Sentința civilă nr. 4318/2013. Contestație act. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4318/2013
Ședința publică din data de 11 martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. M. I.
ASISTENT JUDICIAR: I. R. ASISTENT JUDICIAR: A. Ș.
GREFIER: R. B. M.
Pe rol judecarea cauzei de litigii de muncă având ca obiect contestație
act formulată de reclamantul S. | L. | AL C. | T. | DE T. | T. |
, în contradictoriu cu pârâții C. | T. | DE T. | T. | și C. |
LOCAL AL M. C. N. .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantului, c.j. Coța Potropopescu M., lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. local al municipiului C. N., invocată de acesta.
Reprezentanta reclamantului solicită instanței respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. local al municipiului C.
N. întrucât potrivit prevederilor Legii administrației publice locale nr. 215/2001 acesta este ordonatorul principal de credite.
Instanța, în baza art. 137 Cod proc. civ., unește cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. local al municipiului C. N. .
Reprezentanta reclamantului arata că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Instanța, în baza art. 167 Cod proc. civ., încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și nemaifiind probe de administrat acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantului solicită instanței admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare, pe baza actelor de la dosar.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub numărul_ la data de_, reclamantul S. L. al C. T. de T. T. a chemat în judecată pe pârâții C. T. de T. T. și C. Local al municipiului C. -N. .
Reclamantul a solicitat instanței să îi oblige pe pârâți la: calculul și plata diferențelor neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele
cuvenite în conformitate cu prevederile acestui act normativ, pentru perioada_ -_, sume de bani actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data efectivă a plății, precum și obligarea pârâtului de rândul 2 la alocarea fondurilor necesare pentru efectuarea plății drepturilor salariale către pârâtul de rândul 1.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat în esență că membrii de sindicat reprezentați sunt îndreptățiți să primească drepturile salariale solicitate, deoarece aceste drepturi, acordate în temeiul OG nr. 15/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, deciziilor Curții Constituționale, ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și ale hotărârilor instanțelor judecătorești, nu au fost avute în vedere la calcularea salariului odată cu adoptarea legilor de salarizare unitară a personalului plătit din fonduri publice în anii 2009, 2010 și 2011 și nu le-au fost plătite.
În drept, cererea de chemare în judecată s-a întemeiat pe dispozițiile art. 112 din Codul de procedură civilă, Legii 221/2008, Legii 62/2011, Legii 330/2009, Legii 285/2010 și cele ale Constituției României.
Pârâtul C. Local al municipiului C. -N. a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f.17-18), prin care a invocat excepția propriei lipse a calității procesuale pasive și a solicitat respingerea acțiunii pe fond ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările cauzei instanța constată următoarele: În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Local al M. C. -N., instanța reține că potrivit art. 16 din HG 2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la
bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii.
Art. 167 al. 3 din Legea 84/1995 prevede că finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat care cuprinde și cheltuielile de personal în categoria cărora se înscriu și drepturile solicitate se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ. De asemenea, în conformitate cu art. 8 din Legea nr. 1/2011, pentru finanțarea educației naționale se alocă anual din bugetul de stat și din bugetele autorităților publice locale minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv.
Apoi, potrivit art. 36 al. 4 din Legea nr. 215/2001, consiliul local aprobă la propunerea primarului bugetul local, iar potrivit art. 23 al. 1 din aceeași lege autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități deliberative.
Așadar, pârâtul C. Local al M. C. -N. a fost chemat în judecată datorită calității de finanțator al instituției de învățământ.
Legitimarea procesuală a acestuia nu trebuie analizată strict din perspectiva raporturilor juridice de muncă, ci trebuie raportată și la dispozițiile legale menționate care stabilesc în sarcina consiliului local obligația de a suporta toate cheltuielile de personal, iar în persoana primarului calitatea de ordonator de credite.
Față de aceste considerente, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul C. Local al M.
C. -N. prin întâmpinare.
În fapt
, astfel cum reiese din actele depuse la dosarul cauzei, membrii de sindicat reprezentați au fost angajați ca personal didactic al pârâtului C.
T. de T. T. în perioada pentru care se solicită plata drepturilor salariale restante.
Drepturile salariale ale reclamanților au fost calculate fără ca aceștia să beneficieze de reîncadrarea și plata salariului conform Legii nr. 221/2008 și a celor dispuse prin sentința nr. 3341/_ pronunțată de Tribunalul Cluj.
În drept
, instanța reține că Înalta Curte de Casație și Justiție a decis, prin decizia pronunțată în interesul legii nr. 3/2011, în sensul că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Totodată, aceeași instanță, prin decizia pronunțată în interesul legii nr. 11/2012 a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din
învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Aceste decizii sunt obligatorii pentru instanțele de judecată conform art. 330 indice 7 alineatul 4 din Codul de procedură civilă.
Astfel, în cuprinsul deciziei nr. 11/2012 s-a constat că, din dispozițiile Legii nr. 330/2009 și ale OUG nr. 1/2010, rezultă că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 urma a se realiza luând în calcul salariul de bază la care ar fi fost îndreptățit acesta la data de 31 decembrie 2009, ceea ce reprezintă dreptul recunoscut și ocrotit de lege.
S-a reținut, totodată, că drepturile salariale fac parte din conținutul complex al dreptului la muncă, iar aceste drepturi intră în sfera dreptului de proprietate reglementat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, astfel cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, amintindu- se că, în Cauza De Santa contra Italiei (Hotărârea din 2 septembrie 1997, Rec., 1997-V, p. 1663, pct. 18), în contextul aplicabilității art. 6 paragraful 1 din Convenție, Curtea a reținut că plata salariului este un drept "pur patrimonial", iar în Cauza Vilho Eskelinen și alții împotriva Finlandei (Cererea nr. 63.235/00, Hotărârea din 19 aprilie 2007, paragraful 94), aceasta subliniază că în Convenție nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu cu o anumită valoare și nu este suficient ca un reclamant să se bazeze pe existența unei "contestații reale" sau a unei "plângeri credibile", dar o creanță poate fi considerată drept o "valoare patrimonială", în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, atunci când are o bază suficientă în dreptul intern, de exemplu, atunci când este confirmată de o jurisprudență bine stabilită a instanțelor (Kopecky împotriva Slovaciei,
Hotărârea din 28 septembrie 2004. Rec., 2004-IX, p. 144, pct. 45-52). S-a mai reținut hotărârea pronunțată în Cauza Draon împotriva Franței (nr. 1.513/03, paragraful 65, CEDO 2005-IX), citată și în Cauza Viașu împotriva României (Hotărârea din 9 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 29 mai 2009, paragraful 58), conform căreia noțiunea de "bunuri" poate cuprinde atât "bunuri actuale", cât și valori patrimoniale, inclusiv, în anumite situații bine stabilite, creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficientă în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde că are cel puțin o "speranță legitimă" să obțină exercitarea efectivă a unui drept de proprietate.
Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat că stabilirea drepturilor salariale ale personalului din învățământ prin raportarea la o valoare de referință redusă, în contextul în care demersurile legislative anterioare de reducere a acestei valori de referință au fost apreciate ca fiind contrare Constituției României prin decizii ale Curții Constituționale, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de recurs în interesul legii, a adoptat o modalitate de interpretare și aplicare unitară a prevederilor legale, poate reprezenta o ingerință a autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului, care nu păstrează un echilibru just între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al articolului 1 din Protocolul nr. 1.
În consecință, tribunalul reține că, pentru perioada anterioară datei de_, interpretarea succesiunii textelor legale a fost efectuată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizii căreia această instanță este obligată să li se conformeze.
În ceea ce privește perioada de după data de_, instanța apreciază că acțiunea este întemeiată
Astfel, la baza deciziei în interesul legii nr. 11/2012 a stat în esență considerentul că potrivit art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut în luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal, iar potrivit art. 6 din același text de lege, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la lege sau nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în
îndemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
Instanța constată că, similar cu art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, art. din Legea nr. 285/2010 pentru salarizarea pentru anul 2011, se raportează la salariul din luna octombrie 2010 (care, după cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție, se raportează la cel din luna decembrie 2009), astfel că, se impune concluzia că și după data de_ reclamanții sunt îndreptățiți la calcularea salariului în condițiile prevăzute de Legea nr. 221/2008.
Instanța reține că reclamanții sunt îndreptățiți la calcularea în conformitate cu prevederile cuprinse în Legea nr. 221/2008 a salariului doar până în data de_, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și auxiliar din învățământ, care a instituit un nou sistem de salarizare a personalului din învățământ și nu face referire la vreun cuantum anterior al salariului.
Pentru aceste motive, întrucât reclamanții nu și-au primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior menționate, tribunalul va admite cererea acestora, în conformitate cu prevederile art. 283 și următoarele din Codul muncii coroborate cu prevederile art. 155, art. 157 alin. 2 și art. 169 alin.1 din Codul muncii.
De asemenea, ținând cont că, potrivit art. 16 din HG 2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii, iar art. 36 al. 4 din Legea nr. 215/2001 prevede că consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, iar potrivit art. 23 al. 1 din aceeași lege autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități deliberative, instanța va obliga pârâtul C. Local al municipiului C. -N. să aloce sumele necesare plății drepturilor solicitate.
Având în vedere manifestarea expresă de voință a reclamanților în acest sens, se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. LOCAL AL M. C. -N. .
Admite acțiunea formulată de către reclamantul S. L. AL C.
T. DE T. T. în numele membrilor de sindicat BOANCĂ V., CALIMAC NICOLAE MITICĂ, C. U F. L., CHIUJDEA MIHAI, C. U L.
-C., CRISTE V., DORNEANU A. VASILICA, FEȘTILĂ R., GIURGIU
E. CORNELIA, HUDREA FLOAREA, LOSONTI M., LUNCA D., MACARIA DACIANA, M. M. ELA, NEMEȘ CAROL, PLAIAN L., P. M.
, PRUNEAN LORED. A M., RACOLȚAA., R. Ț I., REDNIC D. ,
OSVATH-BOROS PETER și T. US CLAUDIU în contradictoriu cu pârâții C.
DE T. T. și C. LOCAL AL M. C. -N. și în consecință:
Obligă pârâta C. T. DE T. T. L la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate reprezentând diferența dintre drepturile calculate pe perioada_ și până la până la_ prin aplicare coeficientului de multiplicare I în cuantum de 400 lei ca bază de calcul și cele efectiv încasate, sume actualizate în funcție de indicele de inflație la data plății efective.
Obligă pârâtul C. LOCAL AL M. C. -N. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
M. I.
Asistent judiciar,
R.
Asistent judiciar,
A. Ș.
Grefier,
R. B. M.
Red./dact. IAM 5 ex. - _
