Sentința civilă nr. 9285/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9285/2013
Ședința publică din data de 30 mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: E. B.
Asistent judiciar: C. -E. P. Asistent judiciar: I. R. Grefier: R. B. M.
Pe rol judecarea cauzei de litigii de muncă având ca obiect drepturi bănești formulată de reclamantul M. I., în contradictoriu cu pârâții S. N. DE T. F. DE M. "C.
M. " - SA și S. N. DE T. F. DE M. "C. M. " - SA S. T. . La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare nu se prezintă părțile. Față de lipsa părților, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare nu se prezintă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință constatându-se că la data de_ prin serviciul de registratură al instanței reclamantul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare și acte anexă, în două exemplare.
Instanța, în baza art. 137 Cod proc. civ., unește cu fondul cauzei excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâte, în baza art. 167 Cod proc. civ., încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și apreciind că la dosarul cauzei se află suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, aceasta aflându-se în stare de judecată, și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri, rămâne în pronunțare atât asupra excepției prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâte, cât și asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Reține că prin acțiunea înregistrată sub nr._ la Tribunalul Cluj, reclamantul M.
I.
a chemat în judecată pe pârâții S. N. DE T. F. DE M. "C. M. "; - S.A. și S. N. DE T. F. DE M. "C. M. ";- S.A - S. T.
solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să o oblige pe aceasta din urmă la plata către reclamant a 6 salarii de bază brute cu titlu de salarii compensatorii, ca urmare a concedierii colective la inițiativa angajatorului, sume actualizate potrivit indicelui de inflație la data plății și cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că a fost angajatul pârâtei, în baza unui contract individual de muncă, fiind disponibilizat la data de_ ca urmare a concedierii colective la inițiativa angajatorului.
Se arată că în conformitate cu prevederile art. 80 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi pentru anii 2008 - 2010, părțile au convenit ca la desfacerea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului, salariații să primească pe lângă celelalte drepturi la zi cuvenite pentru activitatea prestată, și o plată compensatorie în valoare de minim 6 salarii de bază brute negociate și că din moment ce aceste drepturi sunt prevăzute de Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, acesta produce efecte pentru toți salariații din ramura respectivă și este irelevant dacă reglementările au fost reluate sau nu în contractele colective la nivel inferior.
Așa fiind, reclamantul arată că se poate prevala în mod direct de aceste prevederi, chiar dacă a beneficiat de măsuri compensatorii prevăzute de OG nr. 9/2010, în astfel de cazuri compensațiile trebuind a fi cumulate.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 80 al C.C.M. unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2007-2010, art. 65, 67 și art. 69 lit. b din Codul muncii, OG. nr. 9/2010.
Acțiunea este scutita de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 270 Codul muncii.
Parata, legal citată, a formulat întâmpinare (f.30-33) solicitând respingerea acțiunii reclamantului, arătând că în cauză s-au aplicat prevederile OG nr. 9/2010 și invocă excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune arătând că sunt aplicabile prevederile art. 268 alin. 1 lit. e din Codul muncii.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Asupra excepției prescripției extinctive a dreptului la acțiune, tribunalul va reține că textul de lege incident, în privința solicitării plății drepturilor restante este cel prevăzut de Codul muncii anume de 3 ani, conform art. 268 alin 1 lit.c., astfel că va respinge excepția invocată de pârâtă.
Instanța reține că reclamantul a fost angajatul pârâtei în baza unui contract individual de muncă încheiate pe durată nedeterminată, până în luna martie 2010 când a fost disponibilizat ca urmare a unor măsuri de concediere colectivă, prin Decizia de concediere nr. 1458/0_ .
Conform prevederilor art. 80 alin.1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel ramură transporturi, încheiat la data de_ și înregistrat la M.M.F.E.Ș. sub nr._ .2008, la desfacerea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului salariații erau în drept să primească pe lângă celelalte drepturi la zi cuvenite pentru activitatea prestată și o plată compensatorie în valoare de minim 6 salarii de bază brute negociate [f.98, revers].
Contractul colectiv de muncă amintit, încheiat în conformitate cu prevederile din Legea nr. 130/1996, în vigoare la data desfacerii contractelor individuale de muncă, precum și cu cele din Codul muncii, este un act sui generis, fiind în același timp act juridic (contract, convenție), sursă de drepturi și obligații subiective și reciproce ale părților și totodată, izvor de drept, fiind, sub acest aspect, o normă convențională negociată. Ca orice contract și contractul colectiv de muncă presupune autonomia de voință a partenerilor sociali între care se încheie, prin aplicarea principiului libertății contractuale și el reprezintă legea părților.
În acest sens, art.153, art.154 alin. 1 și 2 din Legea nr.62/2011 și art. 229 alin. 4 din Codul muncii prevăd că, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, contractele colective de muncă reprezintă legea părților.
Pârâta, semnatară a Contractului colectiv de muncă anterior menționat, nu poate să refuze îndeplinirea obligațiilor asumate invocând dificultăți financiare sau orice alte motive, întrucât prin încheierea contractului colectiv, raporturile juridice de drept al muncii devin drepturi și obligații negociate, de origine convențională, create de partenerii sociali, în funcție de condițiile economice și sociale precum și de interesele celor două părți.
După încheierea și intrarea lor în vigoare, Contractele colective de muncă urmează a se executa, având putere de lege între părțile contractante (art. 229 alin. 4 Codul muncii coroborat cu art. 148 alin.1 și 2 din Legea nr. 62/20011). Executarea presupune aducerea la îndeplinire a clauzelor contractuale, respectarea drepturilor și obligațiilor asumate.
Art. 229 din Codul muncii și art.153 din Legea nr.62/2011 prevăd că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie și, că neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contract atrage răspunderea celor vinovați.
În conformitate cu dispozițiile art. 229 alin.2 și 3 din Codul muncii și ale art. 149 alin. 1 din Legea nr.62/2011, clauzele unui contract colectiv de muncă pot fi modificate pe tot parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru, modificare care face, de asemenea, obiectul unei negocieri. Aceasta era calea pe care ar fi putut eventual pârâtele să o urmeze dar în nici un caz acestea nu pot refuza să execute obligațiile asumate prin contract.
Instanța reține că executarea clauzelor asumate prin contract este obligatorie, iar dacă reclamantul a beneficiat de măsuri compensatorii prevăzute de OG nr. 9/2010, în acest caz compensațiile trebuie cumulate.
Așa fiind instanța,în temeiul art.208 și următoarele din Legea nr.62/2011, va admite acțiunea formulată de reclamant și o va obliga pe pârâtă, să achite acestuia cele 6 salarii compensatorii prevăzute de art. 80 alin.1 din Contractul colectiv de muncă aplicabil în perioada 2007-2010.
În temeiul art. 274 Cod proc. civ., fiind în culpă procesulă, instanța o va obliga pe pârâtă, la plata către reclamanți a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocat.
PENTRU AECSTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta S. N. DE T. F. DE M. "C.F.R. M. "; S.A. - S. T. C. .
Admite acțiunea formulată de reclamantul M. I. cu domiciliul procesual ales la cabinet Avocat Maxim A. M. din C. -N., B-dul 21 D. 1989 nr. 62, ap. 8, jud. C., în contradictoriu cu pârâtele S. N. DE T. F. DE M. "C.F.R. M. "; S.A și S.
N. DE T. F. DE M. "C.F.R. M. "; S.A
. - S. T.,
ambele cu sediul procesual ales în C. -N., Piața A. I. nr. 17, jud. C. și în consecință:
Obligă pârâtele în solidar să plătească reclamantului sumele reprezentând 6 salarii de bază brute ca urmare a concedierii.
Obligă pârâtele în solidar să plătească reclamantului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
E. B.
Asistent judiciar,
C. -E. P.
Asistent judiciar,
I. R.
Grefier,
R. B. M.
