Decizia civilă nr. 4525/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4525/R/2013
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M. JUDECĂTOR: I. T.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. J. B. -N. împotriva sentinței civile nr. 2193 din_, pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosarul nr._, privind și pe intimații Ș. M. și L. T. S. "S.
M. "; B., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că Uniunea J. ă a Sindicatelor Libere din Învățământ B. N., în numele membrului de sindicat, Ș. M., a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 25 noiembrie 2013.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere și solicitarea recurentului de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2193 din_ pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosarul nr._
s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta Uniunea
J. ă a Sindicatelor Libere din Învățământ B. -N., în numele și pentru membrul de sindicat Ș. M., împotriva pârâților L. T. S. "S. M. "; B. și C. J. B. -N., și în consecință: pârâtul/a angajator L.
T. S. "S. M. "; B. a fost obligat să calculeze drepturile salariale cuvenite membrului de sindicat anterior menționat, potrivit Legii-cadru nr.330/2009 și a Legii nr.285/2010, în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit conform legii 221/2008 și să plătească acestora diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pentru perioada 1 ianuarie 2010-31 august 2010(ținându-se seama și de dispozițiile legii 118/2010), sume actualizate cu rata inflației începând cu data de 1 ianuarie
2010 și până la data efectivă a plății; pârâtul C. J. B. -N. a fost obligat să asigure finanțarea pârâtului/ei angajator L. T. S. "S. M. "; B. privind fondurile bănești necesare plății diferențelor salariale dintre sumele cuvenite și cele încasate efectiv.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că membrul de sindicat în numele căruia a acționat reclamanta face parte din personalul didactic ori didactic auxiliar, iar în cazul acestuia pârâtul/a angajator L. T. S. "S.
"; B. nu a calculat drepturile salariale în luna decembrie 2009 cuprinzând și majorările prevăzute de legea nr.221/2008 și nici pentru perioada indicată în acțiune 1 ianuarie 2010-31 august 2010 la calcularea și plata drepturilor salariale n-au fost incluse majorările prevăzute de aceeași lege, aspect reieșit din adeverința depusă la dosar.
A reținut și că prin decizia nr. 3/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii
, s-a reținut că urmare a deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009
.
A reținut de asemenea că la data de 1 ianuarie 2010, a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice care prevedea la art.330 alin.5 din Legea nr.330/2009, lege aplicabilă pentru perioada indicată în acțiune, în anul 2010, că personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
A fost avut în vedere și faptul că prin decizia nr.11/2012 a Înaltei curți de casație și justiție, publicată în monitorul oficial din 31 octombrie 2012
, au fost admite recursurile în interesul legii
declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel Craiova și, în consecință:
S-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
S-a arătat că această decizie este obligatorie pentru instanțele judecătorești potrivit art. 330^7 alin. 4 Codul de procedură civilă.
S-a reținut că având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Curții Constituționale și Decizia Înaltei Curți de C. și Justiție nr. 3/2011 pronunțată în recurs în interesul legii, s-a reținut că, în perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, personalul didactic din învățământ trebuia să beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, drepturi de la care calculat conform Legii nr. 221/2008, trebuia să pornească unitatea de învățământ la momentul realizării noii încadrări în baza Legii-cadru nr. 330/2009, ceea ce nu s-a realizat așa cum a atestat unitatea de învățământ în cuprinsul adeverinței depuse la dosar. Prin urmare, în privința reclamanților din prezenta cauză s-a comis o greșeală de încadrare în temeiul noii legi, întrucât nu s-a ținut seama de salariul cuvenit în baza Legii nr. 221/2008.
S-a arătat că urmare a încadrării eronate salariul de care au beneficiat reclamanții începând cu data de 1 ianuarie 2010 a fost mai mic decât cel efectiv cuvenit, calculat pornind de la valoarea salariului din 31 decembrie 2009, stabilit conform Legii nr. 221/2008. Salariul obținut la 31 decembrie 2009, de la care trebuia să se pornească la 1 ianuarie 2010 s-a menținut și în anul 2011, când a intrat în vigoare Legea nr. 284/2010, care reglementează salarizarea personalului din învățământ, aplicabilă potrivit art. 46 începând din 1 ianuarie 2011. Prin Legea nr. 285/2010 s-a prevăzut majorarea cu 15% a cuantumului salariilor acordate pentru luna octombrie 2010, începând cu 1 ianuarie 2011.
A fost avut în vedre că la data de 13 mai 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011, privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, aplicabilă numai de la momentul intrării sale în vigoare și nu pentru trecut, conform art. 1 al legii, act normativ ce prevede o altă reîncadrare a personalului și un alt mod de calcul al salariului.
Față de cele prezentate s-a concluzionat de instanță că având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Înaltei Curți de
C. și Justiție nr. 3/2011 și nr. 11/2012, pronunțate în recurs în interesul legii, tribunalul a reținut că, în perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, respectiv 1 ianuarie 2011 - 13 mai 2011 personalul didactic din învățământ trebuia să beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008. Desigur, calculul drepturilor ca diferență dintre sumele efectiv acordate și cele cuvenite trebuie să aibă în vedere și dispozițiile Legii nr. 118/2010, aplicabilă din 3 iulie 2010, care prevăd diminuarea cuantumului brut al salariilor cu 25%.
S-a apreciat că sumele datorate au suportat riscul devalorizării, astfel că debitorul obligației de plată a fost ținut la repararea în totalitate a prejudiciului, motiv pentru care s-a impus obligarea debitorului la plata actualizată cu indicele inflației a sumelor cuvenite, începând cu data de la care se datorează dreptul și până la data plății efective.
Referitor la obligațiile reținute în sarcina pârâtelor instanța a arătat următoarele:
Potrivit art.167 alin.19 din Legea nr.84/1995, lege aplicabilă în cauză raportat la perioada indicată în acțiune, finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale unităților de învățământ special se asigură din bugetul consiliului județean, respectiv al sectoarelor municipiului București, și din bugetul de stat.
De asemenea și potrivit art. 110 alin. 3 din Legea nr. 1/2011 a educației naționale, lege în vigoare din luna februarie 2011, finanțarea unităților de învățământ special, a claselor de învățământ special, a elevilor din învățământul special, a liceelor speciale și a CJRAE/CMBRAE se asigură din sumele defalcate
din unele venituri ale bugetului de stat prin bugetele locale ale consiliilor județene
și ale sectoarelor municipiului București, indiferent de locul de domiciliu al copiilor, prin contract managerial.
Conform art.91 alin.3 lit. a din Legea nr.215/2001, consiliul județean aprobă, la propunerea președintelui consiliului județean, bugetul propriu al județului, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C. J. B.
N.
solicitând modificarea în parte a sentinței civile atacate.
În motivarea recursului, recurentul arată că instanța de fond a pronunțat sentința civilă fără să precizeze în dispozitiv și în considerente limitele în care recurentul-pârât a achiesat la acțiunea reclamantului.
Referitor la achiesarea pârâtului făcută prin întâmpinarea depusă la fondul cauzei, C. J. B. -N., în calitate de pârât a arătat că nu se opune îndeplinirii obligației privind asigurarea în bugetul propriu a creditelor bugetare necesare pentru finanțarea cheltuielilor bugetare indicate în petitul nr. l, pentru perioada solicitată prin acțiune, dar numai în limita sumelor alocate prin legea bugetară și potrivit prevederilor cap. II din OUG nr.92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învățământului și cercetării precum și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2013 și dacă reclamantul dovedește că nu este beneficiar a drepturilor salariale stabilite conform Legii 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, pentru funcția didactică ocupată în perioada solicitată la pârâta Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă nr. l, B., cu sediul în B., str. Alba-I. nr. 20 bis, județul B. -N. .
S-a arătat de pârât că a achiesat la acțiunea reclamantului doar în limita sumelor alocate prin legea bugetară anuală și potrivit prevederilor cap.II din
O.U.G. nr. 92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învățământului și cercetării, precum și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2013 însă instanța de fond a judecat cauza fără să aibă în vedere limitele achiesării recurentului-pârât C. J. B. -N. la acțiunea reclamantului astfel că a acordat reclamantei finanțarea cheltuielilor de personal fără să le limiteze la prevederile legale bugetare anuale așa cum a precizat recurentul-pârât.
Sub acest aspect a precizat că hotărârea atacată nu cuprinde motivele de drept și de fapt pentru care această precizare făcută în apărare a fost înlăturată de instanță, motiv pentru care este întrunit motivul de recurs prevăzut la art.304, pct.7 respectiv când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Reclamanta Uniunea J. ă a Sindicatelor Libere din Învățământ B.
-N., în numele și pentru membrul de sindicat Ș. M. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului, menținerea sentinței atacate.
În motivarea întâmpinării, reclamanta a arătat că în fapt, prin sentința recurata corect instanța de fond a admis acțiunea formulată pentru următoarele motive:
La 30 ianuarie 2008, Guvernul României a aprobat O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariate ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82/_ .
O.G. nr. 15/2008 a fost aprobată, cu modificări, de către Parlamentul României prin Legea nr. 221/2008, publicată în Monitorul Oficiat - Partea I, nr. 730/_, principala modificare constând în majorarea coeficientului de
multiplicare 1.000 pentru personalul didactic și didactic auxiliar, la valoarea de 400,00 Iei, pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 și care reprezintă valoare de referință pentru creșterile salariate ulterioare.
Deși, ulterior, Guvernul României a încercat în repetate rânduri modificarea
O.G. nr. 15/2008, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse, O.G. nr. 15/2008 a rămas aplicabilă în condițiile fa care a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008. până la data de_ .
Mai mult, aplicabilitatea Legii nr. 221/2008 pentru perioada_ -_ a fost confirmată, în cadrul unui recurs în interesul legii, și de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 3/2011 (publicată în M.O. nr. 350/2011): "ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale guvernului nr. 136/_ și nr. 1/2009 dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența, dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariate efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009".
De asemenea, pentru membrii de sindicat reclamanți a fost obținută și o hotărâre judecătorească irevocabilă, prin care s-a statuat că, pentru perioada _
-_, salariile acestora trebuiau calculate și plătite cu respectarea majorării consacrate de Legea nr. 221/2008.
Este, de necontestat, în aprecierea reclamantului faptul că începând cu luna octombrie 2008 și până în luna decembrie 2009 inclusiv, membrii de sindicat-reclamanți ar fi trebuit să beneficieze de un salariu de bază calculat în conformitate cu prevederile Legii 221/2008 - prin utilizarea coeficientului 1,000 în valoare de 400,00 lei, la care s-ar fi adăugat celelalte sporuri și indemnizații prevăzute de lege.
Referitor la intervalul 01.01.-_ face următoarele precizări:
În luna ianuarie 2010 a intrat în vigoare Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plății din fondul publice. Pârâta ar fi trebuit să stabilească salariile personalului didactic și didactic auxiliar în conformitate cu prevederile acestei noi legi de salarizare unitară.
Face sublinierea expresă că nu solicită aplicarea Legii nr. 221/2008 și după data de 31 decembrie 2009, ci solicită ca salariile cuvenite începând cu 1 ianuarie 2010 să fie menținute în cuantumul avut la data de 31 decembrie, 2009, așa cum acestea fuseseră majorate prin Legea nr. 221/2008 și în concordanță cu dispozițiile Legii nr. 330/2009 (care abrogă în mod expres Legea nr. 221/2008). În acest sens sunt prevederile Legii nr. 330/2009 și ale OUG nr. 1/2010 care au reglementat salarizarea în perioada_ -_ .
A mai arătat că pârâții nu au făcut aplicarea unor prevederi legale imperative cu prinse în conținutul Legii nr. 330/2009:
Art. 7 alin. 2: "Realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi, nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări"" (- actualele reglementari la care face referire textul de lege reprezintă pentru reclamanți tocmai prevederile O.G. nr. 15/2008 în forma în care au fost modificate de Legea 221/2008, respectiv prin introducerea ca element, de calcul al salariului a valorii de 400.00 pentru coeficientul de multiplicare 1,000 - n.n.).
Art.30 alin. 5: " În anul 2010 personalul aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/ cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009. la care se adaugă sporurile care se introduc în acestea, potrivit anexelor la prezenta lege; _".
La data de_ Guvernul României a emis Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, ordonanță ce dispune:
Art. 5 alin. 1 "începând cu luna ianuarie 2010. personalul aflat în funcție la
31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009,..."
În aprecierea reclamantului sintagma "salariul avut"; utilizată în cele două acte normative trebuie înțeleasă prin prisma prevederilor legale care reglementau modul de calcul și valoarea coeficienților de calcul ai salariilor la momentul decembrie 2009, ca punct de referință de la care pornește stabilirea salarizării pentru personalul salarizat din fonduri publice în anul 2010.
Pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ acest cadru legal este reprezentat de prevederile Legii 221/2008, în vigoare la acea dată, așa cum a demonstrat în cele argumentate până în prezent. În consecință, în măsura în care în luna decembrie 2009 salariile personalului didactic și didactic auxiliar trebuiau calculate, conform legii, prin utilizarea coeficientului 1,000 în valoare de 400,00 lei, acest coeficient trebuie utilizat și în anul 2010, în temeiul prevederilor legii 330/2009, care stabilesc în mod expres și imperativ obligativitatea menținerii salarizării avute la nivelul lunii decembrie 2009. Utilizarea valorii de 400,00 lei se perpetuează așadar, în anul 2010, în temeiul unor dispoziții legale, care nu pot fi ignorate cu de la sine putere de către pârâți.
Acest aspect a fost confirmat și de Curtea Constituțională prin Decizia nr.
877/2011 care trebuie respectate.
Referitor la intervalul 01.01.-_ a arătat următoarele:
Salarizarea în anul 2011 pornește de la salariile de referință stabilite în luna octombrie 2010, în conformitate cu prevederile Legii 330/2009, și implicit cu luarea în considerare și a prevederilor Legii 221/2008:
"(1) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%. _".
Ori salariul în luna octombrie 2010 era stabilit în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 context în care, pentru personalul didactic și didactic auxiliar pe care îl reprezentăm, acesta, trebuia stabilit prin raportarea la valoarea coeficientului 1,000 de 400.00 lei, conform Legii nr. 221/2009.
Rezultă cu puterea evidenței că diminuările și majorările produse cu privire la salariile membrilor de sindicat pe care îi reprezentăm (diminuarea de 25% prevăzută de Legea 118/2010 și majorarea ulterioară de 15%) trebuia a fi aplicate unei baze de calcul consacrate prin lege la finalul anului 2009 și perpetuată apoi, în baza unor dispoziții legale, atât în anul 2010, cât și în anul 2011 până la intrarea în vigoare a Legii nr. 63/20011, adică data de 13 mai 2011. Evident, acest calcul implica utilizarea coeficientului 1,000 în cuantum de 400,00 lei.
A arătat că în sensul celor solicitate prin acțiune s-a pronunțat recent și Înalta Curte de Casație și Justiție, care, în soluționarea recursului în interesul legii, a dispus, prin Decizia nr. 11/2012 :
Stabilește că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ, aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009, are dreptul începând cu 1 ianuarie 2010, la an salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008."
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arătat în continuare.
Critica se referă la o interpretare greșită a instanței a poziției procesuale manifestată de pârât:
Curtea constată că, prin întâmpinarea depusă la fond, recurentul a subliniat expres că nu se opune îndeplinirii obligației de a asigura în bugetul propriu creditele bugetare necesare pentru finanțarea cheltuielilor bugetare indicate în petitele 1 și 2 ale acțiunii, dar numai în limita sumelor alocate prin legea bugetară și potrivit cap. II din OUG nr. 92/2012 și numai dacă reclamanta face dovada că drepturile pretinse nu au fost acordate.
Această poziție procesuală este reluată prin memoriul de recurs, critica principală vizând faptul că instanța de fond a depășit limitele achiesării, prin faptul că nu a limitat acordarea drepturilor pretinse la limitele bugetare anuale și nici la prevederile cap. II din OUG nr. 92/2012.
Or, Curtea notează în primul rând că hotărârea instanței de fond nu a fost generată doar de poziția procesuală a pârâtului, ci a avut în vedere în principal caracterul fondat al pretențiilor reclamanților, pornind de la prevederile legale amintite în considerentele sentinței atacate și de la interpretarea general obligatorie dată de Curtea Constituțională și Înalta Curte de Casație și Justiție.
Mai mult, caracterul fondat al acestor pretenții este recunoscut de recurent, după cum deja s-a arătat. Contrar însă susținerilor acestuia, îndreptățirea reclamanților la plata drepturilor salariale nu este condiționată de încadrarea lor în limitele bugetare, ci derivă din normele legale analizate de tribunal în considerente, însușite ca atare și de Curte.
Dispozițiile legale privitoare la angajamentul bugetar nu se pot opune obligației de respectare a dispozițiilor legale privitoare la finanțarea cheltuielilor de personal din învățământul de stat preuniversitare și a celor privitoare la salarizarea acestui personal. Acesta este de altfel sensul dezlegărilor date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin cele două decizii în interesul legii pe care se întemeiază tribunalul. În lumina acestora, se impune, ca efect al constatărilor succesive de către Curtea Constituțională a României a neconstituționalității ordonanțelor de guvern prin care s-a urmărit anularea efectelor Legii nr. 221/2008, aplicarea majorărilor salariale reglementate de aceasta.
Or, trebuie reținut specificul raporturilor de muncă în cadrul unităților bugetare, în care deși încheierea formală a contractului individual de muncă se face între unitate și angajat, în fond, raportul este unul între stat și angajat, întrucât sursa financiară din care se achită drepturile salariale este bugetul de stat și bugetul local, reglementarea raporturilor de muncă, a drepturilor și obligațiilor angajaților, a cauzelor răspunderii disciplinare, se face prin legi specifice, negocierea salarială este limitată, neputând fi negociate clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin
dispoziții legale, cu alte cuvinte, statul se comportă ca un angajator în cazul acestor angajați. Ca atare, chemarea în judecată a recurentului se face în considerarea acestui raport juridic suis generis, ca reprezentând angajatorul sub aspect financiar în cadrul raportului de muncă.
Practic, este o aplicație a unei acțiuni oblice, în sensul art. 974 Cod civ., salariatul acționând atât împotriva debitorului său direct, în cadrul raportului de muncă, anume, instituția de învățământ angajatoare, cât și împotriva celui obligat să îi furnizeze resursele financiare, deci debitorul acesteia în ce privește aceste sume.
Astfel, salarizarea cadrelor didactice are o componentă de drept public. Or, considerând că drepturile salariale ale cadrului didactic reprezentat în litigiu nu au fost calculate în acord cu prevederile legii, au fost chemate în judecată nu doar angajatorul, adică unitatea de învățământ, ci și autoritatea publică ce are atribuții în asigurarea sumelor litigioase, tocmai în considerarea acestor atribuții. Practic, reclamanta/ul se întemeiază pe dispozițiile legale care atribuie recurentului un anumit rol în asigurarea fondurilor pentru salarii reclamantei/ului, pentru a solicita ca această autoritate să își exercite atribuțiile legale în sensul asigurării sumelor necesare pentru acoperirea integrală a salarizării cadrelor didactice.
Deși este axiomatic imperativul încadrării în limitele bugetare a tuturor cheltuielilor de la buget, se constată că obligația de a asigura încadrarea în limitele bugetare a acestor cheltuieli revine chiar recurentului, care trebuie să asigure prevederea în buget a acestor sume datorate în baza unei legi în vigoare la momentul pentru care se solicită drepturile.
Chestiunile ridicate de recurent privesc o altă etapă, și anume aceea a punerii în executare a acestor hotărâri, aceasta urmând a se face, firește, în acord cu dispozițiile legale imperative, inclusiv cu cele cuprinse în cap. II din OUG nr. 92/2012.
Ținând seama de considerentele expuse și având în vedere că prima instanță a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale, Curtea găsește nefondat recursul pârâtului, astfel că în baza art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă îl va respinge ca atare.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. J. B. -N. împotriva sentinței civile nr. 2193/F din_ a Tribunalului B. -N. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. C. G. N. M. I. T.
GREFIER
N. N.
Red.N.M./dact.L.C.
2ex./_
Jud.fond: M. L. B.
