Decizia civilă nr. 4507/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4507/R/2013
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -R. M.
JUDECĂTORI: C.
M.
S.
-C.
B.
GREFIER: G.
C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. J. B. -N. împotriva sentinței civile nr. 2006 din 28 august 2013, pronunțată de Tribunalul
B. -N. în dosar nr._, privind și pe reclamanta intimată U. J. A S. L. D. Î. B. și pe pârâtul intimat P. C. B., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 20 noiembrie 2013, prin fax, s-a depus la dosar din partea pârâtului intimat un înscris prin care își precizează temeiul de drept al recursului declarat.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă prin cererea de recurs.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2006 din 28 august 2013 pronunțată de Tribunalul B.
-N. în dosarul nr._
s-a respins ca neîntemeiată excepția tardivității introducerii acțiunii invocată de pârâtul P. C. B. .
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta U. J. A
S. L. D. Î., în numele și pentru membrul de sindicat IVAN B. -F.
, împotriva pârâților P. C. B., C. J. B. -N. .
Pârâtul P. C. B. a fost obligat să calculeze drepturile salariale cuvenite reclamantului potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit conform Legii nr. 221/2008 și să plătească acestuia diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pe perioada 1 octombrie 2010 - 31 decembrie 2010, actualizată cu rata inflației începând cu data de 1 octombrie 2010 și până la data efectivă a plății.
Pârâtul P. C. B. a fost obligat să calculeze drepturile salariale cuvenite reclamantului potrivit Legii nr. 285/2010 în raport de salariul de bază din luna octombrie 2010 stabilit conform Legii-cadru nr. 330/2009 în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit potrivit Legii nr. 221/2008 și să plătească acestuia diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pe perioada 1 ianuarie 2011 - 13 mai 2011 actualizată cu rata inflației începând cu data de 1 ianuarie 2011 și până la data efectivă a plății;
S-a respins ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtului P. C. B. să calculeze drepturile salariale cuvenite reclamantului potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit conform
Legii nr. 221/2008 și să plătească acestuia diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pe perioada 1 ianuarie 2010 - 30 septembrie 2010, actualizată cu rata inflației începând cu data de 1 ianuarie 2010 și până la data efectivă a plății.
Pârâtul C. J. B. -N. a fost obligat să aprobe pârâtului P. C.
B. diferențele salariale dintre sumele cuvenite și cele încasate de reclamant în perioadele 1 octombrie 2010 - 31 decembrie 2010, respectiv 1 ianuarie 2011 - 13 mai 2011.
S-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtului C.
J. B. -N. să aprobe pârâtului P. C. B. diferențele salariale dintre sumele cuvenite și cele încasate de reclamant în perioada 1 ianuarie 2010
- 30 septembrie 2010.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță analizând cu prioritate excepția invocată, unită cu fondul cauzei la data de 28 august 2013, a reținut că aceasta nu a fost întemeiată.
Art. 34 din Legea-cadru nr. 330/2009 nu prevede expres că procedura de contestare la ordonatorul de credite și apoi la instanța de contencios administrativ constituie o procedură prealabilă ce trebuie urmată obligatoriu anterior sesizării instanței de drept comun, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 109 C. proc. civ.
Aceste dispoziții legale invocate de pârâți nu prevăd că singurul mod de contestare ar fi cel anume reglementat de acel act normativ, situație în care reclamantul are la îndemână două căi de acțiune, în lipsa unor prevederi legale imperative care să excludă acest lucru, adică fie calea procedurii administrative prevăzută de art. 34 din Legea-cadru nr. 330/2009, fie calea sesizării instanțelor de judecată ce soluționează conflicte de muncă.
Reclamantul a ales calea sesizării directe a instanței judecătorești, în condițiile în care procedura prevăzută de art. 34 menționat, este una administrativă, fără caracter prealabil obligatoriu.
Analizând actele și lucrările dosarului pe fondul dreptului dedus judecății, tribunalul a reținut faptul că în perioada 1 octombrie 2010 - 13 mai 2011 reclamantul a fost angajat al unității școlare chemată în judecată, pe postul de profesor, făcând parte din categoria personalului didactic, așa cum a rezultat din copia contractului individual de muncă și din adresa nr. 351/_ (f. 15, 18).
Prin decizia nr. 3/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, s-a reținut că urmare a deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Conform acestui act normativ, începând cu 1 octombrie 2008 salariile cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, a personalului cu funcții didactice auxiliare din învățământ au cunoscut o creștere semnificativă, urmare a majorării valorii coeficientului de multiplicare.
Astfel, pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ valoarea coeficientului de multiplicare pe perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 a crescut la valoarea de 400 lei față de 291,678 lei, creșterea fiind de 37%, așa cum a rezultat din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 136/2008.
Ca atare, prin decizia în interesul legii s-a reținut că la data de 31 decembrie 2009 salariul cuvenit personalului din învățământ - didactic și didactic auxiliar - era cel calculat în baza prevederilor Legii nr. 221/2008.
La data de 1 ianuarie 2010, a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Prin art. 30 alin. 5 din Legea-cadru nr. 330/2009 s-a instituit principiul păstrării în plată a drepturilor avute la data de 31 decembrie 2009.
În acest sens, prin alin. 5 lit. a din art. 30 din actul normativ menționat s-a stabilit că noul salariu de bază va fi cel corespunzător funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta potrivit anexelor la Legea-cadru nr. 330/2009.
Prin decizia în interesul legii nr. 11/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de
31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
În acest context s-a reținut că noul salariu de bază pentru anul 2010 trebuie calculat pornind de la preluarea celui care corespundea funcției deținute potrivit grilei de salarizare valabile în luna decembrie 2009 și care trebuia plătit personalului didactic din învățământ, în raport cu valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000.
Conform art. 3307alin. 4 din Codul de procedură civilă, deciziile în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanță, care trebuie să respecte interpretarea dată de instanța supremă problemelor de drept asupra cărora este chemată să decidă.
De la acest salariu, calculat conform Legii nr. 221/2008, trebuia să pornească unitatea de învățământ la momentul încadrării reclamantului, ceea ce nu s-a realizat, așa cum a atestat unitatea de învățământ în cuprinsul adeverinței nr. 657/_ depusă la dosar.
Prin urmare, în privința reclamantului s-a comis o greșeală de încadrare în temeiul noii legi, întrucât nu s-a ținut seama de salariul cuvenit în baza Legii nr. 221/2008.
Urmare a încadrării eronate salariul de care a beneficiat reclamantul începând cu data de 1 octombrie 2010 a fost mai mic decât cel efectiv cuvenit, calculat pornind de la valoarea salariului din 31 decembrie 2009, stabilit conform Legii nr. 221/2008.
Stabilirea drepturilor salariale ale personalului din învățământ prin raportarea la o valoare de referință redusă, în contextul în care demersurile legislative anterioare de reducere a acestei valori de referință au fost apreciate ca fiind contrare Constituției României prin decizii ale Curții Constituționale, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de recurs în interesul legii nr. 3/2011, a adoptat o modalitate de interpretare și aplicare unitară a prevederilor legale, reprezintă o ingerință a autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului, care nu păstrează un echilibru just între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului,
în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al articolului 1 din Protocolul nr. 1.
Salariul obținut la 31 decembrie 2009, de la care trebuia să se pornească la 1 ianuarie 2010 s-a menținut și în anul 2011, când a intrat în vigoare Legea nr. 284/2010, care reglementează salarizarea personalului din învățământ, aplicabilă potrivit art. 46 începând din 1 ianuarie 2011.
Prin Legea nr. 285/2010 s-a prevăzut majorarea cu 15% a cuantumului salariilor acordate pentru luna octombrie 2010, începând cu 1 ianuarie 2011.
În cazul reclamantului majorarea trebuia să pornească de la nivelul salariului aferent lunii octombrie 2010, calculat în baza încadrării operate prin Legea-cadru nr. 330/2009.
La data de 13 mai 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011, privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, aplicabilă numai de la momentul intrării sale în vigoare și nu pentru trecut, conform art. 1 al legii, act normativ ce prevede o altă reîncadrare a personalului și un alt mod de calcul al salariului.
În concluzie, având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Înaltei Curți de C. și Justiție nr. 3/2011 și nr. 11/2012, pronunțate în recurs în interesul legii, se reține că, în perioada 1 octombrie 2010 - 31 decembrie 2010, respectiv 1 ianuarie 2011 - 13 mai 2011, în care reclamantul a fost angajat al unității de învățământ chemată în judecată, acesta trebuia să beneficieze din partea angajatorului de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Întrucât reclamantul nu a prestat activitate în cadrul unității de învățământ pârâte în intervalul 1 ianuarie 2010 - 30 septembrie 2010, așa cum a rezultat din cuprinsul contractului individual de muncă, pretențiile sale pe această perioadă nu au fost întemeiate, fiind respinse ca atare.
Sumele datorate au suportat riscul devalorizării, astfel că debitorul obligației de plată a fost ținut la repararea în totalitate a prejudiciului, motiv pentru care s-a impus obligarea debitorului la plata actualizată cu indicele inflației a sumelor cuvenite, începând cu data de la care se datorează dreptul și până la data plății efective.
În baza considerentelor reținute, a textelor legale și a deciziilor în interesul legii invocate, tribunalul a respins ca neîntemeiată excepția tardivității introducerii acțiunii invocată de pârâtul P. C. B., a admis în parte acțiunea civilă formulată împotriva unității de învățământ și în consecință a obligat pârâtul P. C. B. să calculeze drepturile salariale cuvenite reclamantului potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit conform Legii nr. 221/2008 și să plătească acestuia diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pe perioada 1 octombrie 2010 - 31 decembrie 2010, actualizată cu rata inflației începând cu data de 1 octombrie 2010 și până la data efectivă a plății; a obligat pârâtul P.
C. B. să calculeze drepturile salariale cuvenite reclamantului potrivit Legii nr. 285/2010 în raport de salariul de bază din luna octombrie 2010 stabilit conform Legii-cadru nr. 330/2009 în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit potrivit Legii nr. 221/2008 și să plătească acestuia diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pe perioada 1 ianuarie 2011 - 13 mai 2011 actualizată cu rata inflației începând cu data de 1 ianuarie 2011 și până la data efectivă a plății.
S-a respins ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtului P. C. B. să calculeze drepturile salariale cuvenite reclamantului potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit conform
Legii nr. 221/2008 și să plătească acestuia diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pe perioada 1 ianuarie 2010 - 30 septembrie 2010, actualizată cu rata inflației începând cu data de 1 ianuarie 2010 și până la data efectivă a plății.
Potrivit art. 110 alin. 3 din capitolul VIII din Legea nr. 1/2011 a educației naționale intitulat "Finanțarea și baza materială a învățământului preuniversitar";, unitățile de învățământ special funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale consiliilor județene pe a căror rază teritorială își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat.
Potrivit art. 91 alin. 5 lit. ";a"; pct. 1 din Legea nr. 215/2001, republicată, consiliul județean asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes județean privind educația.
C. județean este așadar entitatea căruia unitatea de învățământ îi înaintează proiectul de buget întocmit, cu identificarea tuturor categoriilor de venituri și cheltuieli, finanțate din bugetul local al consiliului județean, însoțit de notele de fundamentare, calitate în care aprobă prin hotărâre proiectul de buget.
În consecință, în baza dispozițiilor legale menționate, tribunalul a admis în parte și acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtului C. județean B.
-N. și în consecință a obligat pârâtul să aprobe pârâtului P. C. B. diferențele salariale dintre sumele cuvenite și cele încasate de reclamant în perioadele 1 octombrie 2010 - 31 decembrie 2010, respectiv 1 ianuarie 2011 - 13
mai 2011.
Întrucât unitatea de învățământ nu a fost obligată la plată pentru perioada 1 ianuarie 2010 - 30 septembrie 2010, pretențiile formulate împotriva pârâtului
C. județean B. -N. pentru această perioadă au fost respinse ca neîntemeiate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C. J. B. -N.
, solicitând casarea în parte a sentinței atacate.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că a fost citat pentru termenul din datei de_ fără copia de pe acțiune după cum se poate constata de pe parafa aplicată pe citație de registratura C. J. B. -N. din care rezultă fără nici - o tăgadă că la rubricii nr. File este înscrisă cifra l (adică o singură filă - citația) iar la rubrica nr. anexe nu se indică nicio cifră, tocmai pentru faptul că citației nu a fost însoțită de alte înscrisuri. De asemenea aceeași situație rezultă și din listing-ul registraturii electronice.
Așa fiind prin adresa nr. IA/7487/_ s-a solicitat instanței să comunice copia cererii de chemare în judecată și a celorlalte înscrisuri depuse de reclamant în vederea formulării întâmpinării.
Adresa a fost înaintatei către Tribunalul B. -N. prin fax după cum se poate constata de pe confirmare.
Instanța nu a comunicat copia cererii de chemare în judecată cu recurentul
- pârât, a judecat pricina și a pronunțat Sentința Civilă nr.2006/F/2013 cu nesocotirea principiului dreptului la apărare a recurentului.
Potrivit prevederilor art. 99 alin. l), din Legea nr. 1/2011 Legea educației naționale cu modificările și completările ulterioare Unitățile conexe ale M. ui Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sunt: /.../palatele [...] copiilor iar potrivit prevederilor art. 111 alin.2) din același act normativ Finanțarea cheltuielilor privind /.../, palatele /…./copiilor, se asigură din bugetul de stat, prin bugetul M. ui Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
În conformitate cu prevederile art. 110 alin.3) din Legea nr. 1/2011 Legea educației naționale cu modificările și completările ulterioare care dispun că finanțarea unităților de învățământ special, a claselor de învățământ special, a elevilor din învățământul special, a liceelor speciale și a CJRAE/CMBRAE se
asigură din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat prin bugetele locale ale consiliilor județene[...] indiferent de locul de domiciliu al copiilor, prin contract managerial și în raport cu prevederile art. 1, alin. (1) și alin.(3) din Hotărârea Guvernului nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010, cu modificările și completările ulterioare care dispun că finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariate în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, se face pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar. Finanțarea cheltuielilor prevăzute la alin.
(1) se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată.
Așa fiind prin bugetul recurentului - pârât C. J. B. -N. se asigură finanțarea cheltuielilor numai pentru unitățile de învățământ special așa cum rezultă și din Bugetul J. propriu pe anul 2013/Secțiunea Cheltuieli
/Cap. V. învățământ, ori pârâtul P. C. nu este unitate de învățământ special.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea reține următoarele:
Într-adevăr, din dovada de îndeplinire a procedurii de citare depusă la fila nr. 27 din dosarul de fond rezultă că pârâtul C. J. B. -N. a fost citat în fața primei instanțe pentru termenul de judecată din data de_, fără copia acțiunii, însă nu acesta a fost primul termen în respectiva cauză, deoarece cererea a fost disjunsă din dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., astfel încât se reține ca fiind nefondat primul motiv de recurs invocat de către recurent.
Se rețin însă ca fiind fondate motivele de recurs privind lipsa calității procesuale pasive invocate în cauză de către pârâtul C. J. B. -N. .
Astfel, conform prevederilor art. 167 alin. 18 din Legea nr. 84/1995, finanțarea cheltuielilor privind inspectoratele școlare, casele corpului didactic, palatele si cluburile copiilor si elevilor, centrele si cabinetele de asistenta psihopedagogica, centrele logopedice, cabinetele școlare, cluburile sportive si școlare se asigura din bugetul de stat, prin bugetul M. ui Educației, Cercetării si Inovării. Dispoziții similare se regăsesc, în ceea ce privește finanțarea palatelor copiilor, și în cuprinsul art. 111 alin. 2 din Legea nr. 1/2011.
Prevederile art. 110 alin. 3 din Legea nr. 1/2011, invocate de către prima instanță prin considerentele hotărârii, privesc doar finanțarea unităților de învățământ special, care într-adevăr se asigură de consiliul județean, însă acestea nu pot fi extinse și în cazul asigurării fondurilor necesare palatului copiilor.
Ținând seama de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ. urmează să admită recursul declarat de pârâtul C. J. B. -N. și să se modifice în parte sentința, în sensul respingerii acțiunii formulate de U. J. a S. L. din Î. B. în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, menținându-se restul dispozițiilor din sentință care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâtul C. J. B. -N. împotriva sentinței civile nr. 2006/F din_ a Tribunalului B. -N. pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de U. J. A S. L. D. Î. B.
-N., în numele și pentru membrul de sindicat IVAN B. -F., în contradictoriu cu pârâtul C. J. B. -N., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. -R. M. C. M. S. -C. B.
GREFIER
G. C.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex.
_
Jud. fond: G.
C.
F.
