Decizia civilă nr. 566/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 566/R/2013
Ședința publică din 25 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: S. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. N. DE C. F. "C. " SA împotriva sentinței civile nr. 2429/F din 05 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr._, privind și pe reclamantul intimat I. N., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului intimat I. N., domnul Chițimuș N. Cristinel, în calitate de președinte al Uniunii Teritoriale a Sindicatelor din Ramura linii I. - "Drum de Fier";, lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente și reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar delegație și consideră că potrivit art. 1 alin. 1 din codul de procedură civilă termenul de formulare a recursului este depășit și invocă excepția tardivității recursului, având în vedere că sentința atacată i-a fost comunicată pârâtei recurente la data de 12 decembrie 2012, iar recursul a fost trimis prin fax la data de 03 ianuarie 2013, ultima zi de depunere a recursului fiind 31 decembrie 2012.
Curtea, în urma deliberării, respinge ca nefondată excepția tardivității recursului invocată de reprezentantul reclamantului intimat, având în vedere că ultima zi de depunere a recursului a fost 01 ianuarie 2013, care este o zi de sărbătoare legală, iar apoi a urmat o altă zi de sărbătoare legală - 02 ianuarie 2013, astfel încât termenul pentru declararea recursului s-a prorogat pentru data de 03 ianuarie 2013, care este și data transmiterii prin fax a recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului. Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat. Învederează că recurenta nu a indicat care este modalitatea în care
prima instanță a schimbat natura ori înțelesul actului dedus judecății.
Nu solicită obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus, dosar disjuns din dosarul nr._, reclamantul/a I. N. , prin Uniunea Teritorială a Sindicatelor din Ramura Linii ""Drum De Fier"" I., a chemat în judecată pe pârâta C. N. de C. F.
"C. "; S.A. B. , solicitând obligarea acesteia la plata actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței la data plății efective, a ajutorului material de Crăciun pentru anii_, a ajutorului material de Paști pentru anii _
, a drepturilor bănești de Ziua Feroviarului pentru anii 2009, 2010 și 2011 și a salariului suplimentar pentru anii_ și 2011, potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități în transportul feroviar.
Prin sentința civilă nr. 2429/F/_, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr._
, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune privind capătul de cerere din acțiune referitor la obligarea pârâtei la plata salariului suplimentar pentru anul 2008 și s-a respins ca prescris acest capăt de cerere.
S-a admis în parte, acțiunea civilă și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului salariul suplimentar pentru anii 2009, 2010 și 2011, ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și de Crăciun pentru anii 2009, 2010 și 2011, prima de Ziua feroviarului pentru anii 2009, 2010 și 2011, sume actualizate cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective.Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța soluția menționată, Tribunalul a avut în vedere următoarele:
Inițial acțiunea a fost depusă la Tribunalul Iași, care prin sentința civilă nr.1915/2012 a dispus declinarea în favoarea acestui tribunal a competenței de soluționare a acțiunii civile formulate
. De asemenea trebuie reliefat că inițial în cauză au fost mai mulți reclamanți, însă prin încheierea din 08 octombrie 2012 dată în dosarul nr._ a acestui tribunal s-a dispus disjungerea cauzei și formarea de dosare separate pentru fiecare reclamant.
Pârâta, deși a fost legal citată, nu a depus întâmpinare la dosar nici în acest dosar și nici în dosarul trimis de Tribunalul Iași
și nici nu a comunicat înscrisuri justificative privind plata drepturilor bănești solicitate de reclamanți, deși tribunalul a formulat adrese pentru două termene de judecată în acest sens.
La termenul de judecată din 03 decembrie 2012, tribunalul din oficiu a invocat și pus în discuție excepția prescripției dreptului la acțiune a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata salariului suplimentar pe anul 2008, ținând cont de obiectul cauzei și data înregistrări acțiunii.
Reclamantul, prin reprezentant, a solicitat respingerea excepției invocate,
susținând că a depus acțiunea la Tribunalul Iași în data de 04 aprilie 2012, iar finalizarea exercițiului bugetar la pârâtă s-a realizat la finele lunii martie 2012.
Analizând prioritar excepția prescripției dreptului la acțiune având ca obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata salariului suplimentar pe anul 2008, tribunalul a constatat că este întemeiată și a fost admisă ca atare, această cerere din acțiune a fost respinsă ca prescrisă.
În acest sens, tribunalul a constatat că dosarul privind reclamanții din județul Bistrița Năsăud a fost înregistrat la Tribunalul Iași la data de 26 iunie 2012, fiind disjuns din dosarul nr._, dosar ce a fost depus în data de 04 aprilie 2012, iar la Tribunalul Bistrița Năsăud dosarul declinat a fost înregistrat în 08 august 2012.
Potrivit art.268 alin.1 lit.c Codul muncii republicat, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri
către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Având în vedere aceste prevederi legale imperative, tribunalul, ținând cont de data formulării acțiunii civile anterior reliefată, a constatat că termenul de 3 ani de prescripție în cadrul căruia putea fi legal introdusă cererea privind obligarea pârâtei la plata salariului suplimentar pe anul 2008 a expirat, acesta trebuind a fi formulată cel târziu la finalul lunii ianuarie 2012, ținând cont de prevederile art.30 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități ce arată expres că salariul suplimentar trebuie acordat după expirarea anului calendaristic, situație în care a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată și-n consecință a respins ca prescris acest capăt de cere din acțiune. Tribunalul a arătat că sunt lipsite de relevanță susținerile reprezentantului privind data finalizării exercițiului bugetar la pârâtă la finalul lunii martie 2012, pentru că art.30 din CCM invocat nu prevede că nașterea dreptului la acțiune este legată de momentul finalizării exercițiului financiar. Oricum, chiar dacă ar fi așa, față de data depunerii acțiunii inițiale în 4 aprilie 2012, termenul de prescripție de 3 ani s-ar fi împlinit în data de 31 martie 2012, iar acest capăt de acțiune tot ar fi fost prescris.
Cu privire la fond, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul/a a avut calitatea de salariat la pârâtă în anii 2009, 2010 și 2011, pentru care a formulat pretenții potrivit mențiunilor din carnetul de muncă depus în copie la dosar.
Potrivit art. 30 alin. 1 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, act prelungit prin acte adiționale potrivit înscrisurilor depuse în copie la dosar, pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, angajații vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. Potrivit art.71 din același contract colectiv de muncă, salariații din cadrul pârâtei au dreptul și la un ajutor material cu ocazia sărbătorilor de Paști și de Crăciun, stabilit cel puțin la nivel clase 1 de salarizare, iar de Ziua feroviarului același contract prevede că se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit la nivelul clasei 1 de salarizare.
Aceste drepturi bănești nu au fost plătite de pârâta angajator, deși au fost legal convenite printr-un contract colectiv de muncă ce este obligatoriu pentru părțile litigante.
În acest sens, potrivit art. 229 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților și că potrivit art.40 alin.2 lit.c Codul muncii angajatorului îi revine obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
La dosarul cauzei pârâta, căreia îi incumbă sarcina probei în conflictele de muncă potrivit art.272 Codul muncii republicat, nu a depus la dosar vreo dovadă din care să rezultă că reclamantul nu s-ar încadra în criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar ori privind plata ajutorului material de Crăciun și de Paști.
Având în vedere considerentele anterior arătate, ținând cont de prevederile legal anterior menționate, față de dispozițiile legale ce reglementează drepturile salariaților la salarizare, respectiv obligațiile corelative ale angajatorului, precum și caracterele și efectele contractelor colective de muncă legal încheiate, tribunalul a constatat că reclamantul, în calitate de salariat al pârâtei, este îndreptățit să primească drepturile solicitate pentru anii 2009, 2010 și 2011, motiv pentru care tribunalul a admis în parte acțiunea, conform dispozitivului.
S-a apreciat că sumele datorate suportă riscul devalorizării, astfel că debitorul obligației de plată este ținut la repararea în totalitate a prejudiciului, motiv pentru care s-a dispus obligarea debitorului la plata actualizată cu indicele inflației a sumelor cuvenite, începând cu data scadenței fiecărei obligații și până la data plății efective, în temeiul art.2 din OG nr.9/2000 și art.2 din OG nr.13/2011, acest act aplicându-se pentru perioada ulterioară datei de 1 septembrie 2011.Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. N. DE C. F. "C. " SA,
prin care a solicitat modificarea în parte a sentințe,i în sensul respingerii cererii de acordare a salariului suplimentar și a ajutoarelor materiale aferente Zilei Feroviarului și Sărbătorilor de Paști și Crăciun pentru anii 2009- 2011.
În susținere, s-a invocat inaplicabilitatea contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar, justificat de faptul că la nivelul societății pârâte a fost încheiat un contract colectiv de muncă a cărui dispoziției are forță obligatorie, conform art.247 din Legea nr.53/2003.
Art.65 alineat final din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate prevede că în anul 2009 nu se acordă ajutoare materiale cu ocazia sărbătorilor de Paște, Crăciun și Ziua Feroviarului, dispoziție reluată în anii 2010 și 2011 în noile contracte colective de muncă înzestrate cu forță obligatorie.
Acordarea salariului suplimentar pentru anul 2009 este condiționată de aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli precum și de realizarea de venituri, însă nici una din aceste condiții nu este îndeplinită întrucât nu există un buget aprobat, iar societatea a înregistrat pierderi financiare, ceea ce a împiedicat constituirea fondului necesar acordării salariului suplimentar.
Salariul suplimentar aferent anilor 2010 și 2011 nu poate fi acordat în raport de prevederile exprese ale contractelor colective de muncă la nivel de unitate.
De asemenea, arată că nu a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune și menționează că instanța fondului nu s-a pronunțat cu privire la excepția inadmisibilității.
Uniunea Teritorială "Drum de Fier";
a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului, invocând forța obligatorie a contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior și imposibilitatea renunțării salariatului la drepturile sale conform art.38 Codul muncii.
Recursul este parțial fondat, pentru cele ce succed:
Prevederile art.241 alin.1 lit. b Codul muncii (în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr.40/2011) statuează că "clauzele contractelor colective de muncă produc efecte…. pentru toții salariații încadrați la toți angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel";.
De asemenea, art.238 din Codul Muncii enunță interdicția reglementării prin contracte colective de muncă a unor dispoziții la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Dispoziții similare sunt edictate și de art.8 și art.11 din Legea nr.130/1996 (în vigoare până în_ ).
În contextul legal expus, se apreciază că legiuitorul nu înlătură posibilitatea coexistenței unor contracte colective de muncă încheiate la nivele diferite, stabilind doar interdicția ca acelea încheiate la un nivel inferior să nesocotească clauzele prevăzute în contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Este adevărat că prin art. 247 din Codul Muncii, în vigoare în perioada de referință, s-a reglementat ipoteza în care " … la nivel de angajator….. nu există
un contact colectiv de muncă";, situație în care acesta a arătat expres că "se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior";.
Însă aceste prevederi nu pot fi interpretate decât în sensul avut în vedere de către legiuitor și în acord cu contextul legal amintit. În concret, doar lipsa unui contract colectiv de muncă la nivel superior poate justifica aplicarea unui contract la nivel inferior.
Prin urmare, în măsura în care coexistă două asemenea convenții, nu se poate admite că aceea încheiată la nivel inferior înlătură aplicabilitatea celei la nivel superior, câtă vreme însăși legiuitorul a reglementat posibilitatea încheierii unor contracte colective de muncă la diferite nivele ca expresie a formelor de dialog social.
per a contrario și în conformitatea cu art. 238 din Codul muncii, contractul colectiv încheiat la nivel superior înlătură aplicabilitatea contractului colectiv de muncă la nivel inferior, în măsura în care cel din urmă cuprinde clauze la un nivel inferior.
Or, în speță, este incidentă tocmai această ultimă ipoteză, acțiunea fundamentându-se pe prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar care stipulează clauze mai favorabile decât cele inserate în contractul colectiv la nivel de unitate invocat în apărare de către recurentă.
Prin urmare, prin art. 30 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 aplicabil și la nivelul unității pârâte s-a stabilit dreptul salariaților de a beneficia de un salariu suplimentar.
Acordul colectiv menționat se aplică conform art.4 de la data înregistrării respectiv_, producând efecte timp de 24 de luni.
Prin actul adițional nr.370/_, aplicabilitatea acestui contract colectiv a fost extinsă la 48 de luni de la data înregistrării, ceea ce are semnificație că produce efecte de la_ până la_, așadar și pentru anii 2009 și 2010.
În fine, prin actul adițional nr. 629/_, aplicabilitatea acestui contract colectiv a fost prelungită până la data de_ .
Astfel, temeiul acordării drepturilor pretinse prin acțiune rezidă în contractul colectiv de muncă menționat, căruia nu i se poate opune contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul inferior, conform art. 238 Codul muncii, care nu putea să reducă drepturile cu caracter minimal stabilite la nivel de grup de unități.
Acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului după cum rezultă din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, aplicabil în cauză.
Astfel, art. 30 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă menționat precizează că :" pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
De asemenea, art. 30 alin. 3 precizează că :" Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";.
Din modul de formulare neechivoc și nesupus altei condiții decât desfășurarea ireproșabilă a activității rezultă caracterul pur și simplu al acestui drept pretins prin acțiune, precum și obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri.
Pentru aceste motive, având în vedere că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de 10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că neaprobarea bugetului și lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni nu pot prezenta relevanță în speță.
Tot astfel, acordarea ajutoarelor materiale de Paști și Crăciun este reglementată de art. 71 din CCM la nivel de grupă de unități ca un drept al salariaților neafectat de alte condiții, decât cele prevăzute expres în norma citată, nefiind o vocație a salariatului.
Aspectele invocate de către recurentă prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale și neîndeplinirea criteriilor și indicilor de performanță nu pot fi reținute ca o justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale și pentru faptul că acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin recursul formulat.
Încetarea efectelor contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar la data de_, lipsește de temei pretențiile reclamantului aferente anului 2011, respectiv (salariul suplimentar, ajutorul material de paște, Crăciun și Ziua Feroviarului )care sunt evenimente ulterioare acestei date.
În atare situație, redevin aplicabile prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, conform cărora în anul 2011 nu se acordă ajutoare materiale cu ocazia sărbătorilor de Paște, Crăciun și de Ziua Feroviarului, dispoziție cu caracter obligatoriu ca efect al convenției partenerilor de dialog social.
În același sens, s-a negociat și s-a convenit neacordarea salariului suplimentar în anul 2011. Acest drept acordat, până în anul 2011, ca o recompensare a activității meritorii a salariatului în decursul anului anterior, ar fi fost scadent la începutul anului 2012, când însă contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate împiedica în mod expres acordarea sa.
Deși prin concluziile scrise reclamantul formulează apărări cu privire la excepția prescripției și a inadmisibilității pretins invocate prin memoriul de recurs, Curtea observă însă că prin memoriul depus la dosar nu s-au formulat critici din această perspectivă.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel în temeiul art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 Cod de procedură civilă va admite în parte recursul, va modifica în parte hotărârea, în sensul înlăturării obligației pârâtei de plată a pretențiilor aferente anului 2011.
Vor fi menținute celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte recursul declarat de pârâta C. N. DE C. F. "C. " SA împotriva sentinței civile nr. 2429/_ a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în dosarul nr. _ , pe care o modifică în parte în sensul că înlătură obligația pârâtei de plată în favoarea reclamantului/ei I. N. a salariului suplimentar, a ajutorului material acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și Crăciun și a primei de Ziua Feroviarului, aferente anului 2011.
Menține restul dispozițiilor.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER | |||
D. G. L. | D. | S. | D. C. | M. |
Red.DG/dact.MS 3 ex./_
Jud.fond: M.L.B.
