Decizia civilă nr. 97/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 97/R/2013
Ședința publică din 14 ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D.
JUDECĂTOR: D. C. G.
G.: C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL O. Ș. M., P. O. Ș. M., C. LOCAL AL C. R., P. C. R.
împotriva sentinței civile nr. 1663 din 26 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, privind și pe reclamantul intimat
S. L. D. Î. M., și pe pârâții intimați L. T. "I. B. " Ș.
M., Ș. CU CLASELE I-V. R., Ș. CU CLASELE I-V. C. M., C. LOCAL C. M., P. C. C. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate reclamantului intimat și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data 21 decembrie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat S. L. din Î. M. a depus la dosar întâmpinare la recursurile formulate de Consiliile Locale ale orașului Ș. M. și comunei R. și de către Primăriile orașului Ș. M. și comunei R. prin care solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul Maramureș, precum și judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1663 din_ a T. ui M. pronunțată în dosar nr._, au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. local R. și P. comunei R., invocate de aceștia prin întâmpinare.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. L. D. Î. M. împotriva pârâților L. T. "I. B. "; Ș. M., Ș. cu clasele I-V. R., Ș. cu clasele I-V. C. M., C. local Ș. M., P. orașului Ș. M. ,
C. local R., P. comunei R., C. local C. M., P. comunei
C. M. .
Au fost obligați pârâții L. T. "I. B. "; Ș. M., Ș. cu clasele I-
V. R. și Ș. cu clasele I-V. C. M. să plătească membrelor de
sindicat M. Corina Lidia și Cotoțiu Dragoș M. prima de vacanță în cuantum de un salariu de bază avut în luna anterioară plecării în concediu (conform art. 36 lit. g din contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar al Județului M. 2008-2009), aferentă concediului de odihnă din anul 2009 (respectiv pentru anul școlar 2008/2009), actualizată cu indicele de inflație la data efectivă a plătii.
Au fost obligați pârâții C. local Ș. M., P. orașului Ș. M., C. local R., P. comunei R., C. local C. M. și P. comunei C.
M. să asigure sumele necesare plății drepturilor bănești acordate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. local R. și P. comunei R. sunt nefondate în raport de dispozițiile art. 1 din H.G. nr. 538/2001, art. 16 și 49 din anexa la H.G. nr. 2192/2004, art. 23 și 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001, prevederilor art. 1 alin.1, 2 alin. 1 lit.b, 21 alin.1, 36 alin.2 lit. b și d, alin.4 lit. a și alin.6 lit. a pct. din Legea nr. 554/2004.
Referitor la fondul cauzei, reținând incidența în cauză a dispozițiilor art.11 alin.1 lit. a, c și d din Legea nr. 130/1996 și art. 48 alin. 2 din Legea nr. 128/1997, T. a apreciat că prevederile oricărui contract colectiv de muncă la nivel superior sunt considerate niveluri minime de la care începe negocierea contractelor de muncă la nivelurile inferioare, astfel încât contractele colective de muncă la nivel național sau la nivel de ramură constituie izvor de drept la
încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, acestea din urmă neputând conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Potrivit art.37 lit. g) din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură-învățământ pentru anii 2003-2004, părțile contractante au convenit ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii, urmând ca prima să se acorde o dată cu indemnizația de concediu.
Prin art. 36 lit. g din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar al județului M. pentru anii 2008-2009 s-a stipulat că
"toți salariații din învățământ primesc o primă de vacanță, în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară, care se acordă odată cu indemnizația de concediu";.
Acest contract colectiv de muncă a fost înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului M. la data de_ și a fost în vigoare până la data de_ .
Reclamantul a dovedit prin adeverința depusă în probațiune că membrii de sindicat sunt încadrați la unitatea școlară pârâtă și nu au beneficiat de prima de vacanță pentru perioada solicitată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții C. Local S. M. ,
P. orașului S. M., C. Local R. și P. comunei R.
.
Prin recursul formulat de C. Local al orașului S. M. și P. orașului
S. M.
, s-a solicitat modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivarea recursului pârâții au arătat că acțiunea este nefondată întrucât conform prevederilor Legii bugetului de stat pe anii în curs, finanțarea cheltuielilor legate de salarizarea cadrelor didactice se realizează din bugetul de stat de către Ministerul Finanțelor Publice prin repartizarea sumelor respective la unitatea administrativ-teritorială. D. sumele repartizate, pe baza actelor justificative de retragere a sumelor și cu încadrarea în cheltuielile bugetare se efectuează plățile (cheltuieli de natură salarială) de către ordonatorul terțiar de credite, respectiv L. T. "I. B. ";.
Legea bugetului de stat prevede că: "finanțarea cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau unităților de învățământ preuniversitar de stat"; se realizează din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, sume colectare în bugetul de stat - art.7 alin.4 din Legea nr.388/2007
- legea bugetului de stat pe anul 2008, cu modificările și completările ulterioare: art.5 alin.3 lit.a din Legea nr.18/2009 - legea bugetului de stat pe anul 2009; art.5 alin.4 din Legea nr.11/2010 legea bugetului de stat pe anul 2010.
Având în vedere cele menționate anterior, consideră că instanța s-a pronunțat fără să respecte prevederile legale menționate anterior, motiv pentru care solicită modificarea sentinței menționate.
În condițiile reglementărilor anterior menționate, unitățile administrativ teritoriale au obligația suportării cheltuielilor materiale legate de realizarea investițiilor și nicidecum de cheltuieli salariale.
Prin recursurile declarate de P. C. R. și C. LOCAL AL C. R. s-a solicitat în principal, admiterea recursului, casarea/modificarea sentinței civile recurate, sentință pe care o consideră netemeinică și nelegală, cu consecința admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a P. UI C. R. și a C. UI LOCAL AL C. R. și respingerea acțiunii formulată de reclamant ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate și calitate procesuală pasivă; iar în subsidiar, pe fondul cauzei solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate iar rejudecând cauza, respingerea acțiunii reclamantului ca fiind neîntemeiată și totodată inadmisibilă.
Consideră această sentință ca fiind netemeinică și nelegală și din perspectiva faptului că, P. comunei R. și C. local al comunei R. nu au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză și din prisma faptului că nu pot fi obligați la respectarea unor clauze contractuale, așa cum face referire reclamantul la Contractul individual de muncă unic la nivelul Inspectoratului școlar al județului M., întrucât nu este parte semnatară a contractului descris mai sus, nefiindu-ne opozabil, neavând nici calitatea de angajator al personalului din instituțiile de învățământ, prin urmare nu avem nici calitate procesuală pasivă în acest dosar. Orice contract poate produce efecte juridice și obligații doar între părțile semnatare.
Conform art. 169 alin.1 din Codul muncii, angajatorul este cel obligat, în temeiul normelor și principiilor civile contractuale, să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu, iar conform art.157 alin.2 din același act, prevede faptul că, neplata salariului constituie o încălcare a contractului de muncă intervenit între angajator și salariat, atrăgând răspunderea civile contractuală a celui care angajează, ori în cauza de față, pârâții C. local și P. comunei R. nu au calitatea de angajator al reclamantului, iar în raport cu instituția în care își desfășoară activitatea membrii de sindicat, având doar o calitate de ordonatori terțiari de credite și nu ordonatori principali.
Consideră faptul că, P. comunei R. și C. Local R. nu au raporturi juridice, directe, de muncă cu reclamantul și prin urmare nu putem fi obligați, în mod direct, la plata acestor drepturi bănești solicitate.
Prin Ordinul MECTS nr. 3753/_ s-a stipulat faptul că, până la elaborarea motodologiilor pentru punerea în aplicare a Legii nr. 1/2011, în învățământul preuniversitar se aplică dispozițiile Legii 128/1997 unde, la art. 11 al. (5) se prevede faptul că, angajarea cadrelor didactice pe post, se face de directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnate de inspectorul școlar general.
În altă ordine de idei, consideră faptul că acțiunea reclamantului este neîntemeiată și din privința faptului că fondurile necesare salarizării personalului didactic provin de la bugetul de stat, din sume defalcate din TVA pentru
finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul comunelor iar în bugetul local nu au fost prevăzute asemenea sume privind plata indemnizației de concediu, prin urmare nu se pot suporta aceste cheltuieli.
Mai precizează faptul că aceste sume, privind plata drepturilor salariale către cadrele didactice pot fi asigurate în funcție de alocările M. ui Finanțelor
P. e privind "cheltuieli de personal ale instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat";, prin urmare pârâtele recurente nu pot fi obligate, în solidar la asigurarea, respectiv plata, acestor sume, neacordate de angajatorul acestor persoane, în lipsa acestor alocări.
În cazul în care vor fi prevăzute/alocate asemenea sume, privind plata drepturilor salariale neacordate de angajator, bineînțeles că vor asigura plata acestor sume către unitățile de învățământ, dar atât timp cât aceste sume nu sunt prevăzute și nu au fost alocate în acest scop, nu pot asigura plata lor, întrucât plata acestor sume, așa cum au arătat și mai sus se efectuează prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pârâții reiterează faptul că, obligația stabilită prin sentința civilă recurată și anume aceea de a asigura unităților de învățământ sumele necesare pentru plata drepturilor bănești neacordate de angajator, coincide cu obligația de a plăti aceste sume, obligație care nu le poate fi imputată, deoarece o cerere privind plata unor drepturi bănești către persoane care nu sunt angajații acestora, este lipsită de orice temei legal, fapt constatat și de practica judiciară în materie, mai mult aceste plăți se fac prin bugetul local și nu din bugetul local așa cum sunt obligați prin prezenta sentință.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului așa cum a fost el formulat cu consecința admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive iar rejudecând cauza, solicită respingerea pe fond a acțiunii reclamantului formulată împotriva noastră.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursurile sunt nefondate, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Întrucât motivele de recurs invocate de pârâți sunt parțial similare, recursurile nu vor fi analizate separat.
Prin acțiunea dedusă judecății în fața primei instanțe, reclamantul a solicitat obligarea unităților școlare pârâte la calcularea și plata primei de vacanță în cuantum de un salariu de bază avut în luna anterioară plecării în concediu (conform art. 36 lit. g din contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar al Județului M. 2008-2009), aferentă concediului de odihnă din anul 2009 (respectiv pentru anul școlar 2008/2009), actualizată cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâților recurenți C. Local al O. Ș. M., P. O. Ș. M., C. Local al C. R. și P. C. R.
la alocarea sumelor necesare plății drepturilor salariale solicitate.
Potrivit prevederilor art. 167 din Legea nr. 84/1995, în vigoare în perioada pentru care se solicită acordarea drepturilor salariale (Legea 1/2011 invocată de recurenți neputând fi aplicată retroactiv), unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
De asemenea potrivit dispozițiilor art. 16 din HG nr. 2192/2004,
"finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.";
Prin urmare bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, reprezintă sursa de finanțare a acesteia, unitatea școlară fiind cea căreia îi revine obligația, în limita sumelor alocate, de plată directă în raport cu salariații săi - membrii de sindicat.
Atribuțiile C. Local reies din dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
P. are calitatea de ordonator principal de credite al bugetului municipiului conform art. 63 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001 și calitatea de reprezentant al unității administrativ teritoriale, potrivit art. 62 alin. 1 din același act normativ.
Pe de altă parte, salariații sunt îndreptățiți la acordarea tuturor drepturilor conferite de lege, fiind obligatoriu ca cele de natură salarială să fie plătite înaintea oricăror alte obligații ale angajatorului, în raport de prevederile art.156 din C.muncii.
De asemenea, art. 13 alin.1 din OUG nr. 32/2001 stabilește că "Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza acestea își desfășoară activitatea.";
Prima instanță a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți la plata diferențelor salariale cuvenite, drepturi de care au fost lipsiți în mod nejustificat, or Curtea reține astfel că aceste dispoziții legale trebuiau să fie avute în vedere de către consiliile locale în fundamentarea deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului.
În acest sens, potrivit prevederilor art. 33 din H.G. nr. 2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M. ui Educației și Cercetării și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Astfel, nu se poate reține că recurenților nu le revine obligația de alocare a sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune, aceștia având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului.
Conform art. 33 lit. c) din H.G. nr. 2192/2004 la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, iar pe baza propunerilor comisiei locale de finanțare, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului București aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor.
Curtea mai constată faptul că recurenții nu au fost obligați la plata drepturilor salariale direct către reclamanți, ci au fost obligați doar să ia măsuri pentru alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce se cuvin personalului din învățământ.
Având în vedere atribuțiile recurenților în privința finanțării unităților de învățământ, anterior menționate, se constată a fi neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată prin motivele de recurs de pârâții P. C.
R. și C. Local al C. R. .
Lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale nu poate fi reținută de către instanță ca motiv de netemeinicie a acțiunii prin care salariații solicită
îndeplinirea obligației de plată a salariilor stabilite conform legii, astfel încât în
cauză nu pot avea relevanță prevederile din Legea bugetului de stat invocate în recursurile declarate de C. Local al O. Ș. M. și P. O. Ș. M.
.
Nealocarea până în prezent de la bugetul de stat, a fondurilor necesare achitării drepturilor de natură salarială solicitate de reclamanți nu poate determina sistarea plății acestor drepturi salariale, atâta timp cât ordonatorii principali de credite, în elaborarea bugetelor instituțiilor din subordine, au obligația de a respecta inclusiv dispozițiile legale care reglementează drepturile angajaților.
De altfel, acest aspect aparține etapei executării hotărârii, neputând fi opus dreptului de natură salarială al reclamanților care are caracter pur și simplu, nedepinzând de o atare pretinsă condiție suspensivă.
Prin urmare, motivele invocate de recurenți, nu pot avea eficiență în condițiile în care nealocarea până în prezent a fondurilor necesare plății nu înlătură obligația recurenților pârâți de a-și îndeplini propriile obligații în etapa executării hotărârii.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. | LOCAL S. | |
M., P. O. S. M., C. LOCAL R. și P. C. | R. | împotriva |
sentinței civile nr. 1663 din_ a T. ui M. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
D. G. | L. | D. | G. D. C. |
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ _
Jud.fond: H. D. M.
G. ,
C. M.
