Sentința civilă nr. 74/2013. Pretenții. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR.74/F/2013
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: M. L. B., judecător GREFIER: L. D.
Cu participarea asistenților judiciari:
V. C. M. A. LS
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamanta A. V. împotriva pârâților
C. N. "A. M. "; B.
, C. Local al municipiului B. și I. P. municipiului B.,
având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantă avocat Coman A. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamanta și pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Tribunalul se declară competent material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit dispozițiilor art.2 pct.1 lit.c Cod procedură civilă raportat la dispozițiile art.269 Codul muncii republicat.
Reprezentantul reclamantei, avocat Coman A., depune la dosar împuternicire avocațială.
Arată că susține acțiunea și nu are cereri de formulat în cauză.
Nefiind de formulat cereri prealabile, tribunalul închide faza de cercetare judecătorească și dispune dezbaterea cauzei.
Reprezentantul reclamantei, avocat Coman A., solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată pentru motivele arătate în scris, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial, potrivit înscrisurilor justificative pe care le depune la dosar.
T R I B U N A L U L,
Deliberând constată
,
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta A. V. a chemat în judecată pe pârâții C. N. "A. M. "; B. , C. Local al municipiului B. și I.
P. municipiului B.
solicitând instanței obligarea primului pârât să-i plătească două salarii de bază în cuantum de 4424 lei reprezentând indemnizație de pensionare, sumă actualizată cu rata inflației, obligarea pârâtului C. N. "A. M. "; B.
să calculeze și să plătească reclamantei drepturile salariale restante, rezultate din aplicarea dispozițiilor legii nr.221/2008, reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile legii nr.221/2008, pentru perioada_ -_, sume actualizate cu indicele inflației începând cu data de_ și până la data plății efective și obligarea pârâților de rang 2,3 la alocarea fondurilor bănești necesare în vederea acordării acestor drepturi salariale cuvenite, dar neacordate.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta a fost angajata primului pârât până în 01 iulie 2010, dată la care s-a pensionat pentru limită de vârstă conform deciziei nr.118348/2010, iar potrivit art.50 din Contractul colectiv de muncă, unic la nivel național pentru anii 2007-2010 are dreptul la o indemnizație egală cu cel puțin două salarii de bază avute în luna pensionării, indemnizație ce nu a fost plătită de pârâta de ordin 1, deși contractele colective de muncă la nivel național sunt obligatorii pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din țară după cum prevede art.11 alin.1 din legea nr.130/1996.
În ce privește al doilea petit din acțiune prin legea nr.221/2008 începând cu data de 1 octombrie 2008 a fost stabilită valoarea coeficientului de multiplicare aplicat salariilor de bază ce reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, iar apoi prin art.30 alin.5 din legea nr.330/2010 personalul aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut. Prin decizia data de Înalta curte de casație și justiție nr.11/2012 s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
În ce privește pârâții de rândul 2 și 3 s-a arătat că cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ se asigură din bugetul consiliului local, că primarul este ordonator principal de credite și consiliul local aprobă la propunerea primarului bugetul local.
Acțiunea formulată este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Pârâții, deși au fost legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nici nu au depus la dosar întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele
:
Reclamanta a fost angajată la pârâtul/a C. N. "A. M. "; B., în calitate de personal didactic inclusiv în perioada_ -_, iar acesta nu a beneficiat de acordarea drepturilor salariale prevăzute de legea nr.221/2008 pentru perioada menționată. Potrivit înscrisului eliberat de pârâtul angajator, reclamanta a ocupat la aceasta unitate școlară postul de învățător, raporturile de muncă între părți au încetat la data de 1 iulie 2010, salariul de bază avut la data pensionării fiind de 2212 lei lunar. S-a menționat că de la încetarea raporturilor de muncă și până în prezent reclamanta nu a beneficiat de plata indemnizației de pensionare egale cu cel puțin două salarii de bază avute în luna pensionarii f.4.
Reclamanta s-a pensionat pentru munca depusă și limită de vârstă începând cu data de 01 iulie 2010 conform deciziei nr.118348/2010 emisă de Casa județeană de pensii B. Năsăud f.5.
Potrivit art.50 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, salariații care se pensionează pentru limită de vârstă primesc o indemnizație egală cu cel puțin două salarii de bază avute în luna pensionarii
.
Având în vedere aceste dispoziții ale contractului colectiv de muncă unic la nivel național, prevederi aflate în vigoare la data emiterii deciziei de pensionare și care sunt obligatorii pentru părți potrivit art.236 și 243 din Codul muncii în forma în vigoare la data pensionării reclamantului, tribunalul, observând că pârâtul angajator nu a achitat îndemnizația de pensionare reclamantului, ținând cont și de prevederile art.40 alin.2 lit.c Codul muncii ce instituie în sarcina angajatorilor obligația de a plăti toate drepturile ce decurg din lege, dar și din contractele colective de muncă, urmează a admite ca fiind întemeiat primul petit din acțiunea civilă formulată de reclamantă și va obliga pârâtul angajator să plătească suma de 4424 lei brut reclamantei cu titlu de indemnizație de pensionare. Tribunalul arată că în speță nu sunt aplicabile prevederile art.9 din legea nr.118/2009, ținând cont de faptul că reclamanta s-a pensionat cu începere de la data de 01 iulie 2010, iar legea menționată produce efecte juridice din 03 iulie 2010.
Pentru a se asigura o despăgubire integrală a reclamantei, tribunalul în baza art.1084 cod civil va dispune actualizarea sumei menționate cu rata inflației începând de la scadență adică de la data încetării raporturilor de muncă și pensionarea reclamantei, respectiv 01 iulie 2010 și până la plata efectivă a sumei datorate.
În ce privește al doilea capăt de cerere din acțiunea formulată, tribunalul apreciază că și acesta este întemeiat potrivit următoarelor argumente.
Prin OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ s-au prevăzut drepturile salariale de care urmează să beneficieze titularii funcțiilor didactice și funcțiilor didactice auxiliare în anul 2008. Această ordonanță a fost aprobată cu modificări prin legea nr.221/2008 care a prevăzut că salariile pentru funcțiile didactice și funcțiile
didactice auxiliare prevăzute în anexele 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de modificare pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 este de 400,00 lei, iar aceasta reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Ulterior, întrucât majorările salariale acordate prin legea nr.221/2008 aveau un impact negativ asupra economiei românești, guvernul a adoptat mai multe acte normative prin care s-a încercat contracararea măsurilor de politică legislativă stabilite prin legea menționată.
Astfel, inițial s-a adoptat OUG nr.136/2008, care prevedeau o scădere a coeficientului de multiplicare la 299,933 lei pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și funcțiile didactice auxiliare, însă această ordonanță a fost declarată integral neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr.1221/2008, decizie în care s-a reținut că adoptarea unor ordonanțe de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de parlament încalcă prevederile art.1 alin.4, 5, art.61 alin.1 și art.115 alin.4 din Constituție.
Prin OUG nr.151/2008, pentru modificarea și completarea OG nr.15/2008 s-a prevăzut din nou o valoare a coeficientului de multiplicare pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2008 de 299,933 lei pentru funcțiile didactice și funcțiile didactice auxiliare din învățământul preuniversitar, dar și această ordonanță a fost declarată neconstituțională prin deciziile Curții Constituționale nr.842/_, 989/2009, reținându-se aceeași motivare cu cea anterior reliefată. A mai reținut Curtea Constituțională că ar fi discriminatoriu ca numai anumite prevederi dintr-o ordonanță de urgență să se aplice și să producă efecte pentru perioada de până la 30 aprilie 2009, iar cele de după 1 mai 2009 ar fi neconstituționale întrucât există același viciu de neconstituționalitate extrinsec, deoarece creșterile salariale preconizate de legea nr.221/2008 nu au fost acordate pentru anii 2008, 2009 contrar voinței parlamentului.
Ulterior, prin OUG nr.1/2009 s-a prevăzut din nou modificarea valorii coeficienților de multiplicare în sensul diminuării valorii prevăzute în legea nr.221/2008, și s-a prevăzut modificarea art.1/1 articol introdus prin art.I pct.2,3 din OG nr.151/2008, în sensul că pentru perioada ianuarie - 31 martie 2009 valoarea coeficientului de multiplicare pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare din învățământul preuniversitar este de 299,933 lei. Prin decizia nr.989/2009 a Curții Constituționale s-a constatat neconstituționalitatea art. I pct.2, 3 din OUG nr. 151/2008 pentru modificarea și completarea OG nr.15/2008 și ale art.2 și 3 din OUG nr.1/2009.
Apoi s-a adoptat OUG nr.31/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, act normativ ce prevede că pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și funcțiile didactice auxiliare valoarea coeficientului de multiplicare pentru perioada 1- 30 aprilie 2009 este de 299,933 lei, iar pentru perioada 1 mai - 31 august 2009 s-a reglementat o creștere a salariilor de bază cu o treime. Apoi a fost adoptată și OUG nr.41/2009 care prevedea că valoarea coeficientului de multiplicare pentru perioada 1 mai - 31 decembrie 2009 este de 299,933 lei pentru funcțiile didactice și funcțiile didactice auxiliare din învățământul preuniversitar.
Trebuie reliefat că potrivit art.147 din Constituție și art.31 din legea nr.47/1992, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță este definitivă și obligatorie. Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca neconstituționale își încetează efectele juridice în termen de 45 zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, iar pe durata acestui termen dispozițiile constatate neconstituționale sunt suspendate de drept, adică nu mai pot produce efectele juridice în vederea cărora au fost adoptate.
Față de aceste dispoziții constituționale, tribunalul observă că prevederile legale reglementate prin OUG nr.136/2008, nr.151/2008 și OUG nr.1/2009 sub aspectul salarizării personalului din învățământ nu mai pot produce efecte juridice în sensul adoptat pentru că au fost declarate neconstituționale prin deciziile anterior evocate adoptate de Curtea Constituțională, decizii obligatorii atât pentru instanța de judecată, dar și pentru orice alt subiect de drept, iar nici OUG nr.31/2009 și OUG nr.41/2009 nu pot produce aceleași efecte de reducere a valorii coeficientului de multiplicare pentru perioada aprilie - 31 decembrie 2009, întrucât și acestea au fost adoptate în vederea contracarării măsurilor de politică legislativă adoptate prin legea nr.221/2008 prin care s-a stabilit în favoarea personalului din învățământ o valoare a coeficientului de multiplicare de 400,00lei, sumă care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, deci inclusiv pentru anul 2009.
Tribunalul consideră că reclamantul/a, chiar dacă nu a încasat niciodată efectiv sumele corespunzătoare drepturilor salariale majorate prevăzute de legea nr.221/2008, a beneficiat de o speranță legitimă la creșterea salarială, respectiv la calcularea și stabilirea drepturilor salariale în funcție de valoarea coeficientului de multiplicare de 400,00 lei, care reprezintă și valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, în sensul jurisprudenței CEDO privitor la art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care se aplică cu prioritate potrivit art. 20 alin.2 din Constituție, motiv pentru care de asemenea este îndreptățit/ă la acordarea efectivă a creșterii salariale reglementate expres printr-un act normativ adoptat de parlament.
Întrucât la nivelul instanțelor judecătorești s-au pronunțat soluții diferite în cauze similare cu cea din acest dosar, instanța supremă a pronunțat două decizii prin care a soluționat recursuri în interesul legii.
Prin decizia nr.3/2011 a Înaltei curți de casație și justiție, publicată în monitorul oficial din 08 iulie 2011
, au fost admite recursurile în interesul legii
formulate de C. de conducere al Curții de Apel Galați și de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință:
Ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale
ordonanțele d e ur gență ale Guv ernului nr. 136/2008
, nr. 151/2008
și nr. 1/2009
, dispozițiile
Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 , astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009
.
Această decizie este obligatorie pentru instanțele judecătorești potrivit art. 330^7 alin. 4 Codul de procedură civilă.
În considerentele acestei decizii s-a statuat că potrivit art. 11
alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii, ceea ce înseamnă că ele trebuie aplicate întocmai, nu numai în ceea ce privește dispozitivul deciziei, dar și considerentele care îl explicitează. Prin urmare, instanțele, chemate să tranșeze asupra cererilor reclamanților după ce Curtea Constituțională s-a pronunțat la modul arătat asupra neconstituționalității ordonanțelor de urgență succesive de modificare a Ordon anțe i Guvernului nr. 15/2008
, erau obligate să se conformeze deciziilor Curții Constituționale și să nu dea eficiență actelor normative declarate neconstituționale. De aceea, sunt lipsite de suport legal și hotărârile instanțelor de judecată prin care s-a dat eficiență, pe o anumită perioadă, actelor normative declarate neconstituționale.
Dacă aplicarea unui act normativ în perioada dintre intrarea sa în vigoare și declararea neconstituționalității își găsește rațiunea în prezumția de constituționalitate, această rațiune nu mai există după ce actul normativ a fost declarat neconstituțional, iar prezumția de constituționalitate a fost răsturnată. Aceasta cu atât mai mult cu cât, ca în multe dintre cauzele în care s-au pronunțat hotărârile analizate, cererea de chemare în judecată a fost introdusă după declararea neconstituționalității uneia din ordonanțele de urgență de modificare a O rdonanței Guvernului nr. 15/2008
, iar hotărârile (în toate cauzele) au fost pronunțate după intervenția Curții Constituționale. Numai în această manieră se pot concilia efectul obligatoriu al deciziei Curții Constituționale cu efectul ex nunc al acesteia.
Prin decizia nr.11/2012 a Înaltei curți de casație și justiție, publicată în monitorul oficial din 31 octombrie 2012
, au fost admite recursurile în interesul legii
declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și C. de conducere al Curții de Apel Craiova și, în consecință:
S-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Această decizie este obligatorie pentru instanțele judecătorești potrivit art. 330^7 alin. 4 Codul de procedură civilă.
În considerentele acestei decizii s-a arătat, printre altele, că stabilirea drepturilor salariale ale personalului din învățământ prin raportarea la o valoare de referință redusă, în contextul în care demersurile legislative anterioare de reducere a acestei valori de referință au fost apreciate ca fiind contrare Constituției României prin decizii ale Curții Constituționale, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de recurs în interesul legii, a adoptat o modalitate de interpretare și aplicare unitară a prevederilor legale, poate reprezenta o ingerință a autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului, care nu păstrează un echilibru just între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al articolului 1 din Protocolul nr. 1. În concluzie, având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Curții Constituționale și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3/2011 pronunțată în recurs în interesul legii, se reține că, în perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, personalul didactic din învățământ trebuia să beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Având în vedere considerentele anterior arătate, ținând cont de deciziile obligatorii ale Înaltei curți de casație și justiție menționate și de dispozițiile legale din legea nr.221/2008, tribunalul constată că reclamantul/a în mod nejustificat nu a beneficiat de creșterile salariale reglementate prin legea nr.221/2008 prin care s-a aprobat cu modificări OG nr.15/2008 pentru perioada 01 ianuarie 2010 și până la data de 30 iunie 2010, situație în care acțiunea civilă formulată de reclamant/ă este întemeiată și va fi admisă, motiv pentru care pârâtul angajator va fi obligat să calculeze și să plătească reclamantului/ei drepturile salariale restante rezultate din aplicarea dispozițiilor legii nr.221/2008 reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile legii nr.221/2008, cu începere de la data de 01 ianuarie 2010 și până la data de 30 iunie 2010.
Având în vedere faptul că sumele cuvenite în baza legii nr.221/2008 nu au fost plătite, acestea urmează a fi actualizate cu indicele inflației începând cu data de 01 ianuarie 2010 și până la data plății efective, pentru a se realiza o despăgubire efectivă a reclamantului/ei potrivit disp.art.161 alin.4 din Codul muncii.
Potrivit art.167 alin.1 din legea nr.84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte sume potrivit legii. Finanțarea acestor unități are două componente, finanțarea de bază și finanțarea complementară. Finanțarea de bază, ce include și cheltuielile de personal (inclusiv drepturile salariale) se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si alte venituri ale bugetelor locale. Tribunalul arată că în lipsa unor prevederi legale contrare finanțarea se referă toate cheltuielile de personal, atât cele generate de lege, cât și cele privitoare la drepturi impuse în sarcina angajatorului și la care sunt îndreptățiți salariații în temeiul unor contracte colective de muncă obligatorii pentru părți potrivit prevederilor imperative anterior reliefate.
Conform art.36 din legea nr.215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. Unitatea administrativ teritorială este reprezentată de primar în relațiile cu alte autorități publice și în justiție potrivit art.62 din legea nr.215/2001, iar potrivit art.63 alin.4 din aceeași lege primarul exercită funcția de ordonator de credite și întocmește proiectul bugetului local.
Având în vedere această situație, tribunalul urmează a admite acțiunea formulată de reclamant și împotriva pârâților C. Local al municipiului B. și I. P. municipiului B. urmând a-i obliga să aloce pârâtului angajator fondurile bănești necesare plății sumelor datorate de acest pârât .
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, tribunalul ținând cont de raporturile juridice existente între pârâți, ținând cont de soluția adoptată, constată că pârâții se află în culpă procesuală, motiv pentru care vor fi obligați să plătească reclamantului suma de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial achitat potrivit chitanțelor depuse la dosar f.14-15.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite ca fiind întemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta A. V. , cu domiciliul procesual ales la sediul mandatarului av. Coman A. în B., str. Privighetorilor, nr.1, sc.B, ap.20, județul B. Năsăud, împotriva pârâților C. N. "A. M. "; B. , sediul în B.
, bulevardul R., nr.26, județul B. -Năsăud, C. Local al municipiului B. și I. P. municipiului B., cu sediul în B., P. C., nr.6, județul B. -Năsăud, și în consecință:
obligă pârâtul C. N. "A. M. "; B. să plătească reclamantei suma de 4424 lei brut cu titlu de îndemnizație de pensionare, sumă ce va fi actualizată cu rata inflației de la scadență la data plății efective.
obligă pârâtul C. N. "A. M. "; B. să calculeze și să plătească reclamantei drepturile salariale restante, rezultate din aplicarea dispozițiilor legii nr.221/2008, reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile legii nr.221/2008, pentru perioada_ -_, sume actualizate cu indicele inflației începând cu data de_ și până la data plății efective;
obligă pârâții C. Local al municipiului B. și I. P. municipiului B. să aloce pârâtului C. N. "A. M. "; B. fondurile necesare plății sumelor datorate de acest pârât.
Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată. Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. L. B. L. D.
Cu votul consultativ al asistenților judiciari:
V. C. M. - A. LS
MLB// 6 ex//18. ianuarie 2013.
