Decizia civilă nr. 4370/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă

Dosar nr. _

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 4370/R/2013

Ședința publică din data de 11 noiembrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M.

GREFIER: N. N.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. V. împotriva sentinței civile nr. 6765 din 18 aprilie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., privind și pe intimata pârâtă S. E. T. SRL, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta societății intimate - avocat L. Labo din cadrul Baroului

C. . La a doua strigare a cauzei se prezintă și reprezentantul reclamantului recurent - avocat Lăpușan M. R. .

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că intimata a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 4 noiembrie 2013. I se comunică un exemplar al întâmpinării reprezentantului reclamantului care arată că nu are alte cereri de formulat.

Reprezentanta intimatei susține excepția tardivității recursului având în vedere că sentința atacată a fost comunicată reclamantului la data de 4 septembrie 2013 iar recursul a fost promovat la data de_, înregistrat la data de_ .

Raportat la excepție reprezentantul reclamantului solicită respingerea acesteia întrucât procedura de comunicare a hotărârii este viciată și nu poate sta la baza reținerii excepției tardivității. Astfel, cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei s-a indicat sediul procesual ales, a depus concluzii scrise și a solicitat comunicarea la sediul procesual ales.

Reprezentanta intimatei arată că a reprezentat partea și cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei iar reclamantul niciodată nu a indicat schimbarea domiciliului. A observat că în concluziile scrise depuse de parte s-a făcut referire la asta însă practic, în sensul art. 98 C.proc.civ. nu s-a indicat o schimbare a domiciliului procesual iar declararea recursului împotriva hotărârii s-a făcut ceea ce denotă că reclamantul a luat cunoștință de hotărâre prin comunicare.

Reprezentantul reclamantului arată că, concluziile scrise depuse la fond sunt cât se poate de clar formulate în sensul comunicării hotărârii la sediul procesual ales.

Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 6765 din 18 aprilie 2013, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului C. s-a respins acțiunea formulată și precizată de reclamantul S. V., în contradictoriu cu pârâta SC E. T. SRL și a fost obligat reclamantul la plata în favoarea pârâtei a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a avut calitatea de angajat al societății pârâte în perioada_ -_, în temeiul contractului individual de muncă înregistrat la I.T.M. C. sub nr. 4738/_, fiind angajat în functia de director.

Prin contractul individual de muncă s-a stabilit un salariu de bază lunar brut de 600 lei, iar prin actul adițional nr. 1/_ a fost majorat salariul acestuia la suma de 1080 lei. Totodată, reclamantul a deținut si calitatea de asociat în cadrul societății pârâte alături de fosta sa soție, Podoabă (S. ) L., precum si calitatea de administrator astfel cum rezultă din contractul de societate si din actul adițional la contractul de societate (f.10-14).

În cadrul acestor raporturi juridice au luat naștere drepturile salariale ale reclamantului, pentru parte dintre acestea fiind prescris dreptul material la acțiune ca urmare a curgerii unui termen de 3 ani (_ -_ ) de la data scadenței lor și până la introducerea prezentei acțiuni, aspect necontestat de reclamant atât în cadrul precizării de acțiune, cât și prin concluziile scrise.

Examinând statele de plată furnizate de societatea pârâtă pentru periaoda menționată în acțiune, instanța reține că într-adevăr, acesta nu poartă semnătura reclamantului, astfel încât nu sunt apt a face dovada plății drepturilor salariale în condițiile art. 168 din Codul Munci republicat.

Potrivit dispozițiilor art. 168 din Codul Muncii republicat, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum si prin orice documente justificative, care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.

Examinând celelalte documente justificative prezentate de pârâtă, respectiv situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii din_ si_ (f.165-167, 188-191), instanța constată că acestea au fost semnate de către reclamant, în calitate de director economic semnătura aplicată fiind recunoscută de reclamant

în mod expres în fața instanței de judecată în ședință publică.

De asemenea, toate documentele contabile depuse la dosarul cauzei de către pârâtă si care au fost după caz, întocmite sau verificate si de reclamant, nu consemnează existența vreunei datorii către reclamant, în calitate de salariat, cu titlul de drept salarial restant. Acest aspect coroborat cu raporturile juridice si personale speciale dintre reclamant si societatea pârâtă, respectiv dintre reclamant si celălalt asociat, conduc la concluzia că eventualele sume care au fost datorate de societate reclamantului cu titlu de drepturi salariale, au rămas în cadrul societății cu alt titlu. De altfel, chiar reclamantul recunoaște în cuprinsul cererii de chemare în judecată faptul că nu a ridicat drepturile salariale aferente perioadei_ -_ în considerarea calității de asociat si administrator al pârâtei, tocmai în vederea asigurării lichidităților necesar funcționării societății. Creditarea societății sau împrumutarea societății cu sumele de bani care s-ar fi cuvenit reclamantului cu titlu de drepturi salariale pentru perioada menționată mai sus are o altă relevanță juridică, prin această operațiune luând naștere un raport juridic distinct între reclamant și pârâtă. Astfel, se constată că reclamantul si-a contabilizat si a dispus de sumele datorate cu titlu de salariu,

însă a înțeles că aceste sume să fie împrumutate pârâtei pentru ca pârâta să poată funcționa în mod corespunzător.

Prin urmare, deși reclamantul nu a intrat în posesia fizică efectivă a acestor sume, sumele de bani au rămas în contul societății cu un alt titlu decât drepturi salariale, ca urmare a voinței reclamantului însuși. Astfel, reclamantul a dobândit o creanță față de societatea pârâtă, însă nu cu titlu de salarii, ci în cadrul unor raporturi juridice comerciale. Pentru acest motiv, reclamantul nu poate pretinde restituirea sumelor întemeindu-se pe dispozițiile de dreptul muncii.

Nesemnarea statelor de plată sau a altor înscrisuri care să dovedească faptul că sumele pretinse cu titlu de drepturi salariale au fost achitate reclamantului nu poate conduce în mod automat la concluzia că acestea nu au fost achitate, căci dispozițiile legale cuprinse în Codul muncii nu pot fi interpretate în mod rigid și în afara celor deduse din probele administrate. Or, tocmai din probele administrate a rezultat existența unui raport juridic de natură comercială care a luat naștere între reclamant și societatea pârâtă ulterior nașterii drepturilor reclamantului derivate din raporturile de muncă.

Pentru considerentele expuse, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată și precizată de reclamant.

Ca parte căzută în pretenții, în temeiul art. 274 C.proc.civ., va obliga pe reclamant să plătească pârâtei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. V. solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii în parte a cererii introductive, obligând SC E. T. SRL la plata către recurent a drepturilor salariale restante, aferente perioadei_ -_, în cuantum total de 12.157 lei, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând prioritar conform art. 137 raportat la art. 316 și 298 Cod procedură civilă, excepția tardivității recursului invocată din oficiu, Curtea reține că sentința instanței de fond a fost comunicată reclamantului la data de 4 septembrie 2013 (fila 533 dosar fond), iar recursul a fost trimis prin poștă la data de_ și înregistrat la instanță la data de_ .

Conform art.80 din Legea 168/1999 în cauzele care au ca obiect soluționarea conflictelor de drepturi, termenul de recurs este de 10 zile.

Potrivit art.104 C.pr.civ.";actele de procedură trimise prin poștă instanțelor

judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal, înainte de împlinirea lui";.

În cauză, termenul de recurs s-a împlinit la data de_, aceasta fiind ultima zi de declarare a recursului, așa cum rezultă din aplicarea dispoz.art.101 alin.1 și 5 din C.pr.civ., prin raportare la termenul de recurs de 10 zile și data comunicării hotărârii, așa cum a fost mai sus menționată.

În aceste condiții, trimiterea prin poștă a recursului la data de_ s-a făcut cu depășirea termenului de recurs, astfel că recursul a fost declarat tardiv, ceea ce face ca excepția să fie întemeiată, urmând a fi admisă și pe cale de consecință, respins ca tardiv recursul.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, recurentul va fi obligat să plătească intimatei SC E. T. SRL suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Admite excepția tardivității recursului invocată de intimat.

Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamantul S. V. împotriva sentinței civile nr. 6765 din_ pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr._ pe care o menține.

Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei SC E. T. SRL suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE

JUDECĂTORI

GREFIER

I. T. D. C.

G.

N.

M.

N.

N.

red.N.M./A.C.

2 ex. - _

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 4370/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă