Sentința civilă nr. 15001/2013. Conflict de muncă

Cod operator de date cu caracter personal 3184

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 15001/2013

Ședința publică de la 07 Noiembrie 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE E. B.

Asistent judiciar I. R. Asistent judiciar A. Ș. Grefier O. -R. L.

S-a luat spre examinare acțiunea formulată de reclamantul L. M. N. în contradictoriu cu pârâta SC E. T. SS, având ca obiect conflict de muncă.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul personal și asistat de avocat Țuțu Octavian G., pentru pârâtă se prezintă avocat M. R. Lăpușan, iar martorii B. C. și B. V. D. se prezintă personal.

P. edura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care instanța procedează al audierea martorilor B. C. și B. V. D., a căror declarații se află consemnate la dosarul cauzei, filele 74-75.

Reprezentantul reclamantului depune la dosar și comunică cu reprezentantul pârâtei, note de ședință, precum și un set de acte în probațiune.

Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat și probe de administrat, împrejurare față de care instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri pe fond.

Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată în scris, iar pe cale de consecință obligarea pârâtei la plata sumei de 300 EURO, reprezentând contravaloarea supraconsumului de motorină achitat de către reclamant, cu cheltuieli de judecată. Pe scurt, reprezentantul reclamantului arată că pârâta nu a depus la dosar nicio dovadă a prejudiciului patrimonial reținut în sarcina reclamantului, mai mult, regulamentul de ordine interioară nu a fost adus la cunoștința angajatului, așadar, prevederile ROI nu produc efecte față de reclamant având în vedere dispozițiile art. 243 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, iar cel depus la dosarul cauzei este evident că încalcă dispozițiile art. 242 Codul Muncii, întrucât acesta nu cuprinde criteriile și procedurile de evaluare profesională a salariaților și nici nu reglementează procedura de cercetare disciplinară. De asemenea, în cuprinsul ROI nu este stipulat faptul că depăsirea consumului normat de combustibil constituie abatere disciplinară, iar referitor de modalitatea de calcul a consumului de combustibil

depusă la dosarul cauzei, pârâta nu are în vedere prevederile art. 11 lit. c din fișa postului ,,consumul de carburant este normat în funcție de fiecare mașină";, deși invocă aceste prevederi în cuprinsul întâmpinării, așadar, pârâta face abstracție de numărul impresionant de Km a vehiculului și de starea tehnică a acestuia.

Reprezentantul pârâtei solicită respingerea acțiunii reclamantului pentru motivele expuse pe larg prin întâmpinare, cu cheltuieli de judecată pe cale separată, dacă va fi cazul, apreciind că pârâta nu și-a încălcat obligațiile contractuale, având în vedere că în fișa postului este menționat consumul normat de motorină, iar în ceea ce privește starea tehnică a vehiculului pe care îl conducea reclamantul, era avizată atât la plecare cât și la revenirea din cursă, nefiind vorba de nici o reținere din salariu pentru plata supraconsumului de motorină, s-a făcut o plată pentru încălcarea unor dispoziții contractuale.

Instanța reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA

Retine că prin acțiunea înregistrată la instanță în data de_, reclamantul L. M. N. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. E. T. SEVICE S.R.L.., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să o oblige pe aceasta din urmă să-i achite suma totală de 1357,3 lei reținută în mod nejustificat, sumă actualizată cu dobânda legală în cuantum de 24,93 lei.

In motivarea acțiunii reclamantul arată că a fost angajatul pârâtei de la data de_ și până la data de_ când i s-a desfăcut contractul individual de muncă în urma demisiei reclamantului.

Se arată că la data de_ i-a solicitat suma de 100 euro cu titlu de supraconsum de motorină, pentru cursa efectuată pe traseul România - Marea Britanie și retur, sumă pe care a plătit-o.

Mai arată că la data de_ a fost nevoit să plătească suma de 200 euro, aferentă unui traseu pe relația România -Italia- Marea Britanie și retur. Pentru sumele plătite i s-au eliberat chitanțe, dar pârâta nu i-a prezentat dovada depășirii consumului de motorină și că aceasta nu a luat în seamă, la calculul consumului, uzura și defecțiunile autotractorului.

La data de_ reclamantul a notificat pârâta să-i restituie suma de 300 euro reținută nelegal, dar acesta nu a răspuns la notificare.

Acțiunea este motivată în drept pe dispozițiile art. 112 Cod procedură civilă, art. 1341 cod civil art. 11, art. 231, art. 253, art. 254, art. 266,art. 268 și art. 269 din Codul muncii.

Pârâta legal citată a formulat întâmpinare (f.27,28) prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea întâmpinării aceasta arată că în calitate de angajator nu a săvârșit nici o faptă ilicită care să fi cauzat reclamantului un prejudiciu, sumele solicitate fiind niște plăți voluntare efectuate de reclamant în temeiul art. 11 lit. C din fișa postului acestuia.

În drept sunt invocate prevederile art. 115 și art. 274 Cod procedură civilă și art. 253 și 254 din Codul muncii.

Examinând actele și lucrările dosarului instanța retine în fapt următoarele:

Reclamantul a fost salariatul pârâtei, la dosar fiind depusă copia contractului individual de muncă al acestuia (f.29-31) și fișa postului reclamantului (f.32-38). Conform copiei fișei postului de șofer autocamion, semnată de către reclamant, se prevede că consumul de carburant este normat în funcție de fiecare mașină. În condiții de iarnă (temperaturi sub 0 grade Celsius) se iau în considerare pentru decontare o marjă de maxim 21-24 litri la sirocou (f. 36).

Așa cum rezultă din Regulamentul de Ordine Interioară al pârâtei,art.19, pct.i (f.43-49), conducătorul auto trebuie să se încadreze în norma de consum de motorină (24 l/100 km la gol + 0,4l% la100km/tona marfă transportată).

Trebuie reținut că în litigiile de muncă, potrivit art. 272 din Codul muncii, sarcina probei revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.

Potrivit prevederilor art. 254 (1) din Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor. (2) Salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului. (3) În situația în care angajatorul constată că salariatul său a provocat o pagubă din vina și în legătură cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o notă de constatare și evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul părților, într-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicării.

Răspunderea patrimonială este o răspundere personală sau individuală. Pentru a interveni această formă a răspunderii se cer întrunite cumulativ, conform art. 254 alin.1 din Codul muncii, următoarele condiții: calitatea de salariat al angajatorului păgubit a celui ce a produs paguba, fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat în patrimoniul angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția (culpa) salariatului.

Sarcina dovedirii vinovăției revine angajatorului în marea majoritate a cazurilor, de la această regulă existând câteva excepții cărora li se aplică prezumția de vinovăție.

Stabilirea vinovăției implică o comparație cu modul în care persoana în cauză trebuie să acționeze pentru a răspunde cerințelor legii și a celor derivând din contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă sau Regulamentul de ordine interioară. Ea trebuie stabilită în mod concret de la caz la caz, cu luarea în considerare a tuturor împrejurărilor în care s-a produs faptul dăunător.

În primul rând instanța reține că prevederile art. 19 pct. i din Regulamentul de Ordine Interioară al pârâtei, referitoare la consumul de motorină, nu sunt în acord total cu ansamblul condițiilor de transport, astfel că nu acoperă integral condițiile care duc la supraconsumul de combustibil.

Instanța constată că nu sunt luate în calcul uzura motoarelor și starea tehnică reală a acestora, elemente tehnice care în unele situații meteo și starea infrastructurii conduc la supraconsumuri de combustibil. Numai în acest fel se

pot explica supraconsumuri de combustibil la mai mulți angajați și la mai multe autocamioane.

În al doilea rând, se reține că pârâta nu a dovedit că pagubele materiale produse acesteia au fost din vina și în legătură cu munca reclamantului, astfel încât nu poate fi angajată răspunderea acestuia. Pârâta trebuia să dovedească concret prin ce acte sau fapte reclamantul a influențat supraconsumul de combustibil, având în vedere că au existat curse în care acesta s-a încadrat în consumul normat, făcând economii importante la consum (f. 50,51).

Mai mult chiar, la pct. 9 din același script se arată că la cursa spre Italia din perioada_ -_, mergând un alt șofer cu camionul reclamantului, fără a i se face nici o reparație, acesta a avut un supraconsum de motorină de 55 l, cu mult mai mare decât cel imputat reclamantului la o cursă asemănătoare ( pct. 2).

Din declarațiile de martor luate în cauză rezultă că pârâta nu luat toate măsurile în a asigura în mod corespunzător condițiile tehnice ale autocamioanelor,în funcție de traseele stabilite și de condițiile în care acestea urmau să ruleze.

Aceștia au susținut că autovehiculele erau într-o stare avansată de uzură, reviziile după cursă și înainte de cursă erau necorespunzătoare, erau alimentate cu combustibil slab calitativ, iar filtrele de motorină nu erau schimbate când era nevoie(f.74-75).

Din coroborarea probelor de la dosarul cauzei, instanța constată că nu se poate reține nici o culpă a reclamantului în depășirea consumului de combustibil, astfel încât nu poate fi angajată răspunderea patrimonială a acestuia, supraconsumul de combustibil datorându-se doar condițiilor de drum și stării tehnice precare a autovehiculului pe care acesta îl conducea.

Cu privire la plățile efectuate de reclamant către angajator, instanța reține că potrivit prevederilor art. 254 (3) din Codul muncii, reclamantul nu a fost de acord cu recuperarea contravalorii "prejudiciului"; prin acordul părților, astfel că acestea nu constituie titlu executoriu pentru pârâtă, sumele achitate constituind plăți nedatorate, în acest caz titlul executoriu fiind doar hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă.

Față de cele ce preced instanța, în temeiul art. 254 din Codul muncii, urmează să admită acțiunea reclamantului și pe cale de consecință, va obliga pârâta să plătească acestuia suma de 1357,3 lei, reprezentând plată nedatorată cu titlu de supraconsum de motorină și a dobânzii legale la suma solicitată în cuantum de 24,93 lei.

Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanța o va obliga pe pârâtă să-i achite reclamantului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, așa cum rezultă din copia chitanței depuse la fila 24.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea formulată de reclamantul L. M. N. cu domiciliul procesual ales la sediul cabinetului de avocatură "Tutu Octavian - G. "; din mun. C. -N., str. P. de F. nr. 48, ap. 26, jud. C. în contradictoriu cu pârâta S.C. E. T. SSR.L. cu sediul în mun. C. -N., str. I. R. P. nr. 32, jud. C. și în consecință:

Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1357,3 lei, reprezentând plată nedatorată cu titlu de supraconsum de motorină și a dobânzii legale la suma solicitată în cuantum de 24,93 lei.

Obligă pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată constând în onorariul avocațial în cuantum de 1000 lei.

Definitivă și executorie de drept.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .

Președinte,

E. B.

Asistent judiciar,

I. R.

Asistent judiciar,

A. Ș.

Grefier,

O. -R. L.

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Sentința civilă nr. 15001/2013. Conflict de muncă