Sentința civilă nr. 7114/2013. Contestație act. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Civilă Nr. 7114/2013 Ședința publică de la 22 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE: B. G. Z.
Asistent judiciar: I. R. Asistent judiciar: A. Ș. Grefier: C. -A. B.
Pe rol se află judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamanta O. S. C. și pe pârâta SC C. SA, având ca obiect contestație act.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză pentru data de azi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față reține următoarele:
Prin acțiunea formulată de reclamantul O. S. C. în numele membrilor de sindicat AU. ULESEI VIRGINIA, CAMPAN V. ANA. E, DAVID OTILIA, BONȚIDEAN E., BOROS ILONKA, TUTUI FLORICA, BIC. M., PRECUP M., BIC. L. E., KALLOS DESIDERIU, BULEU HOZA O. M., P. ȚA ANA, HEDEȘIU REGHINA, DIVRICEAN G., VARGA L., OLOSUTEAN MARIOARA, ZANC SEMIRA E., GACIU M., AVRAM ANA, P.
M., P. E., R. G. și R. NASTASIA și cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții COȚA VIOREL, COȚA MELA. A și C. U OTILIA în contradictoriu cu pârâta S.C. C.
S.A. s-a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să constate că activitatea desfășurată de reclamanți în cadrul pârâtei se încadrează în grupa a II a de muncă și să oblige pârâta la eliberarea unei adeverințe din care să ateste încadrarea în grupa a II a muncă pentru fiecare din reclamanți și intervenienți.
În motivarea acțiunii reclamanții și intervenienții arată că pârâta le-a eliberat adeverințe pentru fiecare, adeverințe care stabilesc că angajații au prestat activitate în condiții deosebite de muncă peste 70 % din programul de lucru, dar nu a dispus încadrarea acestora în grupa a II a de muncă, cu toate că salariații reclamanți care au lucrat la atelierul de tălpuit, cusut, CTC mecanic utilizează în anumite faze ale procesului tehnologic substanțe toxice cum ar fi acetona, toluenul, benzina și acetat de etil, compuși pe bază de clor, rășini sintetice și cauciuc, fapt care rezultă din buletinele de analiză.
Deși a fost legal citată, pârâta nu a depus întâmpinare, dar reprezentantul acesteia s-a prezentat în instanță și a depus răspunsul la interogatoriul încuviințat de instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În prezenta cauză civilă se impune aprecierea, interpretarea și aplicabilitatea justă a normelor legale incidente, în caz contrar devenind superfluă obligativitatea dispozitivă a acestora, în condițiile în care prin Ordinul nr. 100/_ a fost completat Ordinul nr. 50/1990, iar prin Ordinul nr. 125/_ au fost precizate locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, pentru perioada lucrata după 1 martie 1990.
Instanța reține că pentru perioada anterioară datei de 18 martie 1969, încadrarea în grupa I sau II de muncă s-a făcut cu respectarea Instrucțiunilor Ministerului Muncii nr._ care cuprind meseriile și funcțiile prevăzute în grupele I și II de muncă iar pentru perioada lucrată după data de 18 martie 1969 până la data de 1 aprilie 2001, încadrarea în grupe superioare de muncă s-a făcut conform Ordinului ministrului
muncii și ocrotirilor sociale, al ministrului sănătății și al președintelui Comisiei Naționale pentru Protecția Muncii nr. 50/1990, ordin ce a înlocuit ordinele Ministerului Muncii și Ministerului Sănătății nr. 59/_ și 210/197.
Se precizează la pct. 5 din Ordinul nr. 50/1990 modificat, că existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinarea noxelor de către organele Ministerului Sănătății sau laboratoarele proprii de specialitate ale unităților.
Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.
Condițiile potrivit cărora un loc de muncă se încadrează în grupa I sau II de muncă sunt reglementate în actele normative mai sus menționate, iar instanțele de judecată, în aprecierea și aplicabilitatea acestor dispoziții legale exprese precum și a normelor convenționale aplicabile, sub cerința și obligativitatea justei interpretări și valorificări logice și juste, inclusiv a probațiunii administrate, au competența de a stabili și/sau schimba activitățile dintr-o grupă în alta respectiv din grupa a II-a de muncă în grupa I de muncă, aceasta pentru evidențierea corectă a traseului profesional al titularului dreptului, sub toate aspectele necesare .
Mai mult, față de actele normative în vigoare și aplicabile speței deduse aprecierii și cercetării judecătorești, instanțele judecătorești au competența de a efectua nominalizări ale salariaților, aceste nominalizări trebuind a fi făcute conform actelor normative în materie inclusiv de către administrație și sindicat, dar sub cerința si condiția deplinei legalități și corectitudini dispozitive, astfel că instanța de judecată este chemată să sancționeze și să desființeze atitudinile greșite și omisive, care determină inclusiv injustiție, în sensul încălcării inclusiv a principiului egalității de tratament privind aprecierea evoluției profesionale a salariatului îndreptățit la beneficiul și satisfacția unei grupe de muncă, corespondent condițiilor de muncă efective avute pe perioada raportului juridic obligațional.
Încadrarea locurilor de muncă, activităților si categoriilor profesionale în grupele I și/sau II de muncă în vederea pensionarii, pentru perioada_ -_, se poate face, potrivit pct.1 și 2 din ordinul mai sus menționat, numai pentru cele cuprinse în anexa nr.1 și anexa nr.2 la ordin, iar nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unității împreuna cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, etc.).
Prin cererea introductivă, reclamanții și intervenienții solicită să fie nominalizați în grupa II de muncă; ceea ce se cere soluționat de către instanță în primul rând este faptul de a dovedi că salariații au desfășurat sau nu activitățile prevăzute în anexa nr. 2 la ordin.
Acest act normativ și-a justificat necesitatea, așa cum rezultă din titulatură, pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului, precizează locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal ce lucrează în condiții deosebite. Ori, instanța este obligată ca, în aplicarea legii, să se pronunțe asupra activității desfășurate de salariați, deoarece însăși legea, prin modul cum a fost inițiată se referă și la activități, nu numai la locuri de muncă și categorii de personal.
În al doilea rând instanța reține că potrivit prevederilor art. 158 alin. (2) din Legea nr. 263 din 16 decembrie 2010 (actualizată) - privind sistemul unitar de pensii publice, adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.
Totodată, la art. 126 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii 263/2010 nr._ se prevede că adeverințele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhive.
Așadar, în adeverință, angajatorul atestă fapte anterioare datei de 01 aprilie 2001 pe baza documentelor aflate în evidențele sale întocmite la acea vreme, rolul adeverinței fiind acela de confirma producerea acelor fapte respectiv, încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă.
Instanța reține deci că, confirmarea poate fi efectuată numai în baza unor documente din care rezultă efectiv încadrarea persoanelor în fostele grupe I si/sau a II-a de muncă întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001, așa cum în mod expres rezultă din textul de lege.
Din modelul de adeverință prevăzut în Anexa 14 rezultă că, printre altele, angajatorul trebuie să indice actul administrativ emis de unitate, conform prevederilor Ordinului ministrului muncii și
ocrotirilor sociale, al ministrului sănătății și al președintelui Comisiei Naționale pentru Protecția Muncii nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionarii (proces-verbal, decizie, tabel, hotărârea consiliului de administrație și a sindicatului privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă, pontajele lunare, registrul de evidență a intrărilor în subteran etc.).
Prin urmare, angajatorul nu poate să ateste încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II- a de muncă anterior datei de 1 aprilie 2001 dacă în evidențele sale nu există documente care să rezulte acest fapt (proces-verbal, decizie, tabel, hotărârea consiliului de administrație și a sindicatului privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de munca, pontajele lunare, registrul de evidenta a intrărilor in subteran etc.).
Se mai reține că la data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 - privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, respectiv 1 aprilie 2001, actele normative care au reglementat încadrarea în grupele a I-a și a II-a de munca au fost abrogate.
După această dată nu mai există o bază legală pentru încadrarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite în grupe superioare de muncă, iar eliberarea adeverințelor privind atestarea faptului că, în anumite perioade anterioare datei de 01 aprilie 2001, o persoana și-a desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I si/sau a II-a de muncă, se face numai daca nominalizarea persoanei s-a făcut anterior acestei date și numai pe baza documentelor întocmite la timpul respectiv, care pot fi verificabile și sunt în evidenta angajatorilor acestor persoane sau deținătorilor de arhive.
Aceste documente pot fi: procese verbale, decizii, tabele nominale, hotărârii ale consiliului de administrație și ale sindicatului cu privire la nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de munca, pontajele lunare, registre de evidenta a intrărilor in subteran, etc.
Instanța reține că pârâta le-a eliberat adeverințe pentru fiecare, adeverințe care stabilesc că angajații au prestat activitate în condiții deosebite de muncă peste 70 % din programul de lucru, dar nu a dispus încadrarea acestora în grupa a II a de muncă.
Este competența exclusivă a conducerii unității împreună cu sindicatele din unități, singurele care pot lua decizia de încadrare a unor salariați, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective și de care doar acestea pot deține acte care să ateste desfășurarea muncii în acele condiții(nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, etc.).
Nu se pot lua în considerare susținerile pârâtei, exprimate în interogatoriul încuviințat de instanță (f.69), prin care arată că "se justifică încadrarea salariaților în grupa II a de muncă"; atâta timp cât acesta este cea care trebuia să-i încadreze pe reclamanți cu respectarea prevederilor legale și cea care deține arhiva personală a reclamanților
Cum la dosar nu s-au depus acte care să ateste faptul că, în anumite perioade anterioare datei de 01 aprilie 2001, reclamanții și-a desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I si/sau a II- a de muncă, încadrare care se poate face numai dacă nominalizarea persoanei s-a făcut anterior acestei date și numai pe baza documentelor întocmite la timpul respectiv, care pot fi verificate și sunt în evidenta angajatorilor acestor persoane sau deținătorilor de arhive, instanța în temeiul art. 158 alin. (2) din Legea nr. 263 din 16 decembrie 2010 (actualizată) - privind sistemul unitar de pensii publice și art. 126 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii 263/2010 nr._, instanța va respinge acțiunea formulată de reclamantul O. S. C. în numele membrilor de sindicat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul O. S. C. cu sediul în C. -N., Bd.
E. nr. 16, jud. C., în numele membrilor de sindicat AU. ULESEI VIRGINIA, CAMPAN V. ANA. E, DAVID OTILIA, BONȚIDEAN E., BOROS ILONKA, TUTUI FLORICA, BIC. M., PRECUP
M., BIC. L. E., KALLOS DESIDERIU, BULEU HOZA O. M., P. ȚA ANA, HEDEȘIU REGHINA, DIVRICEAN G., VARGA L., OLOSUTEAN MARIOARA, ZANC SEMIRA E., GACIU M., AVRAM ANA, P. M., P. E., R. G. și R. NASTASIA și cererile de intervenție în
interes propriu formulate de intervenienții COȚA VIOREL, COȚA MELA. A și C. U OTILIA în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. cu sediul în C. -N., P-ța 1 Mai nr. 4-5, jud. C. .
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data_ .
Președinte, B. G. Z. | Asistent judiciar, I. R. | Asistent judiciar, A. Ș. |
Grefier, C. -A. B. |
Red. 4 ex, BGZ/CB, 25 Aprilie 2013
