Decizia civilă nr. 4506/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4506/R/2013
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -R. M.
JUDECĂTORI: C.
M.
S.
-C.
B.
GREFIER: G.
C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. LOCAL B. și I.
P. M. B. împotriva sentinței civile nr. 2003 din 28 august 2013, pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosar nr._, privind și pe reclamanta intimată U. J. A S. L. D. ÎNVĂȚĂMÂNT B. și pe pârâta intimată G. CU P. P. "C. CU P. "; B., având ca obiect drepturi bănești - Legea nr. 330/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului B. -Năsăud sub nr._, U. J. A S. L. D. ÎNVĂȚĂMÂNT B. -NĂSĂUD, în
numele și pentru reclamanta D. N., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții:
G. CU P. P. "C. CU P. "; B., C. LOCAL B. și I. P.
M. B., obligarea unității de învățământ pârâte la calcularea drepturilor salariale cuvenite reclamantei în conformitate cu prevederile Legii nr.330/2009, respectiv, cu luarea în considerare a salariilor de bază aferente lunii decembrie 2009, stabilite conform Legii nr.221/2008 - prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei; plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății; obligarea pârâtei G. cu P.
P. "C. cu P. "; B. la calcularea drepturilor salariale cuvenite reclamanților în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010, respectiv cu luarea în considerare a salariilor de bază aferente lunii octombrie 2010, stabilite conform Legii nr. 221/2008 și a Legii nr. 330/2009 - prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, și plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada 01 ianuarie 2011 - 13 mai 2011, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății; obligarea pârâților C. ui local B., P. municipiului B. la asigurarea finanțării pentru plata sumelor mai sus menționate.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că la 30 ianuarie 2008, Guvernul României a aprobat OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 82/_ .
Potrivit art. 1 alin (1) lit. (c) din OG nr. 15/2008, "pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 va fi: - 1 octombrie - 31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,00: 291,678 lei, respectiv o creștere cu încă 6%.
Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru această perioadă poate deveni 299.933 lei. în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv produsul intern brut, ținta de inflație, precum și nivelul productivității muncii".
O.G. 15/2008 a fost aprobată cu modificări prin Legea 221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru personalul didactic și didactic auxiliar, la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare. Legea a fost declarată constituțională de Curtea Constituțională a României, prin Decizia 1093/_ .
Ulterior intrării în vigoare a legii, a fost emisă O.U.G. nr. 136/2008 prin care se stabilea valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 299,933 lei, ordonanță declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1221/2008 a Curții Constituționale.
Anterior pronunțării Deciziei nr.1221/2008, Guvernul României a adoptat
O.U.G. 151/_ conform căreia, pe toată durata anului 2009 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 trebuia să fie de 299,933 lei,
Și aceste prevederi ale O.U.G. 151/_ au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 842/2009. Prin O.U.G. 1/_ s-a modificat din nou O.G. 15/2008 aprobată prin Legea 221/2008, însă și prevederile acesteia au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 989/_ .
S-a mai arătat că încercările de blocare a dispozițiilor cuprinse în Legea 221/2008 au continuat prin emiterea O.U.G. 31/2009 și O.U.G. 41/2009, prin care se modificau prevederile art. 1(1) din O.G. 15/2008, însă art. 1(1) a fost introdus în O.G. 15/2008 prin art. I pct. 3 din O.U.G. 151/2008 ce a fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 842/2009 și Decizia nr. 989/_ .
Reclamanții mai arată că prevederile O.U.G.31/2009 și O.U.G.41/2009, ca norme modificatoare ce prelungeau perioada de aplicare a unor dispoziții neconstituționale din actul modificat nu puteau produce efecte după declararea neconstituționalității actului modificat.
Se consider astfel că, în măsura în care toate dispozițiile care blocau aplicarea prevederilor Legii 221/2008 și-au încetat efectele, rezultă că în luna decembrie 2009, dispozițiile Legii 221/2008 majorarea a coeficientul de multiplicare 1,000 la valoarea de referință de 400,00 lei erau în vigoare, iar pârâții aveau obligația imperativă de a proceda la calcularea salariilor utilizând această valoare a coeficientului de multiplicare 1,000.
Se mai invocă faptul că, potrivit Legii-cadru 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, salarizarea membrilor de sindicat trebuia să se mențină și ulterior datei de_, la nivelul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare în luna decembrie 2009, aceasta însemnând respectarea dispozițiilor art. 7 alin. 2, art. 12 alin. 3, art. 30 alin. 5 din Legea 330/2009.
Cu referire la data de 13 mai 2011 până la care se solicită acordarea drepturilor bănești, s-a susținut că, la data de_, a fost publicată în Monitorul Oficial Legea 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, care a intrat în vigoare la data de_ .
În drept, s-au invocat prevederile art. 3 alin. 1 Ut. c, art. 7 alin. 2, art. 12 alin. 3 și art. 30 alin. 5 din Legea 330/2009, Legea 221/2008, O.G. 15/2008, art. 28 din Legea 62/2011, art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii.
Pârâții C. local B. și Primarul municipiului B.
, prin întâmpinarea depusă la dosar, s-au opus admiterii acțiunii, cu motivarea că litigiul izvorăște dintr-un raport de muncă în care aceștia nu sunt părți. Acțiunea este prematur introdusă față de pârâți, întrucât nu se poate admite obligarea la alocarea unor sume sau la plata efectivă înainte de calcularea și stabilirea acestora ca și creanțe. Orice cheltuieli trebuie să fie supuse aprobării prealabile și trebuie
indicată sursa veniturilor.
Excepțiile tardivității introducerii acțiunii și prematurității
au fost unite cu fondul cauzei la termenul de judecată din data de 11 iunie 2013.
Prin sentința civilă nr.2003/F din_ pronunțată de Tribunalul B. - Năsăud,
s-a respins ca neîntemeiată excepția tardivității introducerii acțiunii invocată de pârâta G. cu P. P. "C. cu P. "; B. și excepția prematurității invocată de pârâții Primarul municipiului B. și C. local B.
.
S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta U. J. a S.
L. din Învățământ, în numele și pentru membrul de sindicat D. N., împotriva pârâților: G. cu P. P. "C. cu P. "; B., Primarul municipiului B., C. local al municipiului B., și în consecință, a fost obligată pârâta G. cu P. P. "C. cu P. "; B. să calculeze drepturile salariale cuvenite reclamantei potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit conform Legii nr. 221/2008 și să plătească acesteia diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pe perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, actualizată cu rata inflației începând cu data de 1 ianuarie 2010 și până la data efectivă a plății;
Pârâta G. cu P. P. "C. cu P. "; B. a fost obligată să calculeze drepturile salariale cuvenite reclamantei potrivit Legii nr. 285/2010 în raport de salariul de bază din luna octombrie 2010 stabilit conform Legii-cadru nr.330/2009 în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit potrivit Legii nr.221/2008 și să plătească acesteia diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pe perioada 1 ianuarie 2011 - 13 mai 2011, actualizată cu rata inflației începând cu data de 1 ianuarie 2011 și până la data efectivă a plății;
Pârâții C. local al municipiului B. și Primarul municipiului B. au fost obligați să aprobe, respectiv să aloce pârâtei G. cu P. P. "C. cu P. "; B. diferențele salariale dintre sumele cuvenite și cele încasate de reclamantă în perioadele 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, respectiv 1
ianuarie 2011 - 13 mai 2011.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția invocată nu este întemeiată, întrucât art. 34 din Legea-cadru nr. 330/2009 nu prevede expres că procedura de contestare la ordonatorul de credite și apoi la instanța de contencios administrativ constituie o procedură prealabilă ce trebuie urmată obligatoriu anterior sesizării instanței de drept comun, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 109 C. proc. civilă.
Prima instanță a mai reținut că excepția prematurității invocată de pârâți nu este întemeiată, deoarece aceasta poate fi invocată numai atunci când dreptul dedus judecății este afectat de termen sau condiție suspensivă și înainte de împlinirea termenului sau condiției, este introdusă acțiunea.
Or, dreptul la calculul și plata salariului raportat la salariul avut în luna august 2009 stabilit în baza Legii nr. 221/2008, s-a născut la data de 1 ianuarie 2010, la momentul intrării în vigoare a Legii-cadru nr.330/2009, astfel încât reclamanta este titulara unui drept de creanță actual.
În privința sursei finanțării, tribunalul a reținut că, fiind vorba de cheltuieli de personal, ele se asigură în principal de la bugetul de stat prin bugetul unității administrativ-teritoriale, conform Legii nr.1/2011.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-au reținut următoarele:
În perioada 1 ianuarie 2010
- 13 mai 2011 reclamanta a fost angajata unității școlare pârâte, pe postul de profesor, făcând parte din categoria personalului didactic prevăzută de Legea nr. 221/2008, așa cum rezultă din cuprinsul adeverinței nr. 1397/_ depusă la dosar.
Prin decizia nr. 3/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, s-a reținut că urmare a deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv
încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Conform acestui act normativ, începând cu 1 octombrie 2008 salariile cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, a personalului cu funcții didactice auxiliare din învățământ au cunoscut o creștere semnificativă, urmare a majorării valorii coeficientului de multiplicare.
Astfel, pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ valoarea coeficientului de multiplicare pe perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 a crescut la valoarea de 400 lei față de 291,678 lei, creșterea fiind de 37%, așa cum rezultă din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 136/2008.
Ca atare, prin decizia în interesul legii s-a reținut că la data de 31 decembrie 2009 salariul cuvenit personalului din învățământ - didactic și didactic auxiliar - era cel calculat în baza prevederilor Legii nr. 221/2008.
La data de 1 ianuarie 2010, a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Prin art. 30 alin. 5 din Legea-cadru nr. 330/2009 s-a instituit principiul păstrării în plată a drepturilor avute la data de 31 decembrie 2009.
În acest sens, prin alin. 5 lit. a din art. 30 din actul normativ menționat s-a stabilit că noul salariu de bază va fi cel corespunzător funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta potrivit anexelor la Legea-cadru nr. 330/2009.
Prin decizia în interesul legii nr. 11/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de
31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un
salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
În acest context s-a reținut de către prima instanță că noul salariu de bază pentru anul 2010 trebuie calculat pornind de la preluarea celui care corespundea funcției deținute potrivit grilei de salarizare valabile în luna decembrie 2009 și care trebuia plătit personalului didactic din învățământ, în raport cu valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000.
Conform art. 3307alin. 4 din Codul de procedură civilă, deciziile în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanță, care trebuie să respecte
interpretarea dată de instanța supremă problemelor de drept asupra cărora este chemată să decidă.
De la acest salariu, calculat conform Legii nr. 221/2008, trebuia să pornească unitatea de învățământ la momentul realizării noii încadrări în baza Legii-cadru nr. 330/2009, ceea ce nu s-a realizat așa cum a atestat unitatea de învățământ în cuprinsul adeverinței nr. 657/_ depusă la dosar.
Prin urmare, în privința reclamanților s-a comis o greșeală de încadrare în temeiul noii legi, întrucât nu s-a ținut seama de salariul cuvenit în baza Legii nr. 221/2008.
Urmare a încadrării eronate, salariul de care au beneficiat reclamanții începând cu data de 1 ianuarie 2010 a fost mai mic decât cel efectiv cuvenit, calculat pornind de la valoarea salariului din 31 decembrie 2009, stabilit conform Legii nr. 221/2008.
S-a mai reținut că stabilirea drepturilor salariale ale personalului din învățământ prin raportarea la o valoare de referință redusă, în contextul în care demersurile legislative anterioare de reducere a acestei valori de referință au fost apreciate ca fiind contrare Constituției României prin decizii ale Curții Constituționale, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de recurs în interesul legii nr. 3/2011, a adoptat o modalitate de interpretare și aplicare unitară a prevederilor legale, reprezintă o ingerință a autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului, care nu păstrează un echilibru just între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al articolului 1 din Protocolul nr. 1.
Salariul obținut la 31 decembrie 2009, de la care trebuia să se pornească la 1 ianuarie 2010, s-a menținut și în anul 2011, când a intrat în vigoare Legea nr. 284/2010, care reglementează salarizarea personalului din învățământ, aplicabilă potrivit art. 46 începând din 1 ianuarie 2011.
Prin Legea nr.285/2010 s-a prevăzut majorarea cu 15% a cuantumului salariilor acordate pentru luna octombrie 2010, începând cu 1 ianuarie 2011.
În cazul reclamanților, majorarea trebuia să pornească de la nivelul salariului aferent lunii octombrie 2010, calculat în baza reîncadrării operate prin Legea-cadru nr. 330/2009 pornind de la salariul cuvenit la 31 decembrie 2009, calculat conform prevederilor Legii nr. 221/2008, ceea ce nu s-a realizat așa cum a atestat unitatea de învățământ în cuprinsul adeverinței nr. 657/_ depusă la dosar.
La data de 13 mai 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011, privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, aplicabilă numai de la momentul intrării sale în vigoare și nu pentru trecut, conform art. 1 al legii, act normativ ce prevede o altă reîncadrare a personalului și un alt mod de calcul al salariului.
În concluzie, având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Înaltei Curți de C. și Justiție nr. 3/2011 și nr. 11/2012, pronunțate în recurs în interesul legii, s-a reținut că, în perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, respectiv 1 ianuarie 2011 - 13 mai 2011, în care reclamanții au fost angajați ai unității de învățământ chemată în judecată, aceștia trebuiau să beneficieze din partea angajatorului de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Sumele datorate au suportat riscul devalorizării, astfel că debitorul obligației de plată a fost ținut la repararea în totalitate a prejudiciului, motiv pentru care s-a impus obligarea debitorului la plata actualizată cu indicele inflației a sumelor cuvenite, începând cu data de la care se datorează dreptul și până la data plății efective.
S-a mai constatat că, în ceea ce privește calculul drepturilor ca diferență dintre sumele efectiv acordate și cele cuvenite, trebuie să se aibă în vedere și dispozițiile Legii nr. 118/2010, aplicabilă din 3 iulie 2010, care prevăd diminuarea cuantumului brut al salariilor cu 25%.
În baza considerentelor reținute, a textelor legale și a deciziilor în interesul legii invocate, tribunalul a respins ca neîntemeiate excepțiile invocate și a admis acțiunea civilă formulată împotriva unității de învățământ.
Potrivit art. 104 alin. 2 lit. a din capitolul VIII din Legea nr. 1/2011 a educației naționale intitulat "Finanțarea și baza materială a învățământului preuniversitar";, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Totodată, conform art. 1 alin. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010, finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată.
Consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică, așa cum rezultă din dispozițiile art. 4 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1618/2009.
Potrivit art. 36 alin. 4 lit. ";a"; și alin. 6 lit. ";a"; pct. 1 din Legea nr. 215/2001, republicată, consiliul local aprobă bugetul local, la propunerea primarului, primarul fiind ordonator principal de credite, conform art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001.
C. local este așadar entitatea căruia unitatea de învățământ îi înaintează proiectul de buget întocmit, cu identificarea tuturor categoriilor de
venituri și cheltuieli, finanțate din bugetul local, însoțit de notele de fundamentare, calitate în care aprobă prin hotărâre proiectul de buget.
În consecință, în baza dispozițiilor legale menționate, tribunalul a admis și acțiunea formulată împotriva pârâților C. local al municipiului B. și Primarul municipiului B. .
În baza art.55 alin. 2 din Legea nr.304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții: C. LOCAL AL M.
și PRIMARUL M. B.
, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Recurenții arată că principala critică pe care o aduc sentinței este legată de sintagma "obligă pârâții să aloce fondurile necesare plătii..." .
Pentru a stabili această soluție, tribunalul a reținut, în mod corect, că potrivit art. 167 din Legea 84/1995, modificată și art. 1 alin 3 din HG nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010, finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporurile indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată.
De asemenea, au fost avute în vedere dispozițiile art. 104 din Legea nr. 1/2011, care prevăd că finanțarea de bază a învățământului preuniversitar de stat se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Pornind de la ceea ce a reținut instanța în considerentele sentinței, cum că Ministerul Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, fără a avea însă atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia, recurenții apreciază că și aceștia se află în aceeași situație, evident cu respectarea atribuțiilor și competențelor lor specifice prevăzute de lege. În acest sens se consideră a fi relevante prevederile Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.
Se arată că, din felul în care este formulată obligația ce le revine, prin dispozitivul sentinței, reiese că ar trebui să aibă o conduită contrară prevederilor legale cuprinse în Legea nr. 273/2006 care stabilește principiile, cadrul general și procedurile privind formarea, administrarea, angajarea și utilizarea fondurilor publice locale, precum și responsabilitățile autorităților administrației publice locale și ale instituțiilor publice implicate în domeniul finanțelor publice locale.
Astfel, se susține că, pentru a se conforma sentinței instanței de fond, ar trebui ca această alocare de fonduri necesare plății sumelor de bani către reclamant/reclamantă să ia forma unui angajament bugetar - care în sensul art. 2, pct. 2 din Legea nr. 273/2006 este " actul prin care o autoritate publică competentă, potrivit legii, afectează fonduri publice unei anumite destinații, în limita creditelor bugetare aprobate";
De asemenea, recurenții fac trimitere la definiția bugetului local, ca fiind:
"documentul prin care sunt prevăzute și aprobate în fiecare an veniturile și cheltuielile unităților administrativ-teritoriale", și a cheltuielilor bugetare "sumele aprobate în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2), în limitele și potrivit destinațiilor stabilite prin bugetele respective ";
În sensul Legii nr. 273/2006, conform art.2, pct. 59, prin "sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";, se înțeleg "sumele defalcate pentru echilibrarea bugetelor locale și sumele defalcate cu destinație specială, alocate pentru finanțarea unor servicii publice descentralizate sau a unor noi cheltuieli publice;"
Se mai invocă disp.art.4 alin.2, 3, art.12,13,14 alin.2-5, art.22, 37-39 din același act normativ.
Prin trimiterea la aceste prevederi legale, recurenții evidențiază faptul că orice alocare de resurse financiare, pentru orice fel de cheltuieli, trebuie să fie, pe
de o parte, supusă aprobării, în prealabil, și, pe de altă parte, trebuie să se indice și să se asigure și sursa de venituri pentru acoperirea acesteia.
Se mai subliniază că există o foarte strânsă corelare și dependență a demersurilor făcute în cadrul procesului bugetar de către autoritățile locale, cu cele de la Ministerul Finanțelor Publice, prin direcțiile generale ale finanțelor publice.
Pentru că instanța a făcut trimitere la prevederile OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, pentru a arăta că ordonatorii principali de credite au obligația de diligentă de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, recurenții arătă că aceste demersuri se pot concretiza prin virări de credite bugetare și, pentru că sumele de bani ce fac obiectul prezentului litigiu reprezintă, în esența lor, cheltuieli de personal, trebuie aplicate disp.art.49 alin.3 din Legea nr.273/2006, ce prevăd că: " Cheltuielile de personal aprobate nu pot fi majorate prin virări de credite bugetare…";.
Recurenții solicită astfel admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive invocate în cauză, neavând capacitatea de a aloca fonduri bănești necesare plății sumelor restante datorate reclamantului, sumele cu această destinație fiind alocate de la bugetul de stat.
În drept, se invocă disp.art.304, pct.9, 3041și 312 din codul de procedură civilă și ale Legii nr. 84/1995.
Intimata U. J. a S. L. din Învățământ a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul formulat de pârâții: PRIMARUL M. B. și C. LOCAL AL M. B., prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat,
pentru următoarele considerente:
Potrivit disp.art.36 alin.2 lit.d) din Legea nr.215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform disp.art.63 alin.4
lit.a) din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
În mod corect prima instanță a reținut că salariata reclamantă este îndreptățită, începând cu data de 1 ianuarie 2010 și până la 1 iulie 2010, la plata diferențelor salariale cuvenite, potrivit dispozițiilor Legii nr. 221/2008 și a Legii nr.330/2009, drepturi de care aceasta a fost lipsită în mod nejustificat.
Curtea reține astfel că aceste dispoziții legale trebuiau să fie avute în vedere de către consiliile locale în fundamentarea deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului.
În acest sens, potrivit disp.art.33 din H.G. nr.2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M. ui Educației și Cercetării și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Conform lit.c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, având următoarea componență:
un viceprimar - președinte;
șeful compartimentului de finanțare și administrare a învățământului din cadrul consiliului local;
unul-doi contabili ai unităților de învățământ din localitate;
unul-doi directori ai unităților de învățământ;
reprezentanții organizațiilor sindicale desemnați de sindicatele județene.
Pe baza propunerilor comisiei locale de finanțare, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului București aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor.
Se mai reține că, potrivit art.4 alin.1 din H.G. nr.1618/2009, consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică.
Potrivit art.104 al.2 din Legea nr.1/2011, finanțarea de baza se asigura din bugetul de stat, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adaugată si din alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru cheltuieli cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora.
Alin.5 al aceluiași articol prevede că finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Școlar al M. București.
Potrivit art.5 din H.G.nr.1274/2011:
(1) Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale răspund de repartizarea sumelor pe unități de învățământ, pe baza numărului de elevi/preșcolari și a standardelor de cost prevăzute în anexele nr. 2 și 5, și le supun aprobării autorităților deliberative.
Plata cheltuielilor cu salariile stabilite conform legii și a contribuțiilor aferente acestora se face pe baza statelor de plată ale unităților de învățământ verificate și validate de către inspectoratele școlare județene, respectiv de inspectoratul școlar al municipiului București, potrivit precizărilor aprobate prin ordin comun al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului, al ministrului administrației și internelor și al ministrului finanțelor publice.
În cazuri excepționale, inclusiv cele prevăzute la art. 4 alin. (6), atunci când sumele calculate nu asigură plata drepturilor salariale prevăzute la art. 1 alin. (2) sau nu asigură plata cheltuielilor prevăzute la art. 1 alin. (4) la unele unități de învățământ cu personalitate juridică, în cadrul sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată, aprobate județului/municipiului București prin legea bugetului de stat pe anul 2012, direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare, pot efectua redistribuiri ale sumelor repartizate pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București cu această destinație.
În situația prevăzută la alin. (4) redistribuirea sumelor între unități de învățământ cu personalitate juridică din cadrul aceleiași unități administrativ- teritoriale se aprobă de consiliul local, la propunerea primarului, cu avizul conform al inspectoratului școlar.
Redistribuirea sumelor între unități de învățământ cu personalitate juridică, potrivit prevederilor alin. (4) și (5), conduce implicit la modificarea bugetelor inițiale aprobate, calculate pe baza standardelor de cost.
Aprobarea redistribuirii sumelor pentru cheltuielile prevăzute la art. 1 alin. (2) si (4) în cadrul unității de învățământ care solicită suplimentarea sumelor alocate se va face după verificarea de către inspectoratul școlar a modului de angajare și utilizare a cheltuielilor alocate pe baza standardelor de cost, care fac parte din finanțarea de baza.
Având în vedere aceste dispoziții legale, se reține că recurenților le reveneau atribuții legale însemnate în ceea ce privește fundamentarea fondurilor necesare și asigurarea finanțării unităților de învățământ, necesare plății tuturor drepturilor bănești cuvenite personalului din învățământ, cu respectarea legilor și a prevederilor contractuale în vigoare la data scadenței acestora.
D. acest motiv se reține că aplicarea prevederilor Legii nr.273/2006 privind finanțele publice locale trebuie analizată în strânsă corelație cu acest atribuții ce le revin recurenților, care nu au probat în cauză că ar fi solicitat aprobarea unor fonduri bugetare pentru aplicarea întocmai a dispozițiilor legale în vigoare privind salarizarea reclamantei.
Pentru toate aceste motive, nu se poate reține că, deși Statul a prevăzut imperativ prin lege plata acestor drepturi salariale din fonduri bugetare, ulterior, în cursul aplicării acestor prevederi legale, acordarea efectivă a acestor drepturi a rămas doar o problemă pe care trebuie să și-o pună și să o rezolve unitățile școlare, întrucât dispozițiile legale pe care își întemeiază acțiunea reclamanta nu prevăd acordarea drepturilor din venituri proprii, cu atât mai mult cu cât marea majoritate a școlilor nici nu realizează asemenea venituri.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art. 312 alin.1 Cod.proc.civ.,
urmează să se respingă recursul formulat de pârâții: PRIMARUL M. B. și
LOCAL AL M. B.
și să se mențină sentința civilă pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții: C. LOCAL AL M.
B. și PRIMARUL M. B. împotriva sentinței civile nr.2003/F din_ a Tribunalului B. -Năsăud pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
I. -R.
M.
C.
M.
S.
-C. B.
GREFIER
G. C.
Red.: C.M.;
Tehnored.: C.M./V.R.;
2 ex./_ ;
Jud.fond: Tribunalului B. -Năsăud: G. C. F. .
