Sentința civilă nr. 3310/2013. Pretenții. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr.3310/F/2013
Ședința publică din data de 19 decembrie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: R. | I. B. | , judecător |
GREFIER: N. | G. |
Cu participarea asistenților judiciari:
Z. L. P. S.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamantul S. liber al personalului sanitar-veterinar B. -N., în numele și pentru membrii de sindicat, R. M., V. M., A. V., B. C., C. M., C. S. , G. D., O. M. -N.
, P. T. G., S. M., M. -S. C. D., N. I., SA, T. V. F.
, B. A., B. T., C. V. D., C. R., C. R., I. C., P. V. I., S. N.
, U. I. V.,
împotriva pârâtei DS V. și Pentru SA B. -
N.
, având ca obiect pretenții.
Dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 11 decembrie 2013. Concluziile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea hotărârii fiind amânată pentru data de 19 decembrie 2013.
Deliberând constată:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus reclamantul S. liber al personalului sanitar-veterinar B. -N., în numele și pentru membrii de sindicat, R. M., V. M., A. V., B. C., C. M., C. S., G. D., O. M. -N.
, P. T. G., S. M., M. -S. C. D., N. I., SA, T. V. F.
, B. A., B. T., C. V. D., C. R., C. R., I. C., P. V. I., S. N.
, U. I. V., a chemat în judecată pe pârâta DS V. și pentru SA
-N.,
solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să oblige pârâta să acorde personalului contractual câte 20 tichete de masă pentru perioada_ -_, și în continuare până la momentul modificării legislației și încetării raporturilor de muncă dintre părți, precum și obligarea la plata sumelor necesare actualizării cu rata inflației.
În motivarea cererii reclamantul arată că membrii de sindicat sunt personal contractual și, potrivit art.23 din Legea nr.435/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar-veterinar, care prevede că
"începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, personalul încadrat în unitățile sanitar-veterinare publice finanțate din venituri proprii și subvenții de la bugetul de stat beneficiază lunar de 20 de tichete de masă cu excepția pensionarilor"; sunt îndreptățiți să beneficieze lunar de câte 20 de tichete de masă de la intrarea în vigoare a Legii nr.435/2006 și că pârâta refuză să acorde aceste tichete membrilor de sindicat.
Reclamanta arată că prin decizia nr.25’424/2008, pronunțată de Î. în dosarul nr._ pârâta a fost obligată să acorde membrilor de sindicat câte 20 de tichete lunar proporțional cu timpul efectiv lucrat începând cu data de 9 decembrie 2006 dar cu toate acestea tichetele de masă au fost acordate doar până la sfârșitul anului 2008 și începând cu 1 ianuarie 2009 s-a refuzat acordarea acestora. Se mai arată că spre deosebire de lege anr.14271998 potrivit căreia acordarea tichetelor de masă constituie o vocația a
salariatului, în speță, este incidentă Legea nr.435/2006, conform căreia acordarea tichetelor de masă reprezintă un drept și nu doar o vocație.
Reclamantul invocă și decizie nr. XXII din 12 decembrie 2005 și decizia nr.///2007 ambele ale Î., date asupra două RIL, în care se reține că suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nicio dispoziție legală nu i- a fost înlăturată existența pentru anii…
De asemenea se indică cu titlu de jurisprudență sentința nr.2078/26 martie 2011 pronunțat de Curtea de Apel București în dosarul nr._, prin care s-a dispus acordarea de tichete de masă, sentință rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, prin decizia nr.3604/_ .
Cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtei, care a depus întâmpinare(f.20), prin care a invocat, excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru perioada_ -_, având în vedere că cererea a fost promovată la_ iar potrivit art.268 alin.1 litera c din Codul muncii termenul de prescripție este de trei ani de la naștere a dreptului. Prin urmare, pentru această perioadă, a solicitat respingerea acțiunea ca fiind prescrisă.
Pe fondul cererii a solicitat respingerea acesteia arătând că susținerile reclamantului în sensul că salariații au un drept și nu doar o vocație la acordarea tichetelor de masă nu sunt întemeiate deoarece prin legea nr. 435/2006 s-a prevăzut, în concret p, pentru personalul sanitar veterinar dreptul de a beneficia de tichete de masă în condițiile legii nr.142/1998, care este incidentă și în cauză, în sensul că salariații pot primi o alocație individuală de hrană, acordare a dreptului fiind o opțiune a angajatorului și nu o obligație a acestuia, fiind condiționată de prevederea sumelor în bugetul angajatorului.
Pe de altă parte, cu salariații reprezentați de reclamant sunt personal bugetar, acordarea tichetelor de masă nu este posibilă, întrucât prin dispoziții legale speciale, derogatorii de la dispoziția generală cuprinsă în art.23 din Legea nr.435/2006, s-a interzis acordarea tichetelor de masă personalului plătit din fonduri publice începând cu anul 2009, până în prezent prin următoarele acte normative: arrt.8 din OUG nr.226/2008, pentru anul 2009; art.I din OUG nr.114/2009, pentru anul 2010, art.12 din Legea nr.285/2010, pentru a nul 2011, art.15 din lege anr.28372011, pentru anul 2012, art.9 din OUG nr.84/2012, pentru anul 2013Reclamnata a depus răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtă, prin care a arătat că dacă a intervenit prescripția, ceea ce s-a prescris, este prescris, astfel că nu formulează apărări.
Referitor la acordarea tichetelor de masă arată că acest drept se cuvine personalul pe care-l reprezintă în baza legii nr.4’3572006 și a dispozițiilor art.1pct. 5 din Constituția României și acordarea acestui drept nu poate fi condiționată de faptul că sumele trebuie prevăzute în bugetul de cheltuieli. Fiind un drept patrimonial, nu poate fi lipsit de întreaga lui substanță, prin neacordare(f.32).
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele.
Membrii de sindicat reprezentați de reclamant fac parte din rândul personalului bugetar contractual, plătit din fonduri publice, potrivit situației comunicate instanței de pârâtă atașată la fila 24-25 și au prestat activitate pentru pârâtă în perioada pentru care s- a solicitat acordarea tichetelor de masă, cu excepția numitului P. T. G., al cărui raport de muncă a încetat la _ și a numitei SA, care nu este indicată de pârâtă ca fiind salariata acesteia, în perioada_ la zi.
Referitor la excepția prescrierii dreptului la acțiune
se reține că aceasta este întemeiată, în ceea ce privește drepturile solicitate pentru perioada_ -_, având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de_ (f.1) iar, potrivit art.268 lain.1 litera c din Codul muncii, termenul în care trebuie formulată cererea este de 3 ani și curge de la tata nașterii dreptului, astfel că va fi admisă referitor la această perioadă. Și va fi respinsă pentru perioada ulterioară datei de 18 septembrie 2010.
Așa fiind acțiunea va fi respinsă ca fiind prescris dreptul la acțiune pentru perioada_ 8-_ .
În ce privește perioada ulterioară datei de_ tribunalul reține că cererea reclamatului nu este întemeiată
și va fi respinsă ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse: în cele ce urmează.
Este real că în cuprinsul art.23 din Legea nr.435/2006 se prevede că, începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, personalul încadrat în unitățile sanitar-veterinare publice finanțate din venituri proprii și subvenții de la bugetul de stat, beneficiază lunar de 20 de tichete de masă cu excepția pensionarilor, însă tribunalul reține că fiind o instituție publică a cărei finanțare nu se realizează exclusiv din venituri proprii, sub aspectul acordării efective a drepturilor prevăzute cu caracter general în legea de salarizare, devin incidente legile speciale care reglementează măsuri financiar bugetare precum și salarizarea anuală a personalului plătit din fonduri publice, aplicabile în începând cu anul 2009 și apoi_, 2013.
Astfel, începând cu anul 2009, și apoi în continuare, până în anul 2013, inclusiv prin legi speciale s-a prevăzut că nu se acordă tichete de masă personalului plătit din fonduri publice, putând fi acordate tichete de masă doar personalului din instituții publice finanțate exclusiv din venituri proprii.
Astfel potrivit art. 8 din OUG nr.226/2008, instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2009 personalului din cadrul acestora;
Apoi, în art 1 din OUG 114/2009, s-a prevăzut că, instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă personalului din cadrul acestora.
Prin art. 12 Legea nr.285/2010, , privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2011, s-a prevăzut că instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă personalului din cadrul acestora.
Aceeași interdicție este prevăzută și în art. 15 din Legea nr.283/2011, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2012, în anul 2012, instituțiile și autoritățile publice centrale și locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă personalului din cadrul acestora iar, conform art. 9 din OUG nr.84/2012, prevederile art. 15, 18, 19 și 20 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.
După cum se poate observa, prin legile speciale, nu s-a dispus doar suspendarea dreptului de a beneficia de tichete de masă, suspendare care să opereze doar în anul respectiv, cât este aplicabil actul normativ ci, prin legile anterior arătate, s-a prevăzut, interdicția acordării tichetelor de masă pentru toată perioada_ -_ .
Ba mai mult, în toate actele normative anterior expuse, s-a prevăzut interdicția pentru instituțiile publice, de a prevedea în bugetele de cheltuieli anuale, sume în vederea acordării tichetelor de masă.
Așadar reglementările legale arătate sunt diferite de cele avute în vedere de Î. în deciziile nr.2372005 și 77/2007, prin care s-au interpretat dispozițiile legale care reglementau dreptul la prima pentru concediu pentru personalul din justiției și pentru funcționarii publici în contextul incidenței art. III alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 care a prevăzut că "se suspendă până la data de 31 decembrie 2001 aplicarea prevederilor art. 34 alin. (2) care cuprind dispoziții referitoare la acordarea primei pentru concediu de odihnă", a dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 744/2001, care a dispus menținerea în continuare a suspendării dreptului de primă de concediu de odihnă până la 31 decembrie 2002, a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002, prin care s-a dispus din nou continuarea suspendării dreptului la primă de concediu de odihnă până la 31 decembrie 2003, a dispozițiilor art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003, prin care s-a menținut suspendarea dreptului respectiv până la data de 31 decembrie 2004, a dispozițiilor art art. 8 alin. (7) din Legea nr. 511/2004 privind bugetul de stat pe anul 2005 care au menținut prelungirea suspendării până la 31 decembrie 2005, și dispozițiile art. 5 alin. (5) din Legea nr. 379 privind bugetul de stat pe anul 2006, prin care s-a prelungit perioada de suspendare până la 31 decembrie 2006.
Din considerentele deciziilor Î. rezultă cu claritate că instanța supremă a avut în vedere că dreptul a fost doar suspendat și, în acest context, a statuat că dreptul nu poate fi considerat anulat prin actele normative menționate și într-o atare situație, a reținut că suspendarea exercițiului dreptului la prima de concediu nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
Or, prin legile privind salarizare anuală anterior arătate, nu s-a dispus doar suspendarea acordării tichetelor de masă ci a fost suprimată(înlăturată) acordarea acestora, pentru perioada_ -_ .
Dreptul de a beneficia de tichete de masă nu este un drept fundamental prevăzut în Constituția României, ci fiind un drept de care salariații beneficiază suplimentar față de salariul prevăzut de lege( și negociat potrivit contractului individual de muncă în limitele prevăzute de legea de salarizare), astfel că, nu se poate reține că, prin interzicerea acordării tichetelor de masă au fost încălcate dispozițiile constituționale.
În consecință refuzul pârâtei de a acorda tichetele de masă nu este nejustificat ci, dimpotrivă, este în concordanță cu dispozițiile legale incidente în speță.
Faptul că în jurisprudență există opinii în sensul că, în perioada arătată, prin legile de salarizare anuale și cele de reglementare a unor măsuri financiar bugetare, s-ar fi dispus dosar suspendarea acordării tichetelor de masă și nu interzicerea acordării acestora, nu poate determina instanța să admită prezenta cerere cât timp jurisprudența nu este izvor de drept și, pe de altă parte, nu se poate reține că această practică a instanțelor este unitară și constanță, pentru statua că, persoanele reprezentate de reclamant, ar avea un drept suficient de caracterizat în jurisprudență.
Față de aceste considerente, pentru perioada ulterioară datei de_, acțiunea va fi respinsă ca neîntemeiată, cu mențiunea că pentru membrii de sindicat în privința cărora reclamantul nu a probat că au calitatea de salariat, pentru întreaga perioadă sau doar parțial, acțiunea urmează să fie respinsă, având în vedere, în primul rând, acest considerent.
Asistenții judiciari participanți la soluționarea cauzei, conform art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, și-au exprimat votul consultativ în sensul celor anterior arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile aferente perioadei_ -_ și, pentru această perioadă, respinge acțiunea ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada ulterioară datei de 18 septembrie 2010.
Respinge, acțiunea ca neîntemeiată pentru perioada ulterioară datei de_, acțiune formulată de reclamantul S. liber al personalului sanitar veterinar B. -N.
,
cu sediul în B., strada T., nr.21/A, județul B. -N., în numele și pentru membrii de sindicat, R. M., V. M., A. V., B. C., C. M., C. S.
,
G. D., O. M. -N., P. T. G., S. M., M. -S. C. D., N.
I., SA, T. V. F., B. A., B. T., C. V. D., C. R., C. R., I.
, P. V. I., S. N., U. I. V.,
împotriva pârâtei DS V. și Pentru SA B. -N.
, cu sediul în B., strada T., nr.26, județul B. -
N. .
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de exercitare a căii de atac se depune la Tribunalul B. -N. . Pronunțată în ședința publică din data de 19 decembrie 2013
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
R. -I. B. | N. | G. |
Cu votul consultativ al asistenților judiciari,
S. P. L. Z.
Redactat/tehnoredactat/BRI/_ /4 ex.
