Sentința civilă nr. 837/2013. Contestație act. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 837/2013
Ședința publică de la 17 Ianuarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -M. V.
Asistent judiciar B. -A. C. Asistent judiciar A. Ș. Grefier C. T.
Pe rol fiind judecarea cauzei în litigii de muncă privind pe reclamant S. L. AL I. P. C. CU SA, reclamant S. R. CU D. A. ,
reclamant M. E. CU D. A., reclamant I. E. CU D. A., reclamant S. E.
A. CU D. A. și pe pârât L. T. "P. D. " C. T., pârât C. LOCAL AL
M. C. T., pârât P. M. C. T., având ca obiect contestație act.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Patricia G. reprezentanta reclamantei lipsa fiind pârâtii.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că pârâtii C. Local și P.
M. C. T. au depus prin registratura instanței în data de_ întâmpinare la actiunea reclamantei prin care invocă excepția prescriptiei dreptului la actiune.
Instanța comunică un exemplar al întâmpinării reprezentantei reclamantei și pune în discutie excepția invocată.
Reprezentanta reclamantei lasă la latitudinea instanței solutionarea excepției cu privire la prima de vacanță și solicită admiterea excepției prescripției dreptului la actiune pentru perioada noiembrie - decembrie 2009.
Instanța uneste cu fondul cauzei excepția prescripției dreptului la actiune invocată de parati prin întâmpinare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de_ pe rolul instanței sub nr. de mai sus, reclamantul S. L. AL I. P. C. pentru membrii de sindicat S.
R., M. E., I. E., S. E. A. au chemat în judecată pârâții L. T. "P. D. " C. T., C. LOCAL AL M. C. -T. și P. M. C. -T.
, la calcularea si la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate rezultate din neaplicarea Legii 221/2008 reprezentând diferenta dintre drepturile salariale efectiv încasate si cele cuvenite salariatilor membrii de sindicat pentru perioada_ -_ pentru S. R. actualizate in funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plătii și pentru perioada_ -_ pentru M. E. actualizate in funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plătii, obligarea pârâtului de rd.1, unitatea de
învățământ L. T. "P. D. "; în calitate de angajator la calcularea si la plata primei de vacanță în cuantum de un salariu de bază pentru anul scolar 2008-2009, actualizată cu indicele de inflație până la data efectivă a plății pentru membrii de sindicat I. E. si S.
E. A. și obligarea pârâtului C. Judetean C. să aloce fondurile necesare plătii drepturilor salariale solicitate în numele membrilor de sindicat.
In motivarea cererii reclamantul sustine că Guvernul României a aprobat la _
O.G. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ. Potrivit alin.l lit.b din această ordonanță, coeficientii de multiplicare prevăzuti pentru functiile didactice de predare cu gradul didactic II definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate si pentru functiile didactice auxiliare sunt majorați cu 10% începând cu_ față de nivelul din_ . Potrivit susținerilor reclamantului O.G. nr. 15/2008 a fost aprobată cu modificări de către Parlamentul României prin Legea 221/_, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare l,000 pentru personalul didactic si didactic auxiliar la 400 lei pentru perioada 01.10-_ și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare și pârâtii nu au procedat la calculul si la plata drepturilor salariale potrivit acestei legi.
Pârâții C. Local si P. M. C. -T. au formulat întâmpinare
invocând prescriptia dreptului la actiune a reclamantilor Samoea R. pentru perioada_ -_
, M. E. pentru perioada_ -_, I. E. si S. E. A. de a solicita acordarea primei de vacanta in cuantum de un salariu de baza, pentru anul scolar 2008- 2009, pentru urmatoarele considerente: Reclamanta Samoea R. a solicitat acordarea diferenfelor salariale neacordate rezultate din neapliearea Legii nr.221/2008 incepand cu data de_ si pana in_, asa incat dreptul acesteia la acțiune s-a nascut eel tarziu (pentru ca este vorba de prestafii sueeesive) in luna septembrie 2009. Reclamanta M.
E. a solicitat acordarea diferențelor salariale neacordate rezultate din neapliearea Legii nr.221/2008 incepand cu data de_ §i pana in_, asa incat dreptul acesteia la acțiune s-a nascut cel tarziu in luna aprilie 2009. Deoarece cererea de chemare in judecata a fost inregistrata la Tribunalul Cluj la_, apreciem ca pentru perioada_ -_ dreptul la actiune al reclamantei S. R. este prescris, iar pentru reclamanta M. E. dreptul la acfiune este prescris pentru perioada_ -_, raportat la prev. art. 268 alin.l, lit.,,c,, din Codul Muncii si la prevederile art.2517 si 2523 din Noul Cod Civil.
A mai susținut că analiza dispozitiilor art. 37 rezulta ca dupa ce in alineatele precedente, partile contractante au prevazut beneficiul unor premii, cu indicarea exacta a cuantumului acestora și a surselor de finantare, la litera g) a fost mentionata ,,o prima de vacanța din venituri proprii, in conditiile legii". In cauza nu s-a indicat si dovedit existenta vreunei alte reglementari legale care sa prevada in mod expres pentru personalul din invatamant acordarea primei de vacanta sau nivelul acesteia, motiv pentru care consideram, ca sintagma ,,in conditiile legii" nu se poate referi decat la veniturile proprii, respectiv la modalitatea de constituire a acestora și de efectuare a cheltuielilor corespunzdtoare. Aceste dispozifii legale nu creeaza in patrimoniul salariaților aparținand personalului didactic din invatamant un drept la prima de vacanta ci doar o vocație la acest drept. Aceasta clauza contractuala nu genereaza prin ea insasi dreptul la acordarea primei de vacanta fiindca existenta dreptului este condifionata, de cerințele inscrise de partile contractante in art.39 din contract.Ba mai mult, fata de dispozițiile art. 157 alin. 2 din Codul muncii rezulta ca este vorba doar despre veniturile proprii ale unitatii de invațamant si nici intr-un caz despre veniturile proprii ale consiliilor locale, intrucat prin contracte colective de munca nu pot fi negociate clauze care sa incalce prevederile legale si sa stabileasca obligații in sarcina unor parți care nu au participat la negocierea contractelor.
Deliberând cu prioritate asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune cu privire la pretențiile având ca obiect plata diferențelor salariale aferente perioadei_ -_ precum și plata primei de vacanță pentru anul școlar 2008- 2009,
instanța reține potrivit prevederilor art. 283 alin.1 lit. c din Legea 53/2003 (Codul muncii), "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat _";.
În cauză s-a solicitat obligarea la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate pentru perioada_ și până la data de_, precum și plata primei de vacanță pentru anul școlar 2008-2009, actualizate cu coeficientul de inflație, însă raportat la data scadenței sumelor pretinse (o prescripție distinctă pentru dreptul salarial aferent fiecărei luni), și la data înregistrării cererii_, instanța reține că pentru pretențiile aferente perioadei_ -_ a fost depășit termenul de prescripție de 3 ani.
Totodată, în cauză nu s-a făcut dovada existenței unor cauze de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției, astfel că pe baza probelor administrate in cauza, instanța constata ca este prescris dreptul material la acțiune privind sumele reprezentând diferențele de drepturi salariale aferente perioadei_ -_ și pentru prima de vacanță aferentă anului școlar 2008-2009. Pentru acest motiv, in temeiul prevederilor art. 283 alin.1 lit. c Codul muncii, va admite în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâții de rând 2 și 3 pentru sumele reprezentând diferențele de drepturi salariale aferente perioadei_ -_ si pentru toată periada ce privește cel de-al doilea capăt de cerere și, in consecința va respinge petitul având ca obiect pretențiile pentru perioada_ -_ ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
Instanța constată că raportat la considerentele expuse, drepturile membrilor de sindicat I. E. și SALAU E. ADREIA apar ca fiind prescrise, motiv pentru care va respinge acțiunea formulată de reclamant pentru acești membri de sindicat ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
Analizând și coroborând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Membrii de sindicat S. R. și M. E. au avut calitatea de cadre didactice în cadrul pârâtului de rând 1 începând cu data de_, respectiv_, astfel cum rezultă din adeverințele eliberate de angajator (f. 7,9).
Asupra cadrului legislativ care reglementează materia, instanța reține că prin dispozițiile O.G. nr.15/2008, privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art.1 alin.1 lit.b și c, se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Ordonanța nr. 15/2008 a fost aprobată cu modificări de către Parlamentul României prin Legea nr.221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie -31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007.
Ulterior, prin, prin O.U.G. nr. 136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008 au fost modificate unele prevederi ale O.G. nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr.221/2008, fiind reduse majorările salariale stabilite de Parlament .
Prin Decizia nr. 1221/_ publicată în M.O. al României, partea I, nr. 804/2 decembrie 2008 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a OUG 136/2008, Curtea Constituțională stabilind că ordonanța de urgență, ca act normativ ce permite Guvernului, sub controlul Parlamentului, să facă față unei situații extraordinare, se justifică prin necesitatea și urgența reglementării acestei situații care, datorită circumstanțelor sale, impune adoptarea de soluții imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public, însă adoptarea de către Guvern a Ordonanței de urgență nr. 136/2008 nu a fost motivată de necesitatea reglementării într-un domeniu în care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotrivă, de contracararea unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de Parlament. A mai reținut Curtea și încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, deoarece afectează drepturi fundamentale, precum dreptul la muncă și la protecția socială a muncii și dreptul la un nivelul de trai decent, aastfel cum sunt consfințite în prevederile constituționale ale art. 41 și art. 47 alin. (1). Prin conținutul lor, acestea sunt drepturi complexe care includ și dreptul la salariu și dreptul la condiții rezonabile de viață, care să asigure un trai civilizat și decent cetățenilor.
După declararea neconstituționalității OUG 136/2008 a fost emisă o nouă ordonanță de urgență, respectiv O.U.G. nr.151/2008 din 10 noiembrie 2008, publicată în M.O. - partea I, nr.759/11 noiembrie 2008, prin care a fost modificată denumirea
O.G. nr.15/2008, prin art.I pct.2 și 3 și au fost reduse în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr.221/2008 de aprobare a O.G. nr.15/2008 .
Dispozițiile art.I pct.2 și 3 din OUG 151/2008 au fost la rândul lor declarate neconstituționale prin decizia nr. 842 pronunțată de Curtea Constituțională la data de 2 iunie 2009, publicată în M.O. - Partea I, nr.464/6 iulie 2009, Curtea reținând aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O.U.G. nr.136/2008, statuând că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de Parlament încalcă art.1 alin.4, art.61 alin.1 și art.115 alin.4 din legea fundamentală, o asemenea măsură fiind contrară dispozițiilor art.115 alin.6 din Constituție, coroborate cu cele ale art.41 și art.47 alin.1 din legea fundamentală .
Totodată, prin Decizia nr.989/30 iunie 2009 Curtea Constituțională a constatat încă odată neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din O.U.G. nr.151/2008, concomitent cu constatarea neconstituționalității art.2 și 3 din O.U.G. nr.1/2009, privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar .
Cu toate acestea, atât prin dispozițiile art.2 și 3 din O.U.G. nr.1/2009, cât și prin dispozițiile art.2 și 3 din O.U.G. nr.31/2009 și dispozițiile art.2 din O.U.G. nr.41/2009 au fost aduse modificări unor prevederi introduse prin art. I pct.2 și 3 din O.U.G. nr.151/2008, prevederi constatate neconstituționale de către Curtea Constituțională. Instanța reține că întrucât modificările aduse O.G. nr.15/2008 prin dispozițiile art.I pct.2 și 3 din O.U.G. nr.151/2008 nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept în temeiul art. 31 alin.3, fraza a II-a din Legea nr.47/1992, nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte .
Tribunalul observă în același timp că Guvernul, în loc să pună de acord prevederile neconstituționale cu Constituția, potrivit art.31 alin.3 din Legea nr.47/1992, a procedat la emiterea unor noi ordonanțe de urgență ( nr.31/2009 și 41/2009) cu efecte juridice asemănătoare anterioarelor ordonanțe declarate neconstituționale .
În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de Guvern O.G. nr.15/2008, astfel cum aceasta fusese aprobată prin Legea nr.221/2008, tribunalul consideră că în prezent O.G. nr.15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și 2009 personalului din învățământ sunt în vigoare și aplicabile, ordonanța fiind aprobată prin Legea nr.221/2008.
De asemenea, mai reține instanța că potrivit art.169 alin.1 din Codul muncii, angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Or, neplata salariului stabilit prin lege, potrivit art.157 alin.2 din Codul muncii, constituie o încălcare a contractului de muncă intervenit între angajator și salariat, atrăgând răspunderea civilă contractuală a angajatorului.
Totodată, instanța reține jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului în materia dreptului de proprietate consacrat în art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție. Astfel, reclamanta deține un bun în sensul Convenției, în sensul de valori patrimoniale, inclusiv în anumite situații bine stabilite creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficiență în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puțin o "speranță legitimă"; în exercitarea efectivă a dreptului său, dreptul lor fiind consacrat de un act normativ în vigoare. De asemenea, reclamanții sunt beneficiari ai dispozițiilor O.G. nr.15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.221/2008 și în această calitate pot pretinde cel puțin o "speranță legitimă"; cu privire la realizarea drepturilor lor referitor la creșterile salariale. Această
"speranță legitimă"; a reclamanților își găsește justificarea și în numeroasele modificări legislative prin intervenția Guvernului, care prin ordonanțe succesive a căutat să contracareze măsurile legislative dispuse de Parlament cu privire la creșterile salariale ale personalului din învățământ (Străin și alții împotriva României, nr.57.001/00, C.E.D.O. 2005-VII, 21 iulie 2005, Păduraru împotriva României, Podeanu împotriva României, R. împotriva României). Totodată, prin numeroasele modificări legislative a căror neconstituționalitate a fost declarată succesiv de instanța de control constituțional, s-a produs o ingerință în dreptul reclamanților la respectarea drepturilor salariale.
În lumina aceleiași jurisprudențe, tribunalul reține că pentru ca o ingerință să fie socotită în conformitate cu dispozițiile art. Prot.1 la Convenție, aceasta trebuie să fie prevăzută de lege, să fie impusă de o cauză de utilitate publică și, nu în ultimul rând, să fie proporțională cu scopul legitim urmărit, în sensul de a păstra un just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării dreptului la respectarea bunurilor reclamanților (cauza Viașu împotriva României).
În speță, se constată că însăși Curtea Constituțională a considerat că normele emise de Guvern se constituie într-o ingerință în dreptul la un salariu mărit al reclamantei încalcă legea și că aceste norme nu fac altceva decât să contracareze unele măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de Parlament .
În acest context, văzând și dispozițiile art. 20 alin.2 din Constituția României, instanța va face aplicarea dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului care constituie o garanție a respectării drepturilor conferite particularilor.
În speță fiind incidente principiile răspunderii civile contractuale, potrivit cărora se impune repararea integrală a prejudiciului produs, tribunalul reține că sumele datorate se impun a fi actualizate cu indicele de inflație aplicabil la data plății efective.
Pentru toate considerentele expuse, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, astfel că va admite în parte acțiunea formulată de către reclamantul S. L. AL Î. P. C. în numele și pentru membrii de sindicat S. R. și M. E. în contradictoriu cu pârâții L. PENTRU DEFICIENȚE DE VEDERE și C. JUDEȚEAN C. și va obliga pe pârâtul L. T.
"P. D. "; în calitate de angajator la calcularea si plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite reclamantei în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu data de 01 noiembrie 2009, până la data de 31 decembrie 2009, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective.
De asemenea, instanța va obliga pârâții C. LOCAL și P. M. C. T. să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești.
Va lua act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâții C. LOCAL și P. M. C. T., pentru perioada_ -_ în ce privește primul capăt de cerere și pentru toată perioada în ce privește al doilea capăt de cerere.
Admite în parte acțiunea formulată de către reclamantul S. L. AL Î.
P. C. în numele și pentru membrii de sindicat S. R. și M. E., cu sediul în C. -N., Piața S. cel M. nr. 4, jud.C. în contradictoriu cu pârâții L. T.
"P. D. ";,cu sediul în C. T., str. L. nr. 2-4, jud.C., C. LOCAL AL M.
C. T., cu sediul în C. T., str. L. nr. 2-4, jud.C. și P. M. C.
T., cu sediul în C. T., str. L. nr. 2-4, jud.C. .
Obligă pârâta de rândul 1, în calitate de angajator pentru cei reprezentați de reclamant, la calcularea si plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite reclamantei în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu data de 01 noiembrie 2009, până la data de 31 decembrie 2009, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective.
Obligă pârâții C. LOCAL și P. M. C. T. să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești.
Respinge acțiunea formulată de reclamant pentru membrii de sindicat I. EUGE și
E. A., ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
Ia act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată. Definitivă și executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
-M. V.
Asistent judiciar,
-A. C.
Asistent judiciar,
Ș.
Grefier,
C. T.
Red.RMV
Tehnored.VAM 4 ex./_
