Decizia civilă nr. 4483/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4483/R/2013
Ședința publică din 19 noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: S. D.
GREFIER: C. M.
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - recursurile declarate de reclamantul S. T. D. D. C. și de pârâtele S. N. DE T.
F. DE C. "C. C. "; SA B. și S. "C. C. "; SA B. - S. DE
T. F. DE C. C. împotriva sentinței civile nr. 12654 din 12 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 12 noiembrie 2013, când s-a dispus amânarea pronunțării recursurilor pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 12654 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada_ -_ invocată de pârâtă.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. T. D. D.
C. în numele membrilor de sindicat menționați mai jos, în contradictoriu cu pârâta S. N. DE T. F. DE C. "C. C. "; S.A. C. -N., respectiv: ANTAL N. LUDOVIC, BALAN A., STEFAN BARTHA BENIAMIN, BOC. B. RAUL, BOGATEAN A. CLAUDIU, B. FANEL, BUZILA STELIAN MIHAI, CHITA L., CIORNEI V., COPACIU D. F., COPACIU FLORENTIN, COSMA O. -D., C. AUREL, C. N., CUBLESAN O. OCTAVIAN, CUIBUS I., DREGAN SORIN, LAZE M., LEHENE CORNELIU, LUPOIAN V., MANOILA E. V., M. R., MOGA O. A., M. A. T., M. V. DOREL, M. CLAUDIUS REMUS, N. A., O. V., PALKO ARPAD, PAPFERI TIBERIU, PARA F. ANTON, PINTI. R., PLESA D. I., POJAR G. ,
P. RAD MUSTAFA L. ARD, P. TOMAZIAN, P. A G., P. AN COSMIN G., SULUMETE I. M. EL, SZASZ LASLO, U. UT F. IOSIF, VADEAN CORNEL- STEFAN, BILC M., BLANARU I. EL, MAHALEAN A., U. S. -F., COZMA D. I., C. TEODOR-A., DUMITRAS G., MASCASAN I. EL, PASCA
N. ONISOR, P. GRIGORE-CONSTANTIN, ALMASAN H. V. U, BENE C. AN, BUSUIOC A. O., BUTOI A., CAMPAN I. G., C. N., CORMOS D. I., CORUTIU IACOB, DASCAL TEODOR, DOLHA GRIGORE, F.
F. D., HAID. ER G. ANTON, HOZA V., IVAN REMUS G., KOVACS AULA, LECZFALVI MARTIN, M. G., M. C. NEL F., M. M. M.
, NAGHIU M. I., P. I., POGACEAN TEODOR M., P. V., P. V. ,
SECARA AUREL, SUCIU S. C. AN, SUTEU L. D., S. D., VAIDA I., VASIAN I., VEKONY IOSIF, ZANC D., ZAPARTAN D.
A fost obligată pârâta să plătească membrilor de sindicat reprezentați sporul pentru condiții speciale de muncă în cuantum de 25% din salariul de bază minim brut, pentru perioada lucrată de către aceștia în perioada_ -_ .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Instanța a respins excepția prescripției întregii acțiuni, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată, admițând excepția prescripției capătului de cerere privind acordarea sporului pentru condiții speciale de muncă de 25%, pentru perioada_ -_, reținând incidența în cauză a art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii, care prevede un termen de prescripție de 3 ani.
În ceea ce privește termenul de prescripție de 3 ani, prevăzut de art.268 alin.1 lit. c din Codul muncii - republicat, instanța a constatat că acesta nu este împlinit pentru perioada_ -_ privind sporul pentru condiții speciale de muncă de 25%, deoarece acțiunea a fost înregistrată de către reclamant la data de_, iar reclamantul putea să solicite acest spor pe ultimii 3 ani, adică doar începând cu dala de_ dar el a solicitat de la data de_ .
Referitor la fondul cauzei, s-a constatat că membrii de sindicat sunt sau au fost salariați ai societății pârâte, având funcții de mecanici locomotivă și automotor, mecanici ajutor de locomotivă și automotor și de mecanici instructori, fapt ce reiese din documentația depusă la dosarul cauzei (filele 16-25 dosar).
Prin CCM Unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 nr.722/2008 s-au prevăzut la art.42 lit. a sporurile minime ce se acordă la salariul ele bază minim brut al salariaților, printre care și un spor de condiții speciale de muncă de 25%, iar prin Contractul colectiv de muncă ia nivel de unitate au fost prevăzute sporuri de natură salarială ce se cuvin salariaților, altele decât cele enumerate în art. 42 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Prin art.42 al.2-4 din Contractul colectiv de muncă Ia nivel de ramură, s-a stabilit că prin contractele colective de muncă la nivel de grupuri și unități pot fi negociate și alte categorii de sporuri și că se poate stabili includerea unor sporuri în salariul de bază al angajatului, în funcție de condițiile de muncă, angajatorul putând să gestioneze fondurile ce-i sunt puse la dispoziție, astfel încât activitatea societății să se desfășoare în cele mai bune condiții și potrivit legii.
Ca orice contract și Contractul colectiv de muncă presupune autonomia de voință a partenerilor sociali între care se încheie, din aplicarea principiului libertății contractuale, el reprezentând legea părților.
D. examinarea Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, se constată că drepturile sub forma sporurilor minime ce urmează a fi acordate salariaților, nu sunt inferioare celor stabilite ia nivel de ramură.
Acest textul de lege, respectiv art.238 din Codul muncii, a avut un caracter de protecție a salariaților, a stabilit limitele negocierii colective, însă nu a impus sub nici o formă preluarea în integrum în contractele colective de muncă încheiate la nivel inferior a clauzelor CCM stabilite la nivel superior. Dispozițiile al.3 al art.236 din Codul muncii (devenit după republicare art.229 alin. 3), lasă libertatea părților pentru negocierea clauzelor, iar dispozițiile art.241 (abrogat în prezent) doar au completat textul art.239 din Codul muncii în ceea ce privește sfera salariaților aflați sub incidența Contractului colectiv de muncă.
De asemenea, în ceea ce privește aplicarea unuia sau a altuia dintre cele două contracte colective de muncă, unul ia nivel de ramură, celălalt la nivel de unitate, suni edificatoare dispozițiile art.247 din Codului muncii (în prezent abrogat), care au prevăzut că "în cazul în care ia nivel de angajator, grup de
angajatori sau ramură nu există contract colectiv de muncă, se aplică Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior";, astfel încât în cazul în care există la nivel de unitate contract colectiv de muncă, nu se poate vorbi de aplicarea contractului încheiat la nivel de ramură.
În perioada 2008, 2009 și 2010 instanța a constatat că există încheiat contract colectiv de muncă la nivel de unitate, astfel încât reclamantul nu poate invoca neaplicarea acestuia, în favoarea aplicării contractului la nivel de ramură.
Prin urmare, existând un contract colectiv de muncă încheiat ia nivel de unitate, acesta este aplicabil în cauză pentru a se putea stabili drepturile solicitate de reclamant și nu Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură care se aplică doar în cazul în care nu există încheiat contract colectiv de muncă la nivel de unitate.
În cauza dedusă judecății, nu există nici o împrejurare externă care face imposibilă executarea CCM încheiat la nivel de angajator și care să pună în umbră caracterul normativ al contractului colectiv, astfel că solicitările reclamantului întemeiate strict pe dispozițiile art.42 al. l lit. a din CCM unic la nivel de ramură transporturi, nu au fost întemeiate.
Potrivit prevederilor art. 238 din Codul muncii, în forma aflată în vigoare la data încheierii contractelor colective de muncă, stabilea că în contractele colective de muncă nu se pot stipula clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
În contractele colective de munca de nivel inferior se pot cuprinde numai clauze egale sau mai mari decât în contractul colectiv de munca de nivel superior. Atunci când contractul colectiv de muncă cuprinde drepturi la un nivel inferior, se aplică clauzele din contractul colectiv de muncă la nivel superior. Toate acestea rezultă din art. 238 Codul muncii, în forma aflată în vigoare la momentul încheierii contractului colectiv de muncă.
Astfel, în cauza de față» reclamantului recurent îi este aplicabil art. 42 alin.
1 lit. a din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi, respectiv faptul că beneficiază de un spor de 25% din salariul de bază pentru condiții speciale.
Având în vedere cele ce preced, instanța în temeiul art.208 și urm. din Legea nr. 62/2011 a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să plătească membrilor de sindicat reprezentați sporul pentru condiții speciale de muncă în cuantum de 25% din salariul de bază minim, brut pentru perioada_ -_ . Fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul S. T.
D. D. C. și de pârâtele S. N. DE T. F. DE C. "C. C. "; SA
și S. "C. C. "; SA B. - S. DE T. F. DE C. C. .
Prin recursul declarat de reclamantul S. T. D. D. C.
s-a solicitat în temeiul art. 304 pct. 7 și 8 Cod procedură civilă casarea sentinței civile atacate cu rejudecarea cauzei pe fond sub toate aspectele și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că Tribunalul în mod greșit a obligat pârâta să plătească membrilor de sindicat reprezentați în cauză sporul pentru condiții speciale în cuantum de 25% din salariul de bază minim brut, în loc de 25% din salariul de bază brut corespunzător clasei de salarizare a fiecărui reclamant și numai pentru perioada lucrată de către aceștia în perioada_ -_, în loc de perioada întreagă_ -_ . De asemenea, nu s-a dispus obligarea pârâtei să elibereze adeverințe cu drepturile salariale reclamanților în vederea atașării lor la Cartea de Muncă a fiecărui reclamant.
Prin recursul declarat de pârâta S. N. de T. F. de C. "C.
"; S.A. B.
, s-a solicitat modificarea în tot a sentinței pronunțate, în sensul respingerii acțiunii formulate.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că sentința pronunțată, în ceea ce privește soluția de admitere a acțiunii și de acordare a sporului pentru condiții speciale de 25% pentru perioada_ -_ în baza art. 42 alin 1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi este lipsită de temei legal, ceea ce constituie motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, întrucât contractul colectiv de muncă menționat anterior și-a încetat valabilitatea la data de_ .
S-a mai invocat că mod greșit instanța a obligat pârâta la acordarea sporului de 25% pentru condiții speciale următorilor salariați: BILC M., BLANARU I. EL, MAHALEAN A., U. S. F., COZMA D. I., C. TEODOR A., DU MIT RAS GHEQRGHE, MASCASAN I. EL, PASCA N., P.
GRIGORE CONSTANTIN și NAGHIU M. I., întrucât în conformitate cu dispozițiile Legii 19/2000, ale H.G. 1025/2003, ale Legii nr. 226/2006 și ale Legii nr. 263/2010 se încadrează în condiții speciale - limitativ - activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației care îndeplinește funcția de mecanic de locomotiva și automotor, mecanic ajutor și mecanic instructor, iar persoanele menționate nu au îndeplinit astfel de funcții pe întreaga perioadă pentru care s-a admis acțiunea..
În acest sens s-a precizat că PASCA N. ONISOR și MASCASAN I. EL au îndeplinit funcția de mecanic de locomotivă până în data de_, după care au îndeplinit funcția de revizor de locomotivă, U. S. și BLANARU I. EL au îndeplinit funcția de mecanic de locomotiva pană la data da_, după care au îndeplinit funcția de șef tură, C. T. A. și P. GRIGORE CONSTANTIN au îndeplinit funcția de mecanic de locomotiva pana la data de_, respectiv _
, după care au îndeplinit funcția de șef tură.
De asemenea, pentru întreaga perioada 2009-2011 reclamanții: MAHALEAN A., DUMITRAS G. și B. A. nu au îndeplinit funcția de mecanic de locomotivă, ci au îndeplinit funcția de șef tură (Mahalean A), revizor de locomotiva (Dumitras Gh.) respectiv de operator (B. A.), funcții încadrate în condiții normale de muncă.
Instanța de judecata s-a pronunțat și a acordat sporul de 25% pentru condiții speciale și următorilor salariați care nu erau pe tabelul inițial anexat acțiunii și nu îndeplinesc condițiile legale de acordare: COZMA D. I. care a îndeplinit funcția de mecanic de locomotiva până la data de_, după care a îndeplinit funcția de revizor, NAGHIU M. I. care s-a angajat la începând cu data de_ astfel ca nu este îndreptățit la acordarea sporului de 25% pentru perioada 01.0. -_, BILC M. care a îndeplinit funcția de șef tură pentru perioada 2010 -2011.
Recurenta a mai invocat că sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșita a legii, ceea ce constituie motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, întrucât în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății nu s-a negociat separat sporul pentru condiții speciale (asimilate cu grupa I de munca, reglementate prin Legea 19/2000, preluate ulterior prin Legea 263/2010) deoarece s-a considerat că pentru funcțiile de mecanic, mecanic ajutor si instructor se aplică cumulat sporurile pentru condiții vătămătoare (nocive) și cel pentru condiții periculoase, caracteristice locurilor de munca încadrate în condiții deosebite potrivit H.G. nr. 261/2001, ale cărei dispoziții au fost abrogate în anul 2007 prin H.G. nr. 246/2007. Față de aceste prevederile un loc de muncă încadrat în condiții speciale nu poate fi încadrat în același timp și în condiții deosebite, legislația nepermițând acest lucru.
Pe cale de consecința, salariaților nu li se pot acorda cumulat atât sporurile specifice pentru încadrarea în condiții speciala cat și cele specifice pentru încadrarea în condiții deosebite.
Astfel, reclamanților li s-au acordat toate sporurile prevăzute în CCM la nivel de unitate. Chiar daca în CCM la nivel de unitate nu este reglementat separat sporul pentru condiții speciale, reclamanților li s-au acordat, în același cuantum, cumulat, sporurile pentru condiții vătămătoare (nocive) și cel pentru condiții periculoase, caracteristice locurilor de munca încadrate în condiții deosebite.
S-a mai precizat că sentința recurată este nelegală și din perspectiva acordării sporului de 25 % raportat la salariul de bază minim brut de 700 lei, stabilit prin contractul colectiv la nivel de ramură transporturi, deși la nivelul societății, nu s-a aplicat niciodată salariul de baza minim brut de 700 lei, că salariul de baza minim brut a avut alte valori;
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate Curtea de Apel reține următoarele:
Recursul declarat de pârâtele S. N. DE T. F. DE C. "C.
"; SA B. și S. "C. C. "; SA B. - S. DE T. F. DE C. C.
Primul motiv de recurs invocat este întemeiat întrucât Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura de T. uri pe anii 2008 - 2010, înregistrat la M. Muncii și Protecției Sociale sub nr. 722 din_, și-a încetat valabilitatea la data de_, astfel cum rezultă din adresa nr. 171/DDS/_ a M. ui Muncii, Familiei și Protecției Sociale (fila 12), fiind denunțat de Confederația N. a Patronatului Român în data de_, și nu în_ cum susține reclamantul. În consecință, după data de_ acțiunea reclamantului este lipsită de temei legal.
În ceea ce privește acordarea sporului de condiții speciale pentru perioada_ -_, Curtea constată că reclamantul se prevalează în cauză de dispozițiile art. 42 alin. 1 lit. a din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură T. uri încheiat pe anii 2008-2010, potrivit cărora sporurile minime ce se acordă în condițiile prezentului contract, la salariul de bază minim brut al salariaților sunt: pentru condiții deosebite de muncă, grele, periculoase sau penibile 10% din salariul de bază minim brut al salariului, iar pentru condiții speciale 25%";.
Însă în art. 41 alin. 5 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, partenerii sociali au prevăzut, că: "Pe toată perioada de valabilitate a prezentului contract colectiv, în fiecare an, începând cu luna octombrie, părțile semnatare se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și a altor drepturi salariale ce vor fi aplicate cu începere de la 1 ianuarie a anului următor.
De asemenea, alin. 6 al aceluiași articol, prevede că: "La nivel de unitate și în cadrul fiecărei negocieri anuale, părțile implicate în negocierile colective vor stabili, pentru anul respectiv, limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie";.
În plus, conform art. 9 din același contract: "(1) În scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi prevăzute în prezentul contract pentru personalul unităților din transporturi finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, sindicatele, ministerele și organele locale vor purta negocieri cu autorități din subordinea Guvernului pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal și pentru constituirea surselor, înainte de adoptarea bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acestuia.
Părțile contractante vor purta negocieri în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează astfel de drepturi, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate sau cu identificarea altor surse pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare.
Pe baza fondurilor aprobate în condițiile prevăzute la alin. 1, părțile vor negocia utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor și celorlalte drepturi de personal la unitățile din transporturi finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale.";
Prin urmare, interpretând sistematic această clauză prevăzută în art. 42 alin. 1 lit. a din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură și atribuindu-i înțelesul ce rezultă din conținutul întregului contract colectiv de muncă, rezultă că aceasta nu este suficient de clară și necondiționată încât să fie considerată o clauză mai favorabilă față de cele prevăzute în Anexa nr. 5 la Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2010, care se referă la sistemul de sporuri aplicat salariaților recurentei.
Astfel, partenerii sociali au prevăzut în art. 41 alin. 5 din contractul colectiv la nivel de ramură că drepturile salariale (deci inclusiv sporurile care se acordă angajaților) trebuie negociate anual, fiind necesar a fi stabilite cu încadrarea în limita maximă a fondului de salarii aprobat prin bugetul de venituri și cheltuieli care se fundamentează pe surse financiare preconstituite.
În consecință, și în aplicarea acestor prevederi, pârâta a negociat cu sindicatele și a stabilit prin Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009/2010, în Anexa nr.5 la acest act, că la nivel de unitate se acordă spor pentru condiții grele de muncă feroviară, spor pentru condiții de muncă feroviară, spor pentru condiții vătămătoare (nocive), spor pentru condiții periculoase.
De asemenea, Art.1 lit. d) din Legea nr.329/2009 reglementează și măsuri privind disciplina financiar-bugetară la nivelul regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, al societăților comerciale la care statul sau unitățile administrative-teritoriale au calitatea de acționar unic ori majoritar, precum și al filialelor acestora;
În acest sens, potrivit art.27 alin.1 din Legea nr.329/2009, anual, prin legea bugetului de stat, se stabilesc și obiectivele de politică salarială ale regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, ale societăților comerciale la care statul ori unitățile administrativ-teritoriale au calitatea de acționar unic, precum și ale filialelor acestora, denumite în continuare operatori economici.
Conform alin.2 al aceluiași articol, reprezentanții statului, respectiv ai unităților administrativ-teritoriale sunt mandatați să pună în aplicare politica salarială stabilită potrivit alin.1 în cadrul organelor de administrare și de conducere a operatorilor economici.
Potrivit art.28 alin.1 din același act normativ, operatorii economici prezintă, în vederea aprobării, bugetul de venituri și cheltuieli organelor administrației publice centrale sau locale, după caz, în subordinea, coordonarea, sub autoritatea cărora funcționează sau în al căror portofoliu se află, în termen de 10 zile de la aprobarea bugetului de stat, potrivit legii.
Organele administrației publice centrale, potrivit art.29 alin.1 din aceeași lege, elaborează, în termen de 5 zile de la primirea bugetelor de venituri și cheltuieli, documentația necesară aprobării acestora.
Conform art.30 din Legea nr.329/2009, contractele colective de muncă se negociază, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale operatorilor economici, în limitele și în condițiile stabilite prin bugete.
Ca atare, chiar dacă ca și regulă generală Curtea reține că dificultățile financiare ale debitorului nu justifică prin ele însele neîndeplinirea obligațiilor contractuale, în speța de față însă referirea la limitele bugetare s-a făcut chiar în
cuprinsul contractului, părțile agreând neechivoc aplicabilitatea acestui drept prin raportare la "limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie."; Este așadar în mod evident că nivelul minimal al salariului este negociat anual la nivel de unitate având ca și
precondiție imperativă limitele bugetare
, stabilite prin raportare la normele legale mai sus amintite, aplicabile și pârâților recurenți ca operatori economici în sensul legii.
Prin urmare, având în vedere că în cauză nu se poate reține încălcarea de către angajator, în ceea ce privește stabilirea salarizării reclamanților, a dispozițiilor art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996, respectiv art.132 alin.3 din Legea nr.62/2011, Curtea de Apel reține ca fiind nefondată în totalitate acțiunea reclamantului pentru acordarea sporului pentru condiții speciale de 25%.
Având în vedere aceste considerente, și reținând și faptul că față de temeinicia motivului de recurs examinat anterior nu se mai impune analiza motivelor de recurs prin care s-au formulat critici concrete cu privire la situația unor membrii de sindicat, respectiv cu privire la cuantumul concret al sporului pentru condiții speciale, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, a art. 304 pct. 9 și a art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de pârâte și se va modifica sentința recurată în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant pentru perioada_ -_ .
Se va menține dispoziția de admitere a excepției prescripției dreptului la acțiune pentru perioada_ -_ .
Recursul declarat de reclamant S. T. D. D. C.
Contrar celor invocate de recurent, Curtea constată că instanța de fond s-a pronunțat pentru întreaga perioadă dedusă judecății, respectiv a admis excepția prescripției pentru perioada_ -_ și a admis pe fond acțiunea pentru perioada_ -_ .
În consecință, reținând și considerentele expuse în analiza recursului declarat de pârâte, în temeiul art. 3041și 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâtele S. N.
DE T.
F.
DE C.
"C. C. "; SA B. și S. "C. C. "; SA B.
- S.
DE T.
F.
DE C. C. împotriva sentinței civile nr. 12654 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în parte și, în consecință, respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul S. T. D.
D. C. pentru membrii de sindicat BALAN A. STEFAN, ANTAL N. LUDOVIC, BARTHA BENIAMIN, BOC. B. RAUL, BOGATEAN A. CLAUDIU,
B. FANEL, BUZILA STELIAN MIHAI, CHITA L., CIORNEI V., COPACIU D.
F., COPACIU FLORENTIN, COSMA O. -D., C. AUREL, C. N., CUBLESAN O. OCTAVIAN, CUIBUS I., DREGAN SORIN, LAZE M., LEHENE CORNELIU, LUPOIAN V., MANOILA E. V., M. R., MOGA O. A., M.
A. T., M. V. DOREL, M. CLAUDIUS REMUS, N. A., O. V., PALKO ARPAD, PAPFERI TIBERIU, PARA F. ANTON, PINTI. R., PLESA D. I.
, POJAR G., P. RAD MUSTAFA L. ARD, P. TOMAZIAN, P. A G., P. AN COSMIN G., SULUMETE I. M. EL, SZASZ LASLO, U. UT F. IOSIF, VADEAN CORNEL-STEFAN, BILC M., BLANARU I. EL, MAHALEAN A., U.
S. -F., COZMA D. I., C. TEODOR-A., DUMITRAS G., MASCASAN
I. EL, PASCA N. ONISOR, P. GRIGORE-CONSTANTIN, ALMASAN H. V. U, BENE C. AN, BUSUIOC A. O., BUTOI A., CAMPAN I. G., C. N.
, CORMOS D. I., CORUTIU IACOB, DASCAL TEODOR, DOLHA GRIGORE, F.
F. D., HAID. ER G. ANTON, HOZA V., IVAN REMUS G., KOVACS AULA, LECZFALVI MARTIN, M. G., M. C. NEL F., M. M. M.
, NAGHIU M. I., P. I., POGACEAN TEODOR M., P. V., P. V., SECARA AUREL, SUCIU S. C. AN, SUTEU L. D., S. D., VAIDA I., VASIAN I., VEKONY IOSIF, ZANC D., ZAPARTAN D., pentru perioada _
-_ .
Menține dispoziția de admitere a excepției prescripției dreptului la acțiune pentru perioada_ -_ .
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant S. T. D.
D. C. pentru membrii de sindicat BALAN A. STEFAN, ANTAL N. LUDOVIC, BARTHA BENIAMIN, BOC. B. RAUL, BOGATEAN A. CLAUDIU,
B. FANEL, BUZILA STELIAN MIHAI, CHITA L., CIORNEI V., COPACIU D.
F., COPACIU FLORENTIN, COSMA O. -D., C. AUREL, C. N., CUBLESAN O. OCTAVIAN, CUIBUS I., DREGAN SORIN, LAZE M., LEHENE CORNELIU, LUPOIAN V., MANOILA E. V., M. R., MOGA O. A., M.
A. T., M. V. DOREL, M. CLAUDIUS REMUS, N. A., O. V., PALKO ARPAD, PAPFERI TIBERIU, PARA F. ANTON, PINTI. R., PLESA D. I.
, POJAR G., P. RAD MUSTAFA L. ARD, P. TOMAZIAN, P. A G., P. AN COSMIN G., SULUMETE I. M. EL, SZASZ LASLO, U. UT F. IOSIF, VADEAN CORNEL-STEFAN, BILC M., BLANARU I. EL, MAHALEAN A., U.
S. -F., COZMA D. I., C. TEODOR-A., DUMITRAS G., MASCASAN
I. EL, PASCA N. ONISOR, P. GRIGORE-CONSTANTIN, ALMASAN H. V. U, BENE C. AN, BUSUIOC A. O., BUTOI A., CAMPAN I. G., C. N.
, CORMOS D. I., CORUTIU IACOB, DASCAL TEODOR, DOLHA GRIGORE, F.
F. D., HAID. ER G. ANTON, HOZA V., IVAN REMUS G., KOVACS AULA, LECZFALVI MARTIN, M. G., M. C. NEL F., M. M. M.
, NAGHIU M. I., P. I., POGACEAN TEODOR M., P. V., P. V., SECARA AUREL, SUCIU S. C. AN, SUTEU L. D., S. D., VAIDA I. ,
VASIAN I., VEKONY IOSIF, ZANC D., ZAPARTAN D. împotriva aceleiași hotărâri.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
D. G.
L.
D.
S. D.
GREFIER,
C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ _
Jud.fond: E. B.
