Sentința civilă nr. 1931/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1931/2013
Ședința publică din data de 06 februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. M. I.
ASISTENT JUDICIAR: I. R. ASISTENT JUDICIAR: A. Ș. GREFIER: R. B. M.
Pe rol judecarea cauzei de litigii de muncă având ca obiect drepturi bănești formulată de reclamanții DS și H. M., în contradictoriu cu pârâtele S. N. DE T. F. DE M. C. M. -SA și S.
N. DE T. F. DE M. C. M. -SA S. T. .
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință constatându-se că la data de_ prin serviciul de registratură al instanței reclamanții au depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Totodată se constată că mersul dezbaterilor și concluziile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de_, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de azi,_ .
INSTANȚA
Reține că prin acțiunea înregistrată sub nr._ la Tribunalul Cluj, reclamanții DS și H. M. au chemat în judecată pe pârâții S.
N. DE T. F. DE M. "C. M. ";-S.A. și S. N. DE T.
F. DE M. "C. M. ";-S.A - S. T. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să o oblige pe aceasta din urmă la plata către reclamanți a 6 salarii de bază brute cu titlu de salarii compensatorii, ca urmare a concedierii colective la inițiativa angajatorului, sume actualizate potrivit indicelui de inflație la data plății și cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții arată că, în conformitate cu prevederile art. 80 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi pentru anii 2008 - 2010, părțile au convenit ca la desfacerea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului, salariații să primească pe lângă celelalte drepturi la zi cuvenite pentru activitatea prestată, și o plată compensatorie în valoare de minim 6 salarii de bază brute negociate.
Aceștia mai arată că din moment ce aceste drepturi sunt prevăzute de Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, acesta produce efecte pentru toți salariații din ramura respectivă și este irelevant dacă reglementările au fost reluate sau nu în contractele colective la nivel inferior.
Așa fiind se pot prevala în mod direct de aceste prevederi, chiar dacă au beneficiat de măsuri compensatorii prevăzute de OG nr. 9/2010, în astfel de cazuri compensațiile trebuind a fi cumulate.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 80 al C.C.M. unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2007-2010, art. 65, 67 și art. 69 lit. b din Codul muncii, OG. nr. 9/2010.
Acțiunea este scutita de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art.
270 Codul muncii.
Parata, legal citată, a formulat întâmpinare (f.29-32) solicitând respingerea acțiunii reclamanților, arătând că în cauză s-au aplicat prevederile OG nr. 9/2010 și invocă excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune arătând că sunt aplicabile prevederile art. 268 alin. 1 lit. e din Codul muncii.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, reține că potrivit art. 268 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003 privind codul muncii, cererea în vederea soluționării unui conflict de muncă având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate se poate formula în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului material la acțiune.
În conformitate cu prevederile art. 229 din Legea nr. 53/2003 privind codul muncii, prin contractul colectiv de muncă se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Prin urmare, în situația în care contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, termenul de prescripție în care se poate solicita acordarea acestor drepturi de către angajat nu poate fi decât cel de 3 ani reglementat de art. 268 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003.
Instanța constată că nu pot fi primite apărările pârâtei în susținerea excepției prescripției invocate, în sensul aplicabilității tuturor clauzelor contractului colectiv de muncă a termenului de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. e din același act normativ, întrucât ar lipsi de obiect dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. 1 lit. a-d din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, instanța urmează să respingă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei
, instanța reține în fapt că reclamanții DS și H.
M. au fost angajații pârâtei în baza unor contracte individuale de muncă încheiate pe durată nedeterminată, până în luna martie 2010 când au fost disponibilizați ca urmare a unor măsuri de concediere colectivă, astfel cum reiese din deciziile de concediere nr. 4A_ /_ și nr. 4A_ /_ (f. 8-10, 20-22).
În drept, instanța reține că, potrivit art. 80 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul ramurii transporturi pe anii 2008 - 2010, înregistrat la M.M.F.E.Ș. sub nr. 722/03/_, la desfacerea contractului individual de muncă, din inițiativa angajatorului, salariații să primească pe lângă celelalte drepturi la zi cuvenite pentru activitatea prestată, și de o plată compensatorie în valoare de minim 6 salarii de bază brute negociate, iar, în conformitate cu alin. 2 lit. a al aceluiași articol, prevederile alin. 1
sunt aplicabile atunci când desfacerea contractului individual de muncă a intervenit ca urmare a unor motive ce nu țin de persoana salariatului.";
Potrivit dispozițiilor le art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996 (dispoziții în vigoare la data la care s-a născut dreptul pretins prin acțiune), clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de munca la acest nivel, astfel că se impune concluzia că acesta este aplicabil și în cazul societății pârâte.
Art. 243 alin. 1 și 2 din C. muncii prevede că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrăgând răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Având în vedere aceste dispoziții legale, instanța reține că art. 80 din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul ramurii transporturi pe anii 2008 - 2010 este aplicabil situației reclamanților din cauza de față și creează în sarcina pârâtelor obligația de a acorda acestora drepturile salariale constând în 6 salarii de bază brute cu titlu de salarii compensatorii.
Cât privește măsurile de protecție socială prevăzute de OG nr. 9/2010 și de care au beneficiat reclamanții, invocate de către pârâte ca fiind de natură a dovedi netemeinicia pretențiilor obiect al cauzei de față, instanța reține că această împrejurare nu este de natură să exonereze societatea pârâtă de a executa obligațiile impuse de contractul colectiv de muncă aplicabil.
Astfel, instanța reține că aceste susțineri ale pârâtelor sunt în contradicție cu prevederile art. 67 din Codul muncii, potrivit cărora salariații concediați pentru motive care nu țin de persoana lor beneficiază de măsuri active de combatere a șomajului și pot beneficia de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil";.
Ori, astfel cum reiese din acest ultim articol menționat, legiuitorul nu a exclus ca, o persoană aflată într-o situație precum cea a reclamanților de a fi concediați pentru motive care nu țin de persoana lor, să beneficieze atât de compensații legale, cât și de compensații prevăzute și acordate în temeiul unor contracte colective de muncă.
Prin urmare, deși reclamanții au beneficiat de măsurile de protecție socială prevăzute de OG nr. 9/2010, aceștia sunt îndreptățiți în baza textului legal menționat și la acordarea celor șase salarii compensatorii prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
Pentru aceste motive, tribunalul va admite acțiunea formulată de reclamanți și le va obliga pe pârâte să le achite acestora cele 6 salarii compensatorii prevăzute de art.80 alin.1 din Contractul colectiv de muncă aplicabil în perioada 2008-2010.
În temeiul art. 274 Cod proc. civ., fiind în culpă procesulă, instanța o va obliga pe pârâtă, la plata către reclamanți a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial probat în cauză cu chitanța nr. 22/_ (f. 45).
PENTRU AECSTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E :
Respinge excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune invocată de pârâta S. N. DE T. F. DE M. "C. M. ";-S.A..
Admite acțiunea formulată de reclamanții DS și H. M. ambii cu domiciliul procesual ales la cabinet Avocat Maxim A. M. din C. - Napoca, B-dul 21 D. 1989 nr. 62, ap. 8, jud. C., în contradictoriu cu pârâta pârâții pârâții S. N. DE T. F. DE M. "C. M. ";-
S.A. și S. N. DE T. F. DE M. "C. M. ";-S.A - S. T. ambele cu sediul procesual ales în C. napova, Piața A. I. nr. 17, jud. C. și în consecință:
Obligă pârâta la plata către reclamanți a celor 6 salarii de bază brute cu titlu de salarii compensatorii ca urmare a concedierii colective la inițiativa angajatorului, sume actualizate potrivit indicelui de inflație la data plății.
Obligă pârâta, la plata către reclamanți a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
A. M. I.
Asistent judiciar,
I. R.
Asistent judiciar,
A. Ș.
Grefier,
R. B. M.
Red./dact. IAM 5 ex. - _
