Decizia civilă nr. 4112/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4112/R/2013
Ședința publică din data de 23 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. CT N. V.
Z. împotriva sentinței civile nr. 3168 din 17 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._, privind și pe pârâta intimată C. N. DE C. F. C. SA B., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului recurent, T. D., în calitate de președinte, lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar împuternicire și o cerere în probațiune prin care solicită efectuarea unei adrese către ITM B. pentru a comunica instanței dacă pârâta CN C. SA s-a conformat observațiilor făcute de ITM la depunerea spre înregistrare a CCM la nivel de unitate pe anii 2011-2012 și dacă la înregistrarea CCM 2012-2013 pârâta CN C. SA a primit un act asemănător și dacă s-a conformat observațiilor făcute de ITM la depunerea spre înregistrare a CCM la nivel de unitate pe anii 2012-2013.
Curtea, deliberând respinge cererea în probațiune formulată de reprezentantul reclamantei recurente, ca nefiind utilă cauză. Referitor la hotărârea pronunțată de instanța de fond, solicită reprezentantului reclamantului recurent să precizeze dacă apreciază că prima instanță a analizat pe fond acest proces privitor la diferențele salariale solicitate.
Reprezentantul reclamantului recurent consideră că instanța de fond a pronunțat o hotărâre necoerentă. Față de referirile și trimiterile la contractul colectiv de muncă la nivel de ramură consideră că salariul minim pe economie stabilit prin ordonanță de guvern trebuia corelat și aplicat prin grila de salarizare la valoarea de 700 lei.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3168 din 17 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._
s-a admis excepția tardivității formulării de către reclamant
a cererii privind constatarea nulității anexei nr. 1 din CCM 2012-2013 la nivel de unitate CNCF C. SA.
S-a respins ca nefondată acțiunea precizată formulată de reclamantul S. CT N. V. din cadrul sucursalei C. C. C., în numele membrilor de sindicat B. L., D. G., T. E., M. G., T. N., M. M. M., B. L. ,
T. D., Ș. C., M. E., B. F., D. L., T. G., C. C. ,
M. M. I., B. D., M. M., D. T., C. G., P. G. D., P.
M., C. D., O. D. M., B. M. A., M. I., B. G., C. D.
A., SA Z., C. T., M. A E., H. C., C. S., E. C.
C., G. A., C. I., M. G., P. P., G. D. V., M. V., G.
O. D., B. C. V., I. G., P. A., M. CAȘ L., P. N., B.
SA, S. F., B. I. M., K. L., U. I., O. G. M., P.
I., C. M., P. C., Ț. I., B. F. I., S. I. I., Z. G., F.
I., V. M., B. O. I., A. T., L. C. SABIN, CIU. AȘI C. S., N. M. M., B. O. E., S. T. E., S. M. D., C. G. D., H. G.
, H. V., G. M. V., M. I. A, C. F., D. A. D., C. I., V.
D., Z. D., B. L. TIN I., T. I. T., CAC. I T., G. V., B. O. C.
, I. A., C. RĂD., A. P. G. în contradictoriu cu pârâta C. N. DE C. F. C. SA B. .
Pentru a hotărî astfel prima instanță a admis excepția tardivității formulării de către reclamant a cererii privind constatarea nulității anexei nr. 1 din CCM 2012-2013 la nivel de unitate CNCF C. SA, excepție invocată din oficiu de către instanța, având în vedere faptul că prin raportare la prevederile art. 268 alin. 1 pct. d din Codul Muncii coroborate cu art. 24 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 și motivat de faptul că CCM la Nivel de CNCF C. SA 2010/2011 și 2011/2012 au expirat, iar CCM 2012/2013 în vigoare la acest moment, a fost încheiat la data de_, iar cererea reclamanților a fost introdusă în_ .
Pe fond, instanța a reținut că reclamanții nu au solicitat aplicarea simplă a dispozițiilor din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură privitoare la salariul de bază minim brut la nivelul ramurii, ci a se lua în considerare acest element, în stabilirea drepturilor lor salariale.
În acest context, a trebuit notat că în cuprinsul contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, sunt stabilite minimele de la care trebuie să se pornească în calcularea salariilor angajaților, anume, coeficienții minimi de ierarhizare pe categorii de salariați și salariul de bază minim brut la nivel de ramură. Aceste două elemente, prin înmulțire, conduc la stabilirea salariilor minime pentru fiecare categorie de salariați din cadrul ramurii.
Aceste dispoziții contractuale trebuie avute în vedere în ansamblu, prin raportare și la prevederile potrivit cărora părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură.
În mod evident, aceste prevederi impun o dublă obligație părților ce vor negocia contractele colective de muncă la niveluri inferioare, anume, de a porni în negocieri atât de la salariul minim brut la nivel de ramură, cât și de la coeficienții minimi de ierarhizare.
Nu a fost respectată însă, cu ocazia negocierii contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, obligația de a se lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, ci s-a prevăzut un salariu de bază minim brut negociat mai mic, de 570 lei. Astfel, nu a putut fi sancționată această omisiune a părților contractante prin admiterea acțiunii.
Aceasta, în primul rând, în contextul în care salariul concret de bază al fiecărui angajat a apărut ca fiind rezultanta înmulțirii celor două elemente, a salariului de bază aplicat în unitate și a coeficientului de ierarhizare.
Or, reclamanții nu s-au prevalat de o diferență salarială ce să se contureze din comparația rezultantei înmulțirii elementelor de stabilire a salariului din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură cu rezultanta înmulțirii acelorași elemente din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Ceea ce a solicitat este a se aplica salariul de bază minim brut la nivel de ramură la modul de calcul a salariului aplicat efectiv fiecăruia, mod de calcul ce a avut în vedere elementele din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate. Cu alte cuvinte, a se înmulți valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi cu coeficienții de ierarhizare prevăzuți în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
O atare interpretare și aplicare a dispozițiilor contractuale invocate de reclamanți nu a respectat sensul de ansamblu al contractului.
Nu a fost contestat de către reclamanți faptul că în contrapartidă la agrearea unui salariu de bază minim brut mai mic în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, la acest nivel s-au stabilit coeficienți de salarizare, aferenți claselor de salarizare, mai avantajoși decât cei minimali din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi.
Instanța a concluzionat că negocierea la nivel de unitate a avut în vedere, în ansamblu, cele două elemente de salarizare, privite prin prisma rezultantei, astfel încât invocarea prin acțiune doar a acelui element mai avantajos din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, pentru a fi aplicat elementului mai avantajos din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, nu a putut fi primită, semnificând crearea unei legi terția, pe care părțile nu au avut-o în vedere cu ocazia negocierii.
O interpretare în sensul cerut de reclamanți, de a se lua în considerare în mod individual și necorelat cu celelalte elemente de salarizare, dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, este în evidentă contradicție cu aceste dispoziții, care fixează negocierilor și o limită superioară, dată de fondul de salarii negociat, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli. De îndată ce la nivel de grup de unități, respectiv de unitate, s-a agreat un anumit salariu de bază minim brut și anumiți coeficienți de ierarhizare, în mod evident, în raport de aceste elemente și de numărul de salariați s-a stabilit și fondul de salarii din bugetul aferent anilor în discuție, astfel încât o solicitare de felul celei din acțiune, făcută fără considerarea acestui fond de salarii, a ignorat dispozițiile contractuale pe care s-a întemeiat.
Acest mod de interpretare a prevederilor contractuale incidente nu încalcă prevederile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, respectiv art. 132 alin. 3 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Interdicția invocată a vizat drepturi ale salariaților, și contractul colectiv de muncă la nivel de ramură nu a fixat practic un drept în sine al salariaților, format în toate amănuntele sale, ci doar un element al dreptului la salariu. Este dreptul angajatului la salarizare (art. 39 lit. a) Codul muncii), și nu s-a afirmat prin acțiune că s-ar fi acordat reclamanților salarii în cuantum mai mic decât cel care ar rezulta, pentru fiecare, din aplicarea elementelor minimale de salarizare din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi.
În consecință, instanța a respins cererea reclamanților ca fiind nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S. CT N. V. din cadrul SUCU. ALEI REGIONALE C. C.
solicitând modificarea în totalitate a sentinței, iar pe fond admiterea acțiunii.
În motivarea recursului, recurentul a arătat referitor la excepția de tardivitate că CCM la nivel de unitate CN CF C. SA este încă în termenul de valabilitate (inițial de la_ la_, fiind prelungit prin act adițional la data de_ cu încă un an de zile).
Solicită să se constate și mai ales să se rețină că solicitarea de constatare a nulității nu este tardivă, este formulată în perioada de valabilitate a CCM 2012- 2013.
Pe fondul cauzei, instanța a apreciat în mod greșit că acțiunea este neîntemeiată.
Consideră această soluție greșită deoarece aplicarea indicelui de ierarhizare al claselor de salarizare la CN CF C. SA trebuie să se facă pornind de la o baza legală (salariul minim ) și egală pentru toți salariații din România.
În contextul lipsei Contractului Colectiv de munca Unic la nivel național care prevedea salariul minim în România, consideră că baza minimă de pornire este salariul stabilit prin cele doua Hotărâri de Guvern, (HG 1193 - 670 lei pentru anul 2011 și HG 1225 -700 lei pentru anul 2012).
Menționează că această raportare la cele două H G este corectă, valoarea de referință a coeficientului de ierarhizare 1,00 fiind stabilită anual de către Guvernul României prin hotărâre de guvern.
Negocierea clasei de salarizare 1 (coeficient 1,00) la un nivel sub cel prevăzut (HG 1193 - 670 lei pentru anul 2011 și HG 1225 -700 lei pentru anul
2012) este nelegală.
La înregistrarea CCM la instituția abilitată (ITM B. ) în anul 2011, pârâta CN CF C. SA era atenționată de faptul că salariul la clasa 1, este sub limita salariului minim stabilit prin HG 1139/_ .
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin demersul său judiciar, S. CT N. V. a solicitat în principal ca pârâta să fie obligată să plătească membrilor de sindicat diferența dintre drepturile salariale pentru anul 2011 rezultate din aplicarea coeficienților de ierarhizare a claselor de salarizare, cuprinși în anexa nr. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, în raport cu salariul de baza minim brut pe țară garantat în plata de 670 lei, conform art. 1 din HG nr. 1193/2010, iar pentru anul 2012 diferența dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficienților de ierarhizare a claselor de salarizare, cuprinși în anexa nr. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, în raport cu salariul de baza minim brut pe țară garantat în plată de 700 lei, conform art. 1 din HG nr. 1225/2011.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că membrilor de sindicat li s-au achitat drepturile salariale aferente anilor 2011 - 2012 prin raportare la salariul minim brut de 600 lei prevăzut de Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, deși pârâta avea obligația de a calcula salariile pornind de la salariul minim brut pe țară de 670 lei, respectiv de 700 lei prevăzut de HG 1193/2010 și HG 1224/2011, cu aplicarea coeficienților de ierarhizare cuveniți.
Cu toate acestea, prima instanță respingând acțiunea nu a analizat pretențiile formulate de sindicat prin prisma capetelor de cerere cu care a fost investită, ci, așa cum reiese din considerentele sentinței, a analizat modalitatea de salarizare a membrilor de sindicat astfel cum a fost reglementată prin Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate prin raportare la salariul minim brut prevăzut de Contractul colectiv la nivel de ramură transporturi, deși nu a
fost învestită în acest sens prin cererea introductivă sau prin vreo modificare sau completare ulterioară a acțiunii.
Față de această modalitate de soluționare a acțiunii, fără a se statua asupra pretențiilor reclamanților prin raportare la temeiurile de drept invocate în cauză, Curtea constată că hotărârea atacată este nelegală, deoarece prima instanță nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut și a lăsat nesoluționat fondul litigiului dedus judecății.
De asemenea, se constată că este nelegală și soluția de respingere ca tardivă a cererii de constatare a nulității anexei 1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2012 - 2013, fiind rezultatul unei insuficiente cercetări a fondului cauzei, ca urmare a faptului că instanța nu a verificat care a fost durata de aplicabilitate a respectivului Contract colectiv de muncă, în condițiile în acesta nu se regăsește la dosarul cauzei.
Ținând seama de aceste considerente și văzând că omisiunea analizării cauzei prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate reprezintă o necercetare a fondului, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 cu referire la art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de sindicat și va casa în tot sentința atacată, urmând a trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță, întrucât o analiză a pretențiilor deduse judecății nu poate fi făcută pentru prima dată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamantul S. CT N. V. din cadrul SUCU. ALEI REGIONALE C. C. împotriva sentinței civile nr. 3168 din_ a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosarul nr._, pe care o casează în tot și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud. fond: P. R. a M. lena
GREFIER
G. C.
