Decizia civilă nr. 4349/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă

Decizii și sentințe litigii de muncă - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 4349/R/2013

Ședința publică din data de 6 noiembrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.

I. -R. M. GREFIER: G. C.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. L. I. AL P. DE L. D. D. D. T. B. și de către pârâta S. N. DE T. F. DE M. "C. M. "; SA împotriva sentinței civile nr. 9024 din 27 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 4 noiembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantei recurente răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtă, având anexate înscrisurile solicitate de instanță la termenul anterior, înscrisuri provenind de la pârâta recurentă, nefiind necesară comunicarea acestora.

Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.

C U R T E A

Prin Sentința civilă nr. 9024 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active a organizației sindicale, invocate de pârâta S. N. DE T. F. DE M. "C. M. "; SA.

A fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamantul S. L.

I. AL P. DE L. D. D. D. T. în numele și pentru membrii de sindicat Albu O., Arpastean Alex, Astalas O., Blos F., Baciu Calin, Bob I.

, Bota I., B. ciu Mihaila, Bunea C. an, C. A., C. A., Campan R. ,

C. L. ardo, Centea D., Chira M., Coroian O., Codoreanu Cornel, Czinege

E., Campan L., C. S., C. F., C. Grigore, Csatlas Imbre, Cuzdriorean N., Chinces D., D. I., Dolha I., Dobrea L., Dumitru Petrian, Galea D. u, Gavris Sorin, Haiduc Teodor, Hozan G., Iagar C. an, Ichim A., Iuhas Martin, Ivancica Nouras, Kovacs I., Leczfolvy Alex., M. A.

, Misneag I., Molnar Stefan, M. N., Motofelea I., M. R., M. A. ,

M. Alex, N. ota F., Pavelea V., P. Claudiu, P. Mihai, Racolta Nicolaie, R. Ghe. R., R. I., Sarbu A., Salatioan I., Sabo Gheorghita, Somfalean Rom, Siling R., S. O., Szekely G., Szilagy Csaba, Tucui I., Varga Zoltan, Vesa R., V. Stefan, Zanc Grigore, Horgos Iosif, I. M., M. V., Urian M.

, Suciu C. an, Triebel Karol, Burcutean I. el, B. O., C. G., F. Grigore,

Frasincar V., Maxim V., Nemti A., P. G., P. Stefan, Prodan Stefan,

P. anton Titus, Pura D., R. Domide, Utiu I., U. C. an, R. Isidor, Baias V., Blos S., Cirebea N., Costin D., C. M., Horj T., Kovari M., Marton R., Manastiurean C. an, M. A., Munteanu L., Mihaila A., P.

L., Ratoiu C. an, R. C., Suciu Rada, Ticusan S., T. G., Toma M.

, C. D., C. P., Covalcic Andron, M. cean C. an, Pralea Mihaila, N. la

D. ut, B. F., Codrea Petrica, Coste I., Dragos Tiberiu, Igna D., M. M.

, Nastai V., T. A., Bas Aurel, Balanean I., Boldog Atila, Chende Augustin, Ontiu D., Racasan C., Suiogan G., Szilaghi Istfan, Tiplea V., Burde F.

, Catuna V., Cosma C. an, Talos M., Flore Cosmin, Merghes I., Baraian Valer, B. ean S., C. I., C. u Teodor, Garba V., Iusan Tiberiu, M. N.

, Petean M., M. P. V., în contradictoriu cu pârâta S. N. DE T.

F. DE M. "C. M. "; SA B. .

A fost obligată pârâta să plătească membrilor de sindicat salariul suplimentar pentru anul 2010 echivalent cu un salariu de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, actualizat cu rata inflației calculată de la data

introducerii acțiunii și până la plata efectivă, în funcție de perioada lucrată.

A fost obligată pârâta să plătească membrilor de sindicat ajutorul material aferent "Zilei F. ului"; pentru anul 2010 echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, actualizat cu rata inflației calculată de la data

introducerii acțiunii și până la plata efectivă.

A fost obligată pârâta să plătească membrilor de sindicat ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști pentru anul 2010 și Crăciun pentru anii 2009 și 2010 echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, actualizat cu rata inflației calculată de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă.

Au fost respinse restul capetelor de cerere.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele

Excepția lipsei calității procesuale active a organizației sindicale a fost respinsă întrucât la dosarul cauzei s-au depus un tabel conținând semnăturile membrilor de sindicat în numele cărora s-a formulat acțiunea, ceea ce demonstrează faptul că aceștia au împuternicit-o pe reclamantă pentru formularea acțiunii.

Excepția prescripției dreptului la acțiune a fost respinsă întrucât, fiind vorba de sume de bani sau datorate membrilor de sindicat în numele cărora s-a formulat acțiunea, ca și contraprestație pentru munca prestată de aceștia, de drepturi salariale, în speță este aplicabil termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii și nu cele prevăzute la lit. e de

la același articol.

Pe fond instanța a constatat următoarele:

D. contractele colective de muncă aplicabile în speță, rezultă că pârâtele aveau obligația de a plăti membrilor de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea salariul suplimentar pentru anul 2010 ajutorul material aferent "Zilei F. ului"; pentru anul 2010 echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, și ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști pentru anul 2010 și Crăciun pentru anii 2009 și 2010.

Fiind vorba de o contraprestație datorată pentru munca prestată de membrii de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea, aceste drepturi nu pot să fie condiționate de realizarea de venituri de către pârâtă sau de adoptarea altor acte de către pârâtă.

Având în vedere că pârâta nu a plătit aceste drepturi datorate reclamanților instanța a admis acțiunea în această privință.

Pentru a repara prejudiciul cauzat membrilor de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea prin întârzierea la plată instanța a obligat pârâta la plata acestor sume de bani actualizate cu rata inflației

Cu privire la diferențele pretinse ca urmare a salariului minim brut la care s-a raportat salariul membrilor de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea, instanța a constatat că acțiunea a fost neîntemeiată.

Astfel, argumentul esențial al reclamantului este acela că membrilor de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea, li s-au plătit drepturile bănești indicate în acțiune, prin raportare la un nivel al salariului minim brut prevăzut în contractele colective de muncă încheiate la nivelul pârâtei, care însă intrau în contradicție cu prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior, respectiv la nivel de ramură de transporturi, ceea ce ar fi contrar prevederilor art. 8 din Legea nr. 130/1996.

Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură de transporturi nr. 722 pe anii 2008-2010 publicat în Monitorul oficial Partea V nr. 3/_, prevede la art. 41 alin. 3 lit. a, un salariu minim brut lunar de 700 de lei.

Contractele colective de muncă încheiate la nivelurile inferioare, în speță, prevăd un nivel al acestui salariu mai mic decât cel de 700 de lei.

Cu toate acestea, analiza sistematică a clauzelor contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior, respectiv la nivel de ramură de transporturi impune concluzia că, în speță, prevederile contractelor colective de muncă încheiate la nivel inferior nu sunt contrare prevederilor celui încheiat la nivel superior.

Astfel, contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior, deși prevede un cuantum minim al salariului de 700 de lei, prevede, la articolul 9 alin. 3, și obligația părților de a negocia în vederea stabilirii cuantumului salariului (fila 25 din dosar).

În consecință, deși contractul colectiv de muncă încheiat la un nivel superior prevede un cuantum al salariului de 700 de lei, tot el acordă posibilitatea să se deroge de la acest cuantum. În aceste condiții, prevederile contractelor încheiate la nivel inferior nu sunt contrare celui încheiat la nivel superior întrucât prevederile acestora au fost adoptate, printre altele și în temeiul articolul 9 din contractul colectiv de muncă la nivel superior care acordă posibilitatea părților de a negocia cuantumul salariului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâta S. N. DE T.

F. DE M. "C. M. "; SA și reclamantul S. L. I. AL P. DE L.

D. D. D. T.

Prin recursul declarat de reclamantul S. L. I. AL P. DE L.

D. D. D. T. s-a solicitat

modificarea în parte sentinței atacate în sensul, admiterii cererii de chemare în judecată.

În motivare consideră hotărârea primei instanțe ca netemeinica și nelegala, fiind data cu încălcarea și aplicarea greșita a legii, fiind întrunite condițiile pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ..

În mod greșit prima instanța motivează ca parata se regăsește în ipoteza prevăzuta de art. 9 alin.3 din CCM Unic la Nivel de Ramura T. uri, deoarece parata nu este o instituție bugetara finanțata de la bugetul de stat ci o societate pe acțiuni, indiferent de structura acționariatului și nu se poate prevala de lipsa posibilităților financiare sau neîncadrarea în fondul de salarii pentru a nu acorda drepturile stipulate imperativ în contractele colective de munca aplicabile, iar nu supletiv, și aplicabile cu prioritate, potrivit art.8 din Legea nr. 130/1996 sub imperiul căreia au fost convenite, daca conțin dispoziții mai favorabile.

Conform prevederilor art. 9 alin.3 din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura T. uri, partite vor negocia utilizarea fondurilor aprobate prin buget sau acte normative pentru stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de personal la unitățile din transport finanțate de la bugetul de stat

Instanța sesizata cu nerecunoașterea sau neacordarea unui drept e chemata sa statueze asupra acestuia și sa-l sancționeze daca în urma cercetării judecătorești constata ca la baza lui exista vreun temei în lege sau în contract, iar nu în funcție de posibilitățile de plata ale debitorului, eventuala imposibilitate de executare putând fi constatata doar în urma parcurgerii procedurii de executare silita, dar nu în faza judiciara, în care instanța nu analizează solvabilitatea debitorului pentru a dispune realizarea în contra acestuia, a unui drept sau interes de care creditorul se prevalează în mod legitim.

În cauza este vorba de plata unor sume de natura salariala, creanțe privilegiate și pentru care angajatorul răspunde, în caz de absenta a lichidităților, cu tot patrimoniul, situație în care executarea este întotdeauna posibila.

Diferențele la salariul de baza și sporurile aferente sunt datorate în aplicarea contractelor colective de ramura transporturi care le prevăd imperativ, necondiționat de posibilitățile de plata sau situația financiara a angajatorului.

Conform Contractului Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura T. uri nr. 722 pe anii 2008-2010, art. 41, alin. 3 litera a, salariul de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de_ și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/luna, este de 700 lei, adică 4,12 lei/ora, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adausuri sau indemnizații incluse în acesta. Litera b a aceluiași articol 4.1 prevede ca părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate, vor lua ca baza de la care pornesc negocierile valoarea salariului de baza minim brut ta nivel de ramura transporturi, stipulate la art. 41, pct. 3 litera a, pentru stabilirea salariului de baza minim brut la nivelul respectiv, adică 700 lei și nu 570 lei pentru perioada_ -_, respectiv 600 lei pentru perioada_ -_, cat a acordat parata, iar stabilirea salariilor de baza minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41 (1) din prezentul contract colectiv de munca.

Clauzele contractuale enunțate nu condiționează acordarea acestor drepturi de preluarea lor în contractul colectiv de munca încheiat la nivel de unitate fiind, din modul de redactare, imperative pentru angajator, după cum prevăd următoarele dispoziții din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010.

Pârâta nu a respectat aceste obligații contractuale, deși prevederile contractelor încheiate la nivel superior sunt obligatorii și au un caracter minimal pentru nivelurile inferioare.

Contractele colective de munca încheiate la nivel de unitate nu pot sa prevadă sub sancțiunea neluării în seama drepturi cu caracter inferior celor reglementate de CCM încheiat la nivel de ramura.

În caz de neconformitate, clauzele contractului colectiv de munca încheiat la nivel de unitate contrare clauzelor Contractului colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi sunt ipso jure înlocuite de acestea din urma.

Prin contractele individuale de munca părțile au negociat nu numai cuantumul salariului, dar și corespondenta acestuia cu o clasa de salarizare.

Salariul corespunzător fiecărei clase de salarizare se calculează, după o formula care cuprinde și salariul de baza brut corespunzător clasei 1 de salarizare care coincide cu salariul de baza minim brut.

CCM pe anii 2009-2010 și 2010-2011 au fost încheiate cu încălcarea următoarelor prevederi legale, de care prima instanța n-a ținut cont: art. 238 C.muncii, art. 37 - 38 C.muncii, art.8, art. 24 alin. 1 din Legea nr. 130/1996.

Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura T. uri pe anii 2008-2010, constituie izvor de drept (ca și legea) la încheierea contractului colectiv de munca la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale.

Prin sentința civila nr.652/M/_ pronunțata de Tribunalul Brașov in dosarul nr._ (înregistrat Ia data de_ ), rămasa irevocabila prin Decizia nr. 2015/M/_ a Curții de Apel B., s-a constatat nulitatea Anexei 1 la Contractul colectiv de munca pe anii 2009-2010 încheiat la nivelul paratei, pe motiv ca salariul minim de 570 lei prevăzut de clasa I de salarizare a fost negociat fără a respecta prevederile referitoare la salariul minim de 700 iei prevăzut in Contractul Colectiv de Munca Unic ta Nivel de Ramura transporturi nr. 722 pe anii 2008-2010, fapt ce conduce ta incidența in cauza a dispozițiilor art.238 alin.} din Codul muncii, in reglementarea in vigoare la data formulării acțiunii in constatarea nulității.

Fiind stabilita nulitatea Anexei la CCM pentru anii 2009-2010 la nivel de unitate, acesta produce efecte nu numai pentru viitor, dar si pentru trecut, conform adagiului "quod nullum est, nullum producit effectum";, din chiar momentul încheierii actului anulat, astfel ca parata datorează reclamanților drepturile salariale calculate la salariul minim brut prevăzut de Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura T. uri nr. 722 pe anii 2008-2010.

Acesta devine aplicabil in raport de dispozițiile art.24 alin.3 si 4 din Legea nr.130/1996, republicata, in vigoare in perioada pentru care au fost formulate pretențiile deduse judecații.

Prin Decizia civila nr. 1211/_ pronunțata de Curtea de Apel B. în dosarul nr._, s-a constatat în mod irevocabil ca acest CCM este aplicabil recurentei și obligația acesteia de a aplica prevederile art.41 alin.3 lit. b din CCM Unic Ia Nivel de Ramura T. uri pentru întreaga perioada de valabilitate 2008- 2010.

Pârâta a refuzat în mod nejustificat sa negocieze și sa plătească reclamanților drepturile salariale calculate la salariul de baza minim brut de 700 lei stabilit la nivelul ramurii transporturi (valabil de Ia_ ), deși știa ca pe rolul Tribunalului B. a fost înregistrata la data de_ acțiunea în constatarea nulității Anexei 1 la CCM pe anii 2009-2010 și ca la încheierea contractelor colective de munca nu respecta prevederile din legislația muncii în vigoare la acea data.

În aplicarea principiului securității raporturilor juridice, care presupune, printre altele, ca soluțiile definitive date de instanțele-judecătorești sa nu mai poată fi repuse în discuție (Hotărârea CEDO în cauza Brumarescu C. României), solicită instanței sa constate ca prin hotărâri judecătorești irevocabile, date în contradictoriu cu aceasta, parata a fost obligata sa calculeze și acorde reclamanților drepturile salariale calculate la salariul de baza minim brut de 700 lei stabilit la nivelul ramurii transporturi, înmulțit cu coeficientul de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare pe care au avu t-o reclamanții în perioada 2009-2010, prin aplicarea formulei de calcul, din anexa 1 la CCM, iar aceasta refuza în mod nejustificat sa acorde aceste diferențe de drepturi salariale.

Pentru a fi asigurat caracterul unitar al practicii judecătorești, garantat de principiul constituțional al egalității cetățenilor în fata legii și implicit a autorității judecătorești, se impune pronunțarea în cazuri similare a unor soluții identice.

Fata de cele prezentate, consideră ca sunt îndeplinite motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C.pr.civ. și solicită admiterea recursului, modificarea în parte sentinței atacate în sensul, admiterii cererii și obligarea paratei și la plata pentru perioada_ -_ a diferenței dintre drepturile salariale efectiv încasate și drepturile salariale de care ar fi trebuit sa beneficieze fiecare reclamant calculate pentru o valoare a salariului minim brut de 700 lei corespunzător clasei 1 de salarizare cu aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare avute și sporurile aferente, toate drepturile actualizate în raport cu rata inflației și dobânda legala pana ta data plații efective. Prin recursul declarat de S. N. DE T. F. DE M. "C. M. ";

SA,

s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței cu reținerea cauzei spre judecare și pe fondul cauzei să se respingă și capetele de cerere privind plata ajutorului de Crăciun pe anii 2009-2010, plata ajutoarelor de Paște și Ziua F. ului pe anul 2010, precum și Salariul Suplimentar pe anul 2010 ca fiind neîntemeiate.

În motivare susține că în conformitate cu art. 304 pct. 8 C.pr.civ., modificarea hotărârii se poate cere pentru motive de nelegalitate când instanța,

interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Instanța de fond în mod greșit a considerat că prezentei cauze îi sunt aplicabile dispozițiile art. 268, alin. 1 lit. c din Codul Muncii republicat.

Organizația sindicală a solicitat acordarea retroactivă a unor drepturi patrimoniale ce izvorăsc din clauze ale contractelor colective de muncă ( ajutoare material e și salariul suplimentar), iar incidente în această situație sunt prevederile art. 268 alin. (1) lit. e) din Codul muncii republicat, în conformitate cu care, cererea de chemare în judecată trebuie introdusă "în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia";.

Referitor lIa excepția de inadmisibilitate a acțiunii pentru neparcurgerea procedurii prealabile, respinsă de către instanța de fond, precizează că obligația sesizării comisiei mixte patronat - sindicate, ca o procedură prealabilă în soluționarea conflictelor de muncă, este prevăzută atât în CCM Ia nivel de unitate (art. 107), cât și în CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar 2006/2008, valabil până în anul 2010 (art. 117).

Fiind o procedură specială si expres prevăzută de Contractul Colectiv de Muncă, trebuie respectată si pusă în practică înaintea introducerii cererii, după principiul de drept pacta sunt servanda în temeiul art. 969 Cod civil, având avantajul soluționării pe cale amiabila și în același timp duce la degrevarea instanțelor de judecată cu cereri inutile.

De asemenea invocă excepția autorității de lucru judecat pentru numiții: 1)Mureșan A. I. este parte în dosarul nr._, soluționat prin SC nr.609 la data de_ de Tribunalul Cluj, având ca obiect litigiul de muncă privind acordarea ajutoarelor de Ziua F. ului, Paști și Crăciun pe anul 2009 și Salariul Suplimentar pe anii 2007-2009. 2) Baraian Vaier, Iusan Tiberiu, M. N.

Crăciun pe anul 2009, ajutorul material de Paște pe anul 2010 și Salariul Suplimentar pe anul 2009. 3) N. la Dănuț și Pralea Mihăilă sunt parte în dosarul nr._, soluționat prin SC nr. 1905/F la data de_ de Tribunalul Bistrița-Năsăud, având ca obiect litigiul de muncă privind acordarea ajutoarelor material de Ziua F. ului, Paști și Crăciun pe anii 2009-2010, Salariul Suplimentar pe anii 2008-2010, salarii compensatorii.

Cu privire la ajutorul material de Crăciun pentru anul 2009, învederează instanțe că părțile au convenit de comun acord și au menționat în CCM la nivel de unitate ca prevederile contractuale prevăzute la art. 64, alin. 1 și 2 să nu se aplice.

De asemenea, pentru anul 2010 prin actul adițional înregistrat la Agenția

N. Pentru Prestații Sociale - Agenția pentru Prestații Sociale a Municipiului

cu nr. 1713/_, părțile au prelungit și modificat CCM 2009/2010, precizând că ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de Crăciun, premierea pentru Ziua F. ului nu se acordă pentru anul 2010.
Mai arată că drepturile solicitate de către reclamanți în prezenta cauză nu sunt stabilite de către părți în contractul individual de muncă, reprezentând în fapt doar ajutoare financiare condiționate de posibilitățile angajatorului: "din veniturile realizate, după acoperirea cheltuielilor, constituirea fondului de rezervă, a celui de dezvoltare, satisfacerea necesităților de perfecționare- recalificare a personalului…";, conform art. 20 din Contractului colectiv de Muncă.
Însă, pentru anii 2009 și 2010, potrivit art. 64 alin. 1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2009/2010, drepturile pe care le solicită reclamanții nu se acordă, aceasta fiind și voința părților semnatare și nu o hotărâre unilateral a societății cum greșit motivează instanța de fond.
Referitor la salariul Suplimentar pentru anii 2009 - 2010 precizează că prin actul adițional înregistrat la Agenția N. Pentru Prestații Sociale - Agenția pentru Prestații Sociale a Municipiului B. cu nr. 1713/_, părțile au prelungit și modificat CCM 2009, precizând că sumele necesare pentru salariul suplimentar provin din veniturile realizate de societate.
Astfel, posibilitatea acordării acestui "salariu suplimentar"; derivă în principal de posibilitățile financiare ale angajatorului și este condiționată de conduita salariaților într-un an calendaristic anterior.
Chiar și o simplă analiză sintactică și morfologică a art. 30 din CCM la nivel de unitate pe anul 2009, ar fi arătat că folosirea termenului "poate"; nu introduce o obligație ci o posibilitate, în cazul îndeplinirii cumulative a unor condiții.
Astfel, părțile au reglementat cadrul în care s-ar putea achita astfel de drepturi, făcându-se trimiteri la posibilitatea primirii unui salariu suplimentar chiar și în cazul desfășurării unei munci ireproșabile (criterii ce sunt prevăzute de anexa 6), dar și la sursa fondurilor din care s-ar putea plăti acest salariu.
De altfel, prin prevederile legale, instituite de OUG nr. 81/1997, s-au stabilit condițiile care reglementează plata premiilor anuale, a celui de-al 13 salariu sau a altor sume de această natură, suportate din fondul de salarii, care, de regulă, se acordă la finele anului.
M. este o societate cu capital de stat aflată sub autoritatea M. ui

T. urilor și unul din agenții economici monitorizați în baza prevederilor OUG nr.79/2008 privind întărirea disciplinei economico-financiare și alte dispoziții cu caracter financiar.

În aplicarea acestor prevederi legale, societății i-a revenit obligația de a se încadra în fondul de salarii prevăzut în bugetele de venituri și cheltuieli aferente anilor 2009 și 2010 aprobate prin hotărâri de guvern (HG nr. 311/2011 și HG nr.

542/2012).

Acest argument este susținut și de art. 2(1) din H.G. nr. 311/2011 și

H.G. nr. 542/2012 care dispune imperativ următoarele: "Cheltuielile totale aferente veniturilor totale înscrise în bugetul de venituri și cheltuieli reprezintă limite maxime, care nu pot fi depășite decât în cazuri justificate și numai cu aprobarea Guvernului, la propunerea M. ui T. urilor și Infrastructurii";.

Mai mult, prin Legea 329/2009 s-au reglementat "măsuri privind disciplina financiar-bugetară la nivelul regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, al societăților comerciale la care statul sau unitățile administrativ teritoriale au calitatea de acționar unic ori majoritar, precum și al filialelor acestora";. (art. 1, lit. d)

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:

Recursul declarat de reclamant

este nefondat.

Recurentul reclamant se prevalează în cauză de dispozițiile art. 41 alin. 3 lit. a din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură T. uri nr. 722/2008, încheiat pe anii 2008-2010, potrivit cărora salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.

Conform prevederilor art. 41 alin. 3 lit. b, părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. (3), lit. a), pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct. (1) din prezentul contract colectiv de muncă.

Conform dispozițiilor art. 157 alin. 1 din C.muncii, în vigoare la data negocierii drepturilor salariale solicitate în cauză, salariile se stabilesc prin negocieri individuale și/sau colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora.

Potrivit dispozițiilor art. 162 alin.1 din C.muncii republicat, nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de muncă aplicabile.

Curtea reține că, în speță, verificând îndeplinirea de către angajator a obligației sale de a plăti reclamanților drepturile salariale, în integralitatea lor, cu respectarea dispozițiilor legale și contractuale aplicabile, pentru perioada noiembrie 2009 - decembrie 2010, în mod corect prima instanță a constatat că pretențiile reclamanților sunt neîntemeiate.

Astfel, în ceea ce privește dispozițiile art. 41 alin. 3 lit. a din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, înregistrat la M. Muncii, Familiei și Egalității de Șanse sub nr. 722/03/_

, se constată, în primul rând, că acestea și-au încetat valabilitatea la data de _

, astfel cum rezultă din adresa nr. 141/DDS/_ a M. ui Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

În ceea ce privește perioada iunie 2009 - decembrie 2010, pentru a se verifica dacă art. 41 alin. 3 lit. a din contractul colectiv menționat anterior cuprinde o clauză suficient de clară și necondiționată, care prevede drepturi salariale la nivel superior celor prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pe anii 2009, 2010, trebuie analizate toate prevederile art.41 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, respectiv, nu numai cele menționate la alin.3, de care se prevalează reclamanții, ci și cele ale alin. 5 și 6.

Astfel, în cadrul aceluiași articol din contractul la nivel de ramură, partenerii sociali au prevăzut la alin. 5 că "Pe toată perioada de valabilitate a prezentului contract colectiv, în fiecare an, începând cu luna octombrie, părțile semnatare se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și a altor drepturi salariale ce vor fi aplicate cu începere de la 1 ianuarie a anului următor.

De asemenea, alin. 6 al aceluiași articol prevede că: "La nivel de unitate și în cadrul fiecărei negocieri anuale, părțile implicate în negocierile colective vor stabili, pentru anul respectiv, limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie";.

Prin urmare, conform dispozițiilor art. 1267 Cod civil, interpretând sistematic această clauză prevăzută în art. 41 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, atribuindu-i înțelesul ce rezultă din conținutul întregului articol, rezultă că aceasta nu este suficient de clară și necondiționată încât să fie considerată o clauză mai favorabilă față de cele prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2009 și 2010.

Astfel, partenerii sociali au prevăzut, în cadrul aceluiași articol, că salariul de bază minim brut la nivel de ramură și la nivel de unitate trebuie de fapt negociat și stabilit în fiecare an, cu încadrarea în limita maximă a fondului de salarii aprobat prin bugetul de venituri și cheltuieli.

În consecință, și în aplicarea acestor prevederi, societatea angajatoare a negociat cu sindicatele și a stabilit, prin Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate că nivelului clasei de salarizare 1 îi corespunde salariul de bază brut de 570 lei, iar începând cu data de_ pentru clasa de salarizare 1 au stabilit un salariu de bază brut de 600 lei.

Art.1 lit. d din Legea nr. 329/2009 reglementează și măsuri privind disciplina financiar-bugetară la nivelul regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, al societăților comerciale la care statul sau unitățile administrative-teritoriale au calitatea de acționar unic ori majoritar, precum și al filialelor acestora;

În acest sens, potrivit art. 27 alin. 1 din Legea nr. 329/2009, anual, prin legea bugetului de stat, se stabilesc și obiectivele de politică salarială ale regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, ale societăților comerciale la care statul ori unitățile administrativ-teritoriale au calitatea de acționar unic, precum și ale filialelor acestora, denumite în continuare operatori economici.

Conform art. 30 din Legea nr. 329/2009, contractele colective de muncă se negociază, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale operatorilor economici, în limitele și în condițiile stabilite prin bugete.

În realitate, prin prezentul demers judiciar, reclamanții urmăresc aplicarea, în ceea ce privește stabilirea salariului, atât a prevederilor cuprinse la art. 41 alin. 3 din CCM la Nivel de Ramură, pentru stabilirea salariului de bază cât și cele cuprinse în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, referitor la coeficienții de multiplicare, aceștia fiind superiori celor cuprinși la art. 41 menționat anterior, ceea ce nu este posibil.

Prin urmare, având în vedere faptul că în cauză nu se poate reține încălcarea de către angajator, în ceea ce privește stabilirea salarizării reclamanților, a dispozițiilor art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, în vigoare în perioada pentru care se solicită acordarea drepturilor salariale, se constată a fi nefondate pretențiile reclamanților.

Referitor la recursul pârâtei.

Motivul de recurs privind greșita soluționare de către prima instanță a excepției prescripției dreptului material la acțiune, este nefundat.

Astfel, conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 prin contractul colectiv de muncă "se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin. 1 din C.muncii.

Prin urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. 1 lit. a - d din C. muncii a reglementat distinct termene speciale de prescripție. Dacă s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.

Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, iar prin prezenta acțiune reclamantul nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata unor adaosuri neacordate ce fac parte, potrivit dispozițiilor art.155 din C. muncii, din categoria drepturilor salariale, Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil pentru drepturile menționate anterior este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c din C. muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e din C.muncii.

Cu privire la excepția inadmisibilității prin prisma neîndeplinirii procedurii prealabile în fața comisiilor mixte patronat-sindicate, Curtea constată că această procedură nu este obligatorie, ea nefiind prevăzută de lege, iar art. 109 alin. 2 C.pr.civ. prevede că numai în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței se face după îndeplinirea procedurii prealabile, în condițiile prevăzute în acea lege. În cauza dedusă judecății nu există nici o procedură prealabilă prevăzută de lege care să fie obligatoriu de urmat înainte de promovarea acțiunii.

De altfel, din interpretarea dispozițiilor art. 109 din contractul colectiv de muncă reiese că "procedura prealabilă în fața comisiilor mixte"; la care face trimitere recurenta reprezintă o eventuală modalitate alternativă de soluționare a litigiilor, care însă nu exclude accesul la instanță.

Referitor la fondul cauzei, Curtea constată următoarele:

Prin dispozițiile art. 71 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Grup de Unități din T. ul F. pe anii 2006-2008, aplicabil și la nivelul unității pârâte Compania N. de Căi Ferate "C. "; SA B., s-a stabilit dreptul salariaților de a beneficia de o premiere pentru Ziua F. ului al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație la nivelul clasei unu de salarizare și un ajutor material cu ocazia sărbătorilor de Paște și Crăciun stabilit cel puțin la nivelul clasei unu de salarizare

De asemenea, la art. 30 din același contract colectiv de muncă s-a stabilit că, pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.

Acordul colectiv menționat s-a aplicat conform art. 4 de la data înregistrării, respectiv_, producând efecte timp de 24 de luni. Prin Actul adițional nr. 370/_, aplicabilitatea acestui contract colectiv a fost extinsă la

48 de luni de la data înregistrării, ceea ce a semnificat prelungirea efectelor acestuia până la_ . Ulterior, valabilitatea contractul colectiv de muncă a fost prelungită până la 31 ianuarie 2011 prin Actul adițional nr. 629/_ .

Prin urmare, temeiul acordării drepturilor constând în ajutorul material de Paști pentru anul 2010 și Crăciun pentru anii 2009 - 2010, prima aferentă Zilei

F. ului pentru anul 2010 și salariul suplimentar aferent anului 2010 îl reprezintă contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități, căruia nu i se pot opune contractele colective de muncă încheiate la nivelul unității pârâte.

În consecință, acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului, având în vedere că, din modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții al art. 30 și 71 din Contractul Colectiv la Nivel de Grup de Unități (cu forță juridică superioară celui la nivel de unitate) rezultă caracterul pur și simplu al acestor drepturi. Așadar, o interpretare corectă a acestor texte duce indubitabil la concluzia că acordarea acestor drepturi este un drept al salariatului, sintagma folosită de părți fiind aceea "vor primi"; și "se va acorda"; ceea ce exclude dreptului angajatorului a analiza oportunitatea acordării acestui drept în funcție de performanțele sau realizările sale economice.

Potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din C.muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.

Nu poate fi acceptată criticile formulate de recurentă, în sensul aplicării cu prioritate a contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, iar nu a contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior, fiind incidente sub acest raport prevederile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 (în vigoare la data scadenței drepturilor), conform cărora contractul colectiv de muncă nu poate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, respectiv la nivel de grup de unități.

În conformitate cu dispozițiilor art. 7 alin. 2 din Legea 130/1996 și art. 236 din C.muncii, (texte legale în vigoare la data nașterii dreptului la acțiune)

"contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât reclamantul era îndreptățit la plata drepturilor salariale mai sus menționate, în cuantumul prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități.

Criticile recurentei în sensul că obligația de a achita drepturile pretinse era condiționată de încadrarea în buget, este nefondată și pentru că în Contractul colectiv de muncă părțile nu au inserat nici o clauză în care să limiteze sau condiționeze drepturile de ajutor material cuvenite.

Aspectele invocate de către recurentă prin motivele de recurs, privind lipsa

fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nu pot justifica apărarea acesteia în sensul exonerării de răspundere și nici nu atrage netemeinicia pretențiilor reclamantului, deoarece acordarea drepturilor în favoarea salariaților nu a fost condiționată sub acest aspect, fiind stabilite în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative.

Referitor la excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă, Curtea reține următoarele:

Potrivit art. 1201 cod civil "Este lucru judecat atunci când a doua cerere de judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate"".

Prin urmare, pentru a exista autoritate de lucru judecat textul legal citat anterior prevede cerința existenței triplei identități de obiect, părți și cauză, cerință ce este îndeplinită parțial în cauză.

Astfel, prin motivele de recurs s-a invocat de către pârâta recurentă existența autorității de lucru judecat față de următorii membri de sindicat: 1)Mureșan A. I. este parte în dosarul nr._, soluționat prin SC nr.609 la

data de_ de Tribunalul Cluj, având ca obiect litigiul de muncă privind acordarea ajutoarelor de Ziua F. ului, Paști și Crăciun pe anul 2009 și Salariul Suplimentar pe anii 2007-2009. 2) Baraian Vaier, Iusan Tiberiu, M. N.

, Mureșan V., C. u Teodor, B. ean S. și C. I. sunt parte în dosarele: nr._ . soluționat irevocabil prin DC nr. 3658 la data de_ de Curtea de Apel Cluj, având ca obiect litigiul de muncă privind acordarea ajutoarelor de Ziua F. ului și Crăciun pe anul 2010, precum și Salariul Suplimentar pe anul 2010; nr._, soluționat prin SC nr. 2649 la data de_ de Tribunalul Cluj, având ca obiect litigiul de muncă privind acordarea ajutorul material de Crăciun pe anul 2009, ajutorul material de Paște pe anul 2010 și Salariul Suplimentar pe anul 2009. 3) N. la Dănuț și Pralea Mihăilă sunt parte în dosarul nr._, soluționat prin SC nr. 1905/F la data de_ de Tribunalul Bistrița-Năsăud, având ca obiect litigiul de muncă privind acordarea ajutoarelor material de Ziua F. ului, Paști și Crăciun pe anii 2009-2010, Salariul Suplimentar pe anii 2008-2010, salarii compensatorii.

D. verificarea hotărârilor judecătorești în raport de care s-a invocat excepția autorității de lucru judecat, prin prisma condițiilor impuse de art. 1201 c.civ, Curtea constată că există în cauză autoritate de lucru judecat în ceea ce-i privește pe membrii de sindicat: Baraian Valer, Iusan Tiberiu, M. N., Mureșan V., C. u Teodor, B. ean S. și C. I. pentru plata ajutoarelor materiale pentru Ziua F. ului pe anul 2010, Crăciun pe anii 2009-2010, Paște pe anul 2010 și salariul suplimentar pe anul 2010 și în numele membrilor de sindicat N. la Dănuț și Pralea Mihăilă pentru plata ajutoarelor materiale pentru Ziua F. ului pe anul 2010, Crăciun pe anii 2009-2010, Paște pe anul 2010 și salariul suplimentar pe anul 2010.

Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 și 3 c.pr.civ., Curtea va admite în parte recursul declarat de pârâtă, cu consecința modificării în parte a sentinței atacate potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite în parte recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. "C. M. "; SA împotriva Sentinței civile nr. 9024 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în parte în sensul că:

Admite în parte excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta S.

N. DE T. F. DE M. "C. M. "; SA și în consecință:

Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. L. I. AL P. DE L. D. D. D. T. în numele membrilor de sindicat Baraian Valer, Iusan Tiberiu, M. N., Mureșan V., C. u Teodor, B. ean S. și C. I. pentru plata ajutoarelor materiale pentru Ziua F. ului pe anul 2010, Crăciun pe anii 2009-2010, Paște pe anul 2010 și salariul suplimentar pe anul 2010 și în numele membrilor de sindicat N. la Dănuț și Pralea Mihăilă pentru plata ajutoarelor materiale pentru Ziua F. ului pe anul 2010, Crăciun pe anii 2009- 2010, Paște pe anul 2010 și salariul suplimentar pe anul 2010, în cauză existând autoritate de lucru judecat.

Respinge ca nefondat recursul declarat de S. L. I. AL P. DE L. D. D. D. T. împotriva aceleiași hotărâri.

Menține celelalte dispozițiile ale hotărârii atacate. Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 06 noiembrie 2013.

PREȘEDINTE

JUDECATORI

M. S.

-C.

I. -R.

GREFIER

G. C.

Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_

Jud. fond: B. G. Z.

Decizia civilă nr. 4349/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 4349/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă