Decizia civilă nr. 3737/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 3737/R/2013
Ședința publică din data de 26 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ANA I.
JUDECĂTOR: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL M.
și P. M. B. împotriva sentinței civile nr. 1503/F din 3 iunie 2013 a Tribunalului B. Năsăud, pronunțată în dosarul nr._, privind și pe intimații B. D., G. CU P. P. "C. CU P. "; B., Ș. G.
"G. H. "; G. B., C. LOCAL G. B. și P. G. B. ,
având ca obiect drepturi bănești - Legea 330/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea constată că prin motivele de recurs, pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 al.2 C.pr.civ.
La data de 26 septembrie 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantei intimate B. D. prin Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere din Învățământ, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsa sa de la dezbateri.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată prezenta cauză în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1503/F din 3 iunie 2013 a Tribunalului B.
Năsăud, pronunțată în dosarul nr._ a fost respinsă excepția tardivității invocată de pârâta angajator G. cu program prelungit,,C. cu povești,, B.
.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta B. D.
Rebeca prin Uniunea Județeană a Sindicatelor din Învățământ B. Năsăud
împotriva pârâților G. cu program prelungit,,C. cu povești,,B., Ș. G.
,,G. H. ,, G. B., C. local B. și P. municipiului B. ,
Local G. B. și P. G. B. și în consecință:
- a fost obligată pârâta angajator Ș. G. ,,G. H. "; G. B. să calculeze drepturile salariale cuvenite reclamantului/ei, potrivit Legii-cadru nr.330/2009, în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit conform legii 221/2008 și să plătească acesteia diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pentru perioada 1 ianuarie 2010-31
august 2010, sume actualizate cu rata inflației începând cu data scadenței și până la data efectivă a plății;
- au fost obligați pârâții C. Local G. B. și P. comunei G.
B. să asigure finanțarea pârâtei angajatoare Ș. G. ,,G. H. ,, G.
privind fondurile bănești necesare plății diferențelor salariale dintre sumele cuvenite și cele încasate efectiv.
- a fost obligată pârâta angajator G. cu program prelungit,,C. cu povești,, B., să calculeze drepturile salariale cuvenite reclamantului, potrivit Legii-cadru nr.330/2009 ,și a Legii nr.285/2010, în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit conform Legii nr.221/2008 și să plătească acesteia diferențele dintre sumele plătite efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pentru perioada 1 septembrie 2010-13 mai 2011, sume actualizate cu rata inflației începând cu data scadenței și până la data efectivă a plății;
- au fost obligați pârâții C. local B. și P. municipiului B. să asigure finanțarea pârâtei angajatoare G. cu program prelungit,,C. cu povești,,B. privind fondurile bănești necesare plății diferențelor salariale dintre sumele cuvenite și cele încasate efectiv.
Au fost respinse pretențiile reclamantei față de pârâta G. cu program prelungit,,C. cu povești,,B. în ceea ce privește drepturile salariale solicitate pentru perioada 01 ianuarie 2010-_ .
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Eexaminând în prealabil excepția tardivității invocată de pârâta angajator,
tribunalul a respins-o ca nefondată potrivit următoarelor argumente.
Obiectul acțiunii deduse judecății îl constituie obligarea pârâtei angajator la calcularea drepturilor salariale cuvenite membrilor de sindicat și plata diferențelor între sumele efectiv încasate și cele cuvenite cu luarea în considerare a salariilor de bază așa cum au fost majorate și stabilite conform Legii nr. 221/2008. Așa fiind, tribunalul reține că salariații solicită diferențe salariale, caz în care acest litigiu este unul de muncă, iar potrivit art. 268 alin.1 lit.c Codul muncii asemenea cereri pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În ce privește prevederile invocate de pârâtă, respectiv art.34 din legea nr.330/2009 și respectiv de art.7 din legea nr.285/2010, ce prevăd contestarea inițial la ordonatorul de credite, iar apoi la instanța de contencios administrativ în termen de 30 de zile, tribunalul a arătat că aceste prevederi sunt aplicabile în situația în care se urma procedura respectivă, ori în cauză este urmată procedura de drept comun, fiind vorba de un litigiu de muncă căruia îi sunt aplicabile prevederile specifice legislației muncii în ce privește termenul de introducere a acțiunii, pe de o parte, iar pe de altă parte, trebuie subliniat că dispozițiile legale invocate de pârâtă nu prevăd că singurul mod de contestare al deciziilor de reîncadrare și de plată a unor diferențe salariale ar fi cel anume reglementat de acele acte normative, respectiv contestarea inițial la ordonatorul de credite, iar apoi la instanța de contencios administrativ, situație în care salariații aveau la îndemână două tipuri de acțiuni, în lipsa unor prevederi legale imperative care să excludă acest lucru, adică fie urmau procedura administrativă respectivă, fie puteau să se adrese instanțelor de judecată ce soluționează conflicte de muncă în termenul de prescripție anterior reliefat, cale urmată în cauză, iar raportat la data introducerii acțiunii, tribunalul a constatat că termenul de introducere a acțiunii a fost respectat
În ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta a făcut parte din personalul didactic ori didactic auxiliar din cadrul pârâtelor angajatoare unități școlare, iar în cazul acesteia pârâtele angajator angajatoare Ș. G. ,,G. H. ,, G. B. ,pentru perioada
_ -_, G. cu program prelungit,,C. cu povești,,B. pentru perioada_ -_ nu au calculat drepturile salariale în luna decembrie 2009 cuprinzând și majorările prevăzute de Legea nr.221/2008 și nici pentru perioada indicată în acțiune 01 ianuarie 2011-13 mai 2011, la calcularea și plata drepturilor salariale n-au fost incluse majorările prevăzute de aceeași lege, aspect reieșit din adeverințele depuse la dosar emise de angajatori.
Prin decizia nr. 3/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, s-a reținut că urmare a deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Conform acestui act normativ, începând cu 1 octombrie 2008 salariile cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, a personalului cu funcții didactice auxiliare din învățământ au cunoscut o creștere semnificativă, urmare a majorării valorii coeficientului de multiplicare.
Astfel, pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ valoarea coeficientului de multiplicare pe perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 a crescut la valoarea de 400 lei față de 291,678 lei, creșterea fiind de 37%, așa cum rezultă din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 136/2008. Ca atare, prin decizia în interesul legii s-a reținut că la data de 31 decembrie 2009 salariul cuvenit personalului din învățământ - didactic și didactic auxiliar - era cel calculat în baza prevederilor Legii nr. 221/2008.
La data de 1 ianuarie 2010, a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit art.330 alin.5 din legea nr.330/2009, lege aplicabilă pentru perioada indicată în acțiune, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
Prin decizia nr.11/2012 a Înaltei curți de casație și justiție, publicată în monitorul oficial din 31 octombrie 2012, au fost admite recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel Craiova și, în consecință:
S-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de
31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un
salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Această decizie este obligatorie pentru instanțele judecătorești potrivit art.
330^7 alin. 4 Codul de procedură civilă.
În considerentele acestei decizii s-a arătat, printre altele, că stabilirea drepturilor salariale ale personalului din învățământ prin raportarea la o valoare de referință redusă, în contextul în care demersurile legislative anterioare de reducere a acestei valori de referință au fost apreciate ca fiind contrare Constituției României prin decizii ale Curții Constituționale, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de recurs în interesul legii, a adoptat o modalitate de interpretare și aplicare unitară a prevederilor legale, poate reprezenta o ingerință a autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului, care nu păstrează un echilibru just între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al articolului 1 din Protocolul nr. 1. În concluzie, având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Curții Constituționale și Decizia Înaltei Curți de C. și Justiție nr. 3/2011 pronunțată în recurs în interesul legii, se reține că, în perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, personalul didactic din învățământ trebuia să beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
De la acest salariu, calculat conform Legii nr. 221/2008, trebuiau să pornească unitățile de învățământ la momentul realizării noii încadrări în baza Legii-cadru nr. 330/2009, ceea ce nu s-a realizat așa cum atestă unitățile de învățământ în cuprinsul adeverințelor depuse la dosar. Prin urmare, în privința reclamantei din prezenta cauză s-a comis o greșeală de încadrare în temeiul noii legi, întrucât nu s-a ținut seama de salariul cuvenit în baza Legii nr. 221/2008.
Urmare a încadrării eronate salariul de care a beneficiat reclamanta începând cu data de 1 ianuarie 2010 a fost mai mic decât cel efectiv cuvenit, calculat pornind de la valoarea salariului din 31 decembrie 2009, stabilit conform Legii nr. 221/2008. Salariul obținut la 31 decembrie 2009, de la care trebuia să se pornească la 1 ianuarie 2010 s-a menținut și în anul 2010, când a intrat în vigoare Legea nr. 284/2010, care reglementează salarizarea personalului din învățământ, aplicabilă potrivit art. 46 începând din 1 ianuarie 2011.
În concluzie, având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Înaltei Curți de C. și Justiție nr. 3/2011 și nr. 11/2012, pronunțate în recurs în interesul legii, tribunalul a reținut că, în perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, respectiv 1 ianuarie 2011 - 13 mai 2011 personalul didactic din învățământ trebuia să beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008. Desigur, calculul drepturilor ca diferență dintre sumele efectiv acordate și cele cuvenite trebuie să aibă în vedere și dispozițiile Legii nr. 118/2010, aplicabilă din 3 iulie 2010, care prevăd diminuarea cuantumului brut al salariilor cu 25%.
Sumele datorate suportă riscul devalorizării, astfel că debitorul obligației de plată este ținut la repararea în totalitate a prejudiciului, motiv pentru care a fost obligat debitorul la plata actualizată cu indicele inflației a sumelor cuvenite, începând cu data de la care se datorează dreptul și până la data plății efective.
Potrivit art.167 alin.1 din legea nr.84/1995, lege aplicabilă în cauză raportat la perioada indicată în acțiune, unitățile de învățământ preuniversitar de
stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte sume potrivit legii. Finanțarea acestor unități are două componente, finanțarea de bază și finanțarea complementară. Finanțarea de bază, ce include și cheltuielile de personal (inclusiv drepturile salariale) se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si alte venituri ale bugetelor locale.
De asemenea și potrivit art. 104 alin. 2 lit. a din capitolul VIII din Legea nr. 1/2011 a educației naționale intitulat "Finanțarea și baza materială a învățământului preuniversitar";, lege în vigoare din luna februarie 2011, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Conform art.36 din legea nr.215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. Unitatea administrativ teritorială este reprezentată de primar în relațiile cu alte autorități publice și în justiție potrivit art.62 din legea nr.215/2001, iar potrivit art.63 alin.4 din aceeași lege primarul exercită funcția de ordonator de credite și întocmește proiectul bugetului local.
Contrar susținerilor acestor pârâți, tribunalul apreciază că aceștia pot fi obligați să asigure finanțarea ori să aloce fondurile bănești în baza prevederilor legale anterior reliefate, chiar prin aceeași hotărâre prin care angajatorul a fost obligat să calculeze și să plătească diferențe salariale, neexistând nici un temei legal care să împiedice o asemenea măsură sau să impună ca aceste cereri să fie soluționate în alt proces, situație în care apărarea acestora că acțiunea ar fi prematur formulată este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, pârâții C. LOCAL AL M. B. și P.
M. B. au declarat recurs,
în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 3041, 304 pct. 9 și
312 Cod proc.civ.
În motivarea recursului, pârâții au arătat după ce au făcut trimitere la dispozițiile Legii nr. 273/2006, art. 2 pct. 2 și art. 4 alin. 2 că orice alocare de resurse financiare pentru orice fel de cheltuieli trebuie să fie, pe de o parte, supuse aprobării în prealabil, și, pe de altă parte trebuie să se indice și să se sigure și sursa de venituri pentru acoperirea acestora.
Recurenții au invocat dispozițiile art. 12, 16 și 22 din aceeași lege, în sprijinul lipsei calității procesuale pasive a consiliului local și primarului, concluzionând că raportat la faptul că M. Finanțelor publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, la fel și primarul are rol de administrator al sumelor transferate de la bugetul de stat cu destinație specială pentru acoperirea cheltuielilor salariale pentru salariații unităților de învățământ preuniversitar.
Astfel, sunt relevante prevederile legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale care stabilesc principiile, cadrul general și procedurile privind formarea, administrarea, angajarea și utilizarea fondurilor publice locale, precum și responsabilitățile administrației publice locale, respectiv trebuie avute în vedere dispozițiile art. 2 pct. 2, pct. 59, art. 4, art. 12, art. 13 art. 14 și art. 22 din acest act normativ.
Recurenții au făcut trimitere și la prevederile Secțiunii a II-a, respectiv art. 37 - 39 din Legea finanțelor publice locale, întrucât pentru a se putea conforma obligației de a aloca banii respectivi, ar trebui să existe certitudinea existenței sumelor de bani precum și sursa de finanțare.
Prin întâmpinarea depusă intimata UNIUNEA JUDEȚEANĂ A SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT, în numele și pentru membrul de sindicat
B. D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și, în consecință, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică întrucât pârâții recurenți au obligația să asigure finanțarea pentru plata sumelor solicitate de reclamantă.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în consecință, în baza art. 304 pct. 9 și art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 167 alin. 2 din Legea nr. 84/1995 republicată, "finanțarea cheltuielilor de întreținere și reparare a bazei didactico-materiale a unităților din învățământul preuniversitar este asigurata de către consiliile județene și locale din fondurile alocate special de la bugetul de stat, din bugetele locale, precum și din resurse proprii";, în timp ce, potrivit alin. 4 al aceluiași articol, " M. Învățământului asigura de la bugetul de stat fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic auxiliar și administrativ din unitățile și instituțiile învățământului de stat, precum și cheltuielile de funcționare a acestora.";, iar potrivit art. 167 alin. 5 din aceeași lege "fondurile de la bugetul de stat care revine M. ui Învățământului se repartizează distinct pe tipuri, niveluri și forme de învățământ";.
În conformitate cu prevederile art. XIII din O.U.G. nr. 32/2001, actualizată, pentru reglementarea unor probleme financiare, "începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, excepție făcând cazurile prevăzute la pct. lit. a-f, pct. 2-5. Art. 36 din Legea nr. 215/2001 republicată, reglementează atribuțiile consiliilor locale, dintre aceste interesând cele enumerate la alin. 4 lit. a, și anume, "aprobarea, la propunerea primarului, a bugetului local, a virărilor de credite, a modului de utilizare a rezervei bugetare și a contului de încheiere a exercițiului bugetar";, respectiv, cele menționate la alin. 6 lit. a pct. 1, "asigurarea, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, a cadrului necesar pentru
furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația";.
Potrivit art. 63 din Legea nr. 215/2001 actualizată, P. îndeplinește următoarele categorii principale de atribuții, enumerate expres în acest text legal, în speță interesând însă cele reglementate de art. 63 alin. 1 lit. c, și anume, atribuțiile referitoare la bugetul local și în exercitarea cărora primarul: "a) exercită funcția de ordonator principal de credite; b) întocmește proiectul bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului local";.
Mai mult decât atât, în conformitate cu prevederile art. 62 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, "P. reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";.
Art. 40 din H.G. nr._, pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, nu face altceva decât să contureze și mai clar atribuțiile ce revin consiliilor locale în alocarea sumelor necesare învățământului din bugetul propriu, respectiv, în aprobarea bugetului fiecărei unități de învățământ:
după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al M. București, prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, vor repartiza unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora.
Consiliile locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și bugetul județului sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ. Bugetele aprobate conform legii se comunică unităților de învățământ și trezoreriilor în a căror rază teritorială își au sediul aceste unități.
După aprobare, bugetele unităților de învățământ preuniversitar de stat reprezintă documentul pe baza căruia se asigură finanțarea cheltuielilor acestora în exercițiul financiar respectiv.
Legea nr. 1/2011 reglementează în ce condiții se asigură finanțarea de bază a învățământului preuniversitar de stat, prevăzând în art. 104 alin. 2 lit. a, că aceasta se asigură din bugetul de stat, prin bugetele locale și în art. 104 alin. 4 cum anume se stabilește baza de calcul a fondurilor alocate unităților de învățământ prin si din bugetele locale, pentru finanțarea de baza, prevăzând că aceasta este reprezentată de costul standard per elev/preșcolar, subliniind faptul că aceste fonduri, care asigură finanțarea de bază, se alocă unităților de
învățământ de la bugetele locale.
În același timp, potrivit art. 106 din Legea nr. 1/2011, prevede că
"finanțarea de baza si finanțarea complementara se realizează pe baza contractului de management încheiat intre directorul unității de învățământ preuniversitar si primarul localității/primarul de sector în a cărei raza teritoriala se afla unitatea de învățământ, respectiv cu președintele consiliului județean/primarul de sector, în cazul școlilor speciale";.
Art. 1 alin. 1 din H.G. nr. 1618/2009, privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010, prevede faptul că
"finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile si alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum si contribuțiile aferente acestora, pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, se face pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar";, în timp ce alin. 2 din același articol prevede că "standardele de cost pe elev/preșcolar se determina, pentru fiecare nivel de învățământ, filiera, profil, specializare/domeniu, în funcție de numărul de elevi, de limba de predare, de alți indicatori specifici de învățământ si de mediul urban/rural";.
Potrivit art. 1 alin. 3 din H.G. nr. 1618/2009, "finanțarea cheltuielilor prev. la alin. 1 se asigura prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata";.
Același act normativ, respectiv, H.G. nr. 1618/2009, reglementează, relativ detaliat, în art. 4, ce atribuții revin consiliilor locale cu privire la repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică, după cum urmează:
"(1) Consiliile locale răspund de repartizarea sumelor si aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridica.
Consiliile locale, inspectoratele școlare si consiliile de administrație ale unităților de învățământ cu personalitate juridica răspund de reorganizarea unităților de învățământ cu personalitate juridica, în condițiile legii, cu încadrarea în standardele de cost/elev/preșcolar/an.
Directorul unității de învățământ preuniversitar de stat cu personalitate juridica, în calitate de angajator, răspunde de încadrarea în bugetul aprobat pe baza standardelor de cost/elev/preșcolar/an, transmis de către primar, pe baza hotărârii consiliului local de aprobare a bugetului anual";.
Dispozițiile Legii nr. 273/2006, privind finanțele publice locale, citate de recurenți în memoriul de recurs, nu sunt aplicabile în fundamentarea excepției lipsei calității procesuale pasive a recurenților, pe de o parte, având în vedere dispozițiile legale mai sus invocate, iar pe de altă parte, având în vedere că obiectul acestei legi îl constituie "stabilirea principiilor, a cadrului general și a procedurilor privind formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice locale, precum si responsabilitățile autorităților administrației publice locale si ale instituțiilor publice implicate în domeniul finanțelor publice locale";, neprevăzându-se nicăieri în cuprinsul legii, în mod expres, faptul că recurenții nu ar avea atribuții în finanțarea unităților de învățământ de stat, și care sunt finanțate din bugetele locale, respectiv, în alocarea de fonduri bănești necesare acestei finanțări.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de P. M. B. ȘI C. LOCAL AL M. B. împotriva sentinței civile nr. 1503/F din 3 iunie 2013 a Tribunalului B. Năsăud, pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 septembrie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
ANA I. A.
C.
A.
A. C. C.
B.
Red. CAA dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: C.N.
