.
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din Codul muncii coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, calitatea de angajator aparține unității de învățământ, și prin urmare acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale, ori pentru aceasta sunt prevăzute prin dispoziții legale speciale atribuții specifice în sarcina instituțiilor pârâte.
Astfel, în ceea ce privește Ministerul Finanțelor Publice, acesta elaborează în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 pct. 6 din HG nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea M. ui F. P., proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 28 din Legea nr. 500/2002, legea finanțelor publice, Ministerul Finanțelor Publice are atribuții în elaborarea proiectului legii bugetului și a proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor prezentate de ordonatorii principali de credite.
Prin urmare, rolul său este acela de administrator al bugetului statului și, în baza legii bugetului de stat, repartizează sumele către ordonatorii principali de credite, astfel cum acestea sunt prevăzute în buget.
Atribuțiile prevăzute prin lege în sarcina M. ui F. P. corespund obligației de "asigurare"; din dispozitivul sentinței atacate, în sensul că executarea plății drepturilor salariale este posibilă, printre altele, și de măsura în care pârâtul recurent își îndeplinește obligația de a cuprinde în proiectul legii bugetului sumele corespunzătoare cu această destinație, desigur în baza propunerilor ordonatorului principal de credite.
Este adevărat că, Ministerul Finanțelor Publice nu are atribuția de a vira ordonatorilor principali de credite alte sume decât cele prevăzute de legea bugetului de stat și nici posibilitatea de a proceda la modificarea bugetelor ordonatorilor principali de credite cuprinse în bugetul de stat, însă lui îi revine obligația de a elabora proiectul legii bugetului și a bugetului de stat în conformitate cu dispozițiile legale, ținând seama de sumele corespunzătoare drepturilor salariale acordate prin dispoziții legale speciale, în cazul de față Legea nr. 221/2008.
Calitatea procesuală pasivă a I. ui Ș. Județean S. , se justifică de asemenea în prezenta cauză.
Astfel, Inspectoratele Ș. e Județene sunt organe deconcentrate în subordinea M. ui Educației, Cercetării și Tineretului, cu atribuțiile prevăzute în art. 142 din Legea învățământului nr. 84/1995 cu modificările și completările ulterioare, printre care și aceea de a coordona încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar.
Este adevărat că I. Ș. Județean nu are calitatea de angajator în sensul art. 10 și 14 din Codul muncii, între acesta și cadrele didactice nu se nasc raporturi de muncă, ele iau ființă între directorul unității de învățământ și cadrele didactice, potrivit art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu toate acestea I. Ș. Județean nu este lipsit în totalitate de atribuții în ceea ce privește îndeplinirea obligației de a "asigura";, în sensul dispozitivului sentinței atacate, sumele necesare privind plata drepturilor salariale.
Astfel, potrivit art. 40 alin. 1 din HG nr. 2192/2004 de aprobare a Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, "după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al Municipiului București, prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, vor repartiza unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora";.
Totodată, potrivit art. 45 alin. 4 din actul normativ menționat anterior
"inspectoratele școlare județene, respectiv al municipiului București, prin compartimentele de contabilitate și informatizare, centralizează situațiile privind execuția bugetară pe unități de învățământ prevăzute în anexele nr. 3 și 4 și le transmit C. ui Național pentru Finanțarea Î. ui Preuniversitar și comisiilor județene de finanțare a învățământului preuniversitar.
Deși, în susținerea lipsei calității procesuale pasive, se face referire la alte hotărâri pronunțate în cauze pretins similare, Curtea notează că în actuala reglementare hotărârile pronunțate de către instanțe nu constituie izvor de drept. Mai mult, cauzele la care face trimitere pârâtul privesc situații distincte.
Referitor la calitatea procesuală pasivă a pârâților C. Local, Curtea are în vedere dispozițiile art. 167 din Legea nr. 84/1995 potrivit cărora finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale "veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Totodată, potrivit art. 16 din HG nr. 2192/2004 de aprobare a Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat "finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
De asemenea în conformitate cu prevederile art. 13 din OUG nr. 32/2001, aprobată prin Legea nr. 374/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Prin urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal reclamanților rămâne bugetul local al unității administrativ- teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
În cauza dedusă judecății, calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât
C. Local rezultă și din dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
De altfel, calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății are și P. , prin prisma faptului că a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite al bugetului local conform art. 63 alin. 4 lit. a din Legea 215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ- teritoriale, respectiv art. 62 alin. 1 din Legea administrației publice locale prevăzând expres că "primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
Așadar, atribuțiile prevăzute pentru C. Local și Primar, prin actele normative menționate se circumscriu obligației de "asigurare"; din dispozitivul sentinței atacate, pârâții recurenți având astfel calitate procesuală pasivă.
Așadar, se constată a fi nefondate criticile aduse de pârâții recurenți hotărârii atacate, sub aspectul lipsei calității lor procesuale pasive.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea notează următoarele:
Instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamanților, acordând drepturile salariale solicitate doar pentru perioada_ -_, exceptând perioada ulterioară până la data de_, limitând astfel aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 221/2008 în raport de data intrării în vigoare a OUG nr. 31/2009 și OUG nr. 41/2009.
Prin art. 2 din OUG nr. 31/2009, privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, a fost modificat și completat art. 11lit. a din OG nr. 15/2008 în sensul că, pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ, pe perioada 1 - 30 aprilie 2009 valoarea coeficientului de multiplicare este de 299,933 lei, iar pe perioada 1 mai - 31 august 2009 s-a prevăzut o creștere a salariilor de bază cu o treime din creșterea salariilor de bază obținute prin aplicarea coeficienților de multiplicare și a valorii coeficientului de multiplicare 1,000 de 299,933 lei.
Potrivit art. 2 din OUG nr. 41/2009, publicată la data de 30 aprilie 2009 valoarea coeficientului de multiplicare, pentru perioada 1 mai - 31 decembrie 2009, este de 299,933 lei pentru funcțiile didactice din învățământul preuniversitar și pentru cele didactice auxiliare, iar începând cu data de 1 mai 2009 s-au aplicat prevederile acestei ordonanțe, act normativ care, prin art. 3, a abrogat prevederile art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2009.
Prin Decizia nr. 106/2010 pronunțată la data de 4 februarie 2010 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 31/2009 și nr. 41/2009, însă soluția de respingere a avut în vedere inadmisibilitatea excepției pe considerentul că la data pronunțării deciziei actele normative a căror neconstituționalitate s-a invocat nu mai erau în vigoare, fiind abrogate prin Legea nr. 330/2009.
Așadar instanța de contencios constituțional nu s-a pronunțat pe fondul excepției, nu a reținut, astfel cum rezultă din motivarea deciziei, că ordonanțele mai sus menționate sunt conforme cu Constituția, ci dimpotrivă, nu a examinat constituționalitatea lor, având în vedere dispozițiile art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 de organizare și funcționare a Curții Constituționale, potrivit căruia Curtea Constituțională se pronunță asupra neconstituționalității legilor și ordonanțelor în vigoare.
În aceste condiții, instanța de judecată învestită cu soluționarea prezentului litigiu este chemată să analizeze în ce măsură dispozițiile celor două ordonanțe de urgență pot fi sau nu aplicate în condițiile în care anterior prevederile art. I pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 151/2008 au fost declarate neconstituționale.
În această examinare este necesar a se avea în vedere faptul că art. 11alin. 1 lit. a, b, c din OG nr. 15/2008 a fost introdus prin art. I pct. 3 din OUG nr. 151/2008 articol care a fost "modificat și completat";, prin OUG nr. 31/2009, iar prin OUG nr. 41/2009, s-a abrogat art. 11alin. 1 lit. b și c din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008 și anexele 1.1b, 1.2b, 2b, 3b și s-a modificat art. 11alin. 1 lit. a1.
Prin Deciziile Curții Constituționale nr. 842/_ și nr. 989/2009 s-a constatat tocmai neconstituționalitatea art. I pct. 3 din OUG nr. 151/2008, adică dispoziția legală prin care se prevedea introducerea în cuprinsul Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 a noului articol 11alin. 1.
Dat fiind faptul că art. 11a fost introdus prin art. I pct. 3 din OUG nr. 151/2008, constatată ca fiind neconstituțională, practic acest articol nu mai există, astfel că nu mai poate produce efecte.
Prin urmare, OUG nr. 31/2009 și nr. 41/2009 prin care se modifică art. I pct. 3 din OUG nr. 151/2008 declarat neconstituțional, nu pot produce efecte odată ce textul pe care îl modifică nu mai există.
În aceste condiții, singurul act care în mod legal poate sta la baza calculului drepturilor salariale ale personalului din învățământ este Legea nr. 221/2008, în forma în vigoare la data publicării sale.
Prin urmare, drepturile salariale cuvenite reclamanților, calculate în baza Legii nr. 221/2008 se datorează până la 31 decembrie 2009, având în vedere faptul că începând din 1 ianuarie 2010 a intrat în vigoare Legea nr. 330/2009, încetându-și aplicabilitatea prevederile Legii nr. 221/2008.
Curtea opinează că prin hotărârea pe care a pronunțat-o, prima instanță a dat valență inclusiv dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 al.1 din CEDO, Tribunalul făcând trimitere expresă la temeiurile de drept pe care și-a întemeiat soluția.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 al.1 Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâți.
Constatând incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 și 3 C.pr.civ., Curtea va admite recursul declarat de reclamantă cu consecința modificării în parte a sentinței atacate în sensul obligării pârâților la asigurarea, calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate membrilor de sindicat, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 și pentru perioada_ -_, actualizate în funcție de indicele de inflație la data plății efective.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în recurs";.
Împotriva acestei sentințe a declarat contestație în anulare pârâtul C. Local al comunei C.
, solicitând admiterea acesteia, cu consecința respingerii acțiunii reclamanților ca nefondată.
Contestația în anulare este perimată.
La termenul de judecată din data de _, Curtea a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., reținând că părțile, deși legal citate, nu s-au înfățișat la dezbateri și nici nu au solicitat judecata în lipsă.
Cum ulterior acestei suspendări, pricina a rămas în nelucrare, din motive imputabile părților mai mult de 1 an, în temeiul dispozițiilor art. 248 și art. 252 al. 1 și 2 C. proc. civ., urmează a se constata perimarea prezentei contestații în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimată contestația în anulare declarată de pârâtul contestator
C. LOCAL AL C. C. împotriva deciziei civile nr. 3128/R din_ a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
D. G. L. | D. | D. C. G. | C. | M. |
Red.DG/dact.MS 2 ex./_
