Sentința civilă nr. 288/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 288/F/2013
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: B. I. S., judecător GREFIER: M. D.
cu participarea asistenților judiciari:
SA L. M. C. V.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii judecătorești privind acțiunea civilă formulată de reclamanta S. E. S., prin Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere din Învățământ B. - Năsăud, în contradictoriu cu pârâții L. cu P. S. B., C. Local B. și I. P.
M. B.
, având ca obiect drepturi bănești - Legea 221/2008.
Cauza s-a dezbătut în fond la data de 18 ianuarie 2013, iar încheierea de ședință de la acea dată face parte integrantă din prezenta hotărâre și când tribunalul, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești pentru data de 21 ianuarie 2013.
Deliberând constată,
TRIBUNALUL
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul/a S. E. S. prin Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere din Învățământ B. -Năsăud a chemat în judecată pe pârâții L. cu P. S. B. , C. Local municipiului B. și I. P. municipiului B., solicitând instanței să oblige pârâta angajator să calculeze și să plătească reclamantului/ei drepturile salariale restante rezultate prin aplicarea dispozițiilor Legii nr.221/2008 reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat potrivit Legii nr.221/2008 cu începere de la data de 1 octombrie 2008 și până la data plății efective, sume actualizate cu indicele de inflație.
A solicitat obligarea pârâților C. Local municipiului B. și I. P. municipiului B. să asigure finanțarea pentru plata sumelor solicitate.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul/a a fost/este angajat/ă al primului pârât și că potrivit Legii nr.221/2008, care a aprobat cu modificări OG nr.15/2008 privind creșterile salariale în favoarea personalului didactic, s-a prevăzut că pentru funcțiile didactice din învățământul preuniversitar valoarea coeficientului de multiplicare începând cu data de 01 octombrie 2008 este de 400.00 lei, care reprezintă și valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare. Așadar, prin adoptarea Legii nr.221/2008 salariul cuvenit a crescut semnificativ. S-a reliefat că ulterior au fost adoptate OUG nr.1/2009, OUG nr.31/2009 și OUG nr.41/2009 și că au fost emise deciziile Curții constituționale nr.842/2009, nr.984/2009 și nr.989/2009 prin care aceste acte normative au fost declarate neconstituționale și că singurul act ce poate sta la baza calculului drepturilor salariale este Legea nr.221/2008. Începând cu luna ianuarie 2010 potrivit Legii nr.330/2009 personalul aflat în funcție la_ își va păstra salariul avut în luna septembrie fără a fi afectat de măsurile de reducere, în același sens fiind și prevederile art.1 alin.4 și art.4 alin.1 din OUG nr.1/2010.
Dată fiind neplata la timp a sumelor datorate în baza Legii nr.221/2008, potrivit art.161 Codul muncii se impune actualizarea sumelor solicitate.
În ce privește asigurarea finanțării, s-a arătat că potrivit art.167 din Legea nr.84/1995 și art.1 din HG nr.1618/2009 finanțarea cheltuielilor de personal se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ din sumele defalcate din TVA, consiliul local este entitatea din bugetul căreia se asigură finanțarea, iar instituția primarului este ordonatorul de credite potrivit art.63 alin.4 din Legea nr.215/2001.
În drept, s-au invocat art.112 Cod procedură civilă,art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii, art.67, 79 și 80 din legea nr. 168/1999, art.28 din legea nr.62/2011, dispozițiile OG nr.15/2008 aprobată cu modificări prin legea nr.221/2008.
Acțiunea civilă formulată este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Pârâții C. Local al municipiului B. și Primarul municipiului B.
, legal citați, nu și-au delegat reprezentant în instanță, dar au formulat Întâmpinare (f.18-19), prin care invocă excepția lipsei calității procesuale pasive
a C. ui local al municipiului B. și a P. municipiului B., în ceea ce privește petitul de obligare la asigurarea finanțării sumelor necesare pentru plata unor drepturi salariale solicitate.
În motivare precizează că petenta are calitatea de cadru didactic angajat al unei instituții de învățământ preuniversitar din municipiul B., care, în virtutea calității de angajator are obligația de a stabili și de a asigura plata drepturilor salariale, prin directorul instituției, care este ordonator terțiar de credite, iar C. local al M. B., precum și Primarul municipiului B. nu justifică nici o calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu, având în vedere argumentele legale:
Potrivit art. 167 din Legea 84/1995, modificată și art. 1 alin 3 din HG nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010, finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporurile indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată. De asemenea, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 104 din Legea nr. 1/2011, care prevăd că finanțarea de bază a învățământului preuniversitar de stat se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Apreciază că, așa cum Ministerul Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia, și în cazul C. ui Local și P. lucrurile sunt la fel, evident cu respectarea atribuțiilor și competențelor lor specifice prevăzute de lege, în acest sens fiind relevante prevederile Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.
Apreciază că, întrucât între instituțiile pârâte chemate în judecată există raporturi juridice de drept administrativ care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specific ce le revin în procesul bugetar, se impune constatarea lipsei calității procesuale pasive a C. ui Local și P. .
De asemenea face trimitere la prevederile OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, pentru a arăta că ordonatorii principali de credite au obligația de diligentă de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, arătând că: aceste demersuri se pot concretiza prin virări de credite bugetare -care, conform definiției din art. 2, pct. 59 din Legea 273/2006 - reprezintă "operațiunea prin care se diminuează creditul bugetar de la o subdiviziune a clasificației bugetare care prezintă disponibilități și se majorează corespunzător o altă subdiviziune la care fondurile sunt insuficiente, cu respectarea dispozițiilor legale de efectuare a operațiunilor respective".
Consideră că, întrucât sumele de bani ce fac obiectul prezentului litigiu reprezintă de fapt, în esența lor niște cheltuieli de personal - atunci când sunt solicitate și supuse aprobării de către nucleele financiare ale instituțiilor de învățământ - apreciază că se face aplicarea prevederilor art. 49 din Lege - Principii în execuția bugetară - (3) Cheltuielile de personal aprobate nu pot fi majorate prin virări de credite bugetare.
Concluzionând, în ceea ce privește C. Local și Primarul municipiului B., eventualele obligații care pot sa le revină în ipoteza admiterii acțiunii, acestea nu pot fi altele decât cele ce decurg din lege, în acest caz, acestea ar fi cele cuprinse în prevederile OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii. Conform acestui act normativ, sarcina acestora, ca ordonator principal de credite, ar fi dispunerea măsurilor ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine, a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii, și în nici un caz alocarea respectivelor sume de bani în buget.
Pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
In drept invocă prevederile, art. 115 și urm. din Cod proc civ, prevederile Legii nr. 84/1995 republicată, prevederile OG 22/2002 cu modificările și completările ulterioare.
Unitatea de învățământ, legal citată, nu a depus la dosar întâmpinare sau alte apărări
scrise
.
La termenul de judecată din
18 ianuarie 2013, tribunalul, observând data introducerii
acțiunii, raportat la pretențiile deduse judecății, din oficiu a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada_ -_, în temeiul art.268 alin.1 lit.c Codul muncii republicat.
Analizând prioritar, în condițiile art.137 Cod procedură civilă, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. local al municipiului B. și Primarul municipiului B. tribunalul o găsește nefondată, motiv pentru care va fi respinsă având în vedere următoarele:
Potrivit art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995, lege în vigoare pentru perioada la care se referă acțiunea formulată, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte sume potrivit legii. Finanțarea acestor unități are două componente, finanțarea de bază și finanțarea complementară. Finanțarea de bază, ce include și cheltuielile de personal (inclusiv drepturile salariale), se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si alte venituri ale bugetelor locale. Conform art.36 din Legea nr.215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. Unitatea administrativ teritorială este reprezentată de primar în relațiile cu alte autorități publice și în justiție potrivit art.62 din Legea nr.215/2001, iar potrivit art.63 alin.4 din aceeași lege primarul exercită funcția de ordonator de credite și întocmește proiectul bugetului local.
Ținând seama de aceste dispoziții legale, tribunalul conchide că acești pârâți justifică legitimitate procesuală pasivă, deoarece Primarul municipiului B. are calitate de ordonator de credite al unității administrativ teritorială în a cărei rază funcționează angajatorul, iar C. local al municipiului B. are atribuția aprobării bugetului local la propunerea primarului, motiv pentru care excepția invocată va fi respinsă, urmând a se analiza pe fond atât acțiunea civilă dedusă judecății și împotriva acestor pârâți.
Examinând excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu pentru perioada_ -_,
tribunalul constată că acesta este întemeiată potrivit argumentelor ce vor fi reliefate în cele ce urmează.
Reclamantul/a a investit instanța cu o acțiune privind obligarea pârâtei angajator să calculeze și să plătească reclamantului/ei drepturile salariale restante rezultate prin aplicarea dispozițiilor Legii nr.221/2008 reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat potrivit Legii nr.221/2008 începând cu data de_ și până la data plății efective, sume actualizate cu indicele de inflație.
Se constată că acțiunea formulată în acest dosar a fost depusă la tribunal și înregistrată în data de 08 octombrie 2012.
Potrivit art.268 alin.1 lit.c Codul muncii republicat cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Având în vedere aceste prevederi legale imperative, tribunalul, ținând cont de data formulării acțiunii civile anterior reliefată, constată că termenul de 3 ani de prescripție în cadrul căruia putea fi legal introdusă cererea a expirat pentru o parte din pretențiile deduse judecății, deoarece prescripția se calculează separat pentru drepturile bănești aferente fiecărei luni în condițiile art.12 din Decretul nr.167/1958, situație în care va fi admisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată și-n consecință va respinge ca prescrisă acțiunea civilă formulată de reclamant/ă împotriva pârâților privind pretențiile civile formulate pentru perioada_ până la_ .
Analizând actele și lucrările dosarului
privind fondul pretențiilor pentru perioada ulterioară datei de_, tribunalul reține următoarele.
Reclamantul/a S. E. S. a avut raporturi de muncă cu pârâtul L. cu P. S. B. în calitate de personal didactic în perioada_ -_, așa cum reiese din copia carnetului de muncă și din adeverința depusă la dosar -fila 7- (din actele dosarului nu rezultă continuarea activității reclamantei la unitatea pârâtă după aceasta dată), iar acesta nu a beneficiat de acordarea drepturilor salariale prevăzute de Legea nr.221/2008.
Prin OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ s-au prevăzut drepturile salariale de care urmează să beneficieze titularii funcțiilor didactice și funcțiilor didactice auxiliare în anul 2008. Această ordonanță a fost aprobată cu modificări prin legea nr.221/2008 care a prevăzut că salariile pentru funcțiile didactice și funcțiile didactice auxiliare prevăzute în anexele 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de modificare pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 este de 400,00 lei, iar aceasta reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Ulterior, întrucât majorările salariale acordate prin Legea nr.221/2008 aveau un impact negativ asupra economiei naționale, guvernul a adoptat mai multe acte normative prin care s-a încercat contracararea măsurilor de politică legislativă stabilite prin legea menționată.
Astfel, inițial s-a adoptat OUG nr.136/2008, care prevedea o scădere a coeficientului de multiplicare la 299,933 lei pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și funcțiile didactice auxiliare, însă această ordonanță a fost declarată integral neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr.1221/2008, decizie în care s-a reținut că adoptarea unor ordonanțe de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de parlament încalcă prevederile art.1 alin.4, 5, art.61 alin.1 și art.115 alin.4 din Constituție.
Prin OUG nr.151/2008, pentru modificarea și completarea OG nr.15/2008 s-a prevăzut din nou o valoare a coeficientului de multiplicare pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2008 de 299,933 lei pentru funcțiile didactice și funcțiile didactice auxiliare din învățământul preuniversitar, dar și această ordonanță a fost declarată neconstituțională prin Deciziile Curții Constituționale nr.842/_, 989/2009, reținându-se aceeași motivare cu cea anterior reliefată. A mai reținut Curtea Constituțională că ar fi discriminatoriu ca numai anumite prevederi dintr-o ordonanță de urgență să se aplice și să producă efecte pentru perioada de până la 30 aprilie 2009, iar cele de după 1 mai 2009 ar fi neconstituționale întrucât există același viciu de neconstituționalitate extrinsec, deoarece creșterile salariale preconizate de Legea nr.221/2008 nu au fost acordate pentru anii 2008, 2009 contrar voinței parlamentului.
Ulterior, prin OUG nr.1/2009 s-a prevăzut din nou modificarea valorii coeficienților de multiplicare în sensul diminuării valorii prevăzute în legea nr.221/2008, și s-a prevăzut modificarea art.1/1 articol introdus prin art.I pct.2,3 din OG nr.151/2008, în sensul că pentru perioada ianuarie - 31 martie 2009 valoarea coeficientului de multiplicare pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare din învățământul preuniversitar este de 299,933 lei. Prin decizia nr.989/2009 a Curții Constituționale s-a constatat neconstituționalitatea art. I pct.2, 3 din OUG nr. 151/2008 pentru modificarea și completarea OG nr.15/2008 și ale art.2 și 3 din OUG nr.1/2009.
Apoi s-a adoptat OUG nr.31/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, act normativ ce prevede că pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și funcțiile didactice auxiliare valoarea coeficientului de multiplicare pentru perioada 1- 30 aprilie 2009 este de 299,933 lei, iar pentru perioada 1 mai - 31 august 2009 s-a reglementat o creștere a salariilor de bază cu o treime. Apoi a fost adoptată și OUG nr.41/2009 care prevedea că valoarea coeficientului de multiplicare pentru perioada 1 mai - 31 decembrie 2009 este de 299,933 lei pentru funcțiile didactice și funcțiile didactice auxiliare din învățământul preuniversitar.
Trebuie reliefat că potrivit art.147 din Constituție și art.31 din legea nr.47/1992, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță este definitivă și obligatorie. Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca neconstituționale își încetează efectele juridice în termen de 45 zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, iar pe durata acestui termen dispozițiile constatate neconstituționale sunt suspendate de drept, adică nu mai pot produce efectele juridice în vederea cărora au fost adoptate.
Față de aceste dispoziții constituționale, tribunalul observă că prevederile legale reglementate prin OUG nr.136/2008, nr.151/2008 și OUG nr.1/2009 sub aspectul salarizării personalului din învățământ nu mai pot produce efecte juridice în sensul adoptat pentru că au fost
declarate neconstituționale prin deciziile anterior evocate adoptate de Curtea Constituțională, decizii obligatorii atât pentru instanța de judecată, dar și pentru orice alt subiect de drept, iar nici OUG nr.31/2009 și OUG nr.41/2009 nu pot produce aceleași efecte de reducere a valorii coeficientului de multiplicare pentru perioada aprilie - 31 decembrie 2009, întrucât și acestea au fost adoptate în vederea contracarării măsurilor de politică legislativă adoptate prin legea nr.221/2008 prin care s-a stabilit în favoarea personalului din învățământ o valoare a coeficientului de multiplicare de 400,00lei, sumă care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, deci inclusiv pentru anul 2009.
Tribunalul consideră că reclamantul/a, chiar dacă nu a încasat niciodată efectiv sumele corespunzătoare drepturilor salariale majorate prevăzute de Legea nr.221/2008, a beneficiat de o speranță legitimă la creșterea salarială, respectiv la calcularea și stabilirea drepturilor salariale în funcție de valoarea coeficientului de multiplicare de 400,00 lei, care reprezintă și valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, în sensul jurisprudenței CEDO privitor la art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care se aplică cu prioritate potrivit art. 20 alin.2 din Constituție, motiv pentru care de asemenea este îndreptățit/ă la acordarea efectivă a creșterii salariale reglementate expres printr-un act normativ adoptat de parlament.
Întrucât la nivelul instanțelor judecătorești s-au pronunțat soluții diferite în cauze similare cu cea din acest dosar, instanța supremă a pronunțat două decizii prin care a soluționat recursuri în interesul legii.
Prin Decizia nr.3/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în monitorul oficial din 08 iulie 2011
, au fost admite recursurile în interesul legii
formulate de Colegiul de conducere al Curții de Apel Galați și de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință:
Ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Această decizie este obligatorie pentru instanțele judecătorești potrivit art. 330^7 alin. 4 Codul de procedură civilă.
În considerentele acestei decizii s-a statuat că potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii, ceea ce înseamnă că ele trebuie aplicate întocmai, nu numai în ceea ce privește dispozitivul deciziei, dar și considerentele care îl explicitează. Prin urmare, instanțele, chemate să tranșeze asupra cererilor reclamanților după ce Curtea Constituțională s-a pronunțat la modul arătat asupra neconstituționalității ordonanțelor de urgență succesive de modificare a Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, erau obligate să se conformeze deciziilor Curții Constituționale și să nu dea eficiență actelor normative declarate neconstituționale. De aceea, sunt lipsite de suport legal și hotărârile instanțelor de judecată prin care s-a dat eficiență, pe o anumită perioadă, actelor normative declarate neconstituționale.
Dacă aplicarea unui act normativ în perioada dintre intrarea sa în vigoare și declararea neconstituționalității își găsește rațiunea în prezumția de constituționalitate, această rațiune nu mai există după ce actul normativ a fost declarat neconstituțional, iar prezumția de constituționalitate a fost răsturnată. Aceasta cu atât mai mult cu cât, ca în multe dintre cauzele în care s-au pronunțat hotărârile analizate, cererea de chemare în judecată a fost introdusă după declararea neconstituționalității uneia din ordonanțele de urgență de modificare a Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, iar hotărârile (în toate cauzele) au fost pronunțate după intervenția Curții Constituționale. Numai în această manieră se pot concilia efectul obligatoriu al deciziei Curții Constituționale cu efectul ex nunc al acesteia.
Prin Decizia nr.11/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în monitorul oficial din 31 octombrie 2012
, au fost admite recursurile în interesul legii
declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel Craiova și, în consecință:
S-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de
personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Această decizie este obligatorie pentru instanțele judecătorești potrivit art. 330^7 alin. 4 Codul de procedură civilă.
În considerentele acestei decizii s-a arătat, printre altele, că stabilirea drepturilor salariale ale personalului din învățământ prin raportarea la o valoare de referință redusă, în contextul în care demersurile legislative anterioare de reducere a acestei valori de referință au fost apreciate ca fiind contrare Constituției României prin decizii ale Curții Constituționale, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de recurs în interesul legii, a adoptat o modalitate de interpretare și aplicare unitară a prevederilor legale, poate reprezenta o ingerință a autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului, care nu păstrează un echilibru just între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al articolului 1 din Protocolul nr. 1. În concluzie, având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Curții Constituționale și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3/2011 pronunțată în recurs în interesul legii, se reține că, în perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, personalul didactic din învățământ trebuia să beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cât și de Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Având în vedere considerentele anterior arătate, ținând cont de deciziile obligatorii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție menționate și de dispozițiile legale din Legea nr.221/2008, tribunalul constată că reclamantul/a în mod nejustificat nu a beneficiat de creșterile salariale reglementate prin Legea nr.221/2008 prin care s-a aprobat cu modificări OG nr.15/2008 și de Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice pentru perioada_ și până la_ (dată la care a încetat raportul de muncă cu pârâtul angajator), situație în care acțiunea civilă formulată de reclamant/ă este întemeiată și va fi admisă, în parte, motiv pentru care pârâtul angajator va fi obligat să calculeze și să plătească reclamantului/ei drepturile salariale restante rezultate din aplicarea dispozițiilor Legii nr.221/2008 reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008, cu începere de la data de 01 septembrie 2009 și până la data de 31 august 2010. Tribunalul va respinge ca neîntemeiate pretențiile reclamantei pentru perioada ulterioară datei de_ , motivat de faptul că reclamanta nu a făcut dovada continuării activității la unitatea pârâtă angajatoare după această dată.
Având în vedere faptul că sumele cuvenite în baza Legii nr.221/2008 nu au fost plătite, acestea urmează a fi actualizate cu indicele inflației la data scadenței până la data plății efective, pentru a se realiza o despăgubire efectivă a reclamantului/ei potrivit disp.art.166 alin.4 din Codul muncii republicat.
Cum pârâții de rând 2 și 3 sunt autoritățile care în conformitate cu art. 167 din Legea nr. 84/1995 (în vigoare în perioada pentru care se cuvin diferențele salariale) și cu art.104 din Legea 1/2011, asigură finanțarea unităților de învățământ preuniversitar din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoare adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, aceștia urmează a fi obligați să aloce fondurile necesare plății către reclamant/ă a sumelor restante datorate, în aceleași condiții în care asigură plata celorlalte drepturi salariale ale personalului didactic. În conformitate cu art. 36 din Legea nr. 215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, iar Primarul unității administrative este ordonator principal de credite al bugetului acesteia, potrivit art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001, motiv pentru care vor fi obligați să aloce fondurile necesare pentru plata acestor sume restante datorate ca urmare a neaplicării prevederilor Legii nr.221/2008.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Asistenții judiciari participanți la soluționarea cauzei, conform art. 55 alin. 2 din Legea nr.
304/2004, republicată, și-au exprimat opinia în sensul celor anterior arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE | ||
și C. | Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Primarul M. local al municipiului B., ca neîntemeiată. | B. |
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată din oficiu de către instanță pentru drepturile salariale aferente perioadei 1 octombrie 2008 și până la_ și în consecință respinge ca fiind prescrise pretențiile reclamantei S. E. S. , cu domiciliul în B., S. C.R. Vivu, Nr.1, sc. B, ap. 32, jud. B. -Năsăud, pentru această perioadă.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta S. E. S., împotriva pârâților
L. CU P. S. B.,
cu sediul în B., C. M., nr. 18, județul B. -Năsăud, C. LOCAL AL M. B.
și I. P. M. B.
, ambii cu sediul în B., strada P.
, nr.6, județul B. -Năsăud, ca fiind întemeiată și în consecință:
obligă pârâtul L. cu P. S. B. să calculeze și să plătească reclamantei drepturile salariale restante din aplicarea dispozițiilor Legii nr.221/2008, reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008, cu începere din data de_ și până la_ , sume actualizate cu indicele inflației la data scadenței până la data plății efective;
obligă C. LOCAL AL M. B. și I. P. M. B. să aloce pârâtului L. CU P. S. B. fondurile necesare plății sumelor restante datorate.
- respinge ca neîntemeiate pretențiile reclamantei pentru plata drepturilor salariale rezultate din aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221 din 2008 pentru perioada ulterioară datei de_ .
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. I. S. M. D.
Cu votul consultativ al asistenților judiciari
S. L. A. M. V. C.
Red.BISz/SLA- 6 ex _
