Sentința civilă nr. 9497/2013. Conflict de muncă
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Civilă Nr. 9497/2013
Ședința publică de la 03 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE B. G. Z.
Asistent judiciar B. -A. C. Asistent judiciar A. Ș. Grefier C. -A. B.
Pe rol se află judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant C. F. -C. și pe pârâta C. N. PENTRU C. C., I. DE R. SI R. S. P. SA (C. SA), având ca obiect conflict de muncă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că la data de 31 mai 2013 se depun de către pârâtă, la dosarul cauzei, prin registratura instanței, concluzii scrise.
La data de 31 mai 2012 se depun de către reclamant, la dosarul cauzei, prin registratura instanței, concluzii
scrise.
Mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27 mai 2013, încheiere ce face
parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea în cauză pentru data de azi.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe reclamantul C. F. C. a chemat-o în judecată pe pârâta C. N. PENTRU C. C., I. DE R. ȘI R. S. P. și a formulat contestație împotriva deciziei privind încetarea contractului individual de muncă nr. 242 emisă de pârâtă solicitându-i instanței: anularea deciziei menționate; repunerea părților în situația anterioară prin reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior concedierii, respectiv aceea de inginer în cadrul departamentului PT A1 - Compartimentul IMSP din cadrul C. SA Sucursala C. -N., iar în cazul în care aceasta a fost desființată efectiv, reintegrarea reclamantului pe un alt post conform pregătirii, cunoștințelor și aptitudinilor sale profesionale; obligarea pârâtei la plata către reclamant a unei despăgubiri în cuantum de 2024 lei pe lună reprezentând contravaloarea drepturilor salariale ce s-ar fi cuvenit reclamantului, precum și la acordarea tuturor celorlalte drepturi de care aceasta ar fi beneficiat în calitate de salariat al C. SA de la data de_, momentul concedierii nelegale din funcția de inginer și până la reintegrarea efectivă în funcția deținută anterior, indexate, majorate și reactualizate; obligarea intimatei la plata în favoarea reclamantului a sumei de 2024 lei reprezentând cuantumul unui salariu net lunar cu titlu de compensație pentru încetarea contractului individual de muncă din motive ce nu țin de persoana sa în conformitate cu prevederile art. 78 alin. 1 al CCM la nivel național pe anii 2011-2014; obligarea intimatei la plata în favoarea reclamantului a sumei de 3000 de lei pe lună cu titlu de daune interese reprezentând pierderea șansei de a obține un alt loc de muncă, urmare a refuzului societății angajatoare de a proceda la reducerea cu 4 ore a programului normal de lucru al reclamantului în conformitate cu art. 120 alin. 3 CCM al C. SA în vederea căutării unui alt loc de muncă începând cu data de_ și până la reintegrarea efectivă în funcția deținută anterior; obligarea intimatei la plata dobânzii legale pentru sumele datorate; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat în esență următoarele: în temeiul CIM cu nr. 309/_, încheiat pe durată nedeterminată reclamantul a îndeplinit începând cu data de_ funcția de inspector al C. SA - compartimentul Instalații Mecanice sub P. IMSP / Serviciul Verificări Tehnice. Începând cu data de_ în temeiul Dec. nr. 509/_ reclamantul a fost eliberat din funcția deținută, fiind numit în cea de inginer în cadrul departamentului PT A1 - aparate de încălzit alimentate cu combustibil solid, lichid sau gazos cu puteri nominale = 400 kw - serviciul verificări tehnice.
În data de_ angajatorul C. SA a comunicat reclamantului notificarea cu nr. 20073/_ privind informare cu privire la desființarea postului și acordarea termenului de preaviz, începând cu data de_, cu mențiunea că sunt indisponibile alte locuri apte de a fi ocupate de reclamant. Prin decizia din data de_ s-a dispus încetarea începând cu data de_ a contractului individual de muncă al reclamantului.
Reclamantul a arătat că decizia atacată este nelegală pentru următoarele motive: aceasta nu cuprinde motivele de fapt pe care se întemeiază, făcând doar trimitere la o altă decizie cea cu nr. 193/2012; desființarea locului de muncă al reclamantului nu este nici efectivă și nu are nici o cauză reală și serioasă; legat de acest aspect reclamantul a arătat că postul său a fost înființat în luna martie 2011, ar el a fost mutat pe acest post după numeroase presiuni și amenințări în luna octombrie 2011; în plus inclusiv ulterior schimbării postului său reclamantul a participat la examene de evaluare a inspectorilor C. debutanți în vederea dobândirii de inspectori definitivi; tuturor celorlalți angajați pe postul de inginer în special și pe postul de mentenanță, li s-au oferit alte locuri de muncă disponibile, chiar în lipsa pregătirii și competențelor profesionale necesare; în cadrul societății angajatoare au existat și există în continuare posturi disponibile corespunzătoare pregătirii reclamantului; nu s-a efectuat o analiză cu privire la desființarea postului reclamantului; reclamantul este îndreptățit la o compensație egală cu cel puțin un salariu lunar potrivit art. 78 din CCM; reclamantul a solicitat reducerea programului de lucru în temeiul art. 120 alin. 3 din CCM în data de_ și în data de_ iar pârâta nu i-a aprobat solicitarea decât în data de_ ora 13.50 ceea ce l-a făcut pe reclamant să piardă posibilitatea de a se prezenta la interviul final la SC Bial Instal Grup SRL programat pentru aceeași zi la ora 09.00, ceea ce atrage răspunderea societății pârâte conform art. 1385 NCC..
Pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivarea întâmpinării pârâta a arătat în esență următoarele: postul reclamantului a fost desființat întrucât s-a constatat că activitatea de verificări tehnice la aparatele consumatoare de combustibil gazos cu capacitatea până la 400 de KW din Sucursala C. era ineficientă generând venituri de aproximativ jumătate din valoarea cheltuielilor; în cuprinsul deciziei de concediere s-au precizat motivele de fapt ale acesteia, respectiv eficientizarea activității; reclamantul a semnat în anul 2011 un act adițional la contractul individual de muncăprin care a fost de acord să desfășoare activitatea în acest departament și a făcut acest lucru chiar cu un an înainte ca postul să fie desființat; în cadrul companiei pârâte nu există niciujn post dispoibil corespunzător pregătirii reclamantului; susținerea contestatorului că nu au fost respectate prevederile art. 62 alin. 3 din Codul muncii nu este întemeiată întrucât acest articol se referă la concedierea pentru motive care țin de persoana angajatului ceea ce nu este cazul în speță; nu există înregistrat la Ministerul Muncii și publicat în Monitorul Oficial un contract colectiv de muncă încheiat pe anii 2011-2015; reclamantul avea posibilitatea să renunțe la termenul de preaviz și avea posibilitatea faptic să lipsească de la locul de muncă pentru a semna contractul; susținerile contestatorului sunt în vădită contradicție întrucât el cere și salariul pe care l-ar fi obținut de la societatea pârâtă precum și pe cel pe care l-ar fi obținut pentru o funcție pe care nu a ocupat-o la o terță persoană; petitul formulat referitor la plata salariului pe care l-ar fi obținut de la SC BIAL INSTAL GRUP pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului C., solicitând declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 B. .
În data de_ reclamantul a depus la dosarul cauzei precizare de acțiune prin care a arătat, în privința petitului 5 că ceea ce solicită sunt daune interese, în cuantum de 3.086 lei lunar, pentru pierderea șansei de a obține alt loc de muncă, începând cu data de_ și până la reintegrarea efectivă în funcția deținută anterior.
La dosarul cauzei s-au depus următoarele înscrisuri: decizia nr. 240/_ atacată prin prezenta acțiune; contractul individual de muncă al reclamantului; decizia nr. 509/_ ; decizia nr. 17/_ ; notificările nr. 20076/_ și 20073/_ ; cererile reclamantului de reducere a programului de lucru și răspunsurile adresate acestuia; înștiințarea emisă de SC BIAL INSTAL GRUP referitoare la faptul că reclamantul nu a fost selectat pentru postul de director tehnic; decizia nr. 193/_ ; referatul întocmit în vederea reducerii unor posturi din cadrul societății pârâte; state de funcții privind-o pe societatea pârâtă. S-a luat interogatoriul pârâtei, răspunsurile la interogatoriu fiind atașate la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările cauzei instanța constată următoarele:
Excepția necompetenței materiale invocată prin întâmpinare este neîntemeiată și instanța o va respinge, în temeiul art. 158 alin. 2, întrucât în speță ceea ce susține reclamantul referitor la petitul al 5-lea este că pârâta nu și-a îndeplinit o obligație izvorâtă dintr-un contract colectiv de muncă producându-i astfel un prejudiciu, și este, prin urmare, un litigiu de muncă, potrivit art. 266 din Codul muncii.
Pe fond instanța reține următoarea stare de fapt:
Reclamantul a dobândit calitatea de angajat al pârâtei, în funcția de inspector C. conform contractului individual de muncă încheiat și înregistrat sub nr. 309/_ în registrul general de evidență al salariaților pârâtei.
Începând cu data de_ în temeiul Deciziei nr. 509/_ reclamantul a fost eliberat din funcția deținută, fiind numit în cea de inginer în cadrul departamentului PT A1 - aparate de încălzit alimentate cu combustibil solid, lichid sau gazos cu puteri nominale = 400 kw - serviciul verificări tehnice.
În data de_ angajatorul C. SA a comunicat reclamantului notificarea cu nr. 20073/_ conținând informarea cu privire la desființarea postului și acordarea termenului de preaviz, începând cu data de_, cu mențiunea că sunt indisponibile alte locuri apte de a fi ocupate de reclamant.
Prin decizia nr. 242/_ s-a dispus încetarea începând cu data de_ a contractului individual de muncă al reclamantului.
Raportat la această stare de fapt instanța constată următoarele:
Susținerea reclamantului că decizia atacată nu ar fi motivată în fapt este neîntemeiată. Astfel aceasta nu cuprinde doar trimiterea la decizia nr. 193/2012 (trimitere de altfel necesară având în vedere că prin decizia
respectivă s-a dispus desființarea unor posturi inclusiv al reclamantului) ci și motivele pentru care s-a dispus desființarea postului reclamantului, respectiv o mai bună eficientizare a activității C. și reducere a cheltuielilor. Instanța reține prin urmare că decizia atacată conține toate elementele prevăzute de art. 76 din Codul muncii.
Argumentația următoare a reclamantului se axează pe ideea că desființarea postului nu ar fi efectivă și nu ar avea o cauză reală și serioasă, fiind de fapt o măsură care a vizat persoana lui, conform art. 65 alin. 2 din Codul muncii.
Instanța apreciază, însă, că o astfel de concluzie nu rezultă din actele cauzei și argumentele reclamantului în acest sens sunt neîntemeiate.
Astfel, în primul rând instanța constată că din actele depuse la dosarul cauzei respectiv din decizia nr. 193/_, rezultă că desființarea postului reclamantului nu a fost una singulară, alături de ea făcându-se numeroase desființări de posturi în încercarea de eficientiza o parte a activității pârâtei.
În aceste condiții, se impune constatarea că este foarte improbabil să se fi procedat la un mare număr de desființări de posturi, cu scopul de a desființa tocmai postul reclamantului.
De asemenea, nimic nu permite concluzia că această desființare de posturi nu a fost justificată, având în vedere concluziile prezentate de referatul înregistrat sub nr. 19830/_ . Legat de acest aspect instanța constată că nu este întemeiat argumentul reclamantului conform căruia desființarea postului său nu ar fi fost precedată de o analiză, întrucât din acest referat, din decizia nr. 193/_ și din celelalte înscrisuri depuse la dosar, rezultă dimpotrivă că o astfel de analiză s-a efectuat.
La fel, instanța constată că lipsa de efectivitate și lipsa cauzei reale și serioase a desființării postului reclamantului nu poate să rezulte din faptul că aceasta și-a schimbat locul de muncă la cererea angajatorului înainte de această desființare. Astfel, în primul rând instanța constată că, după cum în mod corect subliniază pârâta, reclamantul a fost numit ca titular al postului ulterior desființat, cu un an înainte de desființarea acestuia. În aceste condiții, de asemenea, devine foarte improbabil ca numirea reclamantului în acest post să fi fost făcută în ideea că, ulterior, peste aproximativ un an, postul urma să fie desființat.
De asemenea, faptul că altor colegi ai reclamantului li s-au oferit posturi similare nu demonstrează că ar fi existat astfel de posturi și în privința reclamantului. Nici susținerea reclamantului în sensul că în cadrul societății pârâte ar exista posturi vacante corespunzătoare pregătirii sale nu se susține prin actele depuse la dosarul cauzei, respectiv prin statele de funcții depuse la dosarul cauzei. De altfel nici reclamantul nu a indicat concret vreun post vacant pe care ar putea să îl ocupe.
În concluzie din aspectele menționate anterior rezultă că desființarea postului reclamantului a fost una efectivă și a avut o cauză reală și serioasă. Rezumând, aceste aspecte sunt următoarele: numirea reclamantului în postul desființat a fost făcută cu un an înainte de desființarea acestuia ceea ce face improbabil ca acesta să fi fost numit în ideea ca ulterior postul să fie desființat; desființarea postului a avut la bază o analiză concretizată în referatul nr. 19830/_ ; faptul că altor colegi ai reclamantului li s-au oferit alte locuri de muncă nu rezultă că astfel de locuri ar fi fost disponibile pentru reclamant; desființarea postului reclamantului nu a fost una singulară ci a făcut parte dintr-o încercare de eficientizare a unei părți din activitatea pârâtei care s-a concretizat în numeroase desființări de posturi; înscrisurile depuse la dosarul cauzei demonstrează că postul reclamantului genera cheltuieli mai mari decât veniturile realizate, ceea ce reprezintă un motiv pertinent de desființare a acestuia.
Capătul de cerere privind plata către reclamant a unui salariu de brut are la bază invocarea de către reclamant a prevederilor contractului colectiv de muncă la nivel național, pentru anii 2011-2014. Pârâta a arătat că un astfel de contract nu există. Deși art. 272 din Codul muncii impune angajatorului sarcina probei în conflictele de muncă, acestuia nu i se poate cere să facă proba unui fapt negativ, revenindu-i reclamantului sarcina de a face proba faptului că acest contract colectiv de muncă există. Or, reclamantul nu doar că nu a depus acest contract la dosarul cauzei dar nici nu a indicat monitorul oficial în care acesta a fost publicat. Pârâta a mai precizat că o astfel de obligație nu este prevăzută de contractul colectiv de muncă al C. SA (la nivel de unitate), dar în această privință nu este necesar să se facă proba, întrucât reclamantul și-a întemeiat această pretenție pe contractul colectiv de muncă la nivel național și nu pe cel încheiat la nivel de unitate.
Este, de asemenea, neîntemeiată cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 3028 de lei cu titlu de daune interese pentru pierderea șansei de a ocupa un alt loc de muncă, prin neacordarea de către reclamantă a dreptului prevăzut de art. 120 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă al C. SA, respectiv reducerea cu 4 ore a programului de lucru.
Instanța precizează pentru început că nu consideră întemeiat argumentul pârâtei în sensul că reclamantul ar fi putut oricum să renunțe la termenul de preaviz. Aceasta deoarece, în măsura în care contractul colectiv de muncă îi pune la dispoziție altă variantă, respectiv reducerea programului de lucru, pentru a-și căuta un loc de muncă, reclamantul nu trebuie să fie nevoit să renunțe la termenul de preaviz pentru a face acest lucru. Cu atât mai mult, pârâta nu poate opune reclamantului faptul că acesta nu a lipsit de la serviciu pentru a semna contractul pentru noul loc de muncă, întrucât, nici în iminența expirării termenului de preaviz, nu i se poate pretinde reclamantului săvârșirea unei abateri disciplinare, adică absența de la serviciu, pentru a semna respectivul contract.
Instanța apreciază, însă, că nu se poate pretinde societății pârâte să răspundă pe loc reclamantului în situația în care acesta formulează o cerere de reducere a programului de lucru. În măsura în care nu este prevăzut un termen,
instanța apreciază că obligația angajatorului este aceea de a soluționa această cerere într-un termen rezonabil raportat la circumstanțele speței. Având în vedere că reclamantul a formulat cererea în data de_ și că pârâta răspuns în data de_, în condițiile în care în acest interval au existat două zile nelucrătoare, instanța apreciază că termenul în care a răspuns pârâta este unul rezonabil. Ceea ce apreciază însă instanța determinant în această privință este faptul că deși reclamantul a fost informat cu privire la posibilitatea de a obține reducerea de program în data de_, acesta nu a solicitat-o decât în data de_, fiind el însuși în culpă pentru faptul că cererea sa a fost soluționată prea târziu.
Nu în ultimul rând, este întemeiată și susținerea pârâtei în sensul că solicitările reclamantului sunt contradictorii. Astfel, ar fi fost imposibilă admiterea concomitentă a petitului privind reintegrarea în funcție și plata retroactivă a salariului reclamantului și a petitul privind obligarea pârâtei la plata de daune interese pentru pierderea șansei de a obține un alt loc de muncă. Aceasta deoarece, dacă nu s-ar fi emis decizia de concediere pe care a atacat-o reclamantul prin prezenta acțiune, în niciun caz reclamantul nu ar fi putut să obțină și salariul plătit de societatea pârâtă și salariul oferit de SC Bial Instal Grup SRL. Admiterea petitului privind plata de daune interese ar fi putut să aibă eventual un caracter subsidiar față de petitul privind reintegrarea retroactivă în funcție și plata retroactivă a salariului reclamantului, caz în care s-ar fi pus însă problema momentului până la care se dispune plata acestor daune interese. Această problemă nu se pune însă în speță, întrucât instanța a reținut că ambele petite sunt oricum neîntemeiate.
Capetele de cerere privind plata dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată, având un caracter subsecvent admiterii celorlalte petite, urmează să fie respinse ca și consecință a respingerii acestora.
Având în vedere, deci că s-a reținut că toate petitele formulate de reclamant sunt neîntemeiate și să se impune să fie respinse, instanța va respinge în întregime acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată excepția necompetenței materiale a instanței de judecată.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul C. F. C., cu domiciliul în C. -N., str.
M., nr. 46, bl. 13, ap. 5, jud. C. în contradictoriu cu C. N. PENTRU C. C. I. DE R. ȘI R. S. P. S.A. (C. S.A.), cu sediul în B., str. F., nr. 16, sector 1 și adresa de corespondență în
B., str. P., nr. 9-11, sector 1 B. . Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi,_ .
Președinte, B. G. Z. | Asistent judiciar, B. -A. C. | Asistent judiciar, A. Ș. |
Grefier, C. -A. B. |
Red. BGZ 4 ex./_
