Sentința civilă nr. 6868/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6868/2013 Ședința publică din data de 18 aprilie 2013 PREȘEDINTE: E. B.
Asistent judiciar: C. -E. P.
Asistent judiciar: I. R. Grefier: R. B. M.
Pe rol judecarea cauzei de litigii de muncă având ca obiect drepturi bănești formulată de reclamanta V. M. M., în contradictoriu cu pârâții S. CU C. I-V. I. O., C. LOCAL AL M. T., P. M. T., I.
S. J. C. și M. E. N. .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul pârâtului I. S. J. C., lipsă fiind reclamanta și restul pârâților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință constatându-se că la data de_ prin serviciul de registratură al instanței reclamanta a depus la dosarul cauzei un înscris prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, concluzii scrise și note de ședință, în 6 exemplare, precum și chitanțele reprezentând dovada plății onorariului avocațial.
Instanța înmânează reprezentantului pârâtului de rândul 4 un exemplar de pe notele de ședință depuse de reclamantă.
Având cuvântul asupra excepției necompetenței materiale a instanței în ceea ce privește petitul 3 din cererea de chemare în judecată, reprezentantul pârâtului de rândul 4 solicită instanței admiterea acesteia și declinarea competenței privind soluționarea lui în favoarea Curții de Apel C. .
Instanța, în temeiul art. 165 Cod proc. civ., dispune disjungerea petitului 3 din cererea de chemare în judecată, respectiv a petitului privind obligarea pârâților de rândul 4 și 5 la acordarea distincției Diploma de Excelență, cu consecința obligării pârâților de rândul 1 - 3 la plata premiului în bani aferent acesteia în cuantum de 20% din suma salariilor de baza primite în ultimele 12 luni, sumă ce urmează a fi actualizata cu rata inflatiei, la data plății efective și formarea unui dosar nou, care în conformitate cu art. 99 alin. 4 din Hotărârea C. ui Superior al Magistraturii nr. 387/2005, actualizată, va fi repartizat spre soluționare prezentului complet de judecată.
Reprezentantul pârâtului I. S. J. C. solicită instanței atât admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia, cât și admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada_ -_ pentru motivele expuse prin întâmpinare.
Instanța, în baza art. 137 Cod proc. civ., unește cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. Municipiului T., I. S.
J. C. și M. E., Cercetării, Tineretului și Sportului, cât și excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada_ -_ invocată de pârâții P. Municipiului T. și I. S. J. C. .
Reprezentantul pârâtului I. S. J. C. arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Instanța, în baza art. 167 Cod proc. civ., încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și nemaifiind probe de administrat acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Reprezentantul pârâtului I. S. J. C. solicită instanței respingerea acțiunii.
Instanța rămâne în pronunțare atât asupra excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. Municipiului T., I. S. J. C. și
M. E., Cercetării, Tineretului și Sportului, cât și excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada_ -_ invocată de pârâții P. Municipiului T. și I. S. J. C., cât și asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Reține că prin cererea înregistrată la data de_, reclamanta V. M.
M., în contradictoriu cu pârâții S. CU C. I-V. I. O., C. LOCAL AL M. T., P. MUNIICIPIULUI T., I. S. J. C. și M.
E. N. a solicitat instanței să-i oblige pe pârâții de rd.1-3 la plata sumei de 22.961 lei reprezentând drepturi salariale brute neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, începând cu_ si până la data de_, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective, să dispună obligarea acestor pârâți la plata sumei de 2799 lei reprezentând al 13-lea salariu pe anul 2010, proporțional cu perioada efectiv lucrată, sumă ce urmează a fi reactualizată în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective si să dispună obligarea pârâților de rd.4-5 la acordarea distincției Diplomă de Excelență și a drepturilor bănești ce i se cuvin în cuantum de 20% din suma salariilor de bază primite în ultimele 12 luni.
In motivarea cererii, reclamanta arată că Guvernul României a aprobat la_ O.G. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ.
Potrivit alin.l lit.b din această ordonanță, coeficientii de multiplicare prevăzuti pentru functiile didactice de predare cu gradul didactic II definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate si pentru functiile didactice auxiliare sunt majorați cu 10% începând cu_ față de nivelul din_ .
Conform art.1 alin.l lit.c din aceeasi ordonanță, pentru funcțiile didactice prevăzute in anexele nr. 1.2, 2 si 3 valoarea coeficientului de multiplicare l,000 va fi :
-
01.01-_ 259.593 lei;
-
01.04-_ 275,168 lei, respectiv o creștere de 6%;
- 01.10-_ 291,678 lei, respectiv o creștere cu încă 6%.;
Valoarea coeficientului de multiplicare l,000 pentru această perioadă poate deveni 299,933 lei, în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creșterea produsului intern brut, ținta de inflație precum si nivelul productivității muncii.
Potrivit susținerilor reclamantei O.G. nr. 15/2008 a fost aprobată cu modificări de către Parlamentul României prin Legea 221/_, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare l,000 pentru personalul didactic si didactic auxiliar la 400 lei pentru perioada 01.10-_ și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare și pârâții nu au procedat la calculul si la plata drepturilor salariale potrivit acestei legi.
Pârâtul I. Ș. J. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei în primul rând prin reținerea excepției lipsei calității procesuale pasive întrucât acțiunea a fost îndreptată împotriva unei persoane juridice fără calitate procesuală pasivă.
Acesta mai arată că potrivi disp.art. 142 lit.g din Legea învățământului nr. 84/1995 republicată, inspectoratele școlare au doar atribuții de coordonare a încadrări unităților de învățământ cu personal didactic necesar si atribuția de administrare a procesului educațional si nicidecum atribuții de calculare, respectiv de acordare de drepturi salariale.
Pe fondul cauzei trebuie arătat că potrivit disp.art.l din Normele metodologice pentru finanțarea învățământului universitar de stat aprobat prin HG nr. 538/2001, cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea.
In drept sunt invocate prevederile Legii nr. 128/1997, Legea învățământului nr. 84/1995, HG nr. 538/2001, art. 115-118, art. 137 si art. 242 alin.2 din Cod Procedură Civilă (f.46-49).
La rândul său pârâtul P. Municipiului T. a formulat întâmpinare si cerere de chemare în garanție a chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
In motivarea întâmpinării acesta arată că nu are calitate procesuală pasivă întrucât conform prevederilor art. 16 din OG nr. 15/2008, așa cum a fost modificată prin OUG nr.151/2009 "la instituțiile publice si unitățile bugetare la care cheltuielile de personal se asigură din venituri proprii si subvenții acordate de la bugetul de stat sau bugetele locale ori integral din venituri proprii, se pot acorda creșteri salariale si la date ulterioare, corelat cu realizarea resurselor necesare pentru acoperirea creșterilor, cu avizul ordonatorului principal de credite bugetare";.
In această situație, bugetul unității administrativ teritoriale trebuie să cuprindă sumele de bani necesare pentru finanțarea, complementară a unităților de învățământ iar aceste sume sunt acordate de la bugetul de stat de către Ministerul Finanțelor Publice (f.50-53).
In drept sunt invocate prevederile Legii nr. 330/2009, Legii nr. 284/2010, Legea nr. 285/2010, Legea nr. 283/2011, Legea nr. 1/2012, Legea nr. 215/2001, Legea nr. 500/2002 și prevederile art. 115-118 Cod Procedură Civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Reclamanta a promovat prezenta acțiune în numele său, nefiind asistată de către o organizație sindicală. Aceasta are calitatea de cadru didactic în cadrul Scolii cu clasele I-V. "I. Opriș"; din municipiul T. .
Cu privire la acțiunea reclamantei, anterior, Curtea Constituțională a României prin Decizia nr. 93/_ a constatat că Legea 221/2008 privind aprobarea OG 15/2008 este constituțională însă Guvernul României a emis OUG 136/2008 care limitează efectele creșterilor salariale dispuse prin Legea 221/2008 și prin OUG 151/2008 ceea ce face inaplicabilă respectiva lege.
Împotriva acestor două ordonanțe a fost ridicată excepția de neconstituționalitate privind prevederile art. 1,2 și 4 din OUG 136/2008 și prevederile art.I pct.2 și 3 din OUG nr. 151/2008.
Prin Decizia nr. 843/_ și Decizia nr.989/_ Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate si a constatat că disp.art. I pct.2 si 3 din OUG nr. 151/2008 pentru modificarea si completarea
O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ și art.2 și art.3 din O.U.G. nr.1/2009 sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O.U.G.nr. 136/2008 si a statuat că adoptarea ordonanțelor de urgență numai in scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de Parlament încalcă prevederile art. 1 alin.4, art. 61 alin.l si art.115 alin.4 din Legea fundamentală si este contrară dispozițiilor art. 115 alin.6 coroborate cu cele ale art. 41 si art. 47 alin.7 din Constituția Românei.
Trebuie remarcat că atât prin dispozițiile art.2 și art.3 din O.U.G.nr.1/2009 cât și prin dispozițiile art.2 și art.3 din O.U.G.nr.31/2009 și art.2 din O.U.G. nr.41/2009 se aduc modificări ale unor prevederi introduse prin art.I pct.2 și 3 din O.U.G. nr.151/2008 ce au fost declarate neconstituționale.
Se cunoaște că elementele principale ale contractului individual de muncă sunt prestarea muncii și salarizarea acesteia de către angajator. Fiind un contract cu titlu oneros plata salariului constituie un element al său.
Salariul reprezintă remunerația în bani a muncii prestate în baza contractului individual de muncă, echivalentul muncii prestate de către angajat. Prin corelația dintre prestarea muncii de către salariat si salarizarea muncii de către angajator se respectă principiul echivalenței prestațiilor în contractele sinalagmatice - do ut des - respectiv poți pretinde numai în măsura în care dai.
Salariul constituie obiect dar si cauza contractului individual de muncă.
Este obiect deoarece el constituie contraprestația pentru munca efectuată de
către salariat, este cauză pentru că în vederea obținerii lui persoana fizică s-a încadrat în muncă.
Obligația principală a angajatorului este cea de plata salariului, orice reținere din salariu putând fi operată doar în cazurile si în condițiile prevăzute de lege. Reținerile din salariu, cu titlu de daune, se pot face doar în cazul în care datoria este scadentă, lichidă și exigibilă, constatată printr-o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă.
Toți angajatorii, indiferent de forma de proprietate sunt obligați să depună la bancă, odată cu documentele pentru plata salariilor si documentația pentru plata contribuției datorate bugetului asigurărilor sociale de stat. In cazul neachitării, Casele teritoriale de pensii vor putea aplica măsuri de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite conform prevederilor legale privind executarea creanțelor bugetare.
In cazul lichidării administrative sau falimentului angajatorului, sumele datorate bugetului de stat se recuperează conform proceduri legale în această materie.
Potrivit dispozițiilor art.161 și art.168 alin.1 din Codul Muncii salariile se plătesc înaintea oricărei obligații bănești ale angajatorului iar plata acestora se dovedește prin semnarea statelor de plată,precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Conform prevederilor art.166 alin.1 din Codul Muncii angajatorul este obligat,în temeiul principiilor răspunderii civile contractuale,să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Pe de altă parte neplata de către angajator la scadența a drepturilor salariale cuvenite dă naștere,în plus față de achitarea salariului restant și obligației de plată a daunelor-interese sub forma dobânzii legale aferente sumei solicitate.
Reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de_ urma să se facă cu luarea în calcul a salariilor de bază avute la data de_ ,stabilite în conformitate cu prevederile O.U.G.nr.41/2009.Noua lege a salarizării face trimitere la păstrarea salariului avut,raportat la data de_ .
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.11/_, a dispus că personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de_ are dreptul,începând cu data de_, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009,stabilit în conformitate cu prevederile O.G.nr.15/2008,aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008.
Față de cele ce preced, având în vedere că reclamanta nu și-a primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior arătate ca și faptul că prevederile O.G.nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce urmau a se acorda în cursul anilor 2008 si 2009 personalului din învățământ au fost în vigoare până în data de_, în condițiile în care aceste prevederi au fost aprobate prin Legea 221/2008, tribunalul va admite cererea reclamantei, în conformitate cu prevederile art.208 si urm. din Legea nr. 62/2011, coroborate cu prevederile art.168 alin.1 din Codul Muncii și îi va obliga pe pârâți să calculeze, să aloce și să plătească sumele necesare drepturilor solicitate și cuvenite pentru reclamantă.
Cu privire la plata celui de-al 13 salariu pe anul 2010 trebuie arătat că, Legea nr.285/2010 impunea o serie de restricții privind plata muncii suplimentare, acordarea premiilor, primelor de vacanță, tichetelor de masă,cele cadou și cele de vacanță, ajutoarelor și indemnizațiilor. Totodată, prin art.14 din acest act normativ se precizează că, drepturile salariale care se includ în salariul de bază nu trebuie să se majoreze cu 15%.
Așa cum rezultă din dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2011 "sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi";.
Curtea Constituțională, prin Deciziile nr. 1655/2010 și nr.1658/2010, a respins excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art.1 din Legea privind salarizarea pe anul 2011 ,art.4, art.10 alin. 1, art.14, art.22 alin.1 și 2, art.33 alin.1 și art. 37 alin.1 și 3 din Legea-cadru privitoare la salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Pentru a dispune astfel, instanța de contencios constituțional a reținut că statul are deplină legitimitate constituțională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare .
De asemenea a arătat,în privința aplicării art.53 din Constituția Românei, că au fost respectate cerințele atunci când a fost restrâns dreptului fundamental la un salariu pentru munca depusă.
În acest context Curtea a amintit că prin Deciziile nr. 1250 din_ și nr.1601/2010 a statuat că, ordonatorii principali de credite trebuie să respecte legea și să o aplice, chiar dacă aceasta are ca efect, pentru viitor, modificarea unei clauze din contractele de muncă, individuale sau colective, ale personalului plătit din fonduri publice. Caracterul obligatoriu al convențiilor individuale sau colective nu exclud posibilitatea legiuitorului de a interveni, din rațiuni de interes general, pentru modificarea unor dispoziții din contractele individuale sau colective de muncă, reglementând soluții care să răspundă nevoilor sociale existente la un moment dat.
Sporurile,primele și stimulentele nu se subsumează sintagmei de măsuri de protecție socială și ca atare, nu se poate vorbi de vreo intervenție a legislativului în sfera puterii executive sau judecătorești. Mai mult efectele măsurilor stabilite prin Legea nr.118/2010 nu au fost absorbite la nivelul preconizat necesitând și pentru anul 2011 aplicarea în continuare a unor măsuri de corecție, măsuri necesare într-o societate democratică.
Curtea Constituțională a stabilit de asemenea că prin această reglementare, respectiv Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, nu s-au încălcat prevederile art. 1 alin.5, art.16 alin.1, art. 41 alin.2 și alin.5, art.44, art.47 alin.1, art.53 și art.135 alin.1 lit.f din Constituția României deoarece, dreptul la muncă fiind un drept complex care include și un drept la salariu, este reglementat de legiuitor acesta stabilind limitele și condițiile în care personalul plătit din fonduri publice poate beneficia de sporuri, prime sau alte stimulente care se adaugă la salariul de bază.
S-a reținut de asemenea, că efectele raporturilor de muncă stabilite între angajat și angajator se concretizează în obligații de ambele părți, iar una din obligațiile esențiale ale angajatorului este plata salariului angajatului pentru munca prestată. Curtea a reținut că recalcularea cuantumului salarialului/ indemnizației / soldei, ca un corolar al dreptului la muncă este prevăzută prin legea criticată și se impune în vederea stabilirii unui sistem unitar de salarizare a
personalului plătit din bugetul general consolidat al statului și care să fie sustenabil.
Cu toate acestea, chiar dacă Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea unei legi, acest fapt nu împiedică instanța investită să cerceteze dacă aplicarea acestei legi la o situație determinată este de natură să producă efecte contrare, Convenției Europene a Drepturilor Omului.
După cum se cunoaște Curtea Constituțională verifică conformitatea legii cu prevederile Constituției României, fără a se pronunța asupra interpretării sau aplicării concrete a acesteia. La rândul său Curtea Europeană a Drepturilor Omului(C.E.D.O.) nu verifică compatibilitatea în abstract a unei legi cu Convenția ci se pronunță cu privire la efectele pe care le poate avea aplicarea acesteia la o anumită situație de fapt.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului(C.E.D.O.),verifică caracterul discriminatoriu al măsurii, gravitatea măsurii și efectele particulare ale acestei măsuri în cazul concret cu care a fost investită.
În practica acestei instanțe au fost pronunțate mai multe hotărâri cu privire stabilirea drepturile salariale ale angajaților,plata acestora și ingerința statului în reglementarea acestor drepturi.
Astfel, prin art. 1 alin.1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, s-a prevăzut că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauze de utilitate publică și în condiții prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. La alin. 2 din aceeași dispoziție se arată că dispozițiile de la alin.1 nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau amenzilor.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului(C.E.D.O.) s-a statuat că noțiunea de "bun"; înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică, astfel încât dreptul la un salariu poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar salariul, unui bun proprietate privată.
Dreptul ocrotit de art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu este în orice caz un drept absolut, aceasta însemnând că el poate comporta anumite limitări de către stat, care are, sub acest aspect o largă marjă de apreciere.
Pentru a se verifica dacă recalcularea drepturilor salariale ale reclamantei, începând cu data de_, în baza art.8 din Legea nr.285/2010, corespunde limitărilor prevăzute de Convenție trebuie avute în vedere următoarele aspecte:ingerința să fie prevăzute de lege, să existe un scop legitim pentru luarea măsurii de recalculare a drepturilor salariale și să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul avut în vedere pentru utilizarea lui.
Astfel, prin Hotărârile în cauzele Vilho Eskelinen vs.Finlanda din 19 din 04.2007, Kechko vs.Ucraina din_ și Lelas vs.Croația din_ s-a stabilit că există o distincție esențială între dreptul de a continua să primești în viitor un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul câștigat pentru o perioadă în care munca a fost prestată.
De asemenea, s-a arătat că, Convenția nu conferă dreptul să primești un salariu într-un anumit cuantum, o creanță putând fi considerată o valoare patrimonială, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, doar dacă are o bază suficientă în dreptul intern (ex.prin jurisprudența stabilită de către instanțele de judecată ). Apoi, este la latitudinea statului să determine ce sume vor fi plătite angajaților săi din bugetul de stat și drept urmare acesta poate introduce, suspenda sau anula plata unor sporuri, indemnizații ori compensații, făcând modificările legislative necesare.
În acest context, recalcularea drepturilor salariale prin includerea premiului anual în majorarea de 15% a salariului de bază a personalului plătit din fonduri publice, nu poate fi considerată o încălcare a dreptului de proprietate, iar lipsa unei despăgubiri nu conduce eo ipso la încălcarea art.1 al Protocolului nr. 1 deoarece, așa cum am arătat mai sus, statul se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în domeniul salarizării, mai ales într-o perioadă de criză economică în vederea reducerii deficitului bugetar.
Ca atare în spețele anterior menționate Curtea a reținut că nu este vorba de o privare de proprietate analiza făcându-se doar cu privire la ingerințele statului asupra drepturilor salariale anterior stabilite.
De asemenea, prin Opinia nr.598 din_ a Comisiei de la Veneția, opinie care a fost adoptată la cea de-a 85-a sesiune plenară a Comisiei de la Veneția s-a arătat în mod expres, cu privire la o altă categorie socială,că în lipsa unor interdicții constituționale exprese ,o reducere a salariilor judecătorilor poate fi justificată în situații excepționale și în anumite condiții stricte, fără a fi privită ca o încălcare a independenței autorității judecătorești.
Pe de altă parte Hotărârea în cauza Mureșanu vs. România din_ și Hotărârea în cauza Aurelia P. vs. România din_ nu pot constitui un precedent în situația actuală întrucât, în aceste cazuri exista un titlu executoriu, o hotărâre judecătorească prin care autoritățile române erau obligate la plata unor creanțe de natură salariale dar au refuzat executarea acesteia. Așadar, nu a fost vorba de a se diminua, prin lege, drepturile salariale stabilite prin Contractul Individual de Muncă și actele adiționale la acesta, ori prin Contractul Colectiv de Muncă.
Față de cele ce preced instanța,în temeiul art.208 și următoarele din Legea nr.62/2011, va respinge petitul privind acordarea celui de-al 13 salariu aferent anului 2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții P. MUNICIPIULUI T., I. Ș. J. C., cu sediul în C. -N., Piața S. cel M. nr. 4, jud.C. și M. E., CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI
SPORTULUI
, cu sediul în B., str. General B. nr. 28-30, sector 1.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada_ -_ invocată de pârâții P. MUNICIPIULUI T. și I. Ș.
J. C.
.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta V. M. - M., dom. în T., str. N. nr.3, ap. 75, jud.C. în contradictoriu cu pârâții Ș. CU C. I-V. "I. OPRIȘ"; T., cu sediul în T., str. A. nr. 1, jud.C., C. LOCAL AL MUNICIPIULUI T. și P. MUNICIPIULUI T., ambii cu
sediul în T., str. 1 D. 1918 nr. 1, jud.C. și în consecință:
Obligă pârâta Ș. CU C. I-V. "I. OPRIȘ"; T. în calitate de angajator, la calcularea și la plata către reclamantă a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu_ și până la_, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Obligă parații C. LOCAL AL MUNICIPIULUI T. și P. MUNICIPIULUI T. să aloce sumele necesare achitării drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Respinge petitul privind plata celui de-al 13-lea salariu aferent anului 2010.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la data comunicării. Pronunțată în ședința publică din data de 18 Aprilie 2013.
Președinte,
E. B.
Asistent judiciar,
C. -E. P.
Asistent judiciar,
I. R.
Grefier,
R. B. M.
Red.EB/VAM 5 ex./_
