Sentința civilă nr. 756/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚ A CIV IL Ă NR.756 /F/2013 Ședința publică din data de 27 februarie 2013
Tribunalul constituit din: PREȘEDINTE: R. - I. B., judecător
GREFIER: N. G.
Cu participarea asistenților judiciari
L. Z. S. P.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii privind acțiunea civilă formulată de reclamanții G.
P., M. I. E. și C. D.
împotriva pârâtelor C. N. de C. F. ,,C. "; SA B.
, C. N. de C. F. ,,C. "; SA-C. R. de E., Î. și R. C. F. I. ,
având ca obiect calcul drepturi salariale.
Cauza s-a judecat în fond la data de 13 februarie 2013, concluziile fiind consemnate în scris în încheierea de ședință de la aceea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat inițial pronunțarea sentinței pentru data de 20 februarie 2013, iar ulterior amânarea pronunțării sentinței fiind amânată pentru data de_ .
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus reclamanții G. P., M. I. E. și C. D. au chemat în judecată pârâtele C. N. de C. F. ,,C. "; SA B. și Sucursala C. R. de E., Î. și R. C. F. I. a C. N. de C.
F. ,,C. "; SA solicitând instanței obligarea pârâtelor la plata diferențelor de salariu rezultate prin luarea în calcul a salariul de bază minim brut negociat în cuantum de 700 lei, prevăzut de art. 41 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Ramură Transporturi pe perioada octombrie 2009-până la data introducerii acțiunii, față de sumele efectiv primite, actualizate cu rata inflației cu începere de la data nașterii drepturilor până la data plății efective; obligarea pârâtelor la plata diferențelor dintre prima de vacanță pentru anul 2009, prima de Crăciun pentru anul 2009, salariul suplimentar pentru anul 2009; prima de Paște, de Crăciun, de Ziua Feroviarului, prima de vacanță, salariul suplimentar pentru anii 2010 și 2011 și: prima de Paște, Ziua Feroviarului, prima de vacanță pe anul 2012, toate determinate în funcție de un salariu de bază minim brut de 700 lei și sumele efectiv încasate, sume actualizate cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective; precum și la operarea modificărilor corespunzătoare în carnetele de muncă, cu plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
În motivarea acțiunii, s-a arătat faptul că reclamanții sunt angajații societăților pârâte în baza unor contracte individuale de muncă încheiate pe perioadă nedeterminată.
Pentru anii 2008-2010 au fost negociate și încheiate contracte colective de muncă la nivel de unitate, stabilindu-se drepturi salariale, prime și sporuri, menționându-se că salariul de bază minim brut este de 570 lei. În perioada octombrie 2009 - în prezent li s- au calculat drepturile salariale cuvenite pentru munca prestată, avându-se în vedere un salariu de bază minim brut de 570 lei și de 600 lei începând_ . Pornind de la acest
salariu minim brut de bază, s-au stabilit drepturile salariale lunare cuvenite pentru munca prestată, aplicându-se coeficienți de ierarhizare specifici, sporuri permanente sau nepermanente, etc.
În aceeași perioadă de referință era însă în vigoare și Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Transporturi nr. 722/2008, încheiat pe anii 2008-2010.
Reclamanta a mai arătat că acest Contract Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Transporturi era deopotrivă aplicabil raporturilor de muncă dintre părți, conform art. 11 alin. (1) litera c) din Legea nr. 130/1996.
Potrivit art. 41 alin. (3) litera a) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Transporturi pe anii 2008-2010 "salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi valabil din data de_ și negociat pentru un program complet de lucru de
170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta".
Prin urmare, reclamanta a susținut că salariul minim brut de bază stipulat în contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură era mai mare decât cel stipulat în Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate/grup de unități pe perioada octombrie 2009-martie 2010.
În conformitate cu prevederile art. 238 Codul muncii în vigoare la data încheierii contractelor colective de muncă:
"(1) contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior;
(2) contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.
1^I (3) La încheierea contractului colectiv de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal";.
În același sens sunt și dispozițiile art. 8 din Legea nr. 130/1996, republicată (în vigoare la data încheierii contractelor colective de muncă ale căror dispoziții sunt invocate în cauză), potrivit cărora: "contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la un nivel superior, iar la încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal".
Totodată, art.30 alin. (1) din aceeași lege prevede că "executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți".
Pe de altă parte, reclamanții au mai arătat că art.37 din Codul muncii consacră principiul negocierii individuale și colective a contractelor de muncă, iar în art. 38 din același cod sunt indicate într-o modalitate imperativă limitele minimale ale acestei negocieri și sancțiunea renunțării la unele drepturi stabilite de lege în favoarea salariatului. În același sens, se statua expres și în dispozițiile art. 24 alin.(1) din Legea nr. 130/1996 republicată: "clauzele cuprinse în contractele de muncă negociate cu încălcarea prevederilor art. 8 sunt lovite de nulitate".
Din coroborarea acestor texte de lege, rezultă că un contract colectiv de muncă încheiat la nivel superior (având deci forță juridică superioară), aplicabil unor raporturi juridice de muncă, produce efecte și are prioritate de aplicare față de un contract colectiv de muncă încheiat la nivel inferior.
Prin urmare, reclamanții au arătat că, deși prin contractul individual sau colectiv de muncă la nivel de unitate se prevăd anumite drepturi în favoarea angajatului, în condițiile în care printr-un contract colectiv de muncă încheiat la nivel superior se stipulează drepturi superioare, atunci se vor aplica în mod direct dispozițiile favorabile angajatului, stipulate în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior. Astfel, în cazul de față, s-a considerat că pentru respectarea dispozițiilor art. 8 și art. 30 alin.1 din Legea nr. 130/1996, pârâtele trebuiau să calculeze drepturile salariale ale reclamanților pornind de la un salariu de bază minim brut de 700 lei, la care urmau să aplice indici de ierarhizare corespunzători situației fiecărui reclamant, precum și celelalte sporuri permanente sau nepermanente, ori alte categorii de drepturi bănești, care se determinau prin raportare la salariul minim brut
de bază (salariu minim brut de bază de 700 lei, potrivit legii, nu de 570 lei, respectiv de 600 lei).
Reclamanții au mai arătat că, având în vedere faptul că primele solicitate se acordă prin raportare la salariul minim de bază, se impune în mod implicit și recalcularea acestor prime și obligarea pârâtelor la plata diferențelor astfel rezultate, sume actualizate la zi cu rata inflației.
Astfel, potrivit art. 30 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Grup de Unități din Transportul Feroviar (nr. 2836/2006) pe anii 2006-2008, valabil până la data de_, "pentru muncă ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv".
De asemenea, art. 71 din același contract colectiv de muncă prevede că "în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele: cu ocazia sărbătorilor de Paște și de Crăciun se va acorda salariaților un ajutor material stabilit la nivelul clasei I de salarizare; pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de consiliul de administrație, la nivelul clasei I de salarizare";.
În ceea ce privește prima de vacanță pentru anul 2009, potrivit art. 61 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Transporturi, s-a stabilit că prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească în plus și o primă de vacanță de minimum 50% din indemnizația de concediu, indemnizație de concediu care se stabilește în condițiile prevăzute la pct. 54 din O.U.G. nr.65/2005 pentru modificarea si completarea Legii nr. 53/2003, respectiv a art. 145 din aceasta.
Ținând cont de faptul că de la data la care trebuia să primească sumele arătate anterior și până în prezent a survenit o depreciere a puterii monedei naționale, reclamanții au mai arătat că, potrivit principiului reparării integrale a prejudiciului, se impune ca aceștia să primească sumele datorate de pârâte într-un cuantum actualizat în raport de indicele de inflație.
În drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr.130/1996, ale Contractului Colectiv de Muncă la Nivel de Ramură Transporturi nr.722/2008, ale Contractului Colectiv de Muncă la Nivel de Grup de Unități nr. 2836/2006; Codul muncii.
Pârâta Sucursala C. R. de E., Î. și R. C. F. I. a C. N. de C. F. ,,C. "; SA în nume propriu și în calitate de mandatar al C. N. de C. F.
,,C. "; SA B. , a depus întâmpinare(f.69) prin care a
solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, susținând că drepturile salariale lunare au fost stabilite, prin contracte individuale de muncă cu respectarea contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități invocând faptul că pârâtei nu-i este aplicabil CCM la nivel de ramură transporturi, deoarece nu prestează activitate de transport, fiind o unitate cu specific feroviar și singur CCM care i se aplică este cel încheiat la nivel de grup de unități.
Referitor la diferența de prime se arată că reclamanții nu au beneficiat de astfel de prime astfel că cererea lor în această privință nu are obiect.
Analizând pretențiile reclamanților tribunalul reține că aceștia sunt angajații pârâtelor(f.64-66)..
Se reține că reclamanții invocă dispozițiile art. 41 alin. 3 lit.a) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Transporturi nr.722/2008, încheiat pe anii 2008-2010, potrivit cărora salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta. Dispozițiile art.41 alin.3 lit.a) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse sub nr.722/03/_, și-au încetat valabilitatea la data de_, astfel cum rezultă din adresa nr. 141/DDS/_ a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
Prin urmare după data de_ CCM la nivel de armură transporturi nemaifiind în vigoare nu se mai pot solicita drepturi prevăzute în acest contract astfel că pentru
perioada_ și până la data promovării acțiunii
, aceasta apare ca neîntemeiată, pentru acest considerent.
Chiar dacă pârâtele sunt unități cu specific feroviar și nu efectuează activități de transport, ele fac parte din ramura transporturi astfel că și în privința lor, atunci când este cazul poate fi invocat CCM încheiat la nivel de ramură transporturi, apărările pârâtelor sub aceste aspect nefiind întemeiate..
În ceea ce privește perioada octombrie 2009-_, pentru a se verifica dacă art.41 alin.3 lit.a) din contractul colectiv menționat anterior cuprinde o clauză suficient de clară și necondiționată, care prevede drepturi salariale la nivel superior celor prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pe anii 2009, 2010, trebuie analizate toate prevederile art.41 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, respectiv, nu numai cele menționate la alin.3, de care se prevalează reclamanta, precum și cele ale alin.5 și 6.
Astfel, în cadrul aceluiași articol din contractul la nivel de ramură, partenerii sociali au prevăzut, la alin.5, că: "Pe toată perioada de valabilitate a prezentului contract colectiv, în fiecare an, începând cu luna octombrie, părțile semnatare se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și a altor drepturi salariale ce vor fi aplicate cu începere de la 1 ianuarie a anului următor.
De asemenea, alin.6 al aceluiași articol, prevede că: "La nivel de unitate și în cadrul fiecărei negocieri anuale, părțile implicate în negocierile colective vor stabili, pentru anul respectiv, limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie;";.
Prin urmare, conform disp.art.1267 din Codul civil, interpretând sistematic această clauză prevăzută în art.41 alin.3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, atribuindu-i înțelesul ce rezultă din conținutul întregului articol, rezultă că aceasta nu este suficient de clară și necondiționată încât să fie considerată o clauză mai favorabilă față de cele prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2009 și 2010 și respectiv cel de la nivel de grup de unități.
Astfel, partenerii sociali au prevăzut, în cadrul aceluiași articol, că salariul de bază minim brut la nivel de ramură și la nivel de unitate trebuie de fapt negociat și stabilit în fiecare an, cu încadrarea în limita maximă a fondului de salarii aprobat prin bugetul de venituri și cheltuieli.
În consecință, și în aplicarea acestor prevederi, societatea pârâtă, a negociat cu sindicatele și a stabilit, prin Contractul colectiv de muncă pe anii 2009/2010, înregistrat sub nr.2584/_, în Anexa nr.1 la acest act, că nivelului clasei de salarizare 1 îi corespunde salariul de bază brut de 570 lei iar începând cu data de_, prin actul adițional nr.1713/_, partenerii sociali au stabilit, pentru clasa de salarizare 1, un salariu de bază brut de 600 lei.
De altfel, reclamanții au înscrise în carnetele de muncă mențiunile privind modificarea salariului potrivit CCM și actelor adiționale la acesta.
Totodată, art.1 lit.d) din Legea nr.329/2009 reglementează și măsuri privind disciplina financiar-bugetară la nivelul regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, al societăților comerciale la care statul sau unitățile administrative-teritoriale au calitatea de acționar unic ori majoritar, precum și al filialelor acestora;
În acest sens, potrivit.art.27 alin.1 din Legea nr.329/2009, anual, prin legea bugetului de stat, se stabilesc și obiectivele de politică salarială ale regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, ale societăților comerciale la care statul ori unitățile administrativ-teritoriale au calitatea de acționar unic, precum și ale filialelor acestora, denumite în continuare operatori economici.
Conform alin.2 al aceluiași articol, reprezentanții statului, respectiv ai unităților administrativ-teritoriale sunt mandatați să pună în aplicare politica salarială stabilită potrivit alin.1 în cadrul organelor de administrare și de conducere a operatorilor economici.
Potrivit art.28 alin.1 din același act normativ, operatorii economici prezintă, în vederea aprobării, bugetul de venituri și cheltuieli organelor administrației publice centrale
sau locale, după caz, în subordinea, coordonarea, sub autoritatea cărora funcționează sau în al căror portofoliu se află, în termen de 10 zile de la aprobarea bugetului de stat, potrivit legii.
Organele administrației publice centrale, potrivit art.29 alin.1 din aceeași lege, elaborează, în termen de 5 zile de la primirea bugetelor de venituri și cheltuieli, documentația necesară aprobării acestora.
Conform art.30 din Legea nr.329/2009, contractele colective de muncă se negociază, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale operatorilor economici, în limitele și în condițiile stabilite prin bugete.
Având în vedere cele anterior expuse, nu se poate reține că, în ceea ce privește stabilirea salarizării reclamanților, pârâtele au încălcat dispozițiilor art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996, respectiv art.132 alin.3 din Legea nr.62/2011, astfel că acțiunea acestora nu este întemeiată și va fi respinsă ca neîntemeiată, atât în ceea ce privește acordarea diferențelor de salariu de bază, cât și a celorlalte prime și adaosuri salariale.
Pârâtele deși au solicitat cheltuieli de judecată nu au depsus acte justificative în acest sens.
Asistenții judiciari participanți la soluționarea cauzei, conform art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, și-au exprimat votul consultativ în sensul celor anterior arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge acțiunea formulată de reclamanții G. P., M. I. E. și C. D., toți cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de avocat Maxim A. M., situat în C. N., B-dul 21 Decembrie 1989, nr.62, et.2, ap.8, județul C. împotriva pârâtelor C. N. de C. F. ,,C. "; SA B., reprezentată în proces de Sucursala C. R. de E.
, Î. și R. C. F. I.
, cu sediul procesual ales la sediul sucursalei din municipiul
I., P. G., nr.1, județul I. și Sucursala C. R. de E., Î. și R. C. F.
I. a C. N. de C. F. ,,C. "; SA,
cu sediul în municipiul I., P. G., nr.1, județul
I., ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 27 februarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. R. -I. G. N.
Cu votul consultativ al asistenților judiciari,
P. S. Z. L.
Redactat BRI/_ Tehnoredactat BRI/_ /4 ex.
