Sentința civilă nr. 1429/2013. Acţiune în constatare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR.1429/F/2013
Ședința publică din data de 15 mai 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: M. L. B., judecător
GREFIER: L. D.
cu participarea asistenților judiciari :
V. C. M. A. LS
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de reclamantul M. I., împotriva pârâtei S.
C. & A. S.,
având ca obiect acțiune în constatare.
Cauza s-a judecat în fond la data de 13 mai 2013, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată
,
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul M. I. a chemat în judecată pe pârâta S. C. & A. S. solicitând instanței să constate că avut calitatea de angajat la pârâtă din_, să oblige pârâta să-i plătească suma de 1350 lei spor pentru munca suplimentară în perioada iulie-octombrie 2012, să-i plătească suma de 350 lei compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat.
S-a mai solicitat să se constate nulitatea absolută a deciziei de concediere, să se constate încetarea de drept a contractului de muncă la data rămânerii irevocabile a hotărârii ce se va pronunța, să fie obligată pârâta să-i plătească o despăgubire egală cu valoarea salariilor indexate, majorate și reactualizate din octombrie 2012 și până la data încetării contractului de muncă. S-a mai solicitat obligarea pârâtei să plătească impozitul și contribuțiile datorate bugetului de stat pentru raportat la un salar lunar net de 1000 lei și să efectueze înregistrările prevăzute de lege în registrul general al salariaților. A mai solicitat și obligarea pârâtei la plata sumei de 6000 lei daune morale.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul a fost angajat la pârâtă din 18 iunie 2012 și a muncit la Complexul Cibela. A precizat că a fost prieten cu administratorul pârâtei care i-a cerut să lucreze la pârâtă și au convenit un salariu lunar de 1000 lei lunar net, acest salariu fiindu-i plătit pentru lunile iunie -septembrie 2012. A susținut că prestat muncă suplimentară, după programul de lucru, câte o oră zilnic și 5 ore sâmbăta și că cât a fost angajat nu a primit zile de concediu. A mai reliefat faptul că în_ administratorul pârâtei fără preaviz să se prezinte la muncă, fără să-i comunice decizia de concediere. A susținut că nu i-au fost plătite impozitul și contribuțiile datorate bugetului de stat pentru raportat la un salar lunar net de 1000 lei și că pentru modul în care a fost concediat și a muncit fără a-i fi plătite contribuțiile și impozitele solicită obligarea pârâtei la plata de daune morale.
În drept s-au invocat prevederile art.40, art.75 și urm., art.78, art.120 și urm., art.137 și urm. art.146 și urm și art.253 și urm. Codul muncii și HG nr.50/2011.
Acțiunea civilă formulată este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate ca neîntemeiată f.24-25.
În susținerea acestei poziții procesuale s-a reliefat că reclamantul nu a fost niciodată angajat la pârâtă. Nefiind încheiat contract individual de muncă. E real că a fost prieten cu administratorul pârâtei și fratele acestuia și că în vara anului 2012, reclamantul fiind fără loc de muncă, administratorul pârâtei a deschis un punct de lucru unde comercializau piese auto și au convenit ca reclamantul să-l ajute la demararea acestui proiect, reclamantul fiind de acord, mai ales că și acesta a fost ajutat anterior în diferite ocazii de fratele administratorului pârâtei și de acesta. S-a susținut
faptul că ajutorul acordat de reclamant nu a fost total dezinteresat, dar că acesta nu echivalează cu existența unor raporturi de muncă. La începutul lunii august 2012 după ce magazinul a început să funcționeze i s-a propus reclamantului să se angajeze la pârâtă, fiindu-i propus un salariu lunar de 1000 lei, dar reclamantul nu depus vizita medicală și a refuzat să semneze contractul de muncă, fiind probabil nemulțumit de salariul oferit, astfel că din luna august 2012 nu a mai colaborat cu pârâta.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele.
Tribunalul constată din înscrisul comunicat de ITM B. Năsăud că reclamantul nu a figurat ca angajat cu contract de muncă la pârâtă, reclamantul figurând ca angajat din_ la SC MET AXA f.41. Aspectul că între părți nu s-a semnat un contract individual de muncă reiese inclusiv din poziția acestora, fiind de stabilit însă dacă între părți s-a desfășurat raporturi de muncă în perioada iunie 2012-octombrie2012, așa cum susține reclamantul, ori dacă activitatea prestată de reclamant în favoarea pârâtei are natură civilă, cum a susținut pârâta..
În acest sens, tribunalul arată că potrivit art.10 Codul muncii republicat, contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu.
Potrivit art.16 din Codul muncii republicat, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.
Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă.
Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activității, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă
. (4) Munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă constituie vechime în muncă.
Așa fiind raportat la aceste prevederi legale, tribunalul constatând că nu s-a încheiat între părți un contract de muncă în formă scrisă, se impune a fi analizate și prevederile legale referitoare la nulitatea contractului de muncă.
Potrivit art.57 Codul muncii republicat, nerespectarea oricăreia dintre condițiile legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia.
(2) Constatarea nulității contractului individual de muncă produce efecte pentru viitor
.
Nulitatea contractului individual de muncă poate fi acoperită prin îndeplinirea ulterioară a condițiilor impuse de lege.
În situația în care o clauză este afectată de nulitate, întrucât stabilește drepturi sau obligații pentru salariați, care contravin unor norme legale imperative sau contractelor colective de muncă aplicabile, aceasta este înlocuită de drept cu dispozițiile legale sau convenționale aplicabile, salariatul având dreptul la despăgubiri.
Persoana care a prestat munca în temeiul unui contract individual de muncă nul are dreptul la remunerarea acesteia, corespunzător modului de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu
.
Tribunalul pentru a se stabili natura juridică a activității prestate de reclamant în favoarea pârâtei și perioada în care s-a întâmplat acest lucru a procedat la audierea unor martori. Astfel din declarația martorului propus de reclamant O. C. f.32 a reieșit faptul că reclamantul a lucrat la pârâtă vreo 3-4 luni începând cu luna iunie -iulie 2012, că acesta lucra la un stand în complexul Cibela unde vindea piese auto, că de fiecare dată l-a găsit la magazin singur nefiind asistat de vreo rudă a administratorului pârâtei, că o dată la magazin a fost și sâmbăta, iar reclamantul era la lucru, că nu crede că avut concediu și că nu i s-a plâns că nu ar fi primit salariul . Martora propusă de reclamant f.63 a arătat că l-a văzut pe reclamant la un magazin din Cibela, însă nu a putut preciza perioada, și că reclamantul vindea și aranja marfa în acel magazin, uneori fiind singur, alteori cu administratorul pârâtei și din relatările altor angajați din acel complex a auzit că reclamantul s-ar fi certat cu administratorul pârâtei și că acesta l-ar fi ajutat pe reclamant.
Martorul propus de pârâtă, Ș. S. f.44, salariat la pârâtă și frate al administratorului pârâtei, a declarat că este prieten cu reclamantul, l-a recomandat pe acesta fratelui său pentru a-i ajuta cu relații despre marfa ce trebuia vândută, că reclamantul s-a prezentat la magazinul pârâtei din Complexul Cibela, că i s-a propus să semneze un contract de muncă dar a refuzat, că la
magazinul respectiv stătea uneori fratele său împreună cu reclamantul, alteori chiar martorul, că uneori reclamantul a adus încasările din magazin, că l-a ajutat în multe situații pe reclamant, i-a împrumutat bani, l-a ajutat să-și pună calorifere și să-și izoleze apartamentul. Martorul T. Gheorghe f.46 a declarat că știe că reclamantul a lucrat la un magazin din Cibela unde se vindeau piese auto, că l-a găsit pe reclamant în timp ce vindea marfă clienților, că nu era nimeni alături de reclamant în magazin, că nu știe din ce motiv au intervenit neînțelegeri între părți.
Din coroborarea acestor declarații, tribunalul reține că se poate ajunge la concluzia că reclamantul a prestat activitate de vânzător la magazinul de piese auto al pârâtei din complexul Cibela începând cu luna iunie 2012, că această activitate are natura juridică a unor raporturi de muncă efective, ținând cont de faptul că i s-a și propus să semneze un contract de muncă, însă nu s- a întâmplat acest lucru, dar acest fapt nu poate atrage calificarea activității prestate ca fiind de natură civilă, așa cum susține pârâta în întâmpinare.
De altfel, chiar din poziția exprimată de administratorul pârâtei la termenul din 13 mai 2013 reiese că acesta i-a achitat în total suma de 2500-3000 lei pentru activitatea prestată de reclamant, ori este greu de acceptat că i s-ar fi oferit asemenea sume pentru un ajutor sporadic, ori activități civile nepermanente, sporadice, desfășurate doar până în luna august 2012 așa cum s-a susținut în întâmpinare. Dimpotrivă, tribunalul consideră că suma respectivă, recunoscută de reprezentantul pârâtei și necontestată de reclamant, care trebuie subliniat că nu a cerut plata salariului, ci doar a sporului de muncă suplimentară, reprezintă drepturile salariale cuvenite pentru munca prestată.
Tribunalul, văzând situația atipică existentă, respectiv lipsa unui contract de muncă semnat, dar munca a fost efectiv prestată de reclamant în baza unei înțelegeri cu reprezentantul pârâtei, fiind și plătit pentru această activitate, consideră că în cauză se poate constată că între reclamant și pârâtă s-au desfășurat raporturi de muncă în perioada 18 iunie 2012-31 octombrie 2012, dată de la care reclamantul figurează ca angajat la altă societate, iar la pârâtă reclamantul a lucrat în postul de vânzător pentru un salariu lunar brut de 1000 lei, pe care tribunalul consideră că părțile l-au convenit, chiar dacă reclamantul a susținut nejustificat că ar fi vorba de un salariu net de 1000 lei lunar.
Pentru această perioadă, pârâta, întrucât nu i-a acordat concediu de odihnă, trebuie potrivit art.146 alin.4 Codul muncii să plătească reclamantului o compensație în bani pentru concediu de odihnă neefectuat raportat la un salar lunar brut de 1000 lei și în funcție de 20 zile de concediu anual anume prevăzute de art.145 Codul muncii, în lipsa unor prevederi contractuale derogatorii.
În temeiul art.40 pct.2 lit.f,g Codul muncii republicat ce prevede că angajatorul are obligația să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați, în condițiile legii și să înființeze registrul general de evidență a salariaților și să opereze înregistrările prevăzute de lege, tribunalul va obliga pârâta să plătească impozitul și contribuțiile datorate bugetului de stat pentru perioada_ -_ raportat la un salar lunar brut de 1000 lei și să efectueze înregistrări în registrul general al salariaților în ce-l privește pe reclamant în această perioadă, fiindcă remunerarea prevăzută de art.57 alin.5 din Codul muncii presupune o reală despăgubire și îndeplinire a obligațiilor de către angajator, inclusiv din această perspectivă, în cauză fiind vorba o nulitate de formă a contractului de muncă constând în neîncheierea acestuia în formă scrisă, deși munca a fost prestată, iar drepturile salariale cuvenite plătite, nefiind însă virate impozitul și contribuțiile datorate de angajator.
Tribunalul va respinge celelalte pretenții formulate de reclamant ca nefondate potrivit următoarelor argumente.
În ce privește sporul pentru munca suplimentară, instanța constată că nu s-a făcut dovada concretă și neechivocă că reclamantul a prestat munca zi de zi suplimentar o oră și că ar fi muncit în fiecare sâmbătă, declarația martorului audiat propus de reclamant nefiind suficientă, acesta declarând că l-a găsit la lucru într-o singură zi de sâmbătă, dar pentru acordarea unor sume cu acest titlu este absolut necesar să se probeze cu exactitate, în concret, toate orele și zilele în care reclamantul a prestat muncă suplimentară, ceea ce nu s-a realizat, caz în care aceste pretenții nu pot fi admise.
Nici cererile reclamantului să se constate nulitatea absolută a deciziei de concediere, să se constate încetarea de drept a contractului de muncă la data rămânerii irevocabile a hotărârii ce se va pronunța, să fie obligată pârâta să-i plătească o despăgubire egală cu valoarea salariilor indexate, majorate și reactualizate din octombrie 2012 și până la data încetării contractului de muncă, nu sunt
întemeiate, fiindcă după cum s-a explicat nefiind încheiat un contract de muncă în formă scrisă, nu s-a întocmit nici decizie de concediere, fiind raporturi de muncă atipice, raporturile de muncă au încetat de fapt prin neprezentarea reclamantului la locul de muncă de la pârâtă și angajarea la altă societate cu începere din_ . În acest caz, neputându-se reține nulitatea absolută a deciziei de concediere, reclamantul nu este îndreptățit să primească o despăgubire egală cu valoarea salariilor indexate, majorate și reactualizate din octombrie 2012 și până la data încetării contractului de muncă.
Tribunalul va respinge ca nefondată și cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata sumei de 6000 lei daune morale, fiindcă față de situația concretă existentă în cauză, se poate reține o culpă comună și concurentă atât a reclamantului, cât și a pârâtei, reclamantul fiind vinovat întrucât a înțeles să presteze muncă în cadrul pârâtei deși nu a încheiat contractul de muncă în formă scrisă, iar pârâta că a fost de acord ca activitatea reclamantului să fie realizată, deși art.16 Codul muncii impune angajatorului ca, anterior începerii activității, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă. Așa fiind, nu se impune obligarea pârâtei la daune morale în condițiile în care reclamantul putea și trebuia să evite această situație conflictuală prin simplul fapt al neprestării vreunei activități la pârâtă atât timp cât nu a semnat vreun contract de muncă.
Având în vedere aceste considerente de fapt și de drept, tribunalul va admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta, și-n consecință va constata că între reclamant și pârâtă s-au desfășurat raporturi de muncă în perioada 18 iunie 2012-31 octombrie 2012, va obligă pârâta să plătească reclamantului compensații în bani pentru concediu de odihnă neefectuat pe perioada indicată anterior raportat la un salar lunar brut de 1000 lei, va obliga pârâta să plătească impozitul și contribuțiile datorate bugetului de stat pentru perioada_ -_ raportat la un salar lunar brut de 1000 lei și să efectueze înregistrări în registrul general al salariaților și va respinge celelalte pretenții formulate de reclamant.
În temeiul art.274, art.276 Cod procedură civilă, tribunalul, față de modul de soluționare a acțiunii ce a fost admisă în parte, constată că ambele părți se află în culpă procesuală, motiv pentru care va proceda la compensarea integrală a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul M. I., domiciliat în B., str. Ion M., bloc 7, sc.C, ap.23, județul B. Năsăud, în contradictoriu cu pârâta S. C. &
S.,
cu sediul în B., str. G., nr.20, județul B. Năsăud, CUI 14241327, și-n consecință:
constată că între reclamant și pârâtă s-au desfășurat raporturi de muncă în perioada 18 iunie 2012-31 octombrie 2012;
obligă pârâta să plătească reclamantului compensații în bani pentru concediu de odihnă neefectuat pe perioada indicată anterior raportat la un salar lunar brut de 1000 lei;
obligă pârâta să plătească impozitul și contribuțiile datorate bugetului de stat pentru perioada_ -_ raportat la un salar lunar brut de 1000 lei și să efectueze înregistrări în registrul general al salariaților.
Respinge celelalte pretenții formulate de reclamant. Compensează integral cheltuielile de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 15 mai 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. L. B. L. D.
Cu votul consultativ al asistenților judiciari :
V. C. M. A. LS
MLB// 4 ex.// 24 mai 2013
