Sentința civilă nr. 261/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă

Dosar nr. _

ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA I CIVILĂ

4204

SENTINȚA CIVILĂ NR. 261

Ședința publică din _

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: H.

D.

M.

ASISTENȚI: O.

S.

JUDICIARI: D.

M.

L.

GREFIER: M.

R.

Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de reclamantul S. L. din Î. M., cu sediul în B. M., str. P., nr. 46, jud. Maramureș, în contradictoriu cu pârâții Ș. G. "D. I. L. "; G. cu sediul în G., nr. 112, jud. M., Școala Gimnazială O. cu sediul în O., nr. 365, jud.

M., C. Local Giulești și P. comunei G., ambii cu sediul în G.

, str. P., nr. 114, jud. M., C. Local O. și Primarul comunei O.

, ambii cu sediul în O., jud. M., având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă în reprezentarea

reclamantului S. L. din Î. M. - c.j. P. Florin Cos

min, lipsă

fiind pârâții Ș. G. "D. I. L. "; G., Școala Gimnazială O., C. Local G., P. comunei G., Consiliul Local O. și P. comunei O.

.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Reprezentantul reclamantului - c.j. P. Florin C. arată că nu mai are cereri de formulat și nici acte de depus.

Instanța constată lămurită cauza, închide dezbaterile și acordă cuvântul pe fond asupra cererii.

Reprezentantul reclamantului - c.j. P. Florin C. solicită admiterea cererii astfel cum a fost aceasta formulată în scris, fără cheltuieli de judecată.

Instanța, raportat la actele și lucrările dosarului, reține cauza în pro- nunțare.

T.

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată sub dosar nr._, la data de_ la Tribunalul Maramureș, reclamantul S. L. din Învățământ M. a chemat în judecată pârâții Ș. G. "D. I. Lazar"; G., Ș. G. O.

, C. Local G., P. comunei G., C. Local O. și P. comunei O. pentru a fi obligate unitățile de învățământ la calculul și plata

drepturilor salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/ 2008, pe trei ani anteriori introducerii acțiunii în instanță până la_, actualizate în funcție de indicele de inflație, până la data efectivă a plății, obligarea celorlalți pârâți la alocarea sumelor necesare.

În fapt, se arată că la 30 ianuarie 2008, Guvernul României a aprobat OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 perso- nalului din învățământ publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 82/_ .

Potrivit art. 1 alin (1) lit. (b) din OG nr. 15/2008, "coeficienții de multi- plicare prevăzuți pentru funcțiile didactice de predare cu gradul didactic II, de- finitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate și pentru funcțiile didactice auxiliare sunt majorați cu 10%, începând cu 1 ianua- rie 2008, față de nivelul din 31 decembrie 2007";, iar conform lit. (c) a aceluiași articol: "pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 va fi:

  • 1 ianuarie - 31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 259,593 lei;

  • 1 aprilie - 30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000:275,168 lei, respectiv o creștere de 6%;

  • 1 octombrie - 21 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multipli- care 1,00: 291,678 lei, respectiv o creștere cu încă 6%. Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru această perioadă poate deveni 299,933 lei, în con- dițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv produsul intern brut, ținta de inflație, precum și nivelul productivității muncii";.

În drept, s-au invocat prevederile art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul mun- cii, ale art. 67 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de mun- că, ale art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, ale art. unic din Legea nr. 221/2008, ale OG nr. 15/2008, ale Deciziei Curții Constituționale nr. 122/_

, ale Constituției României și ale Deciziilor Curții Constituționale cu nr. 1108/_, 842/_ și 898/_ .

În probațiune au fost depuse înscrisuri.

Pârâții Ș. G. "D. I. L. "; G., Ș. G. Oncești, C. Local G., P. comunei G., C. Local Oncești și P. comunei O.

, deși legal citați, nu și-au exprimat poziția procesuală în cauză.

Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul apreciază acțiunea ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:

Prin dispozițiile OG nr. 15/2008, privind creșterile salariale ale perso- nalului din învățământ pe anul 2008, art. 1 alin. 1 lit. b și c, se stabilea o evalu- are a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic au- xiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.

Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin Legea nr. 221/2008, principala modificare constând în majora-

rea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octom- brie - 31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru crește- rile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului di- dactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007.

Guvernul României, prin OUG nr. 136/2008, privind stabilirea unor mă- suri pentru salarizarea personalului din învățământ, pe anul 2008, modifică u- nele prevederi ale OG nr. 15/2008, așa cum a fost probată prin Legea nr. 221/ 2008, reducând majorările salariale stabilite de Parlament.

Acest act normativ însă a fost declarat neconstituțional de către Curtea Constituțională, prin decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, publicată în M.O. al României, partea I, nr. 804/2 decembrie 2008.

    1. stabilit atunci de către Curte că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, adoptată de Parlament încalcă articolul 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din Constituție.

      Totodată, s-a arătat că o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art. 115 alin. 6 coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin. 1 din Legea funda- mentală. În consecință, Curtea a constatat și încălcarea prevederilor constituți- onale ale art. 1 alin. 5, potrivit cărora "în România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie";.

      Ulterior, Guvernul emite OUG nr. 151/2008 din 10 noiembrie 2008, pu- blicată în Monitorul Oficial - partea I, nr. 759/11 noiembrie 2008, prin care du- pă ce în art. 1 pct. 1 modifică denumirea OG nr. 15/2008, prin art. I pct. 2 și 3, reduce în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul perso- nalul din învățământ în temeiul Legii nr. 221/2008 de aprobare a OG nr. 15/ 2008.

      Curtea Constituțională, prin decizia nr. 842/2 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial - Partea I, nr. 464/6 iulie 2009, constată neconstituționalita- tea art. I pct. 2 și 3 din OUG nr. 151/2008, invocând aceleași considerente avu- te în vedere și la analiza OUG nr. 136/2008.

      Prin decizia nr. 989/30 iunie 2009, a constatat încă odată neconstituțio- nalitatea dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din OUG 151/2008 concomitent cu cons- tatarea neconstituționalității art. 2 și 3 din OUG nr. 1/2009 privind unele mă- suri în domeniul salarizării în sectorul bugetar.

      De remarcat faptul că, atât prin dispozițiile art. 2 și 3 din OUG nr. 1/ 2009, cât și prin dispozițiile art. 2 și 3 din OUG nr. 31/2009 și dispozițiile art. 2 din OUG nr. 41/2009 se reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct. 2 și 3 din OUG nr. 151/2008, prevederi constatate ca neconstitu- ționale de către Curtea Constituțională.

      Cum modificările aduse OG nr. 15/2008, prin dispozițiile art. I pct. 2 și 3 din OUG nr. 151/2008 nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept, po- trivit art. 31 alin. 3, fraza a II-a din Legea nr. 47/1992 nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte.

      În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de Guvern

      OG nr. 15/2008, așa cum aceasta fusese aprobată prin Legea nr. 221/2008, tri- bunalul consideră că în prezent se aplică OG nr. 15/2008 privind creșterile sa- lariale ce se vor acorda în anul 2008 și 2009 personalului din învățământ în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008.

      A privi astfel lucrurile, înseamnă a respecta considerentele Curții Cons- tituționale și a pune în aplicare voința parlamentului cu privire la domeniul re- glementat, afirmarea principiului separației și echilibrului puterilor în stat, pre- cum și a principiului respectării Constituției, a supremației sale și a legilor ță- rii.

      Pe de altă parte, potrivit art. 169 alin. 1 din Codul muncii, angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale

      să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu materi- al sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de servi- ciu sau în legătură cu serviciul.

      Or, neplata salariului stabilit prin lege, potrivit art. 157 alin. 2 din Co- dul muncii, constituie o încălcare a contractului de muncă intervenit între anga- jator și salariat și care atrage răspunderea civilă contractuală a celui ce anga- jează.

      Întrucât în cauză se aplică principiile răspunderii civile contractuale, cel vinovat trebuie să asigure repararea integrală a prejudiciului produs, astfel încât atunci când e vorba de plata unei sume de bani, cuantumul prejudiciului se compune atât din această sumă cât și din corecția ei cu indicele de inflație.

      Procedând astfel, se dă satisfacție și respectării dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care prevede că, "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sa- le. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional";.

      În practica CEDO, s-a statuat că noțiunea de "bunuri";, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, cuprinde atât "bunuri actuale"; cât și valori patrimoniale, inclusiv, în anumite situații bine stabilite, creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficientă în dreptul intern și în virtutea că- rora reclamanta poate pretinde cel puțin o "speranță legitimă"; în exercitarea e- fectivă a dreptului său ( a se vedea Draon împotriva Franței (MC, nr. 1.513/03/ 65, CEDO 2005-IX).

      Or, reclamantul, fiind beneficiarul dispozițiilor OG nr. 15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, poate pretinde cel puțin o "spe- ranță legitimă"; cu privire la realizarea drepturilor aferente creșterilor salari- ale.

      De altfel, această "speranță legitimă"; a reclamantului își găsește justifi- carea și prin prisma deselor modificări legislative prin intervenția Guvernului, care prin ordonanțe succesive a căutat că contracareze măsurile legislative dis- puse de Parlament cu privire la creșterile salariale ale personalului din învăță- mânt.

      Mai mult decât atât, în speță, nu s-a dovedit că ingerința în dreptul re- clamantei cu privire la reglementarea drepturilor ei salariale s-a făcut cu res-

      pectarea limitărilor reglementate de art. 1 din Protocolul adițional la Conven- ție.

      Astfel, potrivit art. 1 din Protocol, privarea de un bun se poate face dacă aceasta este prevăzută de lege, adică de normele interne aplicabile și dacă este impusă de o cauză de utilitate publică.

      Pentru ca o ingerință să fie "legală"; aceasta trebuie, pe de o parte, să fie prevăzută de lege, asigurându-se astfel principiul supremației legii, principiu fundamental într-o societate democratică, iar, pe de altă parte, să păstreze un just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării dreptului la respectarea bunurilor reclamanților (cauza Viașu contra României, hot. din 9 decembrie 2008).

      Or, în cauză se constată că însăși Curtea Constituțională a considerat că normele emise de Guvern și care se constituie într-o ingerință în dreptul la un salariu mărit al reclamantei încalcă legea și că aceste norme nu fac altceva decât să contracareze unele măsuri de politică legislativă în domeniul salariză- rii personalului din învățământ adoptate de Parlament.

      Cât privește prejudiciul suferit de către reclamantă și care trebuie să fie acoperit de pârâți, în practica CEDO, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 41 din Convenție, aceasta a stabilit că reparația trebuie să fie echitabilă și să a- copere daunele materiale suferite ca urmare a ingerinței produse (vezi cauza Tarik împotriva României-hotărârea din 7 februarie 2008 și cauza Șerbănescu împotriva României).

      În conformitate cu această practică se impune ca reclamantei să i se res- tituie diferența drepturilor salariale de care aceasta ar fi trebuit să beneficieze potrivit dispozițiilor OG nr. 15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008.

      De altfel, prin decizia nr. 3/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat și a statuat că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale Ordonanțele de Urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/ 2008 și nr. 1/2009, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile sala- riale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile sala- riale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.

      Așa fiind, acțiunea este întemeiată, urmând a fi admisă potrivit dispoziti-

      vului.

      PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:

      ADMITE

      acțiunea civilă formulată de reclamantul S. L. din În- vățământ M.

      , cu sediul în B. M., str. Progresului, nr. 46, județul M., în contradictoriu cu pârâții:

      1. Ș. G. "D. I. L. "; G.

        , cu sediul în G., nr. 112, comuna G., județul M. ;

      2. Ș. G. O.

        , cu sediul în O., nr. 365, comuna O., județul M.

      3. C. Local G.

        , cu sediul în G., nr. 114, comuna Giulești, județul M. ;

      4. P. comunei G.

        , cu sediul în G., nr. 114, comuna Giulești, județul M. ;

      5. C. Local O.

        , cu sediul în O., comuna O., județul M.

        ;

      6. P. comunei O.

        , cu sediul în O., comuna O., județul M.

.

OBLIGĂ

pe pârâtele Ș. G. "D. I. L. "; G. și Școala G.

O. să calculeze și să plătească membrei de sindicat, cadru didactic T.

M. Anișoara, drepturile salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, pentru perioada _

-_, actualizate în funcție de indicele de inflație, până la data efectivă a plății.

OBLIGĂ

pe pârâții C. Local G., P. comunei Giulești, C. Local O. și P. comunei O. să asigure sumele necesare plății drepturilor bănești acordate.

Definitivă și executorie de drept

.

Cu recurs în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de azi_ .

PREȘEDINTE

ASISTENȚI JUDICIARI

GREFIER

H.

D. M.

O. S. D. M. L.

M.

R.

Red./Tehn. H.D.M.

9 ex./_

com. 7 ex./_

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Sentința civilă nr. 261/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă