Sentința civilă nr. 407/2013. Pretenții. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ *
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 407/F/2013
Ședința publică din data de 1 februarie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: B. I. S. GREFIER: M. D.
Cu participarea asistenților judiciari:
SA L. - M. V. C.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii judecătorești privind pe reclamantele S. -G. E. R. și S. -G. S. E. , împotriva pârâților M. A. N. și S. ";S. a de A. -R. ";A. SA, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru reclamante, avocat Iepure Viorel, iar pentru pârâtul M. A. N. se prezintă consilier juridic Ardelean Mirel, lipsă fiind reclamantele și pârâta S. ";S. a de A. -R. ";A. SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că la data de_ s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul de registratură al instanței, răspunsul la adresa întocmită de instanță la termenul precedent (f. 113), intitulat precizare, în 3 exemplare, formulat de către pârâta S. ";S. a de A. -R. ";A. SA, prin reprezentanta acesteia avocat Antistescu P. Daciana, arătându-se că, contractul de asigurare a fost adus la cunoștința asiguratului, respectiv UM 02110, conform dispozițiilor legale prevăzute de Legea nr. 136/1995. Câte un exemplar al răspunsului se comunică cu reprezentantul reclamantelor și al pârâtului.
De asemenea, se constată că, la data de_ s-a depus la dosarul cauzei, prin același serviciu de registratură al instanței, răspunsul la adresa întocmită de instanță la termenul anterior (f. 115), formulat de către Unitatea Militară 02110 B., prin care se arată că, potrivit raportului cu numărul de înregistrare C.R. 1423 din_, (anexa 1) cap. S. -G. Florin Aurel a certificat faptul că a luat la cunoștință despre drepturile financiare la misiune și că este de acord cu acestea, precum și că acceptă condițiile de participare la pregătire și misiune. Totodată, s-a depus din partea aceleiași unități militare, completare la adresă, în sensul că, în data de_ în M.O. nr. 868, s-a publicat Legea nr. 384 din_ privind statutul soldaților și gradaților voluntari, reclamantul defunct S. -G. Florin Aurel luând la cunoștință prevederile actului normativ care reglementează activitatea acestui corp distinct de personal din care a făcut parte, implicit despre dispozițiile privitoare la asigurările de viață și de sănătate.
Reprezentantul reclamantelor și al pârâtului arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul părților în dezbaterea fondului.
Având cuvântul pe fondul cauzei, reprezentantul reclamantelor, avocat Iepure Viorel solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, pentru motivele arătate în scris. De asemenea, solicită obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul pârâtului, consilier juridic Ardelean Mirel solicită admiterea petitului principal al primului capăt de cerere formulat prin precizarea de acțiune, și anume obligarea pârâtei
S. ";S. a de A. -R. ";A. SA la plata indemnizației de asigurare în cuantum de 60.000 euro; respingerea petitului subsidiar al primului capăt de cerere, respectiv obligarea M. ui A.
N. la plata sumei de asigurare de 60.000 euro; respingerea celorlalte capete de cerere prin care reclamantele solicită plata despăgubirilor în valoare de 198.000 euro cu titlu de daune morale respectiv plata despăgubirilor în cuantum de 2000 euro cu titlu de daune materiale. De asemenea,
menționează că, din conținutul adreselor unității militare și a M. ui A. N., reclamantul defunct a avut cunoștință de condițiile de asigurare întrucât, înainte de plecarea militarilor în teatrele de operații, se fac pregătiri pentru cunoașterea misiunilor, iar potrivit Legii nr. 42/2004 privind participarea forțelor armate în misiuni înafara țării, M. A. N. este obligat să încheie asigurări pentru personalul care participă la misiuni externe. Așadar, reiese că acesta cunoștea faptul că a beneficiat de asigurare înainte de a pleca în teatrele de operații.
Reprezentantul reclamantelor, avocat Iepure Viorel susține că nu rezultă din nici un act că reclamantul defunct a avut cunoștință de contractul de asigurare. Acesta susține că reclamantul, la un moment dat s-a adresat unui avocat și abia atunci a luat la cunoștință de contractul de asigurare.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Acest dosar se află în rejudecare, în primul ciclu procesual fiind pronunțată sentința civilă nr. 64/F din 4 februarie 2011 a Tribunalului B. -Năsăud, prin care a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul S. G. Florin Aurel decedat în cursul judecății, acțiune continuată și ulterior precizată de moștenitoarele defunctului, soția supraviețuitoare S. G. E. R. și fiica acestuia S. G. S. E. împotriva pârâtului M. A. N. și în consecință a fost obligat pârâtul să plătească reclamantelor S. G. E. R. și S. G. S. E. echivalentul în lei la data plății a sumei de 60.000 euro cu titlu de despăgubiri aferente asigurării de sănătate contractate de pârât și suma de 745,12 lei reprezentând contravaloarea medicamentelor prescrise defunctului reclamant.
S-a luat act de renunțarea reclamantelor la cererea de obligare a pârâtului la facilitarea și achitarea serviciilor medicale necesare reclamantului decedat, în cadrul spitalului militar din Rammstein, Germania.
Au fost respinse ca neîntemeiate toate celelalte pretenții formulate.
A fost respinsă cererea reclamantelor de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Inițial instanța a fost sesizată de reclamantul S. G. Florin Aurel cu următoarele pretenții îndreptate împotriva M. ui A. N. B., în calitate de entitate ce reprezintă în justiție structurile armatei care nu au personalitate juridică, cum sunt unitățile militare, conform art. 2 din Legea nr. 346/2006:
plata indemnizației de invaliditate acordată potrivit deciziei nr. 0121234/_ de la data ivirii invalidității -_ potrivit art. 83alin. 2 din OUG nr. 71/2008;
obligarea pârâtului la plata despăgubirii aferente asigurării de viață și accidente încheiată potrivit Legii nr. 42/2004;
obligarea pârâtului la facilitarea și achitarea serviciilor medicale necesare reclamantului în cadrul Spitalului militar din Rammstein, Germania;
obligarea pârâtului la plata sumei de 200.000 euro cu titlu de daune morale și materiale (din care, conform precizării din ședința publică din 28 iulie 2010 - f. 239 verso, 198.000 euro reprezintă daune morale și 2.000 euro reprezintă daune materiale).
Pretențiile au fost formulate în temeiul prevederilor art. 81și 83din OUG nr. 71/2008.
La data de 31 august 2010, în timp ce procesul era pe rol, a survenit decesul reclamantului, acțiunea fiind continuată de moștenitoarele defunctului, soția supraviețuitoare S. G. E. R. și fiica S. G. S. E. .
La data de 17 noiembrie 2010 continuatoarele acțiunii defunctului și-au precizat pretențiile îndreptate împotriva aceluiași pârât - M. A. N. B., solicitând:
obligarea pârâtului la plata în favoarea reclamantelor a ajutoarelor și despăgubirilor prevăzute de art. 1 lit. d din HG nr. 846/1996, în cuantum de 100 solde de bază;
obligarea pârâtului la plata în favoarea reclamantei S. E., fiica defunctului, a indemnizației lunare raportată la solda lunară avută de defunct în timpul misiunii din Afganistan, calculată conform art. 85din OUG nr. 82/2006;
stabilirea unei pensii de urmaș pentru fiica defunctului în condițiile Legii nr. 164/2001, art. 37 și următoarele;
acordarea de către pârât a unei burse de studii în favoarea reclamantei S. E. pe durata studiilor în instituții civile de învățământ până la împlinirea vârstei de 26 de ani;
plata despăgubirii în caz de deces conform poliței de asigurare, în situația în care asiguratorul plătește indemnizația în contul pârâtului, titular al contractului de asigurare;
decontarea cheltuielilor cu serviciile medicale și medicamentele până la data decesului, în cuantum de 6207,67 lei;
decontarea sumei de 3.100,95 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport de la domiciliu la spitalele unde a fost investigat defunctul în perioada iulie 2007 -_ .
Totodată, urmașele defunctului au arătat că înțeleg să renunțe la cererea de obligare a pârâtului la asigurarea și plata serviciilor medicale în cadrul spitalului militar Rammstein, sens în care tribunalul în baza art. 246 C.proc.civ. a luat act de renunțarea reclamantelor la acest capăt de cerere.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele S. -G. E. R. și S. -
G. S. E., respectiv pârâtul M. A. N.
.
Prin Decizia nr.2366/R/2011 recursurile au fost admise, cu consecința casării în parte a sentinței și a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în ce privește cererea privind plata de despăgubiri ce face obiectul capătului de cerere nr.2 din acțiunea introductivă precum și cea având ca obiect plata de daune materiale și morale
.
Sub acest aspect, se reține în primul rând existența a două litigii între al căror obiect există o strânsă legătură, și față de care se impune discutarea excepției conexității. Este vorba despre petitul disjuns, formulat în contradictoriu cu SA S. (fila 283 dosar fond, extinderea de acțiune, respectiv fila 398 și următoarele dosar fond, disjungerea capătului de cerere în contradictoriu cu această pârâtă), având ca obiect obligarea la plata indemnizației de asigurare de deces.
Astfel, se reține că petitul cel mai consistent din punct de vedere pecuniar, formulat în cauză în contradictoriu cu pârâtul M. A. N., anume, cel privitor la plata de daune morale, este motivat prin trimiterea la suferințele provocate reclamantului și familiei de boala de care a suferit și dezinteresul arătat de pârât, manifestat prin privarea de drepturile legal câștigate, or în mod evident, există o strânsă legătură între acest petit și cel formulat împotriva SA S., dat fiind că în ipoteza în care s-ar admite pretențiile împotriva acesteia din urmă, nu s-ar justifica acordarea de daune morale, cel puțin nu în totalitate. De asemenea, aceleași considerente sunt valabile referitor la daunele materiale solicitate.
Încheierea unei asigurări facultative de persoane în teatrele de operații și pe teritoriul național (fila 335-336, 359 dosar fond) asigură riscuri legate de deces, incapacitate permanentă de muncă drept urmare a unei îmbolnăviri (clasarea ca inapt), cheltuieli pentru spitalizare/tratament ambulatoriu, cheltuieli pentru medicamente și tratament, sau cel puțin se afirmă că asigură aceste riscuri, de către reclamante. Or, trebuie acceptat că inclusiv suferințele legate de o boală care să se încadreze în ipotezele prevăzute de contractul de asigurare sunt, în ipoteza admiterii acestui capăt de cerere formulat în contradictoriu cu societatea de asigurări, acoperite prin indemnizația de asigurare.
Pe de altă parte, nu s-a clarificat cu suficiență cât din daunele morale solicitate sunt aferente suferințelor pricinuite de boală și cât dezinteresului arătat de pârât, în condițiile în care se invocă astfel două ipoteze, două fapte generatoare de suferință și ca urmare, cercetarea cauzei trebuie făcută în fiecare caz distinct.
Astfel, așa cum s-a arătat mai sus, pentru suferința cauzată combatantului și familiei sale din pricina unei boli legate de efectuarea misiunii în teatrele de luptă, se afirmă de către succesoare că acesta avea încheiată o asigurare facultativă, astfel încât admiterea petitului privitor la acordarea de daune morale raportat la această suferință poate fi discutată doar în ipoteza în care s-ar respinge petitul formulat în contradictoriu cu societatea de asigurări, întrucât în caz contrar, plata unei indemnizații chiar pentru ipoteza afirmată ca generatoare de suferință ar face reparat prejudiciul moral și astfel nefondat capătul de cerere în contradictoriu cu pârâtul M. A. N. pentru daune morale legate de acest aspect.
Apoi, trebuie clarificat dacă, în urma survenirii decesului reclamantului inițial, petitul, menținut prin precizarea de acțiune formulată de succesoare, privind plata de daune în cuantum de
euro, este raportat la situația inițială sau la cea survenită prin decesul reclamantului, mai
precis, dacă această sumă este solicitată, în partea ce privește daunele morale, pentru suferința pricinuită prin boală reclamantului inițial sau celei pricinuite familiei acestuia prin decesul său, și în ce proporții. Aceasta, având în vedere că, așa cum s-a arătat mai sus, Curtea constată condiționarea existentă între plata indemnizației de asigurare și admiterea petitului privitor la daunele morale (fie este plătită indemnizația de asigurare, ce este menită, prin rațiunea sa de a fi, să acopere tocmai prejudiciul moral afirmat, fie este admis acest capăt de cerere, referitor la daunele morale). Or, în acest context, trebuie stabilit în ce măsură ar putea fi solicitată concomitent indemnizația de asigurare pentru riscul dat de deces și cea aferentă riscului dat de invaliditate, și conex, în ce măsură s-ar putea solicita concomitent daune morale pentru aceste două situații (invaliditate și deces), care situații apar a fi generate de același stimul și aflate în aceeași legătură de cauzalitate cu acesta, fiind practic efectul în cascadă a unei unice situații. Se impune a se stabili în ce măsură se pot solicita concomitent indemnizația de asigurare pentru deces și daune morale pentru boală (invaliditate), în lumina celor arătate. Încheierea de asigurări de către statul român, prin ministerul de resort, pentru combatanții din teatrele de luptă internaționale trimiși în baza acordurilor militare la care statul nostru este parte, este menită a acoperi tocmai situații similare celei în cauză, anume, suferința pricinuită de ivirea unei invalidități sau de survenirea decesului, prin chiar denumirea instituției (asigurare) relevându-se sensul acestei măsuri, anume, preluarea riscurilor pecuniare pe care apariția unor asemenea cazuri le-ar atrage asupra ministerului, dat fiind domeniul riscant în care se desfășoară activitatea asigurată.
În același registru, trebuie stabilit dacă ipoteza afirmată de pârâtul M. A. N., anume, lipsa unei asigurări pentru invaliditate (fila 273 dosar fond), nu atrage responsabilizarea acestuia pe plan contractual, față de riscurile existente sub acest aspect în desfășurarea activității specifice derulate de reclamantul inițial.
Faptul reținut de prima instanță, privind competența secției comerciale în soluționarea petitului formulat în contradictoriu cu pârâta SA S., trebuie privit și prin prisma prevederilor art. 164 alin. 4 C.proc.civ., care instituie obligativitatea competenței uneia din instanțele ce judecă pricinile conexe doar în ipoteza în care părțile nu o pot înlătura (această competență), ceea ce nu este cazul în situația de față.
Evident, trebuie verificată întrunirea condițiilor prevăzute de art. 164 alin. 1 C.proc.civ.
Conexarea celor două cauze este oportună și se impune față de riscul pronunțării de soluții prin care, pentru motivele expuse pe larg în cele ce preced, să se acopere de două ori un unic prejudiciu, generând o prelungire nejustificată a litigiului prin eventuale căi extraordinare de atac, ca și insecuritatea raporturilor juridice astfel stabilite.
Un alt motiv pentru casarea cu trimitere a capetelor de cerere arătate este cel legat de insuficienta stabilire a situație de fapt.
Astfel, nu s-au administrat probe specifice sub raportul dezinteresului afirmat a fi fost manifestat față de situația reclamantului.
Se afirmă astfel, în esență, că ar fi trebuit să beneficieze de tratament în străinătate, și că datorită dezinteresului sub acest aspect din partea angajatorului, nu a beneficiat de această facilitate legală, sens în care se solicită daune morale.
Trebuie observat că art. 8 ind. 1 din O.U.G. nr. 82/2006 stipulează că "personalul armatei rănit ca urmare a acțiunilor militare și cel invalid, potrivit prevederilor art. 2 lit. c) și d), beneficiază de următoarele drepturi:
tratament în străinătate, în caz ul în car e af ecți unile nu pot fi tratate în țară";.
Or, nu există nici o probațiune administrată în acest sens, anume, dacă există o culpă a angajatorului față de neaplicarea acestui text de lege în favoarea reclamantului inițial, anume, dacă afecțiunile de care acesta a suferit puteau fi tratate în țară sau nu. Chiar succesoarele reclamantului arată că nu a existat un diagnostic clar al afecțiunilor reclamantului, situație în care cu atât mai mult se impune completarea probațiunii în sensul arătat, pentru a se verifica de către specialiști care au fost aceste afecțiuni și dacă ele puteau fi tratate în țară, sau era necesar a se apela la tratamentul în străinătate, iar legat de aceasta, a se tranșa existența unei culpe a pârâtului M. A. N. sub acest aspect.
În acest sens, Curtea constată că definiția dată de art. 2 lit. c) din O.U.G. nr. 82/2006 militarilor invalizi ("personalul militar prevăzut la lit. a), clasat inapt pentru serviciul militar de
către comisiile de expertiză medico-militară în urma afecțiunilor fizice dobândite ca urmare a acțiunilor de luptă, accidentelor, catastrofelor și altor asemenea evenimente intervenite din cauza participării la acțiuni militare";) trebuie privită ca incluzând, prin expresia "altor asemenea evenimente intervenite din cauza participării la acțiuni militare";, și situațiile în care afectarea sănătății, cu consecința clasificării ca inapt pentru serviciul militar, este datorată în general a participării la acțiuni militare, fără a fi nevoie de o situație de excepție, cum sunt acțiunile de luptă, catastrofele etc. Cu alte cuvinte, chiar dacă, prin folosirea termenului "asemenea";, s-ar putea înțelege că legiuitorul a restrâns sfera aplicabilității textului supus interpretării la situații de excepție în cadrul participării la acțiuni militare, generatoare de inaptitudine pentru serviciul militar, printr-o interpretare logică și teleologică trebuie ajuns la concluzia contrară, anume, că sunt incluse în ipoteza textului și situațiile de survenire a inaptitudinii pentru serviciu militar ca urmare a participării la acțiuni militare, fără a fi necesară o situație excepțională. Este logic să fie așa, deoarece dacă s-ar fi dorit excluderea acestor situații "comune"; nu ar mai fi fost necesară prelungirea definiției cu explicația ce urmează cuvântului "catastrofe";, întrucât noțiunile folosite până în acel punct de definiție (acțiuni de luptă, accidente, catastrofe) sunt destul de generoase pentru a acoperi toate situațiile de excepție ce pot apărea în cadrul unei acțiuni militare. Teleologic, trebuie concluzionat în sensul interpretării extensive detaliată în cele ce preced, având în vedere că scopul textului legal interpretat și al actului normativ din care face parte este de a asigura unele drepturi personalului armatei participant la acțiuni militare, cum o arată chiar titlul, or nu se prefigurează nici un motiv logic de a se asigura protecția dată de statulul de militar invalid unei persoane devenite astfel din pricina unui accident în timpul unei acțiuni militare, iar unei persoane care a devenit invalidă din pricina participării la aceste acțiuni, nu. În acest sens, trebuie avut în vedere specificul de maxim stres pe care teatrele de luptă îl au, cu consecințele previzibile și chiar notorii asupra sănătății. În plus, trebuie observat că există dovedită legătura de cauzalitate între invaliditatea reclamantului și misiunea în Afganistan, prin certificatul medical A-1569/2/_ .
De asemenea, raportat la necesitatea de completare a probațiunii, se constată că nu există clarificată legătura de cauzalitate între decesul reclamantului și starea de boală legată de misiunile în teatrele de luptă internaționale la care reclamantul a participat. Astfel, dacă există emis un certificat medical ce atestă legătura de cauzalitate între boala reclamantului și misiunea în Afganistan, nu există nici o atestare de specialitate, sens în care trebuie completată probațiunea cu expertiză, sub aspectul caracterului consecutiv al decesului raportat la misiunea în Afganistan. Aceasta, în soluționarea petitului având ca obiect daunele morale solicitate.
Cu privire la celelalte petite din acțiunea principală continuată de recurente precum și cele din precizarea de acțiune formulată de reclamante cu privire la care s-a formulat recurs de către reclamante (plata indemnizației de invaliditate acordată potrivit deciziei nr. 0121234/_ de la data ivirii invalidității -_ potrivit art. 83alin. 2 din OUG nr. 71/2008; plata în favoarea reclamantelor a ajutoarelor și despăgubirilor prevăzute de art. 1 lit. d din HG nr. 846/1996, în
cuantum de 100 solde de bază; plata în favoarea reclamantei S. E. a indemnizației lunare raportată la solda lunară avută de defunct în timpul misiunii din Afganistan, calculată conform art. 85din OUG nr. 82/2006; stabilirea unei pensii de urmaș pentru fiica defunctului în condițiile Legii nr. 164/2001, art. 37 și următoarele; acordarea unei burse de studii în favoarea reclamantei S. E. pe durata studiilor în instituții civile de învățământ până la împlinirea vârstei de 26 de ani), acestea au fost respinse ca prematur introduse.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului B. - Năsăud sub nr._ * si respectând îndrumările instanței de control, prin încheierea din data de_ s-a dispus conexarea dosarului nr._ la prezenta cauză
.
Acest din urmă dosar a avut ca si obiect extinderea de acțiune formulată de reclamantele S.
-G. E. R. si S. G. S. -E. - în calitate de succesoare în drepturi a defunctului S. Gangean Florin Aurel - formulată în contradictoriu cu pârâta SA ASIGURĂRI S. cu sediul în
B., strada Puskin, nr. 10-12, sector 1 cu solicitarea ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie obligtă această pârâtă la plata indemnizației de asigurare (art.32 din legea 136/1995) de deces în favoarea reclamantei S. -G. E. R. în conformitate cu polița de asigurare PG05BN 0. /_ .
În susținerea cererii s-a arătat că în conformitate cu polița de asigurare depusă în probațiune de către M. A. N., defunctul S. G. Florin Aurel a fost asigurat pentru riscul de accident sau deces.
În conformitate cu prevederile din Legea nr. 15/1998 M. A. N. poate contracta asigurări facultative de persoane în beneficiul personalului cu atribuții operative sau informative, pentru cazurile de invaliditate sau deces, produse prin accidente, catastrofe sau alte asemenea evenimente intervenite în timpul și din cauza unor misiuni operative, informative, pirotehnice, antiteroriste, de telecomunicații speciale, de protecție a demnitarilor sau a corespondenței, misiuni executate în țară sau în străinătate. Printre categoriile de bunuri și de persoane care pot fi asigurate facultativ se număra si personalul care participă la misiuni în cadrul forțelor internaționale destinate menținerii păcii ori constituite în scopuri umanitare. Conform art. 32 din Legea nr. 136/1995 în cazul survenirii evenimentului asigurat (deces în cazul de față) indemnizația de asigurare se plătește persoanei care este trecut pe poliță drept beneficiar.
Pârâta SC A. SA sucursala B., a formulat întâmpinare față de extinderea de acțiune formulata în dosar de reclamante, solicitând ca pretențiile reclamantelor să fie respinse ca si neîntemeiate.
În motivare s-a arătat că dreptul la acțiune este prescris, deoarece orice acțiune introdusă în baza unui contract facultativ, se prescrie în termen de doi ani de la producerea evenimentului asigurat, dacă se produce, în interiorul perioadei de asigurare. În speță este incident termenul de 2 ani in baza dispozițiilor art.3 alin (.2) din Decretul 167/1958.
Se mai arată că capitolul 5 "Riscuri Asigurate", prevede două tipuri de riscuri asigurate: de bază si suplimentare. Riscurile de bază sunt "deces din accident", prevăzut la art.
5.1.1. si "invaliditate permanentă din accident" prevăzută la subcapitolul 5.1.2. Riscurile suplimentare sunt: Incapacitate permanenta de munca ca urmare a unei imbolnaviri (clasare ca inapt), cheltuieli pentru spitalizare/tratament ambulatoriu, cheltuieli pentru medicamente si tratament, cheltuieli de repatriere.
În opinia pârâtei pretențiile din acțiunea de chemare în judecată, din precizarea de acțiune si din extinderea de acțiune, nu se încadrează sub nici o formă în riscurile acoperite prin polița PG05BN/_, asa cum sunt definite prin "Condițiile generale de asigurare" sau prin condițiile pentru riscurile suplimentare.
În drept s-au invocat Legea nr. 136/1995 si Legea nr. 32/2000, Decretul nr. 167/1958, Codul de procedură civilă.
Conformându-se îndrumărilor instanței de control reclamantele S. -G. E. -R. și S.
-G. S. -EIisabeta, au formulat precizare de acțiune prin care au solicitat să li se plătească următoarele despăgubiri: 60.000 euro reprezentând indemnizația de asigurare, 198.000 euro (câte
99.000 euro pentru fiecare dintre noi) cu titlu de daune morale, 2.000 euro cu titlu de daune materiale în favoarea reclamantei S. -G. E. -R.
.
În motivarea acțiunii se arată că suma de 60.000 euro reprezintă indemnizația de asigurare aferentă producerii riscului suplimentar al îmbolnăvirii soțului/tatălui lor pe timpul și din cauza îndeplinirii misiunii din Afganistan. Pretențiile privind plata acestei sume se încadrează în prevederile contractuale menționate în polița de asigurare PG05BN/_ . Astfel, la punctul 7 din Specificația care face parte din polița de asigurare se stipulează că pentru "îmbolnăvire, pe timpul și din cauza acțiunilor de luptă, procesului de pregătire pentru luptă și îndeplinirea sarcinilor pe timpul serviciului care au ca rezultat clasarea ca inapt" limita răspunderii asigurătorului este de 60.000 euro. De asemenea, la punctul 5.2. litera a din Condițiile generale de asigurare se prevede că este asigurat riscul suplimentar al "incapacității permanente de muncă ca urmare a unei îmbolnăviri (clasarea ca inapt) ".
Prin urmare, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale solicită obligarea, în principal, a asigurătorului SA S. la plata indemnizației de asigurare de 60.000 euro. Consideră că dreptul la acțiune nu era prescris la data introducerii cererii de chemare în judecată întrucât termenul de prescripție de 2 ani a început să curgă la data de 0_, dată la care s-a stabilit raportul de cauzalitate dintre misiunea din Afganistan și boala contractată (Certificatul medical nr. A-1569/2/0_ ).
În subsidiar, dacă se va stabili că asigurătorul nu mai poate fi obligat la plată, solicită ca această sumă să ne fie plătită de pârâtul M. A. N., în temeiul prevederilor legale privind răspunderea civilă delictuală.
Se mai arată că suma de 198.000 euro (câte 99.000 euro pentru fiecare reclamantă) reprezintă despăgubiri cu titlu de daune morale, din care
66.000 euro (câte 33.000 euro) pentru suferințele care le-au fost cauzate ca urmare a dezinteresului manifestat de pârât față de situația soțului/tatălui lor, inclusiv prin netrimiterea acestuia la tratament în străinătate, deși acest lucru se impunea și era reglementat prin dispoziția art. 81 al.l lit.a din O.U.G. nr.82/2006.
132.000 euro (câte 66.000 euro) pentru suferințele care le-au fost cauzate de decesul soțului/tatălui.
Trimiterea la tratament în străinătate se impunea întrucât în unitățile medicale din țară boala nu a putut fi tratată și nici nu s-a putut stabili un diagnostic cert al acesteia. Evident că tratarea și vindecarea, în condițiile unei boli ale cărei cauze medicale erau greu de stabilit, nu pot constitui decât obligații de diligentă (de mijloace). Numai că în conformitate cu dispoziția art. 81 al.l lit.a din
O.U.G. nr.82/2006 lui S. G. Florin Aurel trebuia să i se asigure "tratament în străinătate, în cazul în care afecțiunile nu pot fi tratate în țară".
Se susține că lipsa unei recomandări medicale exprese de tratament în străinătate, faptul că nu i s-a refuzat internarea în unitățile medicale ale pârâtului, precum și faptul că nu a apelat întotdeauna la serviciile medicale ale spitalelor militare, ci a urmat tratament și în alte clinici (împrejurări relevate în motivarea Sentinței civile nr.64/F/201I a Tribunalului B. -Năsăud) nu pot constitui motive de exonerare de răspundere a pârâtului pentru netrimiterea la tratament în străinătate. Necesitatea consultațiilor și tratamentului în străinătate se impuneau cu atât mai mult cu cât boala se agrava, iar timpul scurs de la debutul ei era unul îndelungat (timpul scurs de la debutul bolii până la deces a fost de peste 3 ani). De altfel, acesta a fost și motivul pentru care au apelat și la serviciile altor clinici decât cele militare. Relevant sub aspectul analizat este chiar răspunsul Spitalului Militar Central (vol.I, filele 245-247) în finalul căruia se precizează că: "în ceea ce privește afecțiunea cu care a fost diagnosticat pacientul, menționăm că tratamentul a fost inițiat în România (Zometa, antialgic, hipotensoare și coronarodilatatoare). Oportunitatea recomandării de tratament în străinătate urma să fie apreciată (lll-s.n.), iar controlul de 30 de zile (din păcate din informațiile noastre pacientul a suferit un infarcì miocardic fatal în acest interval)";. Față de acest răspuns se pune în opinia reclamantelor întrebarea firească: de ce oportunitatea tratamentului în străinătate "urma să fie apreciată" doar după mai mult de 3 ani de suferință și după ce pacientul a decedat ?
Eforturile deosebite și consumul nervos la care reclamanta S. -G. E. -R. a fost supusă în efortul disperat de a-si salva soțul, i-au cauzat la un moment dat îmbolnăvirea, stabilindu- mi-se diagnosticul "zona zoster" (boală cauzată de cele mai multe ori de slăbirea sistemului imunitar pe fond de stres), fapt pe care îl va proba cu acte medicale. Pe de altă parte, chemarea în activitate a reclamantei S. -G. E. -R. și încadrarea sa într-o unitate a M.Ap.N. nu este de natură să compenseze prejudiciile, care i-au fost cauzate prin boală și apoi prin decesul soțului. Încadrarea soțului supraviețuitor în rândul personalului militar, în condițiile legii, este un drept distinct prevăzut de art. S3 al.l lit.j din O.U.G. nr.82/2006, iar ea îndeplinea toate condițiile pentru a fi încadrată și avea o experiență îndelungată (14 ani vechime) în activitatea de contabilitate pe care o desfășura. Precizez, de asemenea, că în prezent îndeplineste funcția de contabil-șef la două unități militare (trei zile pe săptămână la o unitate din C. -N. și două zile pe săptămână la o unitate din Prundu Bârgăului). Prin urmare, "înțelegerea" de care M. A. N. a dat dovadă față de situația rclamantei prin încadrarea ei cu grad de ofițer într-o unitate a acestui minister nu poate justifica în nici un caz neacordarea daunelor morale solicitate prin prezenta acțiune.
Suma de 2.000 euro cu titlu de daune materiale reprezintă o mică parte din cheltuielile pe care le-au efectuat cu serviciile medicale și medicamentele necesare precum și din cheltuielile de deplasare ocazionate de consultarea și internarea soțului în diverse unități sanitare. Precizează că pentru o parte din aceste cheltuieli a depus la dosar acte doveditoare, având însă în vedere grija permanentă pe care o avea pentru starea de sănătate a soțului său, reclamanta în cele mai multe
situații nu s-a putut preocupa de preconstituirea de probe (păstrarea documentelor de transport și a chitanțelor) în vederea dovedirii cheltuielilor pe care le-a efectuat.
Pârâta SC A. SA prin sucursala B., a formulat note de ședință față de precizarea de acțiune, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca si neîntemeiată
.
Se invocă că dreptul la acțiune este prescris, deoarece orice acțiune introdusă în baza unui contract facultativ, se prescrie în termen de doi ani de la producerea evenimentului asigurat, dacă se produce, în interiorul perioadei de asigurare. În speță este incident termenul de 2 ani, în baza dispozițiilor art.3 alin. (2) din Decretul 167/1958, valabil la data încheierii poliței si a producerii decesului.
Pe de altă parte, în opinia pârâtei nu au fost respectate prevederile art. 4.1.6 din contract, deoarece SC A. nu a fost notificată în perioada de valabilitate a contractului: " Asigurătorul plătește indemnizația de asigurare, conform prezentelor condiții de asigurare, numai pentru evenimentele asigurate apărute in perioada de valabilitate a asigurării si notificate Asigurătorului conform prevederilor art. 11.6."Mai mult art. 4.2 arată:" În conformitate cu prezentele condiții de asigurare, ASIGURĂTORUL plătește indemnizația de asigurare pentru urmările directe si exclusive ale riscului asigurat care sunt independente de condițiile fizice si patologice preexistente sau survenite înainte de data de început a asigurării. Consideră că pretențiile nu pot fi acceptate, deoarece evenimentele directe nu au fost "notificate asigurătorului în perioada de valabilitate a asigurării.
Mai mult, art. 8.2 din condițiile de asigurare arată că valabilitatea este cea înscrisă în Polița de asigurare (_ -_ ), art. 8.3 arătând că încetează la ora 24 a zilei de_ . M. A.
N. în baza art. 11.2. din condiții, în perioada de valabilitate a asigurării avea obligația de a anunța asigurătorul de schimbarea situației si ocupației.
În drept, se invocă Legea nr. 136/1995 si Legea nr. 32/2000, Decretul nr. 167/1958, Codul de procedură civilă, condiții asigurare, specificație "asigurare de accidente ale angajaților - aparținând M. Ap.N. in Teatrele de Operațiuni".
Pârâtul M. A. N., a depus de asemenea note de ședință
, prin care s-a arătat: 1.Cu privire la capătul de cerere referitor la obligarea la plata despăgubirii aferente asigurării
de viață și accidente, încheiată în baza Legii nr.42/2004 (pct.l din precizarea de acțiune) se apreciază că riscul suplimentar: "îmbolnăvire, pe timpul și din cauza acțiunilor de luptă, procesului de pregătire pentru luptă și îndeplinirea sarcinilor pe timpul serviciului care au ca rezultat clasarea ca inapt " asigurat prin A. a de accidente ale angajaților aparținând M. ui A. N. în Teatrul de Operații AFGANISTAN, nr.3214 din_ . Polița de asigurare 0. . încheiat între S. a de asigurare-reasigurare A. SA, sucursala B., în calitate de asigurător și Unitatea Militară nr.02110 B. (U.M.02110), în calitate de asigurat, pentru perioada_ -_ (ambele inclusiv), cu limita răspunderii de 60.000 EUR, s-a realizat la data de 0_, când reclamantul- defunct a fost declarat inapt pentru serviciul militar, cu scoatere din evidență, prin Certificatul medical nr.A.1569/2. emis de Spitalul Militar de Urgență C. -N., prin care s-a stabilit ca dată a ivirii bolii: "iulie 2007", iar la legătura de cauzalitate: "boală contactată în timpul și din cauza îndeplinirii serviciului militar (misiune Afganistan) ".
Conform prevederilor de la pct.5.1.2.1. din Contractul de asigurare (condițiile generale de asigurare): ..dacă asiguratul a suferii o invaliditate (îmbolnăvire) în perioada valabilității Poliței de asigurare, iar îmbolnăvirea se constată in termen de 365 de zile din ziua în care s-a produs evenimentul asigurat, asigurătorul se obligă să plătească suma asigurată menționată în Polița ele asigurare pentru această acoperire.
Pârâtul consideră că sunt întrunite toate condițiile pentru ca plata indemnizației de asigurare pentru riscul asigurat să fie făcută de către asigurător, raportat la faptul că acesta, deși notificat într-o altă manieră decât cea prevăzută de contract, a fost totuși notificat în termenul de prescripție de 2 ani. specific contractelor de asigurări, termen care curge de la data realizării riscului asigurat, prin însăși introducerea prezentei cereri de chemare în judecată, de către reclamantul-defunct, în cursul lunii mai 2010.
După cum corect a apreciat atât instanța de recurs, deși obligația de notificare a asigurătorului, despre realizarea riscului asigurat, revenea asiguratului U.M.02110 B., neîndeplinirea acestei obligații nu-i poate fi imputată acesteia și nici M.Ap.N. atâta timp
cât raporturile contractuale ale reclamantului-defunct cu această unitate (cu ministerul) încetaseră de drept încă din_ iar unitatea nu a primit, din partea reclamantului - defunct, nicio solicitare de notificare a asigurătorului și nu a avut nicio cunoștință despre emiterea acestui certificat.
Pentru toate aceste considerente apreciează că obligarea M. ui A. N. la plata sumei reprezentând indemnizația de asigurare, nu poate fi primită în nicio situație, raportat la faptul că nu sunt întrunite condițiile răspunderii delictuale, contrar celor afirmate de reclamante, având în vedere că fapta ilicită este inexistentă și nu s -a făcut dovada niciunei vinovății a acestuia, cu privire la acest aspect.
Cu privire cererea de obligarea M. ui A. N. la plata sumei de 198.000 EUR, cu titlu de daune morale, așa cum a fost precizat prin înscrisul de îa termenul anterior (pct.2 din Precizarea de acțiune):
La fel cum a apreciat și instanța de recurs, consideră că admiterea simultană a celor două capete de cerere, atât a plății indemnizației de asigurare, cât și a plății daunelor morale, la care s-a redus rejudecarea fondului, prin limitele stabilite prin decizia pronunțată, ar fi lipsită de bază legală și inechitabilă. în ceea ce privește M. A.
N. .
Suferințele cauzate de decesul reclamantului-defunct familiei, precizate la suma de
132.000 EUR, prin înscrisul depus la termenul anterior, cât și daunele materiale, precizate la pct.3 din același înscris, la suma de 2.000 EUR, în opinia pârâtului nu pot fi acordate concomitent cu acordarea indemnizației de asigurare, întrucât acoperă aceeași categorie de vătămări, iar o asemenea soluție ar însemna o dublă reparație pentru un singur prejudiciu. Încheierea unei asigurări facultative de persoane în teatrele de operații, cât și pe teritoriul național (fila 335-336. 359 dosar fond), asigură riscuri legate de deces, incapacitate permanentă de muncă drept urmare a unei îmbolnăviri (clasare ca inapt), cheltuieli pentru spitalizare/tratament ambulatoriu, cheltuieli pentru medicamente și tratament, sau cel puțin se afirmă că asigură aceste riscuri, de către reclamante. Or, trebuie acceptat că inclusiv suferințele legate de o boală care să se încadreze în ipotezele prevăzute de contractul de asigurare sunt, în ipoteza admiterii acestui capăt de cerere, formulat în contradictoriu cu societatea de asigurări, acoperite prin indemnizația de asigurare. Nu pot fi solicitate concomitent indemnizația de asigurare pentru îmbolnăvire și daune morale pentru deces, având în vedere că ambele situații apar a fi generate de același stimul și aflate în aceeași (egătură de cauzalitate cu acesta, fiind practic efectul în cascadă a unei situații unice.
Cu privire la suferințele pretins cauzate de M. A. N., prin dezinteresul manifestat față de situația reclamantului-defunct, inclusiv prin netrimiterea acestuia la tratament în străinătate, apreciate de către reclamante la valoarea de 66.000 EUR:
Daunele morale din această secțiune au fost solicitate ca echivalent bănesc al prejudiciilor cauzate personalității afective a defunctului reclamant și ale familie sale datorate dezinteresului manifestat de către pârâtul M. apărării N. . Prejudiciul moral trebuie dovedit și, trebuie să fie, totodată, urmarea faptei culpabile a pârâtului. Din materialul probatoriu administrat în cauză, a rezultat că plecarea reclamantului defunct în misiunea din Afganistan s-a făcut din dorința sa de a participa la operațiunile militare din acest teatru de operații în baza raportului personal nr. CR 1423/_, prin care a solicitat participarea la misiune. Faptul că acesta a dorit să plece în misiune rezultă și din notele depuse de către soția acestuia, care au scos în evidență hotărârea și dorința acestuia de a pleca în misiune, chiar împotriva voinței familiei sale, misiunile fiind pentru acesta
"viața lui";,după cum a afirmat chiar reclamanta-soție.
Pe timpul misiunii, așa cum a rezultat din depoziția martorului Pădurarii Răzvan C., condițiile de cazare și de hrănire au fost bune spre foarte bune și nu au existat evenimente. Totodată, martorul a afirmat că nu cunoaște să i se fi refuzat defunctului internarea în unitățile medicale, ale M.Ap.N., de altfel nici nu s-au produs dovezi în acest sens. nici după audierea celor doi martori de la ultimul termen de judecată.
Au afirmat reclamantele că trimiterea la tratament în străinătate se impunea întrucât în unitățile medicale din țară boala nu a putut fi tratată și nici nu s-a putut stabili un diagnostic cert al
acesteia, sugerând că aceasta era o obligație pentru M.Ap.N.. reglementată prin art.8, alin.l, lita) din O.U.G.nr.82/2006.
Se susține în continuare că nu există nicio probațiune administrată din care să rezulte o culpă a angajatorului față de neaplicarea acestui text de lege în favoarea reclamantului inițial, și anume dacă afecțiunile acestuia puteau fi tratate în țară sau nu. Nu a existat nicio recomandare medicală, nu numai din partea medicilor din rețeaua sanitară a ministerului, dar nici din cea civilă, de trimitere la tratament în străinătate, iar în lipsa unei asemenea recomandări de specialitate, cum poate fi invocată culpa M.Ap.N. cu privire la neîndeplinirea unei asemenea obligații ? Dimpotrivă, fiecare din unitățile medicale în care a fost tratat defunctul, inclusiv cele care nu aparțin M. ui A.
N., au apreciat că boala poate fi tratată în România, tratamentul în străinătate nefiind necesar (fila 51. 68, 202 dosar fond).
Chiar reclamantele-succesoare au arătat că nu a existat un diagnostic clar al afecțiunilor reclamantului, ori în lipsa unei certificări de specialitate cum putea ministerul să ia o asemenea decizie. Facem precizarea, totodată, că reclamantele nu pot face dovada că i s-ar fi refuzat solicitarea de trimiterea la tratament prin vreun înscris provenit de la o instituție a ministerului, deoarece trimiterea la tratament trebuia cerută în baza unor dovezi medicale.
Pe de altă parte, textul de lege menționat mai sus stabilește că dreptul la tratament în străinătate este prevăzut pentru militarii invalizi - respectiv pentru cei clasați inapt pentru serviciul militar în urma afecțiunilor fizice dobândite ca urmare a acțiunilor de luptă, accidentelor, catastrofelor și altor asemenea evenimente intervenite din cauza participării la acțiuni militare (art.2. lit.c) O.U.Ci.82/2006). Vorbim despre afecțiuni fizice dobândite în urma unor situații de excepție survenite în timpul misiunii, ori repetăm, pe timpul misiunii nu s-au înregistrat evenimente nu numai în cazul reclamantului defunct ci la nivel de batalion, nu au existat morți, nu au existat răniți, iar reclamantul nu are consemnată nici măcar o vizită la cabinetul medical. Acest text de lege este limitativ și nu poate fi extins forțat la situații care nu au fost avute în vedere de către legiuitor.
La dosarul cauzei există de asemenea, scrisori de mulțumire adresate ministrului apărării naționale, pentru înțelegerea de care acesta a dat dovadă față de situația defunctului și a familie sale, inclusiv cea din data de 21.09.2.010, din care rezultă că soția reclamantului defunct a fost chemată în activitate tot datorită atenției de care a dat dovadă reprezentatul M.Ap.N.
Direcția Financiar-Contabilă a acordai defunctului indemnizația de invaliditate prevăzută de O.U.G.nr.82/2006, chiar în condițiile în care invaliditatea conform definiției din actul normativ invocat, este clar definită de afecțiuni fizice, răni concrete, datorate unor evenimente de excepție survenite pe timpul acțiunilor de luptă, ori reclamantul s-a întors din misiune fără să aibă nicio afecțiune fizică, fapt consemnat în fișa sa medicală.
Cu privire la obligarea la plata sumei de 2.000 EUR cu titlu de daune materiale (precizare de acțiune, pct.3):
Se arată că în baza art. 122 din Ordinul ministrului apărării naționale nr.M.l 10/2009, acestea puteau fi decontate în condițiile în care reclamantul depunea o cerere însoțită de actul de identitate, recomandarea medicului de specialitate și chitanța/bonul fiscal din care să reiasă contravaloarea cheltuielilor medicale efectuate. Or. reclamantul nu a urmat procedura legală de decontare, neexistând o astfel de cerere, depusă de reclamant și însoțită de documente justificative, solicitând direct în instanță aceste cheltuieli, cu valoarea generică de 2.000 EUR, fără a putea dovedi valoarea fiecărui medicament sau serviciu medical în parte.
In aceeași situație se găsesc și cheltuielile de transport de la domiciliu la spitalele unde a fost investigat defunctul în perioada iulie 2007-_ . solicitate de către reclamantele-succesoare. la dosarul cauzei nefiind depus nici un act justificativ al acestor cheltuieli, iar în lipsa acestora nu se poate stabili cuantumul real al cheltuielilor efectuate.
Orice cheltuială trebuia justificată, cu chitanță, factură, bon. probându-se data concretă a deplasării, mijlocul de transport cu care s-a efectuat deplasarea, cu un document care să ateste efectuarea deplasării și efectuarea plății, nicio instanță neputând stabili cheltuieli în sarcina vreunei părți prezumând o deplasare cu autoturismul și luând în calcul, așa cum au solicitat reclamantele, un consum mediu de 7.51 la 100 km.
Pentru toate acestea, consideră că obligarea la plata daunelor materiale, nu poate fi primită atâta timp cât acestea nu au fost dovedite, atât sub aspectul efectuării cât și al cuantumului, numai
cheltuielile certe, dovedite ca fiind efectuate și în cuantumul efectiv suportat, putând fi stabilite în sarcina unei părți. Pe de altă parte, după cum a arătat mai sus, consideră evident faptul că și plata daunelor materiale a fost avută în vedere a fi acoperită prin încheierea asigurării de către M. apărării N., în favoarea reclamantului-defunct și a familiei acestuia, motiv pentru care nu considerăm că daunele materiale și indemnizația de asigurare pot fi acordate concomitent, iar în cazul acordării acestora, obligația de plată revine tot asigurătorului.
Conformându-se dispozițiilor instanței de control, tribunalul a dispus efectuarea unei expertize medico-legale
, fiind întocmit în cauză raportul de expertiză medico-legală nr. 291/II/f/1 din_ (f. 77-84 dosar rejudecare), completat ulterior (f.93 dosar rejudecare) cu următoarele concluzii:
l. Afecțiunile de care a suferit numitul S. -G. FLORIN-AUREL, militar veteran, nu au putut fi tratate în țară, ele necesitând investigații și tratament într-un centru medical în străinătate.
Conform documentație medicale puse la dispoziție reiese ca între bolile prezentate de către susnumitul și misiunile militare (misiune în cadrul forțelor internaționale de menținere a păcii în teatrul de operațiuni militare din Afganistan) exista legătură cauzală a bolii cu îndeplinirea obligațiilor militare.
Între decesul D-lui S. -G. Florin-Aurel și misiunea în Afganistan nu există legătura de cauzalitate, însă între decesul susnumitului și bolile dobândite în urma misiunii în cadrul forțelor internaționale de menținere a păcii in teatrul de operațiuni militare din Afganistan - exista legătură de cauzalitate, care a fost stabilită de către comisiile medicale menționate în documentația medicală redactată. Ulterior această concluzie a fost precizată în sensul că între misiunea din Afganistan și decesul defunctului S. -G. Florin Aurel, prin intermediul bolii, a existat legătură de cauzalitate.
Analizând conform dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta S. de A. R. A. SA
, tribunalul reține următoarele:
Conform art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 ( aplicabil în cauză) în raporturile care izvorăsc din asigurare, termenul de prescripție este de 2 ani. Relevant în cauză este însă momentul de la care a început să curgă acest termen de prescripție special. Nu se poate accepta aserțiunea că acest termen ar fi început să curgă din data de_ trecută în contractul de asigurare ca termen de valabilitate, ci din data de 0_, când s-a stabilit raportul de cauzalitate dintre misiunea din Afganistan și boala de care suferea reclamantul S. G. Florin Aurel prin certificatul medical nr. A-1569/2 din 0_ emis de Spitalul Militar de Urgență C. -N. comisia de expertiză medico-legală (f.170, 172 dosar fond primul ciclu procesual).
Extinderea acțiunii civile de către reclamant și față de asigurătorul S. de A. R.
A. SA a avut loc la data de_, înlăuntrul termenului de prescripție de 2 ani, motiv pentru care excepția invocată urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului pe fondul cauzei, tribunalul reține următoarele
:
S. G. Florin Aurel a fost angajatul unității militare 01279 B. din data de_ și până în data de_, pe bază de contract, după care este angajat la UM 02110 B. până la data de 31 iulie 2008. Raporturile de muncă s-au derulat în baza unor contracte individuale de muncă succesive încheiate pe perioade determinate, așa cum rezultă din carnetul de muncă depus în copie la dosar (f. poziția 19 - 53, f. 124 - 129).
În această perioadă defunctul a participat la mai multe misiuni în Angola, Kosovo, Afganistan, ultima misiune a avut loc în Afganistan în perioada 5 ianuarie 2007 - 30 iulie 2007, așa cum rezultă și din adeverința nr. 260/_ (f. 135). După întoarcerea din această ultimă misiune, reclamantul - defunct a acuzat probleme de sănătate, care nu au putut fi complet elucidate, deși a apelat în mod repetat la unitățile medicale militare și civile din țară.
În fișa medicală întocmită la întoarcerea din misiune din_ (f.318) apare menționată lombosciatica în cadrul antecedentelor personale și patologice. Au urmat o serie de încadrări succesive în diferite grade de invaliditate. Inițial defunctul a fost încadrat în gradul III de invaliditate, conform deciziei nr. 506/_ (f. 112, 144, 301), reținându-se o deficiență locomotorie medie, iar la dată a ivirii invalidității s-a trecut_ . Ulterior a fost încadrat în gradul II de invaliditate, conform deciziei nr. 1010/aprilie 2009 (f. 97, 145), reținându-se ivirea invalidității
la data de_, fără a se menționa cauza invalidității. Prin decizia nr. 7/_ (f. 8, 92) s-a menținut aceeași dată a ivirii invalidității și s-a indicat drept cauză a invalidității "boală contractată în timpul și din cauza îndeplinirii obligațiilor militare";. La data de 22 aprilie 2010 s-a emis decizia nr. 1197/2010 de încadrare a defunctului în gradul I de invaliditate (f. 65, 156), reținându-se aceeași dată a ivirii invalidității (_ ) și aceeași cauză (boală contractată în timpul și din cauza îndeplinirii obligațiilor militare).
Defunctul a fost beneficiarul unei indemnizații de invaliditate începând cu data de 10 iunie 2008, în cuantum de 1.550 lei până la data de_, apoi în cuantum de 1.693 lei până la data de_, apoi de 2.540 lei din 1 mai 2009 până la data de 1 mai 2010, când devine beneficiarul unei indemnizații de invaliditate în cuantum de 3.672 lei.
Pe parcursul perioadei_ -_ reclamantul S. -G. Florin Aurel a fost internat în mai multe unități spitalicești militare și civile din C. -N., Târgu-Mureș, B. și Băile Felix, așa cum rezultă din situația întocmită de reclamanți (f.196-198) și din numeroasele acte medicale depuse la dosarul cauzei.
La data de_ reclamantul S. -G. Florin Aurel a decedat (f.259), moartea acestuia datorându-se insuficienței cardio-respiratorii acute consecutive miocardiosclerozei.
În ceea ce privește pretențiile formulate în contradictoriu cu pârâta S. de A. R. A. SA.
Reclamantele S. -G. E. -R. și S. -G. S. -E. prin acțiunea precizată au solicitat obligarea societății de asigurare la plata sumei de 60.000 Euro reprezentând indemnizația de asigurare aferentă producerii riscului suplimentar al îmbolnăvirii reclamantului - defunct S. -
G. Florin Aurel.
La data de_ UM 02110 B. a încheiat polița de asigurare nr. PG05BN 0. /2006 valabilă pe perioada_ -_ inclusiv (f. 333), însoțită de anexele A4500/_ și A UM 02110 B., prin care a fost asigurat personalul indicat în lista anexă, printre care și reclamantul defunct în teatrul de operații din Afganistan (poziția 107 din tabel - f. 378). Potrivit prevederilor poliței de asigurare, riscurile asigurate au fost decesul din accident(limita răspunderii 80.000 Euro), invaliditatea de gradul I și II (limita răspunderii 60.000 Euro), invaliditatea permanentă de gradul III (limita răspunderii 40.000 Euro), toate din accident, îmbolnăvirea pe timpul și din cauza acțiunilor de luptă, procesului de pregătire pentru luptă și îndeplinirii sarcinilor pe timpul serviciului, care au ca rezultat clasarea ca inapt (limita răspunderii 60.000 Euro), repatriere (limita răspunderii 14.000 Euro), cheltuieli de spitalizare(limita răspunderii 60 Euro/zi max. 90 zile), tratament, medicamente, dacă se face dovada că acestea au fost efectuate(limita răspunderii 6.000 Euro), așa cum rezultă aceste aspecte din înscrisul aflat la f. 376 din dosar.
Spitalul Militar de Urgență C. -N., în urma investigațiilor și consultațiilor, a emis certificatul medical nr. A-1569/2/_ (f. 170, 172), în care se reține că: - diagnosticul clinic și funcțional: tulburări disociative motorii; hernie de disc lombară operată; chist osos talar stâng operat; hipertensiune arterială esențială stadiu II risc C; cardiopatie ischemică, ischemie silențioasă;
- legătura cauzală: boală contractată în timpul și din cauza îndeplinirii serviciului militar, menționându-se expres "misiune Afganistan";; - data ivirii bolii: iulie 2007. Ulterior, după cum s-a arătat și mai sus, comisia de expertiză medico-militară reține că din punct de vedere medico-militar
S. -G. Florin Aurel este inapt pentru serviciul militar cu scoatere din evidență.
Legătura de cauzalitate între bolile reclamantului și misiunea din Afganistan a fost confirmată și prin raportul de expertiză medico-legală nr. 291/II/f/1 din_ (f. 77-84 dosar rejudecare), medicul legist concluzionând că potrivit documentație medicale puse la dispoziție reiese ca între bolile prezentate de către susnumitul și misiunile militare (misiune în cadrul forțelor internaționale de menținere a păcii în teatrul de operațiuni militare din Afganistan) exista legătură cauzală a bolii cu îndeplinirea obligațiilor militare. Raportat și la faptul că reclamantului S. -G. Florin Aurel i s-a recunoscut beneficiul indemnizației de invaliditate, se poate concluziona că acesta a fost inclus în categoria militarilor invalizi prevăzută de art. 2 lit. c din OUG nr. 82/2006, și că a fost clasat inapt ca urmare a bolii contractate în timpul îndeplinirii obligațiilor militare în misiunea din Afganistan.
Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că asigurarea a privit nu numai riscurile de bază, ci și cele suplimentare, printre care și îmbolnăvirea pe timpul și din cauza acțiunilor de luptă, a procesului de pregătire pentru luptă și îndeplinirea sarcinilor pe timpul serviciului care au ca rezultat clasarea ca inapt, aspect necontestat de altfel nici de pârâți. Raportat la cele evidențiate mai sus cu privire la starea de sănătate și evoluția bolii reclamantului S. -G. Florin Aurel, urmată de clasarea sa ca inapt, este evident că boala reclamantului defunct se încadrează în categoria riscurilor suplimentare asigurate cu limita răspunderii de 60.000 Euro, boala ivindu-se în perioada de valabilitate a poliței de asigurare.
Cu toate că raportat la intervenirea riscului asigurat, ar fi întrunite condițiile premisă pentru valorificarea poliței de asigurare, acest lucru nu este posibil în lumina prevederilor contractuale cuprinse în condițiile generale de asigurare (f. 379-387). Astfel se prevede în art. 11.6 că, contractantul are obligația de a notifica asigurătorului producerea riscului asigurat în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință despre aceasta. Dacă notificarea se face peste 5 zile de la data producerii riscului asigurat, asigurătorul poate reduce, în parte sau în totalitate, valoarea indemnizației de asigurare. Notificarea riscului asigurat după 6 luni de la data producerii exonerează asigurătorul de la plata oricărei indemnizații de asigurare. Se mai menționează că notificarea se face prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, fax sau e-mail, care se transmit unității teritoriale prin care s-a încheiat asigurarea sau administrației centrale a asigurătorului.
În cazul de față producerea riscului asigurat trebuie apreciat ca fiind cel al eliberării certificatului medical nr. A-1569/2/_ (f. 170, 172) menționat mai sus, prin care se stabilește un raport de cauzalitate între boala de care suferă reclamantul S. -G. Florin Aurel și misiunea din Afganistan, pentru care s-a încheiat polița de asigurare. Din acest moment în favoarea asigurătorului curgeau două termene, primul de 5 zile (nerespectarea putând fi sancționată cu reducerea indemnizației de asigurare) și cel de-al doilea mult mai drastic de 6 luni, după expirarea termenului respectiv, în lipsa unei notificări, asigurătorul fiind exonerat în totalitate de răspundere.
Din actele dosarului rezultă că reclamantul S. -G. Florin Aurel în termenul de 6 luni, care a expirat la data de_ nu a notificat asigurătorul, introducerea acestuia în prezenta cauză intervenind ulterior, la data de_, fiind evident că pretențiile formulate de reclamantele S. -
G. E. -R. și S. -G. S. -EIisabeta în contradictoriu cu pârâta S. de A. R.
A. SA trebuie respinse, ca neîntemeiate.
În ceea ce privește petitul subsidiar de obligare a pârâtului M. A. N. la plata sumei de 60.000 Euro:
După cum s-a evidențiat mai sus, tribunalul a reținut că, deși boala reclamantului defunct se încadrează în categoria riscurilor suplimentare asigurate cu limita răspunderii de 60.000 Euro, boala ivindu-se în perioada de valabilitate a poliței de asigurare, indemnizația de asigurare nu poate fi acordată ca urmare a nerespectării termenului în care trebuia notificat asigurătorul, ceea ce constituie o clauză de exonerare pentru acesta din urmă.
Raportat însă la situația particulară în care a fost încheiată polița de asigurare, trebuie verificat în ce măsură reclamantul - defunct S. -G. Florin Aurel a avut cunoștință de prevederile contractului de asigurare și dacă nerespectarea termenului de 6 luni se datorează culpei acestuia sau poate fi antrenată răspunderea delictuală a pârâtului M. A. N. .
Polița de asigurare nr. PG05BN 0. /2006 a fost încheiată de UM 02110 B. pentru M.
A. N., iar militarii, care urmau să participe la misiune, între care și reclamantul-defunct, au fost trecuți în anexă (f.378). Mai multe rubrici din această anexă conțin date cu privire la beneficiarul asigurării pentru situațiile în care persoana asigurată decedează de exemplu, iar în cazul reclamantului a fost trecută soția acestuia S. -G. E. -R. . Rezultă astfel că reclamantul defunct a avut cunoștință de încheierea poliței de asigurare, el fiind cel care a indicat-o pe soția sa, ca și beneficiară, dar nu s-a dovedit prin acest înscris că a avut cunoștință de toate clauzele contractului de asigurare, putând fi reținut doar aspectul că acesta a știut că o astfel de poliță de asigurare s-a încheiat pentru el.
Pentru a elucida aceste aspecte, tribunalul a solicitat informații suplimentare atât pârâților, cât și Unității Militare 02110 B., iar din răspunsurile primite la dosarul cauzei (f. 121-122, 135, 140 dosar rejudecare) se poate trage aceeași concluzie, respectiv că reclamantul a fost informat cu privire la existența poliței de asigurare, nu și cu privire la clauzele acestui contract. Or,
neîndeplinirea acestei obligații a dus la pierderea posibilității reclamantului defunct de a mai beneficia de indemnizația de asigurare.
Rezultă astfel că urmare a omisiunii pârâtului M. A. N., prin structurile arondate, de a-l fi informat în detaliu pe reclamant în calitate de persoană asigurată, cu privire la condițiile contractului de asigurare, i-a cauzat acestuia din urmă un prejudiciu, fiind lipsit de posibilitatea de a încasa indemnizația de asigurare de 60.000 euro stabilită în contractul de asigurare.
Tribunalul apreciază că sunt întrunite toate condițiile răspunderii civile delictuale reglementare de dispozițiile art. 998-999 cod civil (lege aplicabilă în cauză), așa cum s-a evidențiat mai sus, astfel încât se impune admiterea acestei pretenții față de pârâtul M. A. N., acesta urmând a fi obligat să plătească reclamantelor S. G. E. R. și S. G. S. E. echivalentul în lei la data plății a sumei de 60.000 euro cu titlu de despăgubiri aferente asigurării de persoane în teatrele de operații.
În c eea ce privește de contare a cheltuielilor cu serviciile medicale și me dicamentele pân ă
la data decesului, în cuantum de 2.000 Euro
:
Așa cum s-a reținut deja și în primul ciclu procesual, reclamantele au depus acte doveditoare doar pentru următoarele cheltuieli suportate: 150,30 lei sumă achitată în baza rețetei din 15 ianuarie 2010 (f. 204-206); 30 lei contravaloarea consultului ortopedic la medicul specialist (f. 209); 224,89 lei sumă achitată conform facturii din 5 februarie 2010 și a bonurilor fiscale nr. 129, 131, 134 (f. 213, 214, 217, 219, 220) în baza rețetelor din_ (f. 207, 210, 211, 212); 3,36 lei sumă achitată conform bonului fiscal din_ (f. 218), respectiv de 45,57 achitată conform bonului fiscal din_ (f. 222), ambele sume în baza rețetei din_ (f. 227); 253,08 lei sumă achitată conform facturii și bonului fiscal din_ (f. 223, 224) în baza rețetei din_ (f. 225); 22,28 lei sumă achitată conform facturii și bonului fiscal din_ (f. 228, 229) în baza rețetei din_ (f. 230); 14,92 lei sumă achitată conform facturii și bonului fiscal din_ (f. 231, 232) în baza rețetei din_ (f. 233).
Art. 122 din Ordinul M 110/2009 prevede că, la cerere, soldații voluntari beneficiază, din bugetul unităților sanitare din rețeaua M. ui A. N., de rambursarea contravalorii contribuției personale dacă pe perioada internării au suportat cheltuieli cu medicamentele, materialele sanitare și investigațiile paraclinice la care ar fi fost îndreptățiți fără contribuție personală în condițiile impuse de contractul-cadru, decontarea acestora făcându-se în baza următoarelor documentelor justificative: a) raportul/cererea către comandantul unității sanitare;
b) copia de pe buletinul/cartea de identitate; c) recomandarea medicului de specialitate;
d) chitanța/factura/bonul fiscal din care să reiasă contravaloarea cheltuielilor medicale efectuate. Totodată, potrivit art. 19 alin. 2 din Legea nr. 384/2006, soldații și gradații voluntari trecuți în rezervă sau scoși din evidențele militare în baza prevederilor art. 45 alin. (1) lit. c) și d) (este vorba de soldații și gradații voluntari clasați "inapt pentru serviciul militar" de către comisiile de expertiză medico-militară ori clasați "apt limitat") beneficiază gratuit de asistență medicală și medicamente, în condițiile prevăzute la art. 26 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare. Art. 26 din Legea nr. 80/1995 stabilește că pensionarii militari, foștii pensionari militari de invaliditate datorită unor boli contractate în timpul și din cauza îndeplinirii obligațiilor militare, care ulterior au optat pentru pensia din sistemul asigurărilor sociale de stat, au dreptul gratuit la asistență medicală și medicamente în condițiile art. 23 alin. 1 lit. a (este vorba de asistență medicală și medicamente în cadrul rețelei sanitare a M. ui A. N. sau în alte rețele sanitare, cu decontarea cheltuielilor de către acest minister).
Văzând dispoziții legale mai sus citate, se impune obligarea pârâtului la plata în favoarea reclamantelor a sumei de 745,12 lei, reprezentând contravaloarea medicamentelor prescrise defunctului reclamant pentru tratarea bolilor de care acesta suferea.
Nu se pot reține aserțiunile reclamantelor în sensul că daunele materiale s-ar fi ridicat la suma de 2.000 Euro, întrucât la capitolul daune materiale instanțele de judecată pot acorda doar sumele dovedite ca fiind efectiv cheltuite și nu poate fi obligat pârâtul la plata unor sume globale pentru care nu există acte justificative, doar pe considerentul invocat de reclamante, că boala reclamantului S. -G. Florin Aurel a determinat cheltuieli mult mai mari, dar fiind marcate de problemele inerente, au omis să păstreze chitanțele.
M. A. N. a invocat faptul că aceste daune materiale sunt acoperite de polița de asigurare, dar aceste apărări nu pot fi primite de către tribunal, întrucât, după cum s-a arătat mai sus, în sarcina pârâtului, în calitate de angajator/fost angajator există obligația legală de a deconta medicamentele, iar această obligație nu poate fi înlăturată prin încheierea unei polițe de asigurare. De altfel din cuprinsul poliței de asigurare se poate deduce că suma de 60.000 Euro reprezintă indemnizație aferentă daunelor morale, neincluzând și daunele materiale constând în costul asistenței medicale și a medicamentelor.
În cee a c e privește p ret ențiile constând daune m orale în sumă de 198.000 Euro:
Reclamantele S. -G. E. -R. și S. -G. S. -EIisabeta și-au precizat aceste pretenții, conformându-se astfel dispozițiilor Curții de Apel C., în sensul că 66.000 euro (câte
33.000 euro) se solicită pentru suferințele care le-au fost cauzate ca urmare a dezinteresului manifestat de pârât față de situația soțului/tatălui lor, inclusiv prin netrimiterea acestuia la tratament în străinătate, deși acest lucru se impunea și era reglementat prin dispoziția art. 81 al.l lit.a din O.U.G. nr.82/2006, iar suma de 132.000 Euro (câte
66.000 euro) pentru suferințele care le-au fost cauzate de decesul soțului/tatălui.
În acest sens în cursul rejudecării au fost audiate martorele: Costea Magdalena (f.33) și Mușdar Alina (f.34-35).
Cu privire la daunele morale provocate de decesul soțului și respectiv tatăl reclamantelor, S.
-G. Florin Aurel, nici măcar reclamantele nu au reușit să indice în ce ar consta fapta cauzatoare de prejudicii presupus săvârșită de pârâtul M. A. N. prin reprezentanții acestuia. Or prejudiciul moral și fapta cauzatoare de prejudicii și vinovăția pârâtului trebuie nu doar circumstanțiate, dar și dovedite.
Raportat la starea de fapt rezultată în urma administrării probelor, tribunalul reține că pârâtul
M. A. N., prin reprezentanții acestuia, nu au săvârșit nici o faptă ilicită, care să fi condus la îmbolnăvirea reclamantului S. -G. Florin Aurel și ulterior la decesul acestuia. Într- adevăr prin expertiza medico-legală dispusă în cauză conform îndrumărilor Curții de Apel C., s-a stabilit că între misiunea din Afganistan și decesul defunctului S. -G. Florin Aurel, prin intermediul bolii, a existat legătură de cauzalitate, totuși nu trebuie ignorat faptul că reclamantul nu a fost obligat de pârât să participe la această misiune, ci această participare a avut loc la solicitarea expresă a reclamantului sens în care a întocmit raportul personal nr. CR 1423/_, prin care solicita plecarea în misiune (f. 310).
Martorul pădurarii Răzvan C., audiat în primul ciclu procesual (f. 323-324) a declarat că, în cadrul misiunii condițiile erau bune spre foarte bune, nu au existat evenimente.
Nu se poate astfel reține că îmbolnăvirea reclamantului a fost provocată de reprezentanții pârâtului, neputând fi reținută vreo faptă culpabilă nici pe parcursul celor trei ani, în care boala a evoluat și ulterior a survenit decesul, astfel încât aceste pretenții urmează a fi respinse.
Cu privire la indiferența manifestată de pârâtul M. A. N., tribunalul reține că argumentul principal invocat de reclamante în acest sens a constat în faptul că s-a omis trimiterea reclamantului pentru tratament în străinătate la spitalul din Rammstein - Germania, cu care pârâtul se afla în relații de colaborare.
Medicul legist în cadrul raportului de expertiză medico-legală a concluzionat că afecțiunile de care a suferit numitul S. -G. Florin-Aurel, militar veteran, nu au putut fi tratate în țară, ele necesitând investigații și tratament într-un centru medical în străinătate. Totuși aceste statuări nu sunt de natură a dovedi că în cursul anilor 2009-2010 ar fi existat elemente care să impună tratamentul în străinătate, iar pârâtul prin reprezentanții acestuia au refuzat sau în mod culpabil omis să dispună o astfel de măsură.
În acest sens trebuie reținut, așa cum s-a arătat și mai sus, că pe parcursul perioadei_ -_ reclamantul S. -G. Florin Aurel a fost internat în mai multe unități spitalicești militare și civile din C. -N., Târgu-Mureș, B. și Băile Felix, așa cum rezultă din situația întocmită de reclamanți (f.196-198) și din numeroasele acte medicale depuse la dosarul cauzei. Aceste acte medicale nu conțin recomandări pentru efectuarea unor investigații sau tratamente în străinătate, astfel încât nici unul din medicii din unitățile civile și cele militare, care l-au consultat pe reclamant, nu i-au indicat acestuia să apeleze serviciu medicale la spitale din străinătate.
Ultimul spital, la care reclamantul a fost internat a fost Spitalul Universitar de Urgență Militar central "Dr. Carol Davila";, prin adresa nr. 2619/_ (f.245-247) se comunică instanței că s-au stabilit 6 diagnostice la externare, tratamentul corespunzător a fost inițiat în România, iar oportunitatea recomandării de tratament în străinătate urma să fie apreciată la controlul de 30 de zile, între timp însă pacientul a suferit un infarct miocardic fatal. Rezultă astfel că nici măcar la ultima internare, nu s-a stabilit de către medici necesitatea urmării unui tratament în străinătate.
Față de cele arătate mai sus este evident că nu a existat nici o recomandare de tratament în străinătate, iar în ceea ce privește acordarea asistenței medicale în țară, pârâtul nu a refuzat să asigure defunctului internarea în vreunul din spitalele militare aflate în subordine, nu se poate reține că M. A. N., prin reprezentanții acestuia ar fi dat dovadă de nepăsare sau indiferență față de situația reclamantului.
Întrucât în raport de cele mai sus arătate nu poate fi reținut vreo faptă ilicită a pârâtului și nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998-999 Cod civil (aplicabil în cauză), cererea de plată a sumei totale de 198.000 Euro (așa cm a fost defalcată de reclamante) cu titlu de daune morale nu este întemeiată.
Având în vedere cele arătate în cele ce preced, tribunalul va admite în parte acțiunea formulată de reclamantul S. G. Florin Aurel decedat în cursul judecății, acțiune continuată și ulterior precizată de moștenitoarele defunctului, soția supraviețuitoare S. G. E. R. și fiica acestuia S. G. S. E., împotriva pârâtului M. A. N. .
Va respinge acțiunea acelorași reclamanți în contradictoriu cu pârâta S. de A. R.
A. SA, ca neîntemeiată.
În consecință, va obliga pârâtul M. A. N. să plătească reclamantelor S. G.
E. R. și S. G. S. E. echivalentul în lei la data plății a sumei de 60.000 euro cu titlu de despăgubiri aferente asigurării de persoane în teatrele de operații și suma de 745,12 lei reprezentând contravaloarea medicamentelor prescrise defunctului reclamant.
În conformitate cu art. 274 Cod procedură civilă, având în vedere că acțiunea a fost admisă în proporție de 1/3, urmează cheltuielile de judecată efectuate de reclamante (700 lei onorariu avocat în rejudecare, 300 lei onorariu avocat în recurs, 25 lei expertiza medico-legală) să fie acordate doar în parte și va fi obligată pârâtul M. A. N. să plătească reclamantelor suma de 342 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
În baza art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta S. de A. R.
A. SA.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul S. G. Florin Aurel decedat în cursul judecății, acțiune continuată și ulterior precizată de moștenitoarele defunctului, soția supraviețuitoare S. G. E. R. și fiica acestuia S. G. S. E. , ambele domiciliate în B., A. H., nr. 1, scara A, apartament 10, județul B. -Năsăud împotriva pârâtului M. A. N. , cu sediul în B., strada I., nr. 3-5, sector 5.
Respinge acțiunea acelorași reclamanți în contradictoriu cu pârâta S. de A. R.
A. SA
, cu sediul procesual ales la Sucursala B., SA M., nr. 3, ap. 17/18, jud. B. - Năsăud, ca neîntemeiată.
În consecință:
- obligă pârâtul M. A. N. să plătească reclamantelor S. G. E. R. și
S. G. S. E. echivalentul în lei la data plății a sumei de 60.000 euro cu titlu de despăgubiri aferente asigurării de persoane în teatrele de operații;
- obligă pârâtul M. A. N. să plătească reclamantelor S. G. E. R. și
S. G. S. E. suma de 745,12 lei reprezentând contravaloarea medicamentelor prescrise defunctului reclamant.
Obligă pârâtul M. A. N. la plata către reclamante a sumei de 342 lei, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE GREFIER
B. I. S. M. D.
cu votul consultativ al asistenților judiciari,
SA L. M. V. -C.
Red./Dact. BISz/MD_ / 6. ex.
