Decizia civilă nr. 3908/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 3908/2013
Ședința publică din data de 08 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. E. N. împotriva sentinței civile nr. 7584 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat J. L. și pârâții intimați U. T. C. N. și M. F. P. - PRIN DIRECȚIA
GENERALĂ A F. P. C., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut la prima și a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, Curtea constată că atât pârâtul recurent prin memoriul de recurs, cât și reclamantul intimat prin întâmpinare, au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 al.2 C.pr.civ
Curtea constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 7584 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și s-a respins acțiunea față de acesta.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții U.
T. DIN C. -N. și M. E. N. .
S-a admis în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la pretențiile aferente perioadei_ -_ și s-a respins cererea având ca obiect aceste pretenții ca prescrisă.
S-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul J. L. în contradictoriu cu pârâții U. T. DIN C. -N. și M. E. N. .
Pârâta de rândul I a fost obligată, în calitate de angajator la calcularea si plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 și Legii nr. 330/2009, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite reclamantei în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 și Legii nr. 285/2010, începând cu data de 01 decembrie 2009, până la data de 13 mai 2011, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective.
Pârâtul de rândul II a fost obligat să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești.
S-a respins cererea privind plata acestor drepturi ulterior datei de_, ca nefiind nefondată.
S-a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că în speță excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE a fost întemeiată întrucât acest minister nu are calitatea de ordonator de credite superior față de pârâta angajator U. T. DIN C. -N. .
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. E. N. a fost neîntemeiată întrucât acest minister are calitatea de ordonator de credit față de angajatorul reclamantului, fiind necesară obligarea sa la alocarea fondurilor necesare, pentru a se asigura punerea în executare efectivă a hotărârii judecătorești.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei U. T. a fost neîntemeiată întrucât în calitate de angajator această pârâtă este cea la care se raportează obligațiile pretinse de reclamant a căror întemeiere s-a verificat pe fondul cauzei.
Excepția prescripției extinctive invocată în cauză a fost întemeiată și s-a admis până în perioada_ întrucât pentru această perioadă s-a împlinit termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958.
Pe fond instanța a reținut că din actele depuse la dosarul cauzei a rezultat că reclamanta a fost angajat al pârâtei în perioada pentru care a solicitat plata drepturilor salariale restante.
În această calitate reclamanta este îndreptățită să beneficieze de creșterile salariale prevăzute de OG 15/2008 modificată de Legea nr. 221/2008. Aceasta deoarece OG nr. 136/2008 prin care s-a dispus amânarea aplicării acestei legi, a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1221/_ . De asemenea, art. I pct. 2 și 3 din OG nr. 151/2008 de modificare a OG nr. 15/2008, au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 842/2009 a Curții constituționale. La fel, dispozițiile art. 2 și 3 din OUG nr. 1/2009, prin care, la fel au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 989/2009.
În consecință, având în vedere că toate actele normative de modificare a creșterilor salariale prevăzute de OG nr. 15/2008 modificată prin Legea nr. 221/2008, au fost declarate neconstituționale prin decizii ale Curții constituționale, în privința modificărilor aduse creșterilor salariale prevăzute de această ordonanță, dispozițiile acesteia sunt aplicabile. Prin urmare, pârâta de rândul 1 în calitate de angajator a fost obligată prin prezenta hotărâre să achite diferența dintre cuantumul pe care ar fi trebuit reclamanta să îl primească în condițiile aplicării acesteia și cuantumul pe care l-a primit în mod efectiv.
Î. Curte s-a pronunțat în același sens prin Decizia privind recursul în interesul Legii nr. 3/2011, concluzionând ca, efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Pârâta nu a contestat faptul că reclamantei nu i s-a plătit această diferență, iar sarcina probei i-ar fi revenit acesteia conform art. 272 din Codul muncii.
În calitate de ordonator de credite pârâtul M. EDICAȚIIE N. a fost obligat să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Având în vedere, deci, că reclamanta nu și-a primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior, tribunalul a admis cererea reclamantei, în conformitate cu prevederile art. 283 și următoarele din Codul muncii coroborate cu prevederile art. 155, art. 157 alin. 2 și art. 169 alin. 1 din Codul muncii și i-a obligat pe pârâți să calculeze, să aloce și să plătească sumele necesare drepturilor solicitate și cuvenite.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M. E. N.
solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii cererii introductive de instanță față de MEN.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că o primă critică pe care o aduce sentinței menționate mai sus este că instanța de fond a admis acțiunea față de M. E. N., deși acesta nu are calitate procesual pasivă în cauză. Prin urmare, instanța de fond a dat o hotărâre greșită întrucât o parte poate fi menținută în proces în situația în care există raporturi juridice care să conducă la obligarea acesteia pentru a îndeplini obiectul dedus judecății.
M. E. N. fost M. E., Cercetării, T. și S. (MECTS) nu are calitate de angajator față de reclamanți, întrucât conform principiului specialității capacității de folosință, nu poate încheia contracte individuale de muncă cu personalul didactic de predare, nu are competența de a recalcula salarii și implicit nici de a plăti salarii.
Instanța de fond nu a analizat prevederile legale aplicabile în speță.
Instituțiile de învățământ superior, calculează și stabilesc drepturile salariale, iar în baza autonomiei universitare asigură și fondurile necesare plății acestora potrivit art. 92 alin. (2) și alin.(3) lit. g din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare "stabilirea necesității financiare și materiale, folosirea fondurilor și gestionarea lor cu respectarea prevederilor legale, găsirea și stabilirea surselor suplimentare de venituri, organizarea și controlul serviciilor economico-gospodare."
În conformitate cu dispozițiile art. 1691 alin. (2) din Legea nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, veniturile instituțiilor superioare de stat "sunt utilizate de instituțiile de învățământ superior în condițiile autonomiei universitare, în vederea realizării obiectivelor care le revin în cadrul politicii statului din domeniul învățământului și cercetării științifice universitare."
Așadar, în baza autonomiei financiare, instituțiile de învățământ superior stabilesc bugetul de venituri și cheltuieli, care este aprobat de M. E. . Cercetării, T. si S., după adoptarea bugetului de stat, potrivit art. 171 alin. (10) din Legea învățământului nr.84/1995, republicată, cu modificările și ulterioare.
Acest buget de venituri și cheltuieli asigură resursele financiare pentru realizarea obiectivelor cuprinse în planul strategic al fiecărei instituții de învățământ.
Potrivit art. 8 și art. 21 alin. (5) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, instituția de învățământ superior, în calitate de ordonator de credite, trebuie să elaboreze bugetul în conformitate cu prevederile imperative din această lege prin "includerea în totalitate, a veniturilor și cheltuielilor, în sume brute, deci inclusiv a cheltuielilor de personal (salarii, CAS, deplasării interne și internaționale).
Veniturile acestei instituții de învățământ superior, în conformitate cu dispozițiile art. 171 alin. (2) din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se compun din sume alocate de la bugetul M. ui E., Cercetării, T. și S., pe bază de contract
pentru finanțarea de bază și finanțarea complementară, precum și din venituri proprii, din alte surse.
În conformitate cu dispozițiile art. 171 alin. 3 din Legea învățământului nr.84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, finanțarea de bază se asigură de M. E., Cercetării, T. și S., "din fondurile alocate de la bugetul de stat, în funcție de numărul de studenți și doctoranzi admiși la studii fără taxa, de numărul de cursanți, de nivelul și specificul instituirii teoretice și practice și de ceilalți indicatori specifici activității de învățământ, în special de cei referitori la calitatea prestației în învățământ și, potrivit art. 171 alin. (7) din aceeași lege, se face pe bază de contract încheiat între M. E., Cercetării, T. și S. și această instituție de învățământ superior.
Din coroborarea dispozițiilor legale sus menționate, rezultă cu certitudine că, finanțarea de bază se acordă sub formă de sumă globală de la bugetul de stat, urmând ca în temeiul autonomiei universitare veniturile alocate de M. E.
, Cercetării, T. și S., să fie utilizate de instituția de învățământ superior, care are un drept de gestiune asupra acestei sume.
Toate aceste prevederile legale se regăsesc și în actuala reglementare, Legea educației naționale nr. 1/2011.
În baza prevederilor Legii educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, instituțiile de învățământ superior de stat funcționează ca instituții finanțate din fondurile alocate de la bugetul de stat, venituri extrabugetare și din alte surse. Aceste venituri sunt utilizate de către instituțiile de învățământ superior de stat, în condițiile autonomiei universitare, în vederea
realizării obiectivelor care le revin în cadrul politicii statului din domeniul învățământului și cercetării științifice universitare.
Potrivit prevederilor Legii educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, art. 222, alin(6), "toate resursele de finanțare ale universităților de stat sunt venituri proprii";.
M. E. N. asigură finanțarea de bază pentru universitățile de stat în funcție de numărul de studenți și de indicatorii de calitate pentru cifra de școlarizare subvenționată de la bugetul de stat. Pe lângă numărul studenților înmatriculați pe baza cifrei de școlarizare subvenționate de la bugetul de stat, universitățile de stat înmatriculează în baza deciziei senatului și studenți pe locuri cu taxă, în limita capacității maxime de școlarizare evaluată și aprobată de ARACIS, pe program universitar/specializare.
În baza autonomiei universitare (art. 123 din Legea E. N. nr. 1/2011), comunitatea universitară are dreptul să își stabilească misiunea proprie, strategia instituțională, structura, activitățile, organizarea și funcționarea proprie, gestionarea resurselor materiale și umane, cu respectarea strictă a legislației în vigoare iar M. E. N. a asigurat plata tuturor drepturilor bănești, universitatea având sarcina să repartizeze, să gestioneze sumele alocate din bugetul de stat cu această destinație.
În calitate de ordonator de credite, instituțiile de învățământ superior calculează și stabilesc drepturile salariale, iar în baza autonomiei universitare asigură și fondurile necesare plății acestora potrivit art. 118 lit. a din Legea E. N. nr. 1/2011.
Prin urmare, M. E., Cercetării, T. și S. nu are calitate procesuală în cauză, întrucât gestionarea fondurilor alocate de la bugetul de stat se realizează conform autonomiei universitare, iar M. E. N. a asigurat plata tuturor drepturilor bănești, universitatea având sarcina să repartizeze, să gestioneze sumele alocate din bugetul de stat cu această destinație.
Din prevederile legale menționate mai sus, reiese cu certitudine faptul că ministerul nu are calitatea de a plăti și calcula drepturile salariale pentru cadrele didactice.
Potrivit prevederilor Legii nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, cu modificările și completările ulterioare,
M. E., Cercetării, T. și S. are calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale cu funcții publice specifice care implică exercițiul autorității de stat și funcții de conducere, îndrumare și control.
În drept: art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, Legea nr. 84/1995 Legea învățământului cu modificările și completările ulterioare, Legea nr.1/2011.
Reclamantul intimat J. L. a formulat întâmpinare prin
care a solicitat respingerea recursului formulat, cu menținerea dispozițiilor sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinări, Curtea reține următoarele:
Prin motivele de recurs formulate de pârât, acesta a înțeles să critice hotărârea instanței de fond doar prin prisma modului în care s-a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Curtea reține că legitimarea procesuală a acestui recurent derivă din dispozițiile art. 171 alin. 2 din Legea nr. 84/1995, act normativ aplicabil în raport de momentul nașterii drepturilor deduse judecății, conform cărora veniturile
instituțiilor de învățământ superior de stat "se compun din sume alocate de la bugetul M. ui E., Cercetării, T. și S., pe bază de contract pentru finanțarea de bază";, care cuprinde, în baza art. 167 alin.5 lit. a din același act normativ și cheltuieli de personal.
Este adevărat că între reclamanți în calitate de salariați și pârâtul M.
E., Cercetării, T. și S. nu există raporturi de muncă, reclamanții nefiind angajații acestui pârât, însă Curtea constată că prin cererea de chemare în judecată nu s-a susținut existența unor raporturi directe între reclamanți și pârâtul recurent izvorâte în baza vreunui contract individual de muncă. De asemenea, se reține că prin acțiune nu s-a solicitat nici obligarea pârâtului recurent la plata unor sume de bani direct către reclamanți.
În realitate, din modul de formulare a cererii introductive reiese că pârâtul
M. E., Cercetării, T. și S. a fost chemat în judecată tocmai în virtutea atribuțiilor legale cuprinse în Legea nr. 84/1995, întrucât s-a solicitat obligarea acestuia la alocarea către pârâta U. Babes Bolyai a fondurilor necesare efectuării plății drepturilor restante, pretenții ce au fost întemeiate tocmai pe calitatea pârâtului recurent de autoritate finanțatoare a instituțiilor de învățământ universitar de stat, aspect care este de natură să conducă la concluzia că acest minister are calitate procesuală pasivă.
Deși mecanismul de finanțare prezintă unele particularități care îl deosebesc de raporturile de drept comun privind finanțarea instituțiilor bugetare, în sensul că se încheie un contract între M. E., Cercetării, T. și S. și instituția de învățământ superior, iar finanțarea de bază se asigură în funcție de numărul de studenți, doctoranzi, cursanți etc. conform art. 171 alin. 3, acest aspect nu este de natură să înlăture obligația de finanțare a recurentului pentru cheltuieli de personal stabilite ulterior prin hotărâri judecătorești.
În cele din urmă, apărarea pârâtei aparține sferei executării hotărârii, nu celei a judecății propriu zise în care prezintă prioritate analiza temeiniciei pretențiilor deduse judecății, iar în mod subsecvent stabilirea titularului obligației
de finanțare a învățământului superior de stat, astfel încât reprezintă o problemă de executare pretinse nerespectare a procedurii menționate anterior.
Se mai reține că Legea educației naționale nr. 1/2011 invocată de către recurent, privește finanțarea unităților de învățământ universitar de stat începând cu anul 2011, astfel încât prevederile acesteia nu sunt aplicabile perioadei în care trebuiau plătite drepturile salariale solicitate în cauză.
Susținerile din cererea de recurs cu privire la modul de organizare și funcționare a ministerelor întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 90/2001 sau cu privire la condițiile de angajare a personalului didactic în cadrul universităților întemeiate pe prevederile Legii nr. 84/1995 nu sunt de natură să modifice soluția adoptată de instanța de fond, deoarece dispozițiile legale invocate de pârâtul recurent nu înlătură calitatea sa de finanțator pentru universitățile de stat.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de pârât, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. E. N. împotriva sentinței civile nr. 7584 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. G. N. M. I. T.
GREFIER
B.
Red.D.C.G./dact.V.R.
2ex./_
Jud.fond: B. G. Z.
