Decizia civilă nr. 4388/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4388/R/2013
Ședința publică din 12 noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: S. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. L. DE LA
R. DE V. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 12134 din 02 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâta intimată S. N. DE T. F. DE C. "C. C. " SA B., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul de recurs reclamantul recurent S. L. de la R. de V. C. -N. a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza art. 242 (2) C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data de 29 octombrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată S. N. de T. F. de C.
"C. C. "; SA B. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca fiind netemeinic și menținerea în totalitate a sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală, precum și judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul art. 242 (2) C.pr.civ.
Totodată, se constată că în cursul acestei zile de 12 noiembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul recurent S. L. de la R. de V. C. -N. a depus la dosar o cerere de amânare a cauzei, prin care solicită comunicarea întâmpinării depusă de către pârâta intimată și acordarea unui nou termen de judecată pentru studiu și formulare răspuns.
Curtea, în urma deliberării, va respinge cererea de amânare a cauzei formulată în scris de către reclamantul recurent, raportat la faptul că întâmpinarea formulată de către pârâta intimată a fost depusă la dosar la data de
29 octombrie 2013, iar termenul de judecată a fost stabilit pentru data de 12 noiembrie 2013.
În ceea ce privește această soluție, instanța are în vedere și posibilitatea părții de a accesa documentele de la dosar în baza parolei care i-a fost comunicată odată cu citația la data de 17 octombrie 2013. Reține că întâmpinarea a fost depusă cu respectarea termenului legal, astfel că partea avea posibilitatea de a cunoaște conținutul acesteia.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că
prin acțiunea înregistrată la data de_ pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, reclamantul S. L. LA R. DE V. C.
-N. în contradictoriu cu pârâta S. N. DE T. F. C. "C. C. " SA, a solicitat obligarea acesteia să plătească fiecărui membru de sindicat, salariat al pârâtei, drepturile salariale calculate la salariul de bază minim brut de 700 lei, stabilit la nivelul ramurii transporturi, pentru perioada_ -_, în conformitate cu legislația muncii și cu C.C.M. unic la nivel de ramură transporturi valabil pentru anii 2008-2010. S-a mai solicitat obligarea pârâtei la plata pentru perioada_ -_ a diferenței dintre drepturile salariale de care au beneficiat, corespunzător salariului de încadrare, care a fost calculat prin luarea în considerare a salariului de bază minim brut de 570 lei corespunzător clasei 1 de salarizare, cu aplicarea coeficientului de ierarhizare și drepturile salariale de care ar fi trebuit să beneficieze calculate la salariul de încadrare avut pentru o valoare a salariului minim brut de 700 lei corespunzător clasei 1 de salarizare, cu aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare avute și sporurile aferente. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata către reclamanți pentru perioada_ -_, diferența dintre drepturile salariale de care au beneficiat, corespunzător salariului de încadrare avut, care a fost calculat prin luarea în considerare a salariului de bază minim brut de 600 lei corespunzător clasei 1 de salarizare cu aplicarea coeficientului de
ierarhizare și drepturile salariale de care ar fi trebuit să beneficieze calculate la salariul de încadrare avut pentru o valoare a salariului minim brut de 700 lei corespunzător clasei 1 de salarizare, cu aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare avute și sporurile aferente, la care să se adauge daune interese constând in actualizarea sumei în funcție de rata inflației la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 12134/_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._
, s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta S. N. DE T. F. C. "C. C. "; SA.
S-a respins acțiunea formulată de către reclamantul S. L. DE LA R. DE V. C. -N., în contradictoriu cu pârâta S. N. DE T. F.
C. "C. C. "; SA.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art.283 alin.1 lit. c Codul muncii, în vigoare în perioada 2009-2010, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de muncă constă in plata unor drepturi salariale neacordate.
Obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamant vizează drepturi salariale și cererea este formulată in termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de lege, astfel că excepția prescripției dreptului material la acțiune
invocată de pârâtă urmează să fie respinsă.
În ceea ce privește acordarea diferențelor de salariu rezultată din salariul de bază minim brut negociat in cuantum de 700 lei și sumele efectiv primite de reclamant pentru perioada_ -_ instanța a reținut că respectivele drepturi au fost reglementate prin 3 tipuri contracte colective de muncă:
Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de transporturi pe anii 2008-2010 intrat in vigoare la data de_ până la data de _
Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din transporturi pe anii 2006-2008, prelungit până la data de _
Contractul colectiv de muncă la nivelul societății pârâte valabil pe anii 2007-2008 prelungit și modificat prin Actul adițional înregistrat la DM.P.S. B. sub nr.1753/_, aplicabil până la data de_, prelungit și modificat prin Actul adițional înregistrat la D.M.P.S. B. sub nr.437/_, valabil până la data de_, modificat și completat prin Actul adițional înregistrat la D.M.P.S.
sub nr.2450/_, modificat și completat prin Actul adițional înregistrat la DMPS B. sub nr.1708/_, valabil până la data de_ .
La nivelul societății pârâte, în conformitate cu prevederile Anexei 1 din Actul adițional nr.370/_ la contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transporturi și a anexei nr.1 din Contactul colectiv de muncă la nivel de societate, modificat prin actul adițional nr.2450/_, salariul de bază brut a fost negociat și stabilit la valoarea de 570 lei, începând cu data de_ iar ulterior, a fost majorat la 600 lei, prin actul adițional nr.1708/_ . Această valoare de 600 lei a fost aplicată începând cu data de_ .
Salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi de 700 lei/lună se putea acorda salariaților din sistemul de transport feroviar numai dacă, în urma negocierii cu autoritățile din subordinea guvernului, acestea ar fi aprobat fondurile bănești necesare achitării drepturilor salariale, fonduri ce urmau să fie aprobate prin bugetul de stat, respectiv in situația in care cheltuielile de personal se încadrau în prevederile bugetare aprobate fiecărei societăți.
Conform prevederilor art.9 alin.3 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de transporturi, părțile vor negocia utilizarea fondurilor aprobate prin buget sau acte normative pentru stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de personal la unitățile din transport, finanțate de la bugetul de stat.
Potrivit prevederilor art. 247 Codul muncii, în cazul în care la nivel de angajator, de grup de angajatori sau ramură nu există contract colectiv de muncă, se aplică contratul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
După cum se poate observa din cele arătate anterior, la nivelul societății pârâte în perioada 2009-2010 a existat contract colectiv de muncă în care salariul de bază brut a fost negociat și stabilit la valoarea de 570 lei, începând cu data de_ iar ulterior, a fost majorat la 600 lei începând cu data de_ .
Având în vedere prevederile art.247 C. muncii și ale art.9 alin.3 din contractul colectiv de muncă, instanța a concluzionat că în speță sunt aplicabile prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de societate și nu prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi care prevedea un salariu de bază minim brut în sumă de 700 lei pe lună.
Față de această situație, cererea reclamantului privitoare la obligarea pârâtei să plătească fiecărui membru de sindicat drepturile salariale calculate la salariul de bază minim brut de 700 lei și să plătească fiecărui membru de sindicat diferențele dintre această sumă și sumele de 570 lei, respectiv 600 lei pe lună, este neîntemeiată și a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S. L. LA R. DE V.
-N. pentru membrii de sindicat Timbolmas I. Mirel, Costinaș Ana, Haja I. D.
, Marcan I. Grigore, P. O. D., R. I. I., R. ti F. T., Ardenescu I. I., Chereja
G. Gavril, Donea Gh.Cornel, Svinti P. V., Cimpan V. G., Găină V., Ignat
V., Mărcan V. I., Mare O. Octavian, Opriș V., Opriș D., Panes O. Luca, Palaga N., Racolta P. O. M., Romonți I. I., Sima G. N., Foltiș V. Cornel, Ivan D. A., Tătar Florin M., U. E. Emil, Feier I. I. Constantin, reprezentanți prin S. L. de la R. de V. C., prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului, reclamanții au arătat că în mod greșit prima instanța motivează că pârâta se regăsește în ipoteza prevăzuta de art. 9 alin.3 din CCM Unic la Nivel de Ramura T. uri, deoarece pârâta nu este o instituție bugetară finanțată de la bugetul de stat, ci o societate pe acțiuni, indiferent de structura acționariatului și nu se poate prevala de lipsa posibilităților financiare sau neîncadrarea în fondul de salarii pentru a nu acorda drepturile stipulate imperativ în contractele colective de munca aplicabile, iar nu supletiv, și aplicabile cu prioritate, potrivit art.8 din Legea nr. 130/1996 sub imperiul căreia au fost convenite, dacă conțin dispoziții mai favorabile
Diferențele la salariul de baza și sporurile aferente sunt datorate în aplicarea contractelor colective de ramura transporturi care le prevăd imperativ, necondiționat de posibilitățile de plata sau situația financiară a angajatorului.
În cauza este vorba de plata unor sume de natură salarială, creanțe privilegiate și pentru care angajatorul răspunde, în caz de absentă a lichidităților, cu tot patrimoniul, situație în care executarea este întotdeauna posibilă.
Conform Contractului Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura T. uri nr. 722 pe anii 2008-2010, art. 41, alin. 3 litera a, salariul de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de_ și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/luna, este de 700 lei, adică 4,12 lei/ora. Salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adausuri sau indemnizații incluse în acesta. Litera b a aceluiași articol 41 prevede ca părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate, vor lua ca baza de la care pornesc negocieri/e valoarea salariului de baza minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulate la art. 41, pct. 3 litera a, pentru stabilirea salariului de baza minim brut la nivelul respectiv, adică 700 lei și nu 570 lei pentru perioada_ -_, respectiv 600 lei pentru perioada_ -_, cât i-a acordat pârâta, iar stabilirea salariilor de baza minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art.41 (1) din prezentul contract colectiv de munca.
Clauzele contractuale enunțate nu condiționează acordarea acestor drepturi de preluarea lor în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate fiind, din modul de redactare, imperative pentru angajator.
Pârâta nu a respectat aceste obligații contractuale, deși prevederile contractelor încheiate la nivel superior sunt obligatorii și au un caracter minimal pentru nivelurile inferioare.
Contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate nu pot să prevadă sub sancțiunea neluării în seama drepturi cu caracter inferior celor reglementate de CCM încheiat la nivel de ramură.
Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură T. uri pe anii 2008-2010, constituie izvor de drept (ca și legea) la încheierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale.
În jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr.294/2007) s-a statuat că rațiunea încheierii contractelor colective de muncă nu numai la nivel de unitate, ci și la nivel de ramură și la nivel național constă tocmai în asigurarea în mod unitar a drepturilor minimale tuturor salariaților din întreaga țară sau din unitățile care aparțin unei anumite ramuri a economiei. Acest scop nu s-ar putea realiza dacă nu s-ar prevedea caracterul obligatoriu al contractelor colective de muncă încheiate la un nivel superior pentru negocierea clauzelor contractelor colective de muncă la niveluri inferioare, în ceea ce privește drepturile minimale.
Prin Deciziile Curții Constituționale nr. 380/2004, nr. 511/2006 și nr. 294/2007s-a statuat: "Reprezentativitatea de care se bucura organizațiile sindicale și patronale, datorită numărului de membri stabilit prin lege, le
îndreptățește pe acestea să negocieze și să încheie contractele colective de muncă la nivelurile respective, ale căror clauze, referitoare la drepturile minimale, să fie obligatorii la încheierea contractelor colective de muncă la niveluri inferioare, indiferent dacă părțile acestora s-au asociat, respectiv afiliat ori nu, la organizațiile de la nivel superior. În sfârșit, Curtea a reținut că dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel național sau la nivel de ramură constituie izvor de drept (ca și legea) la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale. Prin urmare, părțile, cu respectarea acestor obligații firești, au toată libertatea să negocieze și alte clauze, precum și drepturi superioare".
Reclamanții au mai susținut că prin Sentința civila nr.652/M/_ pronunțata de Tribunalul Brașov în dosarul nr._, rămasa irevocabila prin Decizia nr.2015/M/25.10.20l2 a Curții de Apel Brașov, s-a constatat nulitatea Anexei 1 la Contractul colectiv de muncă pe anii 2009-2010 încheiat la nivelul pârâtei, pe motiv că salariul minim de 570 lei prevăzut de clasa 1 de salarizare a fost negociat fără a respecta prevederile referitoare la salariul minim de 700 lei prevăzut în Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură T. uri nr. 722 pe anii 2008-2010, fapt ce conduce la incidența în cauza a dispozițiilor art.
238 alin.1 din Codul muncii, în reglementarea în vigoare la data formulării acțiunii în constatarea nulității.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._ a solicitat să se constate nulitatea absolută a art.41 alin.3 lit. a din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramură T. uri nr. 722 pe anii 2008-2010 și în subsidiar excluderea sa și a filialelor sale din Anexa nr. 5 la CCM Unic la Nivel de Ramură T. uri. Cererea a fost respinsă și soluționată irevocabil prin Decizia civilă nr. 1211/_ pronunțată de Curtea de Apel B. în dosarul nr._ .
Prima instanța nu a ținut cont de Decizia civilă nr. 1211/_ pronunțata de Curtea de Apel B. în dosarul nr._, prin care s-a statuat în mod irevocabil că acest CCM este aplicabil și pârâtei, iar pe de altă parte de Decizia civilă nr.20l5/M/25.l0.2012 a Curții de Apel Brașov, prin care s-a constatat în mod irevocabil nulitatea Anexei 1 la Contractul colectiv de muncă pe anii 2009-2010 încheiat la nivelul pârâtei.
Nici cu privire la faptul că Deciziile Curții Constituționale nr.380/2004, nr.511/2006 și nr.294/2007, definitive și general obligatorii, care sunt aplicabile în speță, prima instanță nu s-a pronunțat.
De asemenea, reclamanții au făcut trimiteri la practica judiciară.
Pârâta S. N. DE T. F. DE C. "C. C. "; SA a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului promovat de reclamanți(f. 19).
Nu au fost administrate probe noi. Recursul este nefondat.
Recurenții reclamanți se prevalează în cauză de dispozițiile art. 41 alin. 3 lit. a din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi încheiat pe anii 2008-2010, înregistrat sub nr. 722/03/_, potrivit cărora
"salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta";.
Conform prevederilor art. 41 alin. 3 lit. b din același contract colectiv de muncă, părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. 3 lit. a,
pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct. 1 din acest contract colectiv de muncă.
Conform dispozițiilor art. 157 alin. 1 din Codul muncii, în vigoare la data negocierii drepturilor salariale solicitate în cauză, salariile se stabilesc prin negocieri individuale și/sau colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 162 alin.1 din Codul muncii republicat, nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de muncă aplicabile.
În speță, verificând îndeplinirea de către angajator a obligației sale de a plăti reclamanților drepturile salariale, în integralitatea lor, cu respectarea dispozițiilor legale și contractuale aplicabile, pentru perioada noiembrie 2009 - decembrie 2010, Curtea reține că în mod corect prima instanță a constatat că pretențiile reclamanților sunt neîntemeiate.
Pentru a se verifica dacă art. 41 alin. 3 lit. a din contractul colectiv menționat anterior cuprinde o clauză suficient de clară și necondiționată, care prevede drepturi salariale la nivel superior celor prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pe anii 2009, 2010, se impun a fi avute în vedere toate prevederile art. 41 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, respectiv, iar nu doar cele menționate la alin. 3, de care se prevalează reclamanții, ci și cele ale alin. 5 și 6.
Astfel, în cadrul aceluiași articol din contractul la nivel de ramură, partenerii sociali au prevăzut la alin. 5 că "Pe toată perioada de valabilitate a prezentului contract colectiv, în fiecare an, începând cu luna octombrie, părțile semnatare se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și a altor drepturi salariale ce vor fi aplicate cu începere de la 1 ianuarie a anului următor";.
De asemenea, alin. 6 al aceluiași articol stabilește că: "La nivel de unitate și în cadrul fiecărei negocieri anuale, părțile implicate în negocierile colective vor stabili, pentru anul respectiv, limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie";.
Prin urmare, conform dispozițiilor art. 1267 din Codul civil, interpretând sistematic această clauză prevăzută în art. 41 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, atribuindu-i înțelesul ce rezultă din conținutul întregului articol, rezultă că aceasta nu este suficient de clară și necondiționată încât să fie considerată o clauză mai favorabilă față de cele prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă la nivel de unitate.
Astfel, partenerii sociali au prevăzut, în cadrul aceluiași articol, că salariul de bază minim brut la nivel de ramură și la nivel de unitate trebuie de fapt negociat și stabilit în fiecare an, cu încadrarea în limita maximă a fondului de salarii aprobat prin bugetul de venituri și cheltuieli.
În consecință, și în aplicarea acestor prevederi, societatea angajatoare a negociat cu sindicatele și a stabilit, prin Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate că nivelului clasei de salarizare 1 îi corespunde salariul de bază brut de 570 lei, iar ulterior de 600 lei.
Art.1 lit. d din Legea nr. 329/2009 reglementează și măsuri privind disciplina financiar-bugetară la nivelul regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, al societăților comerciale la care statul sau unitățile administrative-teritoriale au calitatea de acționar unic ori majoritar, precum și al filialelor acestora.
În acest sens, potrivit art. 27 alin. 1 din Legea nr. 329/2009, anual, prin legea bugetului de stat, se stabilesc și obiectivele de politică salarială ale regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, ale societăților comerciale la care statul ori unitățile administrativ-teritoriale au calitatea de acționar unic, precum și ale filialelor acestora, denumite în continuare operatori economici.
Conform art. 30 din Legea nr. 329/2009, contractele colective de muncă se negociază, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale operatorilor economici, în limitele și în condițiile stabilite prin bugete.
Ca atare, chiar dacă ca și regulă generală, dificultățile financiare ale debitorului nu justifică prin ele însele neîndeplinirea obligațiilor contractuale, însă în speța de față referirea la limitele bugetare s-a făcut chiar în cuprinsul contractului, părțile agreând neechivoc aplicabilitatea acestui drept prin raportare la "limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie."; Este așadar în mod evident că nivelul minimal al salariului este negociat anual la nivel de unitate având ca și precondiție imperativă limitele bugetare, stabilite prin raportare la normele legale mai sus amintite, aplicabile și pârâților recurenți ca operatori economici în sensul legii.
În realitate, prin prezentul demers judiciar, reclamanții recurenți urmăresc aplicarea, în ceea ce privește stabilirea salariului, atât a prevederilor cuprinse la art. 41 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, pentru stabilirea salariului de bază cât și cele cuprinse în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, referitor la coeficienții de multiplicare, aceștia fiind superiori celor cuprinși la art. 41 menționat anterior, ceea ce nu poate fi primit.
Prin urmare, având în vedere faptul că în cauză nu se poate reține încălcarea de către angajator, în ceea ce privește stabilirea salarizării reclamanților, a dispozițiilor art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 - în vigoare în perioada pentru care se solicită acordarea drepturilor salariale - se constată a fi nefondate criticile din recurs, în ceea ce privește acordarea diferențelor de drepturi salariale.
Este, de asemenea, lipsită de relevanță anularea anexei la contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, deoarece nu atrage aplicarea contractului colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi, ci a celui la nivel imediat superior, respectiv cel încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006 - 2008, care prevede o valoare a salariului de 570 de lei, iar ulterior de 600 lei.
În ceea ce privește Deciziile Curții Constituționale nr. 294/_ și 511/2006 invocate de reclamanți, se constată că acestea nu sunt de natură a conduce la modificarea sentinței recurate, în condițiile în care prin soluția adoptată de instanța de fond, așa cum s-a arătat mai sus, s-a respectat caracterul obligatoriu al clauzelor contactelor colective de muncă care au incidență în speță, nefiind produsă nicio încălcare a statuărilor Curții Constituționale.
În fine, trimiterile la practica altor instanțe nu prezintă relevanță, câtă vreme în actuala reglementare aceasta nu constituie izvor de drept.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă Curtea va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. L. LA R. DE V. C. -N., pentru membrii de sindicat Timbolmas I. Mirel, Costinaș Ana, Haja I. D., Marcan I. Grigore, P. O. D., R. I. I., R. ti F. T., Ardenescu I.
I., Chereja G. Gavril, Donea Gh. Cornel, Svinti P. V., Cimpan V. G., Găină
V., Ignat V., Mărcan V. I., Mare O. Octavian, Opriș V., Opriș D., Panes O. Luca, Palaga N., Racolta P. O. M., Romonți I. I., Sima G. N.
, Foltiș V. Cornel, Ivan D. A., Tătar Florin M., U. E. Emil, Feier I. I. Constantin, împotriva sentinței civile nr. 12134 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
D. G. | L. | D. | S. | D. C. | M. |
Red.DG/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: P.Urs
