Sentința civilă nr. 838/2013. Pretenții. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
SENTINȚA CIV ILĂ NR. 838/F/2013
Ședința publică din data de 4 martie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: G. C. F., președinte secție GREFIER: M. - E. P.
Cu participarea asistenților judiciari
L. Z. - S. P.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamanții C. C., R. I. -
O. și B. I. -G.,
împotriva pârâtei S. C. Î. și R. L. și
U. - C. I. SA,
având ca obiect pretenții.
Cauza s-a judecat pe fond la data de 27 februarie 2013, încheierea de ședință din acea zi făcând parte integrantă din prezenta sentință.
Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 4 martie 2013, orele 14:00.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus reclamanții
C. C., R. I. O., B. I. -G.
a chemat în judecată pe pârâta S. C. de Î. și R. L. și U. - C. I. S.A. B.
solicitând instanței obligarea pârâtei la plata retroactivă a drepturilor actualizate cu rata inflației cu începere de la data nașterii drepturilor până la data plății efective, reprezentând diferențe de salariu rezultate din salariul de bază minim brut negociat în cuantum de 700 lei, prevăzut de art. 41 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și sumele efectiv primite, pe perioada noiembrie 2009 - iulie 2011; diferențele între sumele efectiv primite cu titlu de prime pentru vacanță și Crăciun, salariu suplimentar pe anul 2009; Paști, Ziua Feroviarului, vacanță, Crăciun și salariu suplimentar pe anul 2010; Paști, Ziua Feroviarului, prima de vacanță și parțial salariu suplimentar pe anul 2011 și sumele rezultate în urma recalculării salariului potrivit petitului I pct. 1; obligarea pârâtelor la operarea modificărilor corespunzătoare în carnetele de muncă; plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.
În motivare s-a arătat faptul că reclamanții au fost angajați ai societății pârâte în baza unui contract individual de muncă încheiat pe perioadă nedeterminată, până în luna iulie 2011, când s-a emis decizia de concediere colectivă.
Pentru anii 2008-2010 au fost negociate și încheiate contracte colective de muncă la nivel de unitate, stabilindu-se drepturi salariale, prime și sporuri, menționându-se că salariul de bază minim brut este de 570 lei. În perioada noiembrie 2009 - iulie 2011, reclamanților li s-au calculat drepturile salariale cuvenite pentru munca prestată, avându-se în vedere un salariu de bază minim brut de 570 lei (cu începere din data de 1 iulie 2008). Pornind de la acest salariu minim brut de bază, pentru reclamant s-au stabilit drepturile salariale lunare cuvenite pentru munca prestată, aplicându-se coeficienți de ierarhizare specifici, sporuri permanente sau nepermanente, etc.
În aceeași perioadă de referință supusă analizei (octombrie - noiembrie 2009) era însă în vigoare și contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 nr. 722/2008.
Acest contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi era deopotrivă aplicabil raporturilor de muncă dintre părți, conform art. 11 alin. (1) litera c) din Legea nr. 130/1996.
Potrivit art. 41 alin. (3) litera a) din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 "salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi valabil din data de_ și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta".
După cum se observă, salariul minim brut de bază stipulat în contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi valabil pe anii 2008-2010 era mai mare decât cel stipulat în Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate/grup de unități.
În conformitate cu prevederile art. 238 Codul muncii în vigoare la data încheierii contractelor colective de muncă:
"(1) contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior;
(2) contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.
1^I (3) La încheierea contractului colectiv de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal";.
În același sens sunt și dispozițiile art. 8 din Legea nr. 130/1996, republicată (în vigoare la data încheierii contractelor colective de muncă analizate în cauză), potrivit cărora "contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la un nivel superior, iar la încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal".
Totodată, art. 30 alin. (1) din aceeași lege prevede că "executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți".
Pe de altă parte, art. 37 din Codul muncii consacră principiul negocierii individuale și colective a contractelor de muncă, iar în art. 38 din același cod sunt indicate într-o modalitate imperativă limitele minimale ale acestei negocieri și sancțiunea renunțării la unele drepturi stabilite de lege în favoarea salariatului. În același sens, se statua expres și în dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 130/1996 republicată:
"clauzele cuprinse în contractele de muncă negociate cu încălcarea prevederilor art. 8 sunt lovite de nulitate".
Din coroborarea acestor texte de lege rezultă că un contract colectiv de muncă încheiat la nivel superior (având deci forță juridică superioară), aplicabil unor raporturi juridice de muncă, produce efecte și are prioritate de aplicare față de un contract colectiv de muncă încheiat la nivel inferior.
Prin urmare, chiar dacă prin contractul individual sau colectiv de muncă la nivel de unitate se prevăd anumite drepturi în favoarea angajatului, în condițiile în care printr-un contract colectiv de muncă încheiat la nivel superior se stipulează drepturi superioare, atunci se vor aplica în mod direct dispozițiile favorabile angajatului, stipulate în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior. Astfel, în cazul de față, s-a considerat că pentru respectarea dispozițiilor art. 8 și art. 30 alin. (1) din Legea nr. 130/1996, pârâtele trebuiau să calculeze drepturile salariale ale reclamanților pornind de la un salariu de bază minim brut de 700 lei, la care urmau să aplice indici de ierarhizare corespunzători situației fiecărui reclamant, precum și celelalte sporuri permanente sau nepermanente, ori alte categorii de drepturi bănești, care se determinau prin raportare la salariul minim brut de bază (salariu minim brut de bază de 700 lei, potrivit legii, nu de 570 lei).
Având în vedere faptul că primele solicitate de reclamant se acordă prin raportare la salariul minim de bază, se impune în mod implicit și recalcularea acestor prime și obligarea pârâtelor la plata diferențelor rezultate în urma aplicării acestui procedeu, sume actualizate la zi cu rata inflației.
Astfel, potrivit art. 30 din contractul colectiv de muncă unic la nivel de grup de unități din transportul feroviar (nr. 2836/2006) pe anii 2006-2008, valabil până la data de_, "pentru muncă ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după
expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv".
Mai departe, art. 71 din același contract colectiv de muncă prevede că "în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele: cu ocazia sărbătorilor de Paște și de Crăciun se va acorda salariaților un ajutor material stabilit la nivelul clasei I de salarizare; pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de consiliul de administrație, la nivelul clasei I de salarizare";.
În ceea ce privește prima de vacanță pentru anii 2009-2011, potrivit art. 61 alin.
din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi, prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili că pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească în plus și o primă de vacanță de minimum 50% din indemnizația de concediu, indemnizație de concediu care se stabilește în condițiile prevăzute la pct. 54 din O.U.G. nr. 65/_ pentru modificarea si completarea Legii nr. 53/_ Codul muncii, respectiv a art. 145 din aceasta.
Ținând cont de faptul că de la data la care reclamantul trebuia să primească sumele arătate anterior și până în prezent a survenit o depreciere a puterii monedei naționale, potrivit principiului reparării integrale a prejudiciului, se impune ca reclamantul să primească sumele datorate de pârâte într-un cuantum reactualizat în raport de indicele de inflație.
În acest sens, prin acordarea către creditor a unei sume de bani reactualizate, acesta nu primește o valoare mai mare decât cea la care acesta avea dreptul, dacă plata s-a efectuat la termen, căci tocmai acesta este mecanismul deprecierii valorii unității monetare. În fapt, sumele ce trebuiau plătite la data scadenței și sumele reactualizate ce trebuie plătite au aceeași valoare economică, în sensul că reclamantul putea cumpăra aceeași cantitate de bunuri sau servicii.
Prin urmare, prejudiciul efectiv este acoperit doar în condițiile în care debitul se restituie în formă reactualizată.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 37, 38, 238 din Codul muncii, prevederile Legii nr. 130/1996, ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi nr. 722/2008; ale contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități nr. 2836/2006.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, conform art. 270 din Codul muncii, republicat.
Pârâta
, legal citată, prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 44), s-a opus admiterii acțiunii, solicitând obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că poate fi avut în vedere contractul colectiv de muncă invocat de reclamanți numai în ipoteza în care la nivel de unitate nu există contract colectiv de muncă.
La momentul încheierii contractului individual de muncă s-a negociat pragul minim al salariului minim brut din actele normativ în vigoare, respectându-se art. 159 alin. 3 și art. 160 din Codul muncii.
Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, astfel că el constituie izvor de drept și se impune a fi respectat.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 115- 119 C.proc.civ.
Prin răspunsul la întâmpinare depus de reclamanți la data de_ (f. 98) s-a arătat că un contract colectiv de muncă nu poate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Executarea contractului de muncă este obligatorie pentru toți.
Art. 37 din Codul muncii consacră principiul negocierii contractelor individuale și colective de muncă, iar în art. 38 se indică limitele minimale ale negocierii și sancțiunea renunțării la drepturi.
Orice contract colectiv de muncă se încheie în considerarea legii, dar și a contractelor de muncă încheiate la nivel superior. Contractul colectiv de muncă la nivel național și de ramură constituie izvor de drept ca și legea.
Întrucât printr-un contract colectiv de muncă la nivel superior s-au stabilit drepturi în favoarea salariaților, nu se poate renunța la ele.
La termenul de judecată d in data de 30 ianuarie 2013
tribunalul din oficiu a invocat și pus în discuție excepția prescripție i drep tu lu i la acțiune
pentru plata diferențelor dintre sumele efectiv primite cu titlu de primă de vacanță pe anul 2009 și sumele rezultate din recalcularea salariului prin luarea în calcul a salariului de bază minim brut de 700 lei prevăzut de contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi, excepție unită cu fondul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului
tribunalul reține faptul că reclamanții au sesizat instanța de judecată la data de 2 noiembrie 2012 (conform mențiunii de pe avizul de expediție - f. 28) cu următoarele pretenții:
plata retroactivă a drepturilor actualizate cu rata inflației cu începere de la data nașterii drepturilor până la data plății efective, reprezentând diferențe de salariu rezultate din salariul de bază minim brut negociat în cuantum de 700 lei, prevăzut de art. 41 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi pe anii 2008- 2010 și sumele efectiv primite, pe perioada noiembrie 2009 - iulie 2011;
plata diferențelor între sumele efectiv primite cu titlu de prime pentru: vacanță, Crăciun, salariu suplimentar pe anul 2009: Paști, Ziua Feroviarului, vacanță, Crăciun și salariu suplimentar pe anul 2010; Paști, Ziua Feroviarului, prima de vacanță și parțial salariu suplimentar pe anul 2011 și sumele rezultate în urma recalculării salariului potrivit pct. 1;
obligarea pârâtelor la operarea modificărilor corespunzătoare în carnetele de muncă;
Analizând cu prioritate excepția invocată, ce constituie o veritabilă excepție de fond, tribunalul reține că aceasta este întemeiată.
Conform art. 6 alin. 4 din Noul Cod Civil, fiind vorba de o prescripție începută și neîmplinită la data intrării în vigoare a legii noi - 1 octombrie 2011 - aceasta este supusă în întregime dispozițiilor legale sub care au început să curgă, adică prevederilor Decretului nr. 167/1958.
Întrucât în această situație decretul menționat se aplică sub toate aspectele, rezultă că în situația dată prescripția poate fi invocată și din oficiu.
Prima de vacanță
se acordă la plecarea în concediu, astfel că termenul de prescripție curge de la data plății salariului aferent lunii în care s-a efectuat concediul, acesta fiind momentul la care se cunoaște că nu s-a plătit dreptul.
În speță, întrucât se solicită diferența dintre prima de vacanță efectiv încasată pe anul 2009 și cea cuvenită prin luarea în calcul a salariului de bază minim brut de 700 lei, prescripția începe să curgă de la data plății primei.
Potrivit actelor justificative depuse la dosar de pârâtă, reclamantul C. C. a încasat prima de vacanță în luna ianuarie 2009, reclamantul R. I. O. a încasat prima de vacanță în luna octombrie 2009 și reclamantul B. I. G. a încasat prima de vacanță în luna martie 2009 (f. 80).
Raportat la data introducerii acțiunii, 2 noiembrie 2012, dreptul la acțiune pentru plata diferenței dintre prima de vacanță aferentă anului 2009 cuvenită prin luarea în calcul a salariului de bază minim brut de 700 lei și cea efectiv încasată prin luarea în considerare a salariului de bază minim brut de 570 lei este prescris.
Prin urmare, fondul pretențiilor deduse judecății
se va analiza numai cu privire la drepturile pentru care nu s-a prescris dreptul la acțiune și anume:
plata diferenței de salariu dintre salariul de bază minim brut negociat de 700 lei prevăzut în contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi și salariul de bază minim brut acordat reclamantului, de 570 lei, prevăzut de contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, pentru perioada noiembrie 2009 - iulie 2011;
plata diferențelor între sumele efectiv primite cu titlu de prime pentru: Crăciun, salariu suplimentar pe anul 2009; Paști, Ziua Feroviarului, vacanță, Crăciun și salariu suplimentar pe anul 2010; Paști, Ziua Feroviarului, prima de vacanță și parțial salariu suplimentar pe anul 2011 și sumele rezultate în urma recalculării salariului potrivit pct. 1;
obligarea pârâtelor la operarea modificărilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Analizând fondul pretențiilor
, tribunalul reține că reclamanții au fost angajații pârâtei până la data de 28 iulie 2011, când raporturile de muncă au încetat ca urmare a concedierii (f. 14, 22, 38, 40).
Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008- 2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse sub nr. 722/03/_
, pe care reclamanții își întemeiază pretențiile, și-a încetat valabilitatea la data de_ . Prin urmare, după data de_, acțiunea reclamanților nu mai poate avea ca temei acest contract.
Pentru perioada anterioară, noiembrie 2009 - iulie 2011 tribunalul reține că, așa cum rezultă din adresa nr. 284/_ emisă de pârâtă (f. 80), pe anul 2010 reclamanții nu au beneficiat de primă de Paști, Ziua feroviarului, Crăciun și nici de salariu suplimentar, iar pe anul 2011 reclamanții nu au beneficiat de niciunul din drepturile solicitate cu titlu de diferență (Paști, Ziua feroviarului, vacanță, salariu suplimentar).
Reclamanții nu au făcut dovada contrară, nedepunând niciun act justificativ din care să rezulte că în favoarea acestora s-au recunoscut drepturile solicitate, mai sus indicate.
În aceste condiții, atât timp cât dreptul la plata primelor solicitate pe anul 2009 pentru Crăciun, pe anul 2010 pentru Paști, Ziua feroviarului, Crăciun, pe anul 2011 pentru Paști, Ziua feroviarului și vacanță, respectiv dreptul la plata salariului suplimentar pe anul 2010 și proporțional cu perioada lucrată pe anul 2011, nu s-a recunoscut reclamanților, aceștia nu pot pretinde obligarea pârâtei la plata de diferențe cu acest titlu.
Nu este întemeiată nici cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata diferenței dintre salariul de bază calculat și achitat la valoarea de 570 lei și cel prevăzut de art. 41 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi pe anii 2008- 2010 de 700 lei, pentru perioada noiembrie 2009 - iulie 2011.
Așa cum rezultă din adresa nr. F/757/_ (f. 148) emisă de pârâtă, din mențiunile înscrise în carnetul de muncă al reclamanților (f. 12, 19) și din tabelele depuse la dosar (f. 92, 95) salariul de bază al fiecărui reclamant, calculat conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate (f. 115) a fost mai mare decât cel calculat prin aplicarea contractului colectiv de muncă la nivel de ramură.
Astfel, reclamantul Cetenaș C. a beneficiat în perioada în litigiu de un salariu de bază de 1179 lei pentru activitatea prestată de sudor electrician - muncitor calificat.
Reclamantul R. I. O. a beneficiat de un salariu de bază de 1488 lei pentru activitatea de economist IV.
Reclamantul B. I. Gheorghe a beneficiat de un salariu de bază de 1179 lei pentru activitatea prestată de lăcătuș mecanic - muncitor calificat.
La aceste sume s-au adăugat sporurile recunoscute pentru vechime în muncă și pentru muncă feroviară.
În condițiile în care salariul de bază era stabilit în temeiul prevederilor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, erau incidente prevederile art. 41, astfel că reclamantul Cetenaș C. ar fi avut un salariu de bază de 1050 lei (700 lei x coeficientul de 1,5 prevăzut la art. 41 pct. A.2), reclamantul R. I. Odiviu ar fi avut salariul de bază de 1400 lei (700 lei x coeficientul de 2,0 prevăzut la art. 41 pct. D.3), iar reclamantul B. I. Gheorghe ar fi avut un salariu de bază de 1050 lei (700 lei x coeficientul de 1,5 prevăzut la art. 41 pct. A.2).
Se observă așadar că salariile de bază ar fi fost inferioare celor acordate în baza contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, care în speță este mai favorabil.
La stabilirea drepturilor salariale atunci când se apreciază care dintre contractele colective de muncă sunt mai favorabile salariaților, fiecare contract colectiv de muncă trebuie aplicat individual în integralitatea sa, nefiind posibilă calcularea salariului de bază prin combinarea dispozițiilor diverselor contracte colective.
Așadar, nu este posibil a se avea în vedere salariul minim de 700 lei prevăzut de art. 42 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură și clasa de salarizare din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
În condițiile în care se are în vedere contractul colectiv de muncă la nivel de ramură (f. 105) trebuie să se țină seama de modul de stabilire a salariului prevăzut de
art. 41 al acestui act, în sensul aplicării coeficienților minimi de ierarhizare prevăzuți la alin. 1 pct. A-D la salariul de bază minim brut de 700 lei.
Dimpotrivă, dacă se are în vedere contractul colectiv de muncă la nivel de unitate (f. 115) se ține seama de modul de calcul al salariului prevăzut de acest act în sensul luării în calcul a claselor de salarizare și a salariului de bază minim brut de 570 lei prevăzute de acest contract.
Procedându-se la calculul salariului conform celor două contracte, se poate constata că salariul de bază minim brut calculat conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate este mai mare decât cel calculat conform contractului colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi.
Pe de altă parte, conform art. 41 alin. 6 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, anual părțile stabilesc de comun acord limita maximă a fondului de salarii, limită ce trebuie respectată, contractul colectiv constituind lege a părților. Or, pentru perioada în litigiu, limita s-a negociat la suma de 570 lei.
Întrucât reclamanții nu pot pretinde acordarea unui salariu de bază la nivelul sumei de 700 lei, aceștia nu sunt îndreptățiți nici la plata diferenței dintre salariul suplimentar pe anul 2009 (recunoscut reclamanților prin sentința civilă nr. 2145/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ - f. 80, 88), respectiv la plata diferenței dintre prima de vacanță aferentă anului 2010 achitată reclamanților (în ianuarie, martie, respectiv aprilie 2010, după caz - f. 80) calculate la valoarea salariului de bază de 570 lei și cea calculată la valoarea salariului de bază de 700 lei.
În final, reținându-se că drepturile solicitate nu pot fi acordate, cererea de înscriere în carnetul de muncă a modificărilor salariale cerute nu este întemeiată.
În baza considerentelor exprimate și a textelor legale invocate, tribunalul va admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru plata diferențelor dintre sumele efectiv primite de fiecare reclamant cu titlu de primă de vacanță pe anul 2009 și sumele rezultate din recalcularea salariului prin luarea în calcul a salariului de bază minim brut de 700 lei prevăzut de contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi și în consecință va respinge cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata diferențelor dintre sumele efectiv primite de fiecare reclamant cu titlu de primă de vacanță pe anul 2009 și sumele rezultate din recalcularea salariului prin luarea în calcul a salariului de bază minim brut de 700 lei, ca fiind prescris dreptul la acțiune; va respinge ca neîntemeiate celelalte pretenții formulate.
În baza art. 274 C.proc.civ., tribunalul va respinge cererea pârâtei de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că la dosarul cauzei nu s-a depus vreun document justificativ al felului și cuantumul cheltuielii suportate.
În baza art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru plata diferențelor dintre sumele efectiv primite de fiecare reclamant cu titlu de primă de vacanță pe anul 2009 și sumele rezultate din recalcularea salariului prin luarea în calcul a salariului de bază minim brut de 700 lei prevăzut de contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi și în consecință,
Respinge cererea reclamanților C. C., R. I. O., B. I. -G. de obligare a pârâtei S. C. de Î. și R. L. și U. - C. I. S.A.
B. la plata diferențelor dintre sumele efectiv primite de fiecare reclamant cu titlu de primă de vacanță pe anul 2009 și sumele rezultate din recalcularea salariului prin luarea în calcul a salariului de bază minim brut de 700 lei, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Respinge ca neîntemeiate celelalte pretenții formulate de reclamanții C. C. ,
R. I. O., B. I. -G.
, cu domiciliul procesual ales în C. -N., b-dul 21 Decembrie 1989, nr. 62, et. 2, apartament 8, județul C., la sediul cabinetului de avocat
Maxim A. M. împotriva pârâtei S. | C. | de Î. | și R. L. | și U. |
- C. I. S.A. B. , cu sediul în B. | , b-dul D. | G. | nr. 38 sector 1. |
Respinge cererea pârâtei de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 4 martie 2013.
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |||
G. | C. F. | M. | -E. | P. |
cu votul consultativ al asistenților judiciari,
L. Z. S. P.
red. F.G.C./dact. F.G.C./6 exemplare _
