Decizia civilă nr. 1879/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1879/R/2013
Ședința publică din 22 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: L. D.
G.: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 209 din 12 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, privind și pe reclamantul intimat S. L.
D. Î. M., și pe pârâții intimați Ș. CU CLASELE I-V. L. B. B. M.
-S. G. CU P. N._ A M. și C. LOCAL B. M., având ca
obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs pârâtul recurent P. municipiului B. M. a solicitat judecarea recursului potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data de 16 aprilie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat S. liber din Î. M. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul Maramureș, precum și
judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 209 din_ a T. ui M., pronunțată în dosar nr._, au fost respinse excepțiile lipsei calității și capacității procesuale pasive a pârâților C. local B. M. și P. municipiului B. M. invocate de aceștia prin întâmpinare.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î.
M. în contradictoriu cu pârâții Ș. cu clasele I-V. "L. B. ";B. M. -S. grădinița cu program normal nr.14 B. M., C. local B. M., P. municipiului B. M. .
A fost obligată pârâta Ș. cu clasele I-V. "L. B. ";B. M. -S. grădinița cu program normal nr.14 B. M. să calculeze și să plătească membrilor de sindicat N. Zina, B. Corina diferențele salariale rezultate din neaplicarea prevederilor legale privind reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal pentru cadrele didactice cu peste 25 ani vechime în învățământ și gradul didactic I, respectiv plata a 2 ore pe săptămână, în regim de plata cu ora,
pentru perioada_ -_, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Au fost obligați pârâții C. Local B. M. și P. municipiului B. M. să aloce unității de învățământ pârâte a cărei finanțare au obligația de a o susține sumele necesare pentru plata drepturilor salariale mai sus menționate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. local B. M. și P. municipiului B. M. sunt nefondate în raport de dispozițiile art. 167 Legea nr. 84/1995, a Legii nr. 1/2011 și a art. 4 pct. O.G. nr. 22/2002.
Referitor la fondul cauzei s-a reținut că membrii de sindicat N. Zina și B.
C. sunt angajații pârâtului Ș. cu clasele I-V. "L. B. ";B. M. -S. grădinița cu program normal nr.14 B. M., în calitate de cadre didactice, au gradul didactic I și o vechime în învățământ de peste 30 de ani.
În conformitate cu dispozițiile art. 45 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Pentru orele prestate în plus săptămânal cadrele didactice urmează a fi remunerate în regim de plata cu ora.
Conform prevederilor art. 13 din anexa nr.1 din Ordinul M. ui Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 3753/2011 "personalul didactic de predare și de instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal până la sfârșitul anului școlar 2010-2011";.
Legea nr.63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ prevede în anexa 6, Capitolul I, art. 10 alin.3 faptul că "personalul didactic din învățământul preuniversitar cu o vechime efectivă în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului. Acest personal didactic poate fi salarizat în sistem de plată cu ora cu tariful orar stabilit în funcție de norma didactică redusă, pentru orele didactice ce depășesc această normă.
Drepturile salariale solicitate nu au fost acordate începând cu data de _
, astfel cum rezultă din adeverința 24/_, fila 8.
Raportat la considerentele mai sus-expuse, instanța a apreciat acțiunea formulată ca fiind întemeiată și, în consecință, a admis-o și a obligat pârâta Ș. cu clasele I-V. "L. B. ";B. M. -S. grădinița cu program normal nr.14 B.
M., la calculul și plata diferențelor salariale rezultate din neaplicarea prevederilor legale privind reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal pentru cadrele didactice cu peste 25 ani vechime în învățământ și gradul didactic I, respectiv plata a 2 ore pe săptămână, în regim de plata cu ora, pentru perioada_ -_, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Instanța a obligat pârâții C. Local B. M. și P. municipiului B.
M. să aloce unității de învățământ pârâte a cărei finanțare au obligația de a o susține sumele necesare pentru plata drepturilor salariale mai sus menționate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul P. M. B. M.
, solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului pentru lipsa capacității și calității procesuale pasive.
În memoriul de recurs s-au redat dispozițiile art. 77 și 21 din Legea nr.
215/2001 a administrației publice locale, republicată
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 16 aprilie 2013 reclamantul S.
L. din Î. M.
a solicitat respingerea recursurilor formulate de pârâți și menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță, ca fiind temeinică și legală.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Curtea constată că criticile formulate de recurent nu vizează fondul pretențiilor deduse judecății, acesta înțelegând să critice hotărârea tribunalului doar prin invocarea excepțiilor lipsei calității și capacității procesuale pasive.
Notând că drepturile salariale solicitate sunt aferente perioadei_ -_
, sens în care vor fi avute în vedere dispozițiile legale în vigoare la acea dată, Curtea constată că, așa cum corect a reținut prima instanță, potrivit prevederilor art. 167 din Legea nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse. Se observă din acestea faptul că asigurarea cheltuielilor de personal se face în cadrul finanțării de bază, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Aceste considerente sunt valabile și raportat la dispozițiile art. 104 din Legea nr. 1/2011 (legea în vigoare începând cu_ ), similare în ce privește chestiunea finanțării unităților din învățământul preuniversitar și care prevăd că finanțarea de bază pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal reclamantei rămâne tot bugetul local al unității administrativ- teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din C. muncii coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic (dispoziții menținute în esență în Legea nr. 1/2011), calitatea de angajator aparține unității de învățământ, și prin urmare acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale, ori pentru aceasta sunt prevăzute, prin dispoziții legale speciale, atribuții specifice în sarcina altor instituții, printre care și consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale.
În conformitate cu dispozițiile art.16 din HG nr.2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat "cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a cărora rază acesta își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Conform dispozițiilor art.167 din Legea nr.84/1995 statuează că finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale "veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
De asemenea, art. 13 alin.1 din OUG nr.32/2001 stabilește că "Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza acestea își desfășoară activitatea.";
Potrivit art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale "veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care se plătesc drepturile salariale rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
P. M. B. M. își justifică, calitatea și capacitatea procesuală pasivă, prin prisma faptului că a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite al bugetului municipiului, conform art. 63 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv municipiul,, art. 62 alin. 1 din Legea administrației publice locale prevăzând expres că "primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate. Aceleași argumente atrag netemeinicia criticilor formulate și de către pârâtul P. M. B. M. sub aspectul incidenței excepției lipsei calității procesuale pasive.
Mai mult, Curtea constată că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea pârâților doar la asigurarea către unitatea școlară a sumelor necesare plății drepturilor pretinse, iar nu la plata acestor sume direct către reclamanți. Or, din ansamblul dispozițiilor legale incidente în materie rezultă faptul că fiecare dintre pârâți are atribuții specifice în ceea ce privește alocarea sumelor reprezentând drepturi salariale.
Simpla neprevedere în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale ale membrilor de sindicat pentru care reclamantul a formulat acțiunea nu poate determina sistarea plății acestor drepturi, ordonatorii de credite având obligația de a respecta dispozițiile legale care reglementează drepturile salariaților la elaborarea bugetelor instituțiilor pe care le finanțează.
Faptul că pârâții nu au calitate de angajatori ai membrilor de sindicat reprezentați de reclamant nu are nicio relevanță, întrucât au fost chemați în judecată în calitate de ordonatori de credite ai angajatorului membrilor de sindicat, reclamantul solicitând obligarea la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9 C.proc.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul pârât, în cauză nefiind incidente motivele de recurs invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 209 din_ a T. ui M., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
D. | S. | D. | G. | L. | D. |
G. ,
C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./_ Jud.fond: M. C.
