Sentința civilă nr. 2985/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA I CIVILĂ DOSAR NR. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2985/F/2013 Ședința publică din data de 19 noiembrie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: B. I. S. - judecător GREFIER: M. D.
Cu participarea asistenților judiciari:
SA L. M. C. V.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii judecătorești privind acțiunea civilă formulată de reclamantul M. G., în contradictoriu cu pârâta R. N. a P. R.
- DS B. -N.
, având ca obiect calcul drepturi salariale.
Dezbaterea cauzei în fond a avut loc la data de 12 noiembrie 2013, în prezența reprezentanților părților, concluziile acestora fiind consemnate în scris prin încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești pentru azi, 19 noiembrie 2013.
T R I B U N A L U L,
Deliberând, constată că:
Prin acțiunea civilă înregistrată la nr. de mai sus, reclamantul M. G. , a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pe pârâta R. N. a P. R. - DS B. -N. , să-i plătească sporul de risc reprezentând 25 % din salariu de bază, calculat pe perioada cât a fost angajat al acesteia, precum și suma calculată potrivit art. 76 din contractul colectiv de muncă, reprezentând compensația în bani, în cuantum net stabilit în funcție de vechimea în unități silvice și de salariul brut prevăzut în contractul individual de muncă în vigoare la data încetării acestuia, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că reclamantul a fost angajat al pârâtei, iar potrivit art. 127 din Codul silvic (în vigoare de la_ ), personalul silvic din cadrul ocoalelor silvice beneficiază de un spor de risc de 25 % din salariu de bază, însă acest spor nu i- a fost acordat pe întreaga perioadă cât a fost angajat.
În luna decembrie 2012, deoarece s-a desființat ocolul silvic, unde își desfășura activitatea, fiind necesar pentru păstrarea locului de muncă, mutarea într-o altă localitate, a convenit cu unitatea angajatoare încetarea raporturilor de muncă. Reclamantul susține că potrivit art. 76 alin. 3 lit. d din contractul colectiv de muncă, la încetarea contractului individual de muncă pârâta trebuia să-i achite o compensație în bani, în cuantum net stabilit în funcție de vechimea în muncă și salariul brut prevăzut în contractul individual de muncă, formula de calcul fiind prevăzută la art. 76 alin. 1 din contractul colectiv de muncă.
Deși a solicitat de nenumărate ori aceste drepturi bănești pârâta a refuzat să i le acorde, fiind nevoit să promoveze prezenta acțiune.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 37 și urm., art. 229 și urm., art. 253 și urm., art. 270 și urm. din Codul muncii, art. 127 din Codul silvic, dispozițiile contractului colectiv de muncă.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare
(f.11-14) prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune în ce privește acordarea sporului de risc în cuantum de 25% din salariul de bază pentru perioada anterioară datei de _
, arătând că raportat la obiectul acțiunii, acordarea sporului de risc pe toată perioada cât reclamantul a avut calitatea de angajat (începând cu_ ) operează termenul general de prescripție de 3 ani.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii. Sporul de risc a fost reglementat prin Legea nr. 46/2008, lege care a intrat în vigoare la_ și după intrarea ei în vigoare nici legiuitorul și nici alte organe abilitate nu au reglementat modalitatea de calculare a acestui spor, nefiind stabilit personalul care să beneficieze de spor de risc, și nici condițiile care trebuie îndeplinite pentru acordarea acestuia. În lipsa acestor reglementări, a condițiilor care trebuiau îndeplinite și a categoriilor de personal care puteau beneficia de acest spor, sporul de risc nu s-a putut acorda.
S-a invocat în acest sens practica judiciară, respectiv sentința civilă nr. 2229/_ a Curții de Apel București, irevocabilă prin decizia nr. 3496/_ a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Raportat la cel de-al doilea petit se arată faptul că, contractul individual de muncă al reclamantului a încetat prin acordul părților, urmare a solicitării exprese a acestuia și nu din motive neimputabile așa cum este prevăzut la art. 76 alin. 3 lit. d din contractul colectiv de muncă, astfel că acordarea compensației în bani nu se justifică. Prin cererea înregistrată la unitate sub nr. 5785/_ reclamantul a solicitat desfacerea contractului individual de muncă prin acordul părților începând cu data de_ și urmare acestei solicitări s-a emis decizia de încetare a contractului individual de muncă nr. 5785 din 2012 în temeiul art. 55 lit. b din Codul muncii.
Se învederează faptul că unitatea nu și-a mutat activitatea în altă localitate, ci a suferit o reorganizare prin restrângerea activității la finalul anului 2012. Inițial, reclamantul a optat pentru un post de pădurar în cadrul Ocolului Silvic B., însă ulterior, prin cererea nr. 5785/_ a solicitat încetarea contractului individual de muncă prin acordul părților și în aceste condiții nu se mai încadrează în dispozițiile prevăzute de art. 76 alin. 3 lit. d din contractul colectiv de muncă.
La data de 23 aprilie 2013 reclamantul a depus răspuns la întâmpinare și precizare (f. 59-60), prin care a precizat că solicită acordarea sporului de risc doar pe cei trei ani anteriori introducerii acțiunii, iar în privința acordării sporului de risc arată că singura condiție de acordare a acestui spor este ca angajatul să facă parte din categoria personalului silvic și că în calitate de pădurar, cu studii de specialitate silvică, respectiv școala profesională silvică, este îndreptățit la plata sporului de risc. Mai mult, acest spor trebuia cuprins în contractul de muncă.
Cu privire la cel de-ai doilea petit se arată că încetarea contractului de muncă a fost determinată de imposibilitatea reclamantului de a-și desfășura activitatea în localitatea B. . Urmare a denunțării contractului de administrare a pădurilor încheiat de pârâtă cu Comuna R., reclamantului i s-a propus să lucreze la 70 km
distanță de localitatea de domiciliu, dar această variantă nu a putut fi acceptată de reclamant, motiv pentru care a convenit cu pârâta încetarea contractului individual de muncă.
În drept au fost invocate disp. art. 1, 2, 7 și urm. din OUG nr.59/2000.
Pârâta a formulat note de ședință
(f.66-67 și f.89-90), prin care a invocat excepția puterii de lucru judecat pentru acordarea sporului de risc în cuantum de 25
% din salariul de bază, arătând că reclamantul fiind membru de sindicat a delegat Federația Sindicatelor din Silvicultură de a promova o acțiune în vederea acordării acestui spor la Curtea de Apel București, ce a făcut obiectul dosarului_ și în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 2229/2008, prin care s-a respins acțiunea. Această sentință a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 3496/2009 pronunțată în același dosar de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În ce privește solicitarea de acordare a compensațiilor prevăzute de contractul colectiv de muncă se învederează faptul că pârâta s-a reorganizat, reducându-și activitatea, iar motivul principal pentru care reclamantul a solicitat încetarea contractului de muncă este acela că a dorit să lucreze la ocolul privat care a preluat activitățile desfășurate de pârâtă în zonă, având un interes personal material și nu o chestiune impusă, cu atât mai mult cu cât, inițial, acesta a acceptat postul de pădurar la Ocolul Silvic B. .
La termenul de judecată din_ reprezentantul pârâtei, consilier juridic Uțiu A., a arătat că raportat la precizarea de acțiune, nu mai susține excepția prescripției dreptului la acțiune
.
Prin încheierea din_ tribunalul a respins, ca neîntemeiată, excepția autorității de lucru judecat, excepție invocată de pârâtă.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele
: Reclamantul M. G. a fost angajatul pârâtei R. N. a P. R. -
DS B. -N. pe postul de silvicultor începând din data de 1 aprilie 2002 (f.15-16), fiind menționat în contractul individual de muncă că locul de muncă este Ocolul Silvic R. .
Urmare a reorganizării activității unității pârâte, s-a desființat postul pe care reclamantul îl ocupa în Ocolul Silvic Valea Vinului, reclamantului prin înscrisul intitulat "Preaviz"; și înregistrat sub nr. 4485/_, i s-a acordat un preaviz de 20 de zile începând cu_ (f.21). Între părți s-a încheiat însă în aceeași zi actul adițional nr. 4490/_ la contractul individual de muncă, prin care s-a convenit că angajatul
M. G., pădurar în cadrul Ocolul Silvic Valea Vinului, va trece în funcția de pădurar la Ocolul Silvic B. cu normă întreagă și pe perioadă determinată.
Reclamantul a arătat că, deși a fost încadrat la Ocolul Silvic B., în fapt și-a desfășurat activitatea în continuare pe raza comunei R. . Prin cererea înregistrată la unitatea pârâtă sub nr. 5785/_ (f.24) reclamantul M. G. a solicitat desfacerea contractului de muncă prin acordul părților începând cu data de_ ca urmare a rezilierii contractului de administrare cu comuna R. . Pârâta a emis în consecință decizia nr. 107/_ (f.25), prin care s-a dispus în baza art. 55 lit. b din Codul muncii încetarea raporturilor de muncă începând cu data de 15 decembrie 2012.
În ceea ce privește prima solicitare privitoare la plata sporului de risc, tribunalul reține că prin art. 127 alin. 5 din Codul silvic, act normativ intrat în vigoare la data de_, s-a prevăzut dreptul personalului silvic din cadrul autorității publice
centrale care răspunde de silvicultură, al subunităților teritoriale ale acesteia, al ocoalelor silvice, al structurilor silvice de rang superior și al Regiei Naționale a P.
- R. la un spor de risc de 25% din salariul de bază. Împrejurarea că legiuitorul nu a adoptat o metodologie, prin care să se identifice categoriile de beneficiari ai sporului de risc, a condus la imposibilitatea unității angajatoare de acorda acest spor, iar în lipsa unei legislații care să circumscrie sau să definească noțiunea de "personal silvic";, nici instanțele de judecată nu sunt în măsură să recunoască acest spor pentru angajații pârâtei, motiv pentru care se impune respingerea primului petit al acțiunii.
Referitor la cea de a doua pretenție, tribunalul reține că potrivit art. 76 alin. 1 și alin. 3 lit. d din contractul colectiv de muncă (f. 35-36) compensația în bani în cuantum net în funcție de vechimea avută în unități silvice și de salariul din contractul individual de muncă în vigoare la data concedierii se acordă numai la desfacerea contractului de muncă din motive neimputabile.
În cazul de față, reclamantul M. G. a primit într-o primă fază într-adevăr o notificare privind desfacerea contractului individual de muncă raportat la desființarea Ocolului Silvic Valea Vinului, dar în aceeași zi cu înmânarea acestui
"Preaviz"; între părți a fost încheiat și un act de modificare a contractului individual de muncă, reclamantul-angajat fiind de acord cu încadrarea în calitate de pădurar în Ocolul Silvic B. începând cu data de_ .
S-a dovedit în cauză că în perioada_ -_ reclamantul a continuat să își desfășoare activitatea tot în pădurile de pe raza comunei R., în acest sens edificatoare fiind documentele furnizate de unitatea pârâtă (f. 91-120) și declarația martorului L. T. M. (f.80). Aspectul că contractele de administrare încheiate între pârâta R. N. A P. R. - prin DS B. -N. și Comuna R. (f. 116-118) și respectiv Parohia Romano-Catolică R. (f. 1118 verso-120), au fost denunțate în cursul lunii decembrie 2012, nu poate avea nici un efect asupra modalității în care a intervenit încetarea raportului de muncă al reclamantului cu pârâta.
Esențial în cauză este faptul că, contractul individual de muncă, așa cum a fost el modificat prin actul adițional nr. 4490/_ (f.23), a încetat prin acordul părților conform art. 55 lit. b din Codul muncii și nu prin concedierea reclamantului M. G.
. Or, potrivit art. 76 alin. 1 și alin. 3 lit. d din contractul colectiv de muncă (f. 35-36) compensația în bani se acordă numai la desfacerea contractului de muncă la inițiativa unității angajatoare, din motive neimputabile angajatului, fiind evident că situația reclamantului nu se încadrează în aceste dispoziții.
Raportat la cele arătate mai sus, se impune respingerea și celui de-al doilea capăt de cerere din acțiune.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate de către pârâtă.
În baza art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea precizată, formulată de reclamantul M. G., cu domiciliul în R., S. I., Nr. 1135, jud. B. -N., CNP 1., împotriva pârâtei R. N. A P. R. - prin DS B. -N., cu sediul în B., S. G. B., Nr. 21, jud. B. -N., CIF 5., Reg. Com. J_ .
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea se va depune la Tribunalul B. -N. .
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE GREFIER
B. I. S. M. D.
cu votul consultativ al asistenților judiciari,
SA L. M. V. -C.
Red./Dact. BISz/MD_ / 4. ex.
