Sentința civilă nr. 4239/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ DOSAR NR._
Operator date 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR.4239
Ședința publică din 30 septembrie 2013 Completul este compus din: Președinte: P. R. M., judecător
Ș. L., grefier Asistenți judiciari:
P. R. S.
V. R. I.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul SS
"S. ";, cu sediul în Z., str. S. B., nr.71/A, bl.SB.11, ap.23, județul Sălaj - în numele membrului de sindicat T. C. ,cu domiciliul în com. Creaca, sat L., nr.86, județul Sălaj, în contradictoriu cu pârâta SC A. E. S. cu sediul în Z., str. F., nr.30/A, județul Sălaj, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamantului, av.Jeler Alexandru, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamantul și pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Reprezentantul reclamantului, av.Jeler Alexandru, depune la dosar practică judiciară și susține că pe rolul Tribunalului Sălaj s-au mai judecat cauze având același obiect cu prezenta cauză și care au rămas definitive prin respingerea recursului declarat de pârâtă, menținându-se în întregime soluția tribunalului.
Nemaifiind cereri în probațiune ori excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul reclamantului,av.Jeler Alexandru, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Cu cheltuieli de judecată.
T R I B U N A L U L
Prin cererea sa reclamantul SS ,, Salubrizare"; Z., în numele membrului/ei de sindicat T. C. a chemat în judecată pârâta SC A. E. S. solicitând instanței:
obligarea pârâtei de a calcula și a plăti contravaloarea sporului de 10% pentru condiții deosebite de muncă, grele, periculoase sau penibile din salariul de baza, pentru perioada mai 2010 - august 2012 conform clauzelor Contractului Colectiv de Muncă;
obligarea pârâtei de a calcula și a plăti contravaloarea sporului de 10% pentru condiții nocive de muncă, din salariul minim negociat la nivel de unitate, perioada mai 2010 - august 2012;
obligarea pârâtei de a calcula și a plăti contravaloarea sporului de vechime, în procent de 10% , pentru perioada mai 2010 - august 2012.
obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul arată faptul că membrul de sindicat este angajat cu contract de individual de muncă al pârâtei și deși a lucrat în condiții care îl îndreptățesc la plata sumelor solicitate, acestea nu au fost plătite de pârâtă așa cum erau prevăzute în contractul colectiv de muncă, în toată perioada de valabilitate a acestui contract.
Prin întâmpinarea depusă pârâta a solicitat instanței să respingă cererea reclamantului ca nefondată deoarece potrivit legislației în vigoare în perioada valabilității Contractului Colectiv de Muncă, locurile de muncă ocupate de membrii de sindicat nu se încadrau în condiții deosebite sau speciale de muncă pentru a putea beneficia de sporurile solicitate.
În privința cererii privind obligarea la plata sporului de vechime pârâta arată faptul că art.41, alin. 3 din Contractul Colectiv de Muncă poate fi interpretat dar ca un acord de principiu al părților pentru negocierea individuală a acestui spor, dar în lipsa acestei negocieri individuale acest spor nu poate fi acordat de instanță.
Pe de altă parte se arată faptul că în perioada pentru care se solicită sporurile invocate mai 2010 - august 2012, nu există un temei contractual pentru întreaga perioadă revendicată. Contractul colectiv de muncă 2007 - 2010 invocat și-a încetat valabilitatea la 07 noiembrie 2011, astfel încât aceste eventuale sporuri ar putea fi pretinse doar pentru perioada mai 2010 - 07 noiembrie 2011.
Asupra cauzei de față instanța reține următoarele:
Potrivit prevederilor art.268 alin.1 lit.d din Codul muncii republicat ,, Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate.... d) pe toată durata existenței contractului în cazul în care se solicită constatarea nulității unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia";.
Potrivit prevederilor art.4 din contractul colectiv de muncă la nivel de SC A. E. S. 2007- 2010:
Prezentul contract se încheie pe o perioadă de patru ani, cu posibilitatea revizuirii anuale.
Dacă nici un din părți nu denunță contractul cu 30 zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungește până la încheierea unui nou contract, dar nu mai mult de 12 luni.";
Potrivit prevederilor art.107 din același contract colectiv de muncă ,, Prezentul contract colectiv de muncă își produce efectele începând cu data de _
.";
În privința fondului cauzei instanța reține faptul că potrivit art.41 alin.1 și 2 și alin.3 lit.a,b și d din contractul colectiv de muncă la nivel de SC A. E. S. :
Părțile contractate sunt de acord ca în perioada următoare să acționeze pentru includerea unor sporuri în salariul de bază, care să reprezinte retribuția pentru muncă prestată și condițiile de la locul de muncă, astfel încât salariul de bază să aibă pondere majoritară în salariu.
Sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază.
Sporurile minime ce se acordă în condițiile prezentului contract sunt:
pentru condiții deosebite de muncă, grele, periculoase sau penibile 10% din salariul de bază
pentru condiții nocive de muncă, 10% din salariul minim negociat la nivel de unitate.
………
d) pentru vechime în muncă minimum 5% pentru 3 ani vechime și maximum 25% la o vechime de peste 20 de ani din salariul de bază.";
Aceste sporuri sunt acordate pentru categoriile de locuri de muncă prevăzute la art.23 și 24 din contractul colectiv de muncă, respectiv locurile de muncă cu condiții deosebite, cu condiții speciale, cu condiții grele, periculoase, nocive, penibile și altele asemenea, sporuri și condiții stabilite prin negocierea părților care au încheiat contractul colectiv de muncă, și care constituie legea părților ( art.7 alin.2 din Legea nr.130/1996, în vigoare la data respectivă).
Conform prevederilor art.1 alin.1 din Decretul nr.92/1976 ( în vigoare la acea dată) ,, Carnetul de muncă este actul oficial prin care se dovedește vechimea în muncă, vechimea neîntreruptă în muncă, vechimea neîntreruptă în aceeași unitate, vechimea în funcție, meseria sau specialitatea, timpul de muncă lucrat în locurile de muncă cu condiții deosebite, retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta"; iar potrivit art.6 alin.1 ,,Modificările intervenite în executarea contractului colectiv de muncă, după întocmirea contractului de muncă, se înscriu în acesta în termen de 15 zile de la data producerii lor.";
În acest termen prevăzut de normele legale în vigoare nu s-a făcut nici o înscriere în carnetul de muncă al salariatului care să reflecte majorarea salarială ca urmare a încheierii Actului adiționale nr.1/_ .
Această modificare salarială nu presupune încheierea unui act adițional la contractul individual de muncă care să justifice începerea curgerii termenului de la o altă dată deoarece art.7 alin.4 din Legea nr.53/2003 în vigoare la acea dată prevedea faptul că modificarea este posibilă fără încheierea unui act adițional dacă rezultă din contractul colectiv de muncă aplicabil.
Prin urmare instanța constată faptul că pârâta a încălcat prevederile art.30 din Legea nr.130/1996 și ale art.243 din Legea nr.53/2003 potrivit cărora
,,Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți";.
În consecință instanța va admite cererile reclamantului privind obligarea pârâtei la calculul și plata către salariat a contravalorii sporului de 10% din salariul de bază pentru condiții deosebite de muncă, grele, periculoase sau penibile și sporul de 10% din salariul minim negociat la nivel de unitate pentru condiții nocive de muncă.
Pârâta nu a respectat obligativitatea executării clauzelor contractului colectiv de muncă nici în privința acordării către salariat a sporului pentru vechimea în muncă.
Pârâta justifică neacordarea acestui spor prin faptul că nu s-a procedat la negocierea lui individuală cu fiecare salariat în parte ci doar a fost stabilit între limita minimă și maximă în contractul colectiv de muncă.
În această situație angajatorul își invocă propria culpă deoarece potrivit prevederilor art.40 alin.2 lit.c Codul muncii acesta are obligația ,, să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Din moment ce în urma negocierilor cu sindicatul s-a obligat să plătească salariaților, conform art. 41 alin. 3 lit. d din Contractul Colectiv de Muncă pentru
2007- 2010, un spor pentru vechimea în muncă de minim 5% pentru 3 ani vechime și maximum 25% la vechimea de peste 20 ani, din salariul de bază, acesta era obligat să individualizeze cuantumul sporurilor cuvenite salariaților pentru a le pute acorda și a nu lăsa lipsită de substanță prevederea contractuală.
Neprocedând astfel, instanța consideră că aceste sporuri se cuvin în procentul prevăzut de legislația în materie privind acordarea sporului de vechime salariaților din sectorul bugetar având în vedere faptul că limitele minime și maxime ale acestui spor au fost preluate din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pentru anii 2007 - 2010.
Astfel, la data încheierii Contractului Colectiv de Muncă la nivel de SC A.
E. S. pentru anii 2007 - 2010 era în vigoare H.G. NR.281/1993 care la art.7 prevedea acordarea tranșelor de vechime calculate la salariul de bază astfel: între 3-5 ani - 5%, între 5-10 ani - 10%, între 10-15 ani - 15%, între 15-20 ani - 20%, peste 20 ani - 25%.
Prevederile acestui articol au fost abrogate de Legea nr.330/2009 care prevedea includerea sporului pentru vechime în muncă în salariul de bază și care la art.16 prevedea aceleași tranșe de vechime pentru calcularea sporului de vechime.
Prin urmare instanța consideră că aceste criterii de stabilire a procentului sporului de vechime cuvenit salariatului sunt aplicabile în speță și având în vedere vechimea acestuia în muncă va obliga pârâta să-i plătească acest spor de vechime raportat la salariul de bază.
Având în vedere aceste considerente instanța va admite cererea reclamantului și va obliga pârâta să calculeze și să plătească membrului de sindicat contravaloarea sporului de 10% din salariul de bază pentru condiții deosebite de muncă,grele, periculoase sau penibile, sporul de 10% din salariul minim negociat la nivel de unitate pentru condiții nocive de muncă și sporul de vechime în muncă în procent de 10%, toate cuvenite pentru perioada mai 2010 - august 2012.
În baza art.274 Cod procedură civilă obligă pârâta să plătească membrului de sindicat suma de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite cererea reclamantului SS "S. ";, cu sediul în Z., str. S. B., nr.71/A, bl.SB.11, ap.23, județul Sălaj - în numele membrului de sindicat T. C. ,cu domiciliul în com. Creaca, sat L., nr. 86, județul Sălaj, în contradictoriu cu pârâta SC A. E. S. cu sediul în Z., str. F., nr.30/A, județul Sălaj,, și in consecința obliga parata sa calculeze și sa plătească membrului de sindicat contravaloarea sporului de 10% din salariul de baza, pentru condiții deosebite de munca, grele, periculoase sau penibile, sporul de 10% din salariul minim negociat la nivel de unitate pentru condiții nocive de munca, și sporul de vechime in munca in procent de 10 %, toate cuvenite aferent perioadei mai 2010- august 2012.
Obliga parata sa plătească membrului de sindicat suma de 400 lei, reprezentând cheltuieli de judecata.
Definitivă.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2013.
Președinte,
Asistenți judiciari,
Grefier,
P. R. M.
P. R. S.
V. R. I. Ș. L.
Red.P.R.M./_
Dact.Ș.L./_ /5 ex.
