Decizia civilă nr. 4432/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4432/R/2013
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. MUNICIPIULUI T. împotriva sentinței civile nr. 12660 din 12 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe reclamanta intimată M. A.
-N. și pe pârâții intimați Ș. "G. B. "; T. și C. LOCAL AL MUNICIPIULUI T., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr.572/117/_, reclamanta M. A. -N.
, în contradictoriu cu pârâții S. "G. B. " T., C. LOCAL AL MUNICIPIULUI T. și P. MUNICIPIULUI T. a solicitat obligarea pârâților, în calitate de angajator, respectiv, ordonator de credite, la reîncadrarea sa cu începere de la data de_ potrivit Legii - cadru nr. 330/2009, cu luarea în considerare a dispozițiilor în materia salarizării prevăzute de Legea nr. 221/2008, reîncadrarea sa cu începere de la data de_ potrivit Legii cadru nr. 284/2010 și Legii nr. 285/2010, calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate rezultate din neaplicarea Legii 221/2008 și Legii cadru nr. 330/2009 pentru perioada 01.01-_ și calculul și plata diferențelor drepturilor salariale neacordate rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 a Legii-cadru nr. 284/2010 și a Legii nr. 285/2010 reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile acestor acte normative începând cu data de_ și până la zi.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut că Guvernul României a aprobat la_ O.G. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ.
Potrivit alin. l lit. b din această ordonanță, coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru funcțiile didactice de predare cu gradul didactic II definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate și pentru funcțiile didactice auxiliare sunt majorați cu 10% începând cu_ față de nivelul din_ .
Conform art.1 alin. l lit. c din aceeași ordonanță, pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3 valoarea coeficientului de multiplicare l,000 va fi: -01.01-_ 259.593 lei;
-01.04-_ 275,168 lei, respectiv o creștere de 6%;
- 01.10-_ 291,678 lei, respectiv o creștere cu încă 6%.;
Valoarea coeficientului de multiplicare l,000 pentru această perioadă poate deveni 299,933 lei, în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creșterea produsului intern brut, ținta de inflație precum și nivelul productivității muncii.
Potrivit susținerilor reclamantei, O.G. nr. 15/2008 a fost aprobată cu modificări de către Parlamentul României prin Legea 221/_, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare l,000 pentru personalul didactic și didactic auxiliar la 400 lei pentru perioada 01.10-_ și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare și pârâții nu au procedat la calculul și la plata drepturilor salariale potrivit acestei legi.
De asemenea, aceasta a arătat că neplata respectivelor drepturi ulterior datei de_ este nelegală deoarece Legea nr. 330/2009 prin art. 3 lit. c garantează, la nivel de principiu menținerea drepturilor câștigate or, în cazul de față, vorbim despre drepturi salariale recunoscute și stabilite prin acte normative constituționale sau prin hotărâri judecătorești.
În al doilea rând, conform art. 30 alin.5 din Legea nr. 330/2009, în luna ianuarie 2010 salariile nu puteau fi diminuate față de luna decembrie 2009. Mai mult, din prevederile art. 1 alin.1 din Lega nr. 285/2010 s-a reglementat baza de calcul al salariilor pe anul 2011 ca fiind salariul de bază din luna octombrie 2010 căreia i se aplica o majorare de 15% or în cursul anului 2010, salariul de bază nu putea fi stabilit sub nivelul celui din luna decembrie 2009, astfel că salariul de bază din luna octombrie 2010 nu poate fi sub nivelul celui din decembrie 2009.
În drept au fost invocate prevederile art. 112 Cod Procedură Civilă, dispozițiile Codului Muncii, art. 28 și art. 208-211 din Legea dialogului social, art. 3 lit. c și art. 30 alin.5 din Legea cadru nr. 330/2009, art. 5 și art. 6 din OUG nr.1/2010, art. 3 lit. c și art. 7 alin.2 din Legea cadru nr. 284/2010, art.1 alin.1 din Legea nr. 285/2010, art. 1alin.5 și art. 20 alin.1 din Constituția României.
Pârâții: C. LOCAL AL MUNICIPIULUI T. și P. MUNICIPIULUI T.
au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamantei.
Prin sentința civilă nr.12660 din 12 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj,
s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada_ -_, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta M.
A. N. , împotriva pârâtei Ș. "G. B. "; T., actualmente Ș. GIMNAZIALĂ";TEODOR MURAȘANU"; și a pârâților C. LOCAL AL MUNICIPIULUI T. și P. MUNICIPIULUI T. .
Pârâta Ș. "TEODOR MURĂȘANU"; T. a fost obligată să o reîncadreze pe reclamantă, cu începere de la_ și până la_, respectiv potrivit prevederilor Legii nr. 221/2008 și ale Legii - cadru nr. 330/2009 și până la intrarea în vigoare a Legii nr. 63/2011.
Unitatea de învățământ pârâtă a fost obligată să calculeze și să plătească reclamantei diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite prin aplicarea Legii nr. 221/2008 și a Legii - cadru nr. 330/2009 pe perioada anterior menționată.
Pârâții C. LOCAL AL MUNICIPIULUI T. și P. MUNICIPIULUI T.
au fost obligați la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a promovat prezenta acțiune în nume propriu, în calitate de cadru didactic în unitatea de învățământ Ș. "G. B. ";, actualmente Ș. Gimnazială "Teodor Murășanu"; din T. .
Curtea Constituțională a României prin Decizia nr. 93/_ a constatat că Legea nr. 221/2008 privind aprobarea OG 15/2008 este constituțională însă Guvernul României a emis OUG nr. 136/2008 care limitează efectele creșterilor salariale dispuse prin Legea nr. 221/2008 și prin OUG nr.151/2008 ceea ce face inaplicabilă respectiva lege.
Împotriva acestor două ordonanțe a fost ridicată excepția de neconstituționalitate privind prevederile art. 1,2 și 4 din OUG nr.136/2008 și prevederile art. I pct.2 și 3 din OUG nr. 151/2008.
Prin Decizia nr. 843/_ și Decizia nr.989/_ Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că disp. art. I pct.2 și 3 din OUG nr. 151/2008 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ și art.2 și art.3 din O.U.G. nr.1/2009 sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O.U.G. nr. 136/2008 și a statuat că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de Parlament încalcă prevederile art. 1 alin.4, art. 61 alin. l și art.115 alin.4 din legea fundamentală și este contrară dispozițiilor art. 115 alin.6 coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin.7 din Constituția Românei.
Atât prin dispozițiile art.2 și art.3 din O.U.G.nr.1/2009 cât și prin dispozițiile art.2 și art.3 din O.U.G.nr.31/2009 și art.2 din O.U.G. nr.41/2009 se aduc modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct.2 și 3 din O.U.G. nr.151/2008 ce au fost declarate neconstituționale.
Se cunoaște că elementele principale ale contractului individual de muncă sunt prestarea muncii și salarizarea acesteia de către angajator. Fiind un contract cu titlu oneros plata salariului constituie un element al său.
Salariul reprezintă remunerația în bani a muncii prestate în baza contractului individual de muncă, echivalentul muncii prestate de către angajat. Prin corelația dintre prestarea muncii de către salariat și salarizarea muncii de către angajator se respectă principiul echivalenței prestațiilor în contractele sinalagmatice - do ut des - respectiv poți pretinde numai în măsura în care dai.
Potrivit dispozițiilor art.156 și art.163 din Codul Muncii salariile se plătesc înaintea oricărei obligații bănești ale angajatorului iar plata acestora se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Conform prevederilor art.169 alin.1 din Codul Muncii angajatorul este obligat, în temeiul principiilor răspunderii civile contractuale, să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Pe de altă parte neplata de către angajator la scadența a drepturilor salariale cuvenite dă naștere, în plus față de achitarea salariului restant și obligației de plată a daunelor-interese sub forma dobânzii legale aferente sumei solicitate.
Instanța a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 30 alin.5 din Legea nr. 330/2009, în anul 2010 personalul aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 trebuia să își păstreze salariul avut fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009.
De asemenea, art. 5 alin.1 și art. 6 alin.1 din OUG nr.1/2010 prevăd că:
"în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea nr. 330/2010 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009, se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența în măsura în care persoana desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Prima instanță a mai reținut că aceste drepturi se pot acorda doar până la data de_, când a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011, lege prin care s-a stabilit un nou sistem de salarizare a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ din anul 2011. Prevederile art.1 alin.1 din Legea nr. 285/2010 sunt aplicabile exclusiv pe perioada_ -_ inclusiv, dată de la care se vor aplica prevederile Legii nr. 63/2011.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis cererea reclamantei, în conformitate cu prevederile art.208 și următoarele din Legea nr.62/2011 coroborate cu prevederile art.159, art.168 alin.2 și art.169 alin.1 din Codul Muncii, și i-a obligat pe pârâți să calculeze, să aloce și să plătească sumele necesare drepturilor solicitate și cuvenite.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul P. MUNICIPIULUI T., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Recurentul susține că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, neputând fi obligat la alocarea drepturilor salariale pretinse de către reclamant, întrucât între părți nu au existat raporturi juridice de muncă și sumele destinate cheltuielilor de salarizare a cadrelor didactice din instituțiile de învățământ preuniversitar de stat sunt sume ce provin de la bugetul de stat.
Recurentul invocă în acest sens disp.art.101 alin.2 și 5 din Legiea nr.1/2011.
Se mai susține faptul că, potrivit prevederilor Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, în cazul în speța, P. Municipiului T. ca reprezentant al autorității publice locale în baza prerogativelor conferite de Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale nu poate face altceva decât să repartizeze creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice subordonate, potrivit legii.
În drept, se invocă art. 304, pct.8 și 9 ale art.3041Cod. proc. civ., Legea- cadru nr.330/2009, Legea nr. 284/2010, Legea nr. 285/2010; Legea nr. 283/2011, Legea nr. 215/2001, Legea nr. 500/2002, Legea nr. 1/2011.
Analizând recursul formulat de pârâtul P. MUNICIPIULUI T.
, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este fondat,
pentru următoarele considerente:
Recurentului îi reveneau atribuții legale însemnate în ceea ce privește fundamentarea fondurilor necesare și asigurarea finanțării unităților de învățământ, necesare plății tuturor drepturilor bănești cuvenite personalului din învățământ, cu respectarea legilor și a prevederilor contractuale în vigoare la data scadenței.
Se constată însă că, în speță, acesta a fost în mod greșit chemat în judecată de către reclamantă pentru a fi obligat chiar la calculul și plata drepturilor bănești.
Obligația de a calcula și de a plăti salariul revine angajatorului, care este, în speță, unitatea școlară, reprezentată prin director.
Având în vedere principiul disponibilității părților în procesul civil, modul cum reclamanta a înțeles să stabilească în cauză cadrul procesual, se reține că în mod greșit prima instanță a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâtul-recurent în cauză.
În consecință, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod.proc.civilă, se va admite recursul declarate de P. MUNICIPIULUI T. și se va modifica în parte sentința primei instanțe, în sensul de a se admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și a se respinge acțiunea formulată de reclamanta
M. A. -N. în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâtul P. MUNICIPIULUI T. împotriva sentinței civile nr. 12660 din_ a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în parte în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. MUNICIPIULUI T. și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamanta M. A. -N. în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red. C.M.;
Tehnored.: C.M./V.R.;
2 ex./_
Jud.fond: Tribunalul Cluj: E. B.
