Decizia civilă nr. 4285/2013. Acţiune în constatare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4285/R/2013
Ședința publică din data de 4 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: D. C. G. Judecători: I. T.
N. | M. | ||
Grefier : | S. | - D. | G. |
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul P. I. împotriva sentinței civile nr.11103/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâții SC. T. E. S. ,
A. J. PENTRU P. ȘI I. S. C., C. J. DE P. C. și I.
DE M. C., având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședița publică din 28 octombrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în
încheierea ședinței publice din aceeași dată când s-a amânat pronunțarea pentru data de 4 noiembrie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 11103 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ s-a respins acțiunea formulată de reclamantul P. I. împotriva pârâtei S.C. TRANSSUISE E. S.R.L. G. .
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin Decizia nr. 273710/_ reclamantului i s-a acordat pensia anticipata parțial. În anexă la această decizie s-a arătat că acesta nu a desfășurat activitate în condițiile grupei a doua de muncă. De asemenea din copia carnetului de muncă seria I.D. nr. 0095326 nu a rezultat ca reclamantul ar fi desfășurat activitate în aceasta grupă.
Potrivit art. 40, alin. 2, lit. h din Codul muncii, angajatorul are obligația de a elibera la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului.
Conform prevederilor art.126 din H.G. nr. 257/2011 adeverințele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de_, o persoană și-a desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupa I-a sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în Anexa nr.14, numai pe baza documentelor, verificate, aflate în evidența angajatorilor sau a deținătorilor legali de arhive.
Angajatorii sau orice alți deținători legali de arhive sunt obligați să elibereze aceste adeverințe în termen de 30 de zile de la data solicitării, fără a percepe taxe sau comisioane. Eliberarea adeverințelor privind atestarea faptului că în anumite perioade, anterioare datei de_, o persoană și-a desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupe de muncă, se poate face numai dacă nominalizarea persoanei s-a făcut anterior acestei date și numai pe baza documentelor întocmite la acea vreme, verificabile, aflate în evidența angajatorilor sau a deținătorilor de arhive (hotărâri ale consiliului de administrație sau a
organizației sindicale, procese-verbale, decizii ale organului de conducere, pontaje lunare, tabele întocmite pe secții sau compartimente etc.).
Actele normative care reglementau încadrarea în fostele grupe I și a II-a de muncă au fost abrogate la data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, prin art.198, de la această dată nu a mai existat temei legal pentru încadrarea
locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite, în grupe de muncă.
În situația persoanelor în a căror carnete de muncă există înregistrări ale activităților desfășurate în grupa I-a și a II-a de muncă, dar care nu au putut fi valorificate din cauza unor vicii de fond sau formă, înlăturarea acestora se poate face doar în baza adeverințelor întocmite și eliberate în conformitate cu prevederile art.126 din H.G.nr.257/2011.
Anterior, cu privire la grupele de muncă, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 258/_, a reținut că Ordinului nr. 50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior. O astfel de interpretare se impune cu atât mai mult cu cât forma dobândită de ordinul respectiv prin completările și modificările ulterioare a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente.
Din acest motiv, a accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului și a crea categorii distincte de beneficiari, în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări sau completări ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egala și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.
Din întâmpinarea depusă de pârâta S.C. Transuissse E. S.R.L. a rezultat că în arhiva pe care o gestionează nu au existat documente verificabile privindu-l pe reclamant din care să rezulte ca acesta a lucrat în grupa a doua de muncă în perioada indicată.
Coroborând cele arătate prin întâmpinare cu mențiunile din carnetul de muncă și declarația martorului Farcas G. instanța a constat că reclamantul nu și-a dovedit acțiunea și mai mult, că nu au existat documente care să ateste activitatea desfășurată într-o astfel de grupă.
Conform normelor legale în vigoare la data desfășurării activității, respectiv Ordinul nr. 50/1990, a rezultat că locul de muncă unde și-a desfășurat activitatea reclamantul anterior datei de_, nu s-a încadrat în grupa a II-a de muncă, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă, în temeiul art.208 și următoarele din Legea nr.62/2011.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul P. I. , invocând prevederile art. 304 alin 1 pct. 7, 8 și 9 și art. 3041Cod proc. civ. - în vigoare la data înregistrării și judecării cererii; (art.24 și 27 NCPC) art. 488 alin 1 pct.6 și 8 în noua reglementare.
Hotărârea instanței cuprinde motive contradictorii. Astfel cu toate că i-a respins cererea, instanța motivează, de altfel corect, că Ordonanța nr. 50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activități și funcții în forma inițiala, ca prin acesta și prin modificările și completările ulterioare s-a eliminat inconsecventele și inechitățile existente și, din aceasta cauză, a accepta restrângerea sferei de aplicare în raport cu situația pe care aceștia o aveau când a apărut sau când s-au adus modificări ori completări ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care a lucrat. Aceasta motivarea este corectă dar soluția este greșită, fiind în
contradicție cu ea dar și cu partea din motivare unde se arată că nu mai există temei legal iar singura dovada prin care se probează este numai o adeverință formală.
Hotărârea este dată și cu interpretarea și aplicarea greșită a legii. Având în vedere aceasta motivare a tribunalului și a deciziei invocate de instanță cât și a Deciziei CC nr.223/2002 prin care se declară neconstituțional prev. art. 14 din Decretul nr. 92/1976 așadar și a prev. art.296 modificat prin OUG nr.148/2008 pe care instanța nu le-a aplicat.
Hotărârea instanței este lipsita de temei lega! și data cu aplicarea greșita a acestor prevederi legale în materie pe care le-a citat mai sus. Chiar Ordonanța nr. 50/1990 prin anexa II indica meseria reclamantului, cea de tractorist (mecanic agricol) în grupa II de muncă. Mai mult declarația martorului Farcas G. (coleg în același loc și meserie, tractorist) care arată că au fost colegi pe întreaga perioada și că lui cât și altor colegi le este înscris în carnetul de muncă vechimea în grupa II.
Mai mult, a nu constata și rectifica cartea de muncă, a nu dispune eliberarea de către păstrătorul de arhiva adeverința solicitata sau a nu obliga către casa de pensii să emită o noua decizie ținând cont de o hotărâre judecătorească, limitând dreptul unei persoane la pensie dacă este găsită sau nu
în arhivă, de a avea o adeverință formală, de a se rectifica cartea de muncă și/sau pensia cu toata vechimea în muncă numai pe baza unei adeverințe constituie o încălcare a drepturilor constituționale, a dreptului la pensie, a egalității în drepturi și a dreptului la acces liber la justiție. HG 257/2011 prin art.6 lit. d) ( Norme de punere în aplicare a Legii nr. 263/2010, cu referire la art. 6 și 10) prevede ca și prin hotărâre judecătorească se poate reconstitui elemente necuprinse în cartea de muncă, că aceasta este document doveditor al stagiului de cotizare (adică vechime în munca). Art. 37 arată că perioada de muncă suplimentară, adică grupa a I a, a II a, respectiv condițiile deosebite și speciale sunt cuprinse în stagiile de cotizare iar în conformitate cu art. 123 al 2 dovada se face cu carnetul de muncă completat potrivit Decretului nr. 92/1976 ( art. 14 fiind declarat neconstituțional). Instanța în acțiunea în constatare cel puțin poate constata aceasta și să dispună ori eliberarea adeverinței ori rectificarea înscrierii în carnetul de muncă. În caz contrar aceste prevederi din HG 257/2011, anume art. 123 și 126 în condițiile abrogării Decretului nr. 92/76, sunt nelegale.
Așa cum a indicat și prin cererea introductivă, într-o speța identică ( tractorist, la aceeași unitate ca reclamantul, cu declarații de martori colegi care aveau înscris în carnetul de muncă grupa a II a), Dos._ a Tribunalului C.
, a fost admisă cererea, a rămas definitivă, existând așadar și practica precedent. Acum există două sentințe date de același tribunal în cauze identice care sunt diametral opuse. Doi colegi la care unuia tribunalul i-a recunoscut dreptul iar celui de-al doilea nu i l-a recunoscut și atunci, pe buna dreptate, se întreabă dacă aceasta mai este justiție.
Temeiul legal mai poate fi și efectiv acțiunea în constatare bazată direct pe Constituția României, pe dreptul la liberul acces la justiție iar nu cum susține
instanța că este numai pe baza prevederilor care se solicită numai existența unei adeverințe formale. Pe baza numai a adeverinței formale se poate face direct recalcularea de către casa de pensii pe când, în lipsa sau în imposibilitate, se poate constata de către instanța judecătoreasca. Și dacă funcționarul nu caută, omite ceva, s-a pierdut parțial unele acte, documente, atunci ești într-o imposibilitate de ați valorifica un drept recunoscut și îi este interzis accesul la justiție?
Instanța a mai interpretat greșit actul dedus judecații în sensul că a considerat strict că a solicitat eliberarea unei adeverințe iar nu și constatarea și
rectificarea carnetului de muncă fapt care se poate deduce și din motivarea hotărârii în sensul în care face referire la posibilitatea completării numai pe baza unei adeverințe formale și/sau eliberate numai pe baza existenței unor documente. Ea este obligată să soluționeze cauza numai asupra obiectului dedus judecații dar are și obligația de a solicita părților să prezinte explicații și să pună în dezbatere orice împrejurare cu privire la situația de drept și fapt invocate de acestea. De asemenea, judecătorii au îndatorirea să prevină orice greșeala în aflarea adevărului în cauza pe baza stabilirii faptelor și aplicarea corectă a legii încât hotărârea să fie temeinică și legală, (art.129 Cod proc. civ. și art. 22 Cod proc. civ. actual).
Numai datorită multiplelor reorganizări, a multor neglijente și schimbări dar și pentru ca a ieșit la pensie nu de la locul de muncă și după perioada de șomaj și completarea cu suma de bani a stagiului de cotizare ulterior, s-au putut produce erori în completarea cărții de muncă iar prima instant i-a respins acțiunea pentru îndreptarea acestei nedreptăți grase și a beneficiat de același drepturi ca și ceilalți colegi.
Așadar, în toata perioada de activitate în muncă, anume_ -_ și_ -_ a lucrat ca și mecanic agricol/ tractorist, activitate ce a fost încadrată conform Ordonanței nr. 50/1990 în grupa II de munca. Unor colegi le-a fost înscrisă grupa a II a de muncă în carnetul de muncă ( ca și martorului audiat în cauza a cărui carnet de muncă se afla la dosar) iar altora le-a fost constatată și dispus de către instanța de judecata, Tribunalul Cluj, completarea carnetului de muncă cu grupa a II a.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea reține următoarele:
Este întemeiat motivul de recurs prin care se constată caracterul contradictoriu al sentinței, care în prima parte pledează pentru admisibilitatea unei acțiuni în instanță prin care să se constate condițiile de muncă specifice grupelor de muncă (grupa I și a II-a), iar în partea finală concluzionează, fără a exista un silogism care să lege cele două părți ale considerentelor, că de fapt, lipsa unor documente în arhiva unității sau a mențiunilor din carnetul de muncă echivalează cu caracterul nefundat al pretențiilor reclamantului.
Curtea notează că, deși instanța a audiat un martor propus pentru susținerea pretențiilor reclamantului, declarația luată acestuia este extrem de succintă, tribunalul omițând să verifice aspectele concrete ale activității reclamantului, în condițiile în care martorul a fost coleg cu reclamantului și ar fi trebuit așadar să cunoască condițiile de muncă ale acestuia.
Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 7 C.proc.civ., constituie motiv de modificare a hotărârii cazul în care aceasta cuprinde motive contradictorii, ceea ce este cazul în speță.
Curtea reține așadar că, prin modalitatea în care s-a soluționat cauza, practic s-a omis a se cerceta fondul, omițându-se a fi analizate probele administrate în cauză și eventual, în cazul în care acestea sunt insuficiente, de a se dispune completarea acestora în sensul aflării adevărului, inclusiv cu suplimentarea probei testimoniale, si, la nevoie, cu proba expertizei.
Or, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. 5 C.proc.civ., în cazul în care instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată.
În cadrul rejudecării după casare, instanța de fond va avea în vedere următoarele dezlegări în drept:
În ipoteza în care, deși activitatea a fost desfășurată în condițiile grupelor de muncă, așa cum afirmă reclamanții, iar încadrarea totuși nu a fost făcută,
trebuie acceptat că este deschisă calea judecății pentru restabilirea adevărului, mai cu seamă că încadrarea în grupe a dobândit, grație modificărilor legislative din ultimii ani, valențe financiare la calculul pensiei, prin acordarea unui punctaj suplimentar aferent anilor lucrați în grupele de muncă, astfel încât o chestiune care a putut părea lipsită de un interes financiar bine conturat la momentul adoptării Ordinului nr. 50/1990 a dobândit ulterior un atare interes.
Chiar dacă nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă urma a se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, potrivit pct. 6 din Ordin, acest fapt nu exclude de la controlul judecătoresc această nominalizare.
Prin urmare, este o chestiune de probațiune aceea de a stabili dacă în cazul reclamantului, condițiile în care și-a desfășurat activitatea au fost specifice grupei a II-a, cum de altfel s-a statuat în mod constant în practica instanțelor, în care s-a stabilit pe bază de probațiune corectitudinea cu care angajatorii au recunoscut sau nu o anumită grupă de muncă în favoarea angajaților, situație în care și în cazul reclamantului se impune aplicarea acelorași considerente. Aceasta cu atât mai mult cu cât acesta indică punctual colegi aflați în situații identice, cărora li s-a recunoscut grupa de muncă.
Constatând, pentru considerentele ce preced, că practic, fără a se aplica un text de lege, a fost refuzată judecarea efectivă a cauzei, încălcându-se astfel accesul la instanță garantat inclusiv prin dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; că în raport de dispozițiile art. 129 alin. 5 C.proc.civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză (…), în temeiul art. 312 alin. 1-3 și 5, coroborat cu art. 304 pct. 7 și 9 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamantul P. I. împotriva sentinței civile nr. 11103 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
D. | C. G. | I. | T. | N. | M. |
GREFIER
S. -D. G.
Red. D.C.G./dact. V.R.
2ex./_
Jud. fond: E. B.
