Sentința civilă nr. 16414/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 16414/2013
Ședința publică de la 09 Decembrie 2013 Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. P.
Asistent judiciar B. -A. C. Asistent judiciar A. Ș. Grefier L. C.
S-a luat spre examinare acțiunea formulată de reclamanta C. M. în contradictoriu cu pârâții S. G. C. B., C. LOCAL AL M.
, P. M. C. N., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică atât la prima cât și la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință constatându-se că la data de 19 iulie 2013 prin serviciul registratură al instanței, pârâții C. Local al municipiului C. -N. și P. municipiului C. -N. au depus la dosarul cauzei întâmpinări, în două exemplare, din care câte un exemplar a fost comunicat reclamantei.
Instanța, în temeiul art. 131 Noul cod de procedură civilă, procedează la verificarea din oficiu a competenței, stabilind că este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze, temeiul de drept fiind art. 208, 210 din Legea nr. 62/2011. Totodată estimează durata procesului la un termen de judecată.
Unește cu fondul cauzei excepțiile tardivității acțiunii și lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții C. Local al municipiului C. -N. și P. municipiului C. -N., iar în temeiul art. 255 Noul cod de proc.civ., încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și apreciind că la dosarul cauzei se află suficiente probe pentru justa soluționare, aceasta aflându-se în stare de judecată și având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă de la dezbateri, rămâne în pronunțare atât asupra excepțiilor tardivității acțiunii și lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții C. Local al municipiului C. -N. și P. municipiului C. -N., cât și asupra fondului cauzei.
I N S T A N T A
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta C. M. în contradictoriu cu pârâții S. G. C. B. ,
C. LOCAL AL M., P. M. C. N., a solicitat instanței obligarea pârâtelor la acordarea premiului anual aferent anului 2010, cunoscut sub denumirea de "al treisprezecelea salariu"; si a daunelor interese de la data de_ până la data plății efective.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că acest premiu i se cuvine în baza art. 25 din Legea nr. 330/2009 întrucât a desfășurat activitate pe întreaga
durată a anului 2010 și nu a primit sancțiuni disciplinare sau calificative nesatisfăcătoare iar abrogarea Legii nr. 330/2009 în data de_ nu constituie un impediment pentru plata premiului.
Pârâții de rd.2 si 3 prin întâmpinare au solicitat respingerea acțiunii ca tardivă, au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive si au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
S-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând probele administrate, instanța reține următoarele:
Instanța va respinge excepția tardivității acțiunii având în vedere că termenul general de prescripție aplicabil potrivit art. 268 alin.1 pct.2 lit.c din Codul Muncii este cel de trei ani, iar acțiunea a fost înregistrată la_, în condițiile în care plata premiilor anuale se efectuează de regulă până la finele primului trimestru al anului următor celui pentru care se cuvine.
Instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților de rd.2 si 3 având în vedere că aceștia nu sunt părți în raportul juridic dedus
judecății.
Reclamanta își desfășoară activitatea în cadrul pârâtei de rd.1, ocupând postul de îngrijitor (f.3).
Premiul anual a fost reglementat de dispozițiile art. 25 din Legea nr.
330/2009 în vigoare din data de_, care au avut următorul cuprins:
"(1) Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.
Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.
Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul
.";
Legea nr. 330/2009 a fost abrogată de dispozițiile art. 39 lit. w) din Legea nr.284/2010, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 877/_, în vigoare din data de 1 ianuarie 2011.
Art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 877/_, în vigoare din data de 1 ianuarie 2011, prevede următoarele:
"Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.";
Dispozițiile menționate sunt în acord cu prevederile art. 162 alin. 2 din Codul muncii conform cărora sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a tratat drepturile salariale ca fiind un bun însă numai în anumite condiții și reținând că trăsăturile esențiale ale acestuia sunt sensibil diferite de cele atribuie în sistemul Convenției Europene a
Drepturilor Omului drepturilor reale și drepturilor de creanță cu caracter civil stricto sensu (drepturi născute în cadrul raporturilor juridice de drept civil). Astfel, specific drepturilor de creanță cu caracter economico-social (în speță, drepturi născute în cadrul raporturilor de muncă) este împrejurarea că nu există un drept la un salariu într-un anumit cuantum. Astfel, CEDO a reținut, în cauza Eskelinen c. Finlandei că în Convenție nu este consacrat dreptul de a continua plata unui salariu într-un anumit cuantum.
Din jurisprudența CEDO trebuie reținut și că instanța europeană nu a validat argumentul statului referitor la lipsa fondurilor bugetare, însă această abordare a avut loc în cadrul unui litigiu în care legea care instituia dreptul salarial (spor pentru vechime în specialitate) era încă în vigoare, iar de facto, dreptul salarial nu se plătea (cauza Kechko c. Ucrainei). În cauza Lelas c. Croației, Curtea a statuat că pentru a fi în prezența noțiunii de "bun"; este necesar un fundament legal (normativ) sau o jurisprudență constantă care să permită conturarea unei speranțe legitime, însă, totodată, a arătat că nu este consacrat de Convenție dreptul de a fi plătit în continuare cu un anumit cuantum al salariului, ci numai ceea ce s-a obținut, s-a câștigat, reprezintă un "bun"; în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Prin urmare, instanța reține că pentru a se elimina premiul anual pentru anul 2010 s-a urmărit un scop legitim reprezentat de interesul public de a se asigura stabilitatea economică în condițiile crizei economice, interes care primează celui particular.
Un alt element care trebuie analizat este dacă s-a respectat principiul proporționalității măsurii, respectiv dacă statul a menținut un just echilibru între interesul general și imperativul protecției dreptului reclamantei, astfel încât, prin eliminarea premiului salarial, aceasta să nu fie pusă în situația de a suporta o sarcină excesivă și disproporționată față de scopul legitim urmărit.
Instanța reține că prin măsura menționată, reclamanta nu a fost pusă în situația de a suporta o sarcină excesivă și disproporționată față de interesul general care a impus măsura și față de dificultățile în care se află ceilalți cetățeni în perioada de criză economică, menținându-se salarii care permit asigurarea unui trai decent în România. Sarcina excesivă este cea rezultă dintr-o reducere a veniturilor la un cuantum care să determine imposibilitatea de a avea un trai decent. Sarcina disproporționată este cea care depășește limitele determinate de un temei rezonabil, atunci când sarcina este comparată cu interesul general protejat. De asemenea, sarcina disproporționată, astfel cum a reținut CEDO în cauza Kjartan Asmundsson c. Islandei, este determinată de împrejurarea că numai o mică parte din persoanele aflate în aceeași situație trebuie să suporte acea sarcina (în cauza Kjartan Asmundsson c. Islandei numai 54 de persoane au fost lipsite de pensia de invaliditate, pe când alte 689 persoane au continuat să primească pensii de invaliditate). Or, sarcina impusă reclamantei a fost impusă tuturor categoriilor de salariați plătite din fonduri publice, în egală măsură.
În ceea ce privește aprecierea că premiul anual reprezintă un drept câștigat care nu mai poate fi desființat în mod retroactiv, instanța reține că nu s-a încălcat principiul neretroactivității legii întrucât raportul juridic privind plata premiului anual nu s-a epuizat la data de_ . Plata premiului anual avea loc, potrivit art. 25 alin. 4 din Legea nr. 330/2009, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul. Așadar raportul juridic reglementat prin legile noi, respectiv prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 și art. 39 lit. w) din Legea nr.284/2010, era în curs de derulare la data de_, data intrării în vigoare a acestora, astfel că nu se poate susține că aceste dispoziții legale retroactivează.
Pentru aceste considerente, în baza art. 8 din Legea nr. 285/2010 și art. 39 lit. w) din Legea nr.284/2010 precum și a deciziilor CEDO menționate, instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția tardivității invocată de pârâții C. LOCAL AL M.
C. -N. și P. M. C. -N. .
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții C. LOCAL AL M. C. -N. și P. M. C. -N. și respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acești pârâți ca urmare a admiterii excepției.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamanta C. M. cu domiciliul în C. -N., str. C. B., nr. 167, ap. 2, jud. C., CNP 2.
, cont bancar_ L01301201A84953XX în contradictoriu cu pârâții Ș. G.
C. B. cu sediul în C. -N., str. H., nr. 1, jud. C. . Definitivă.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Tribunalul Cluj.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
I. P.
Asistent judiciar,
B. -A. C.
Asistent judiciar,
A. Ș.
Grefier,
L. C.
Red.I.P.
Tehnored.V.A.M. 6 ex./_
