Decizia civilă nr. 4404/2013. Obligație de a face. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4404/R/2013
Ședința publică din 12 noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: L. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de pârâta SC REMAR_ RUARIE SA împotriva sentinței civile nr. 7383 din 25 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe reclamantul intimat A. I. M., având ca obiect obligație de a face.
Se constată că la data de 11 noiembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat A. I. M. a depus la dosar în sprijinul întâmpinării și a respingerii recursului formulat de către SC R. 16 F. SA
C. -N., copia Deciziei civile nr. 3524/R/_ irevocabilă pronunțată de către această instanță în dosarul nr._ privindu-l pe reclamantul Lujerdean ioan care a lucrat în condiții asemănătoare cu reclamantul intimat în cadrul
"laboratorului de Control Nedistructiv cu radiații Penetrante"; și care și-a câștigat dreptul la condiții speciale de muncă prin instanță.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 05 noiembrie 2013, când s-a dispus amânarea pronunțării recursului pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.7383 din_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de către reclamantul A.
I. M., în contradictoriu cu pârâta S.C. REAMAR_ RUARIE S.A., și în consecință, a fost obligată pârâta la recunoașterea grupei I de muncă pentru perioada_ -_ .
A fost obligată pârâta să ia în considerare perioada_ -_ ca fiind perioadă lucrată în condiții de grupă specială de muncă, cu activitate desfășurată efectiv în cadrul "LABORATORULUI DE CONTROL NEDISTRUCTIV CU RADIAȚII
PENETRANTE";, dar cu activitate în hala turnătorie.
A fost obligată pârâta să achite contribuțiile de asigurări sociale aferente grupei speciale de muncă pentru perioada 2006 -_ .
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a fost angajat în cadrul societății pârâte în data de_ în funcția de termist tratamentist, iar începând cu_ controlor tehnic de calitate, astfel cum rezultă din copia carnetului de muncă (f.23).
Conform mențiunilor făcute în carnetul de muncă, la poziția 12, reclamantul a trecut în funcția de controlor tehnic de calitate începând cu_ . Așa cum reiese din carnetul de muncă al reclamantului, în perioada 1978 -
_ acesta a beneficiat de încadrare în grupa a II-a de muncă.
Potrivit art. 20 lit. b din Legea nr.19/2000, activitățile de cercetare, explorare și exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiații, sunt considerate ca fiind locuri de muncă în condiții speciale.
În perioada, aflată în discuție a fost adoptată HG nr. 1025/2003, care definește, la rândul ei, locurile de muncă în condiții speciale, ca fiind cele unde există factori de risc profesional, care, prin natura sarcinii și a condițiilor de realizare, conduc în timp la reducerea prematură a capacității de muncă, îmbolnăvirii profesionale și la comportamente riscante în activitate cu urmări grave asupra securității și sănătății angajaților.
Potrivit art. 2 din actul normativ amintit, printre criteriile de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, este menționat și încadrarea locului de muncă respectiv în grupa I anterior datei de_ .
Din probatoriul administrat în cauză rezultă, în principal, că începând cu anul 1990 și până în 2007, reclamantul a avut activitate neîntreruptă în cadrul laboratorului de control nedistructiv, încadrarea scriptică a condițiilor de muncă, fiind însă făcută diferit.
Astfel cum rezultă din declarațiile martorilor Milea I. (f.68) și Lujerdean I. Augustin (f.69) audiați în cauză, reclamantul și-a desfășurat efectiv și neîntrerupt activitatea în ca și termist tratamentist în cadrul Secției turnătorie - tratamente termice, în regim de 8 ore pe zi, unde toți angajații erau încadrați în grupa I de muncă, în perioada cuprinsă între anii 1978 - 1990.
Cel de-al doilea martor a învederat că în perioada 1990 - 2007 reclamantul a lucrat neîntrerupt, cu program de 8 ore pe zi, în cadrul Laboratorului Spectometru, unde se efectuau activități de control cu radiații a structurilor din fontă pentru turnătoria de fontă.
Prezintă relevanță în cauză și aspectul potrivit căruia, în calitate de angajat al societății pârâte, reclamantul a obținut un permis, nr._ (f.7) pentru exercitarea de activități în domeniul nuclear, categoria tehnică nucleară și ulterior un permis pentru exercitarea activităților din domeniul nuclear, valabil în perioada 2001 -2008 (f.5). Totodată pe numele reclamantului a fost eliberat un carnet individual de supraveghere dozimetrică al expușilor profesional la radiații nucleare (f.9-18), fiind anual completat, în întreaga perioadă cuprinsă între anii 1990 - 2008.
Chiar și contestată de către pârâtă, Adresa întocmită de Serviciul Resurse Umane, nr. 100/233/_ (f.19), reprezintă cel puțin un început de probă, atestând faptul că la nivelul societății, în momentul efectuării evaluărilor de risc pentru încadrarea în condiții speciale, au fost omiși doi salariați, printre care și reclamantul. Acest început de probă a fost completat cu declarațiile martorilor audiați în cursul judecății.
Pentru toate aceste motive, raportat la considerentele anterior enunțate, instanța a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta la recunoașterea grupei I de muncă pentru perioada_ -_ și a fost obligată pârâta să ia în considerare perioada_ -_ ca fiind perioadă lucrată în condiții de grupă specială de muncă, cu activitate desfășurată efectiv în cadrul
"LABORATORULUI DE CONTROL NEDISTRUCTIV CU RADIAȚII PENETRANTE";,
dar cu activitate în hala turnătorie.
Pe cale de consecință, raportat la faptul că reprezintă un capăt de cerere accesoriu, instanța a obligat pârâta să achite contribuțiile de asigurări sociale aferente grupei speciale de muncă pentru perioada 2006 -_ .
În temeiul art. 274 C. Proc. Civ., instanța a obligat pârâta, fiind partea căzută în pretenții, să plătească reclamantului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta SC R. 16 F. SA a declarat recurs
prin care a solicitat modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii cererilor principale și accesorii.
În motivarea recursului s-a invocat că încadrarea activității în condiții speciale de muncă este condiționată, potrivit HG nr.1025/2003, de prestarea activității pe durata întregului program de muncă; or, reclamantul nu a depășit procentul de 70%, cu atât mai mult cu cât nu a prestat activitate de spectometrie în Laboratorul RX.
Totodată, simpla deținere a unui carnet de supraveghere dozimetrică a expușilor la radiații nucleare nu face prin sine dovada desfășurării efective a acestor activități specifice de personal deținătoare.
Declarația martorului Lujerdean I. este subiectivă deoarece a avut calitatea de reclamant într-o cauză similară (nr._ ).
Reclamantul a beneficiat doar de sporuri specifice de toxicitate și i s-a acordat o cantitate de lapte, în această situație fiind majoritatea salariaților.
Adresa nr.100/233/_ nu are forță probantă deoarece prin emiterea ei s-a urmărit clarificarea situației condițiilor de muncă la solicitarea salariaților și provine de la o persoană care nu era reprezentantul legal al pârâtei.
De altfel, răspunsul Casei Județene de Pensii este că activitatea din Laboratorul de control spectometrie RX nu se încadrează în condiții speciale de muncă.
Ca efect al respingerii cererii principale se impune și respingerea cererii accesorii.
Reclamantul A. I. M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat
și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată din recurs, susținând în esență că activitatea sa îl expunea la radiații nucleare; că pârâta nu a adus nicio critică dispoziției de recunoaștere a perioadei_ -_ ca desfășurată în grupa I de muncă; că adresa nr.2265/2013 a Direcției de Sănătate P. ă atestă că a fost expus profesional la radiații ionizante; că adresa nr._ reprezintă un început de dovadă; că declarația martorului Lujerdean I. a fost confirmată de ceilalți martori; că Laboratorul cu radiații spectometrie RX nu a fost expertizat de INSEMEX Petroșani și că procentul de timp în care trebuie să-și desfășoare activitatea în condiții speciale era, conform art.10 alin.2 din HG nr.1025/2003 de 50%, nu 70%, la fel fiind și dispozițiile HG nr.583/2001.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel constată următoarele
:
Nu este posibilă soluția propusă de pârâta recurentă de modificare în întregime a sentinței în sensul respingerii în totalitate a acțiunii, deoarece nu a
formulat nicio critică împotriva dispoziției de obligare a sa la recunoașterea grupei I de muncă în perioada_ -_ .
Cum recursul se referă exclusiv la încadrarea activității reclamantului în perioada_ -_ în condiții speciale, efectul devolutiv al recursului împiedică examinarea dispoziției de recunoaștere a grupei I de muncă.
Prin urmare, controlul judiciar al instanței de recurs este limitat la examinarea condițiilor de muncă al reclamantului în perioada_ -_ .
În acest sens, Curtea de Apel reține că reclamantul a fost încadrat de pârâta, potrivit pct.59 din carnetul său de muncă (f.30 fond), în grupa a II-a de muncă, iar de la_ a încetat această încadrare.
În atare situație, se impune examinarea distinctă a perioadei_ -_ de perioada_ -_ .
Astfel, reclamantul solicită instanței de judecată obligarea pârâtei, angajatorului său, să ia în considerare că a lucrat în condiții speciale de muncă în prima perioadă.
Curtea de Apel constată însă că pârâta, în calitate de angajator, nu are astfel de obligație de a-i asimila perioada de vechime realizată în grupa I sau a II- a de muncă condițiilor speciale sau deosebite de muncă.
Beneficiul încadrării activității în grupa I sau a II-a de muncă, ori în condiții deosebite/speciale se acordă cu ocazia stabilirii drepturilor de pensie de către Casa Teritorială de Pensii, care verifică potrivit art.158 din Legea nr.263/2010 și a Ordinului nr.590/2008, dacă activitatea prestată în condițiile grupa I de muncă se poate încadra în condiții speciale.
De altfel, acest aspect rezultă și din modul de formulare a acțiunii care are ca obiect obligarea pârâtei să ia în considerare perioada pretins a fi lucrată în condiții speciale, fără a menționa în ce sens să ia în considerare, cu ce ocazie, ori în vederea stabilirii cărui beneficiu.
Prin urmare, angajatorul nu are atribuția asimilării perioadei lucrate în grupa I de muncă condițiilor speciale, cu atât mai mult cu cât reclamantul nu a investit instanța cu o cerere de constatare a încadrării activității sale în această perioadă în grupa I de muncă, ci a solicitat direct încadrarea sa în condiții speciale.
Or, art.158 din Legea nr.263/2010 asimilează perioada lucrată în grupa a II-a de muncă, cum a fost încadrat reclamantul, condițiilor deosebite, cu excepția situațiilor prevăzute de art.30 alin.1.
Cu privire la a doua perioadă, ulterioară datei de_, când prin intrarea în vigoare a Legii nr.19/2000, a fost abrogat Ordinul nr.50/1990, Curtea de Apel reține că nu este posibilă încadrarea direct de către instanță a unor locuri de muncă în condiții speciale, cu ignorarea procedurii obligatorii și a competențelor instituite în sarcina altor instituții ale statului, prevăzute în mod expres de dispozițiile art. 3 - 6 din H.G. nr. 1025/2003 referitoare și la etapele obligatorii în cadrul metodologiei de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, astfel cum au fost enumerate la art. 3 și urm. din HG nr. 1025/2003, precum și la demersurile care trebuiau făcute de către sindicatele reprezentative sau, după caz, reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori responsabilul cu protecția muncii, în situația în care angajatorul nu a declanșat procedura de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale.
Curtea reține că, prin dispozițiile HG nr. 1025/2003, adoptată în temeiul art. 20 din Legea nr. 19/2000, legiuitorul a stabilit în primul rând criteriile ce se impuneau a fi întrunite în mod cumulativ pentru încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale.
Chiar dacă, în cazul reclamantului, potrivit susținerilor acestuia, au fost întrunite toate aceste criterii, urma a fi îndeplinită o procedură obligatorie, stabilită prin dispozițiile art. 3 și urm. din HG nr. 1025/2003, care cuprindea mai multe etape, și anume: nominalizarea locurilor de muncă; solicitarea de verificare a activităților, inițiată de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori cu responsabilul cu protecția muncii, adresată inspectoratelor teritoriale de muncă; verificarea de către
inspectoratele teritoriale de muncă a locurilor de muncă, confirmată prin proces-
verbal; efectuarea expertizei tehnice, la solicitarea angajatorului împreună cu sindicatele sau cu reprezentanții angajaților și efectuarea expertizei medicale.
Parcurgerea acestor etape era condiționată de rezultatul verificării de către
inspectoratele teritoriale de muncă a locurilor de muncă, confirmată prin proces- verbal și era urmată de depunerea de către angajator a unui dosar la Comisia pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale, constituită în cadrul
M. ui Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, care acorda avizul final.
Chiar dacă solicitarea încadrării în condiții speciale putea fi făcută și de către cei mai sus indicați, nu numai de angajator, Curtea apreciază că ceea ce prezintă relevanță în cauza de față nu este culpa - societății sau a celorlalte entități cărora legea le recunoaște anumite atribuții în această procedură - în neefectuarea demersurilor prevăzute de lege pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale, ci împrejurarea că locul reclamantului de muncă din cadrul societății pârâte nu a fost încadrate ca fiind în condiții speciale prin parcurgerea tuturor acestor etape.
Prin urmare, Curtea de Apel reține că aceste considerente sunt prioritare față de criticile factuale concrete ale pârâtei, care nu se mai supun a fi analizate, după cum nici apărările reclamantului expuse în întâmpinare devin lipsite de relevanță.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 C.pr.civ., va admite în parte recursul, va modifica în parte hotărârea în sensul că va înlătura obligația pârâtei să ia în considerare perioada_ -_ ca fiind lucrată în condiții speciale de muncă.
Ca efect al căderii parțiale în pretenții a reclamantului în baza art.274 C.pr.civ., vor fi diminuate la 350 de lei, cheltuielile de judecată datorate de pârâtă reclamantului, în raport de admiterea acțiunii pentru o perioadă de aproximativ 11 ani și respingerea sa pentru o perioadă de aproximativ 17 ani și 7 luni.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta SC REMAR_ RUARIE SA împotriva sentinței civile nr. 7383 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. _
, pe care o modifică în parte în sensul că înlătură obligația pârâtei să ia în considerare perioada_ -_ ca fiind lucrată în condiții speciale de muncă de către reclamantul A. I. M. .
Diminuează la 350 de lei cuantumul cheltuielilor de judecată datorate de pârâtă reclamantului.
Menține celelalte dispoziții. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
S. | D. D. | G. | L. | D. | C. M. |
red.S.D./S.M.D.
2 ex. - _
jud.fond.V. R.
