Sentința civilă nr. 5016/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184 Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINTA CIVILA Nr. 5016/2013
Ședința publică de la 21 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE E. B.
Asistent judiciar C. -E. P. Asistent judiciar I. R.
Grefier A. -L. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamanta P. A. împotriva pârâtelor C. N. G. B. C. -N. ,
C. LOCAL AL M. C. -N., având ca obiect drepturi bănești. La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, iar instanța invoca din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune și reține cauza in pronunțare pe această excepție.
INSTANȚA
Reține că prin cererea formulată de reclamanta P. A. în contradictoriu cu pârâții C. N. "G. BARIȚIU"; C. -N. și C. LOCAL AL M. C. -N. s-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată unitatea de învățământ, în calitate de angajator, la plata primei de vacanță, în cuantum de un salariu de bază, pentru anul școlar 2008- 2009, actualizată în funcție de indicele de inflație până la data efectivă a plății, precum și la obligarea pârâtului consiliul local la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale.
În motivarea cererii s-a arătat, în esență, că salarizarea personalului didactic, a cadrelor didactice și a personalului didactic auxiliar se face, în principal ,conform prevederilor Legii nr. 128/1997, care prevede în art. 50 alin.
12 că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, iar potrivit art. 146 personalului didactic i se aplică în totalitate normele din legislația muncii, respectiv prevederile contractelor colective de muncă.
Prima de vacanță este prevăzută în art. 59 din contractele colective de muncă unice la nivel național, în art. 29 alin. 4 din contractele colective de
muncă încheiate la nivel de ramură învățământ și în art. 36 lit. g din Contractul Colectiv de Muncă Unic Județean la Nivel de Ramură Învățământ C. .
Apoi, art. 241 alin. 1 din Codul muncii aplicabil la acea dată stipulează în mod indubitabil că dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel național produc efecte obligatorii asupra tuturor salariaților angajați, iar potrivit art. 8 alin. 2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel național, în raporturile de muncă dintre angajați și angajatori se aplică cu prioritate reglementările mai favorabile pentru salariat.
Având în vedere și prevederile art. 243 din Codul muncii coroborat cu art. 30 alin. 1, 2 din Legea nr. 130/1996, concluzia care se desprinde este aceea că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie. Pe de altă parte, Legea nr. 329/2009 prevede că pentru anul 2009 prima de vacanță se poate acorda până la data de_ .
Pârâții, deși au fost legal citați, nu au formulat întâmpinări și nici nu s-au prezentat în instanță pentru a-și formula poziția procesuală.
Pe fondul cauzei, analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
În perioada anului școlar 2008-2009 reclamanta a fost angajata pârâtei ca și cadru didactic. Potrivit art. 59 alin. 3 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel național pe anii 2007-2010, "prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico- financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o
primă de vacanță ";, iar prin dispozițiile art. 37 lit. g din Contractele Colective de Muncă încheiate la Nivel de Ramură Învățământ pe perioada vizată prin prezenta cerere de chemare în judecată (anii școlari 2007-2009), în acest domeniu s-a convenit ca personalul din învățământ să beneficieze și de "o primă de vacanță din venituri proprii";, care urma să se acorde odată cu indemnizația de concediu, respectiv cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu (art. 29 alin. 4).
Instanța reține că potrivit prevederilor art. 268 alin. 1 din Codul muncii actualizat, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:
în termen de 30 de zile calendaristice de la data in care a fost comunicata decizia unilaterala a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de munca;
în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat decizia de sancționare disciplinară;
în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Potrivit dispozițiilor art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997-Statutul Personalului Didactic- personalul didactic beneficia de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.În această ordine de idei, Contractul colectiv de muncă la nivel ramură învățământ a prevăzut, prin art.37 lit.g, dreptul personalului didactic la prima de vacanță ce trebuia acordată
în plus față de indemnizația de concediu, primă care se acorda odată cu indemnizația de concediu.
Cum, în cauză nu a intervenit nici o cauză de suspendare a acestui drept al personalului didactic la prima de vacanță,astfel încât să se pună problema suspendării cursului prescripției extinctive,tribunalul apreciază că pentru perioada indicată în acțiune dreptul reclamantului de a solicita contravaloarea primei de vacanță este prescris potrivit prevederilor art.166 din vechiul Cod al muncii sub imperiul căruia s-a născut dreptul la acțiune.
Analizând cu precădere excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de instanță din oficiu, instanța reține că potrivit prevederilor art. 29 alin. 4 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel național pe anii 2007-2010, prima de vacanță urma să se acorde odată cu indemnizația de concediu, respectiv cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu.
Cum concediul de odihnă al reclamantei trebuia să fie efectuat în perioada iunie-august 2009, iar acțiunea a fost introdusă la data de_, potrivit prevederilor art. 268 alin. 1 lit. c din Codul Muncii instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată din oficiu și va respinge ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanta P. A. în contradictoriu cu pârâții C.
N. « G. BARIȚIU » C. - N. și C. LOCAL AL M. C. -N.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de instanță din oficiu.
Respinge, ca prescrisă, acțiunea formulată de reclamanta P. A. cu domiciliul în C. -N., str. H. nr. 37-39, bl.2, sc.1, ap. 16, jud. C., în contradictoriu cu pârâții C. N. « G. BARIȚIU » C. - N. cu sediul în C. -N., str. E. I. nr. 10, jud. C. și C. LOCAL AL M. C. -N.
cu sediul în C. -N., str. M. nr.1- 3, jud. C. .
Definitivă.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
E. B.
Asistent judiciar,
C. -E. P.
Asistent judiciar,
I. R.
Grefier,
A. -L. C.
