Decizia penală nr. 211/2013. Omor
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.211/A/2013
Ședința publică din 5 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : V. | V. A. | , judecător |
JUDECĂTOR | : L. | H. | |
GREFIER | : L. | C. |
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin PROCUROR -
S-a luat spre examinare apelul declarat de revizuientul M. I., împotriva sentinței penale nr.42/_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._
, având ca obiect cerere de revizuire, privind sentința penale nr.584/_ pronunțată de către Tribunalul C. în dosarul cu nr._ al aceleiași instanțe, definitivă prin decizia penală nr. 339/_ a ÎCCJ.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă revizuientul M. I. . Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că în cauză s-a formulat de către revizuient o cerere de recuzare a d-nei judecător L. H. .
Instanța, aduce la cunoștința părților că cererea de recuzare formulată a fost respinsă prin încheierea din 4 noiembrie 2013.
Revizuientul învederează instanței că nu și-a angajat avocat din cauza problemelor financiare. Depune la dosar un set de înscrisuri în probațiune. Astfel, arată că a solicitat sesizarea Curții Europene de Justiție a Comunității Europene pentru a se pronunța asupra următoarelor întrebări: 1) dacă prin prisma art.6 alin.2 din CEDO care statuează că "orice persoană acuzată este prezumat a fi nevinovată până ce vinovăția va fi legal stabilită"; este legal stabilită printr-o hotărârea judecătorească care stabilește vinovăția și condamnă o persoană pentru ceva ce nu a făcut?; 2) dacă disp.art.6 alin.1 din CEDO permit stabilirea vinovăției unei persoane și implicit condamnarea acesteia pentru ceva ce nu a făcut?; 3) dacă sintagma " instanță independentă și imparțială"; statuată în art.6 alin.1 din CEDO, permite instanței de judecată să stabilească vinovăția unei persoane și să condamne o persoană acuzată de acte de violență fără a ține cont de reconstituirea de la fața locului dispusă de instanță tocmai în vederea stabilirii adevărului?; 4) dacă prin prisma art.6 alin.1 din CEDO o persoană căreia într-un proces penal i-a fost stabilită vinovăția pentru ceva ce nu a făcut, are dreptul la revizuirea cauzei pentru a se înlătura eroarea judiciară creată chiar dacă instanța națională nu dorește să cerceteze judecătorul din a cărei neglijență s-a ajuns la condamnarea unei persoane nevinovate iar dispozițiile interne nu permit revizuirea cauzei fără o hotărârea instanței interne cu privire la infracțiunile săvârșite de către judecător? În subsidiar, în cazul respingerii acestei cereri, solicită a se da eficiență art.140 alin.1 și 2 din Constituția României.
Instanța, pune în vedere revizuientului dacă cunoaște care este competența Curții Europene de Justiție a Comunității Europene.
Revizuientul învederează instanței că are cunoștință despre acest aspect. Reprezentantul Parchetului, apreciază că nu se impune sesizarea Curții
Europene de Justiție a Comunității Europene.
Instanța, deliberând, unește excepția invocată cu fondul cauzei și acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a apelului.
Revizuientul, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și pronunțând o nouă hotărâre să se dispună admiterea cererii de revizuire. Astfel, arată că prin hotărârea Tribunalului C. a fost condamnat pentru ceva ce nu a făcut. La fila 10 din această decizie este consemnată părerea judecătorului în sensul că partea vătămată ar fi fost înțepată cu acel cuțit aspect care nu corespunde realității întrucât aceasta a fost tăiată pe o porțiune de circa 2 cm, rană care nu a putut fi produsă accidental. Arată că a depus la dosar acte medicale din care rezultă că partea vătămată nu a fost tăiată ci înțepată. Faptul că a fost pusă sau nu în pericol viața victimei, susține că nu are legătură cu el și dorește să fie condamnat pentru ce a făcut și nu pentru altceva.
Instanța, solicită revizuientului să se rezume la cazul de revizuire invocat având în vedere că suntem în procedura admiterii în principiu și în calea de atac a apelului.
Revizuientul, cu privire la cazul de revizuire prev.de art.394 alin.1 lit.a C.pr.pen., susține că hotărârea de condamnarea a fost dată pe baza declarației martorei M. Ana care a dat o declarație notarială pe proprie răspundere în arată că de fapt acea declarație dată nu a fost semnată și însușită de către martoră, ori, această probă nouă nu a fost analizată și nu s-a făcut vorbire despre ea în hotărâre. O altă împrejurare nouă este aceea că acest martor a dat două declarații, una în faza de urmărire penală și una în faza de judecată și cu toate că acesta a spus în fața instanței că de fapt aceasta este declarația pe care și-a asumă, instanța a trecut la judecarea cauzei tocmai pe cealaltă declarație. A mai depus la dosar două declarații notariale ale numiților Rețe V. și Naica M. prin care aceștia arată că partea vătămată nu a urmărit condamnarea inculpatului ci o problemă financiară și a profitat de faptul că a fost arestat. Un alt caz de revizuire ar fi cel prevăzut de art.394 lit.d C.pr.pen., în sensul că
judecătorul fondului care a pronunțat hotărârea de condamnare a săvârșit o infracțiune, în acest sens formulând chiar și plângere penală însă aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă.
Reprezentantul Parchetului apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică, legală și bine motivată, motiv pentru care solicită respingerea apelului ca nefondat și obligarea revizuientului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Revizuientul M. I., depune la dosar concluzii scrise care să fie avute în vedere la soluționarea cauzei.
C U R T E A:
Prin sentința penală nr. 42 pronunțată la data de 25 aprilie 2013 de Tribunalul Cluj, în temeiul art. 403 C.pr.pen. coroborat cu art. 394 C.pr.pen., s-a respins cererea de revizuire formulată de către revizuientul M. I. domiciliat în loc. C. - N., str. Craiova, nr.10, jud. C. formulată împotriva sentinței penale nr. 584/_ pronunțată de către Tribunalul C. în dosarul cu nr._ al aceleiași instanțe, definitivă prin Decizia penală nr. 339/_ a ÎCCJ.
În temeiul art.192 al. 2 C.pr.pen. a fost obligat revizuientul la plata sumei de 100 lei cheltuielile judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin cererea de revizuire formulată la Parchetul de pe lângă Tribunalul C.
, revizuientul M. I. a invocat, în temeiul art.394 al.1 lit. a C.pr.pen. existența unor fapte și împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la momentul condamnării sale prin Sentința penală nr. 584/2008 a Tribunalului C. .
Astfel, în motivarea cererii de revizuire formulate în temeiul art.394 al.1 lit.a C.pr.pen. se indică ca și fapte și împrejurări noi următoarele aspecte: că martorul Moșuț Teodor nu prezintă suficientă credibilitate; că victima a dat declarație în cauză când era încă sub imperiul știrii prezentate la postul de televiziune în legătură cu incidentul dintre părți; că declarația martorei M. Ana nu a fost cunoscută de instanța de fond, fiind dată în fața Curții de Apel Ploiești; că pe arma crimei nu au fost evidențiate urmele sale papilare, nefiind astfel dovedit printr-o probă științifică că acel cuțit a fost în mâna sa anterior și în cursul incidentului dintre părți; că nu s-a ținut cont la deliberare de reconstituirea efectuată; că nu s-a dat un aviz motivat de către comisia superioară de medicină legală cu privire la elementele care au putut pune în pericol viața victimei; că întreaga hotărâre de condamnare are la bază o gravă eroare de fapt, dispunându-se condamnarea pentru o altă faptă.
Prin Sentința penală nr. 59/_ Tribunalul Cluj a dispus condamnarea inculpatului M. I. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativa la omor prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 cu aplic, art. 74 lit. a și art.76 lit. b Cod Penal la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Prin Decizia penală nr. 138/A/2007 a Curții de Apel C. a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj și al părții civile Iancu C. an R., respingând apelul inculpatului M. I. și a înlăturat dispozițiile art. 86/1 Cp. și a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a și b Cp.
Prin Decizia penală nr. 340/2008, Î.C.C.J. a admis recursul inculpatului
M. I. cu consecința casării Deciziei penale nr. 138/A/2007a Curții de Apel C. și a Sentinței penale nr. 59/_ a Tribunalul Cluj și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului C., deoarece Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că se impune a se solicita Comisiei Superioare de Medicină Legală să se pronunțe fără echivoc cu privire la validarea unuia dintre cele două rapoarte medico-legale întocmite în cauză, aspect ce va duce la clarificarea traiectului loviturii aplicate de inculpat părții vătămate.
În rejudecare, prin Sentința penală 584/_ a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._ a fost condamnat inculpatul M. I. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prev. și ped. de art.20 rap. la art. 174 cu aplic, art.74 lit. a și art.76 lit. b Cpen. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
Prin Decizia penală nr. 88/_ a Curții de Apel Ploiești a fost desființată Sentința penală 584/2008 a Tribunalului C., în privința laturii penale a cauzei, numai în cea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, dispunându-se suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 6 ani și 6 luni.
Prin Decizia penală nr. 339/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție a fost casată, în privința laturii penale a cauzei, decizia penală pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, fiind înlăturate dispozițiile referitoare la suspendarea sub supraveghere a acestei hotărâri, și menținută sentința penală a primei instanțe.
Revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în
legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare. Cazurile de la lit. b), c) și d) constituie motive de revizuire, dacă au dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice în cazul prevăzut de lit. e), toate hotărârile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii.
De asemenea, potrivit art. 403 al.3 ind.l Cpr.pen. cererile ulterioare de revizuire sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări.
Față de aceste dispoziții legale instanța a constatat că prezenta cerere de revizuire este atât inadmisibilă cât și nefondată.
În ceea ce privește inadmisibilitatea prezentei cereri de revizuire, instanța a reținut că prin Sentința penală nr. 26/C din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosarul cu nr._ al aceleiași instanțe s-a respins o altă cerere de revizuire formulată de către revizuientul M. I., cerere prin care revizuientul a invocat ca și fapte și împrejurări noi de asemenea valabilitatea și legalitatea actelor medico-legale ce au fost avute în vedere la pronunțarea sentinței de condamnare, aspectele legate de poziția victimă - agresor, aspectele legate de "șocul hemoragic";, astfel că în raport de acestea sunt incidente dispozițiile art.403 al.3 ind. 1 C.p.p sus invocate.
Cu privire la celelalte aspecte invocate în cuprinsul prezentei cereri de revizuire, instanța a constatat că nici unul dintre acestea nu se încadrează în noțiunea de " fapte sau împrejurări noi"; și care să nu fi fost cunoscute de
instanța de fond respectiv instanțele de control judiciar care au procedat la judecarea cauzei.
Aspectele invocate constituie în fapt elemente de apreciere a probatoriul administrat și care au fost exploatate de către revizuient în cadrul dreptului la apărare, pe parcursul soluționării cauzei, în fond și în căile de atac. Or, în aceste condiții, în cadrul căii extraordinare de atac a revizuirii nu poate avea loc o reapreciere a acelorași probe ci doar în contextul existenței unor noi probe, ceea ce nu este cazul în speță.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuientul M. I. solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pronunțând o nouă hotărâre să se dispună admiterea cererii de revizuire și rejudecarea pe fond a cauzei.
În motivarea apelului, revizuientul a arătat că prin hotărârea a cărei revizuire o cere a fost condamnat pentru ceva ce nu a făcut, că partea vătămată nu a tăiată ci înțepată.
Apelantul revizuient a mai arătat că în cauză este prezent cazul de revizuire prev. de art. 394 alin. 1 lit. a C.pr.penală în sensul că există fapte sau împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
Astfel, hotărârea de condamnare a fost fată pe baza declarațiilor martorei
M. Ana care a dat ulterior o declarație notarială în care a arătat că prima declarație nu a fost semnată și însușită de martoră și cu toate că martora și-a asumat a doua declarație, instanța de judecată a reținut-o pe prima.
În egală măsură, apelantul a invocat declarațiile notariale ale martorilor Rețe V. și Noica M. care au arătat că partea vătămată nu a urmărit condamnarea inculpatului, ci rezolvarea unei probleme financiare.
În fine, apelantul a mai arătat că în cauză este prezent și cazul de revizuire prev. de art. 394 lit. d C.pr.penală în sensul că judecătorul fondului a comis o infracțiune, sens în care a formulat o plângere penală, că a făcut plângere
împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale, dar aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă.
La termenul din data de 05 noiembrie 2013 apelantul a formulat o cerere de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru ca aceasta să se pronunțe asupra următoarelor întrebări: 1) dacă prin prisma art.6 alin.2 din CEDO care statuează că "orice persoană acuzată este prezumat a fi nevinovată până ce vinovăția va fi legal stabilită"; este legal stabilită printr-o hotărârea judecătorească care stabilește vinovăția și condamnă o persoană pentru ceva ce nu a făcut?; 2) dacă disp.art.6 alin.1 din CEDO permit stabilirea vinovăției unei persoane și implicit condamnarea acesteia pentru ceva ce nu a făcut?; 3) dacă sintagma " instanță independentă și imparțială"; statuată în art.6 alin.1 din CEDO, permite instanței de judecată să stabilească vinovăția unei persoane și să condamne o persoană acuzată de acte de violență fără a ține cont de reconstituirea de la fața locului dispusă de instanță tocmai în vederea stabilirii adevărului?; 4) dacă prin prisma art.6 alin.1 din CEDO o persoană căreia într-un proces penal i-a fost stabilită vinovăția pentru ceva ce nu a făcut, are dreptul la revizuirea cauzei pentru a se înlătura eroarea judiciară creată chiar dacă instanța națională nu dorește să cerceteze judecătorul din a cărei neglijență s-a ajuns la condamnarea unei persoane nevinovate iar dispozițiile interne nu permit revizuirea cauzei fără o hotărârea instanței interne cu privire la infracțiunile săvârșite de către judecător?
Potrivit art. 234 din Tratatul Comunităților Europene, Curtea de Justiție este competentă să hotărască cu titlu preliminar cu privire la interpretarea tratatului, cu privire la validitatea și interpretarea actelor edictate de instituțiile comunitare și de B.C.E. și cu privire la interpretarea statutelor organismelor create printr-un act al Consiliului, în măsura în care statutele prevăd acest lucru.
Or, este lesne de observat că întrebările formulate de apelant exced competențelor Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Mai mult, întrebările formulate vizează principii de desfășurare a procesului penal și nu există suspiciuni rezonabile că acestea să fi fost încălcate în cadrul procedurii judiciare invocate de revizuient.
În fine, Curtea apreciază că problemele invocate de către apelant au un caracter general și chiar reale dacă ar fi, o deciziei a C.J.C.E. sub acest aspect nu este utilă în soluționarea cauzei interne.
Nu în ultimul rând, este de subliniat că pe lângă aspectul privind aria de competență a pronunțării unei hotărâri preliminare, judecătorul național trebuie să stabilească pertinența, relevanța precum și necesitatea unei asemenea hotărâri în vederea soluționării cauzei interne. Or, pentru soluționarea prezentei cauze nu se impune necesitatea unui asemenea hotărâri, întrucât nu există aspecte de aplicare neuniformă a dreptului comunitar, de validitate a actelor comunitare, de facilitare a aplicare a dreptului comunitar de instanța națională sau de respectare a dreptului comunitar cu statele membre.
În concluzie, având în vedere și obiectul prezentei cauze, Curtea apreciază că nu se impune adresarea unei acțiuni în pronunțarea unei hotărâri preliminare către C.J.U.E., urmând să respingă cererea apelantului revizuient ca neîntemeiată.
În mod legal și temeinic instanța de fond a apreciat că cererea revizuientului este inadmisibilă având în vedere că apelantul a mai formulat o cerere de revizuire în care a invocat ca împrejurări noi valabilitatea și legalitatea actelor medico-legale care au fost avute în vedere la pronunțarea hotărârii de condamnare, cerere care a fost soluționată prin sentința penală nr. 26 pronunțată la 01 martie 2012 de Tribunalul Cluj.
Pe de altă parte, celelalte aspecte invocate constituie elemente de apreciere a probatoriului administrat în cauză care au fost analizate cu prilejul soluționării cauzei la fond și în căile de atac.
Aceste aspecte nu se încadrează în noțiunea de fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute la soluționarea cauzei. Or, în lipsa unor asemenea fapte și împrejurări noi, cererea de revizuire nu este admisibilă întrucât în cadrul aceste căi extraordinare de atac nu se poate face o reapreciere a probelor administrate.
În fine, simpla depunere a unei plângeri penale împotriva magistratului, în condițiile în care aceasta a fost soluționată în sensul neînceperii urmăririi penale, rezoluție rămasă definitivă, nu este suficientă pentru reținerea cazului de revizuire prev. de art. 394 lit. d C.pr.penală
Așa fiind, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C.pr.penală, Curtea va respinge ca apelul revizuientului M. I. ca nefondat, obligându-l, potrivit art. 192 pct. 2 C.pr.penală, la 500 lei în favoarea statului reprezentând cheltuieli judiciare în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Respinge ca nefondat apelul declarat de condamnatul M. I. împotriva sentinței penale nr. 42 din 25 aprilie 2013 a Tribunalului C. .
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare
Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la pronunțare. Pronunțată în ședință publică din 5 noiembrie 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |||
V. | V. A. | L. | H. | L. C. |
Red.V.V.A./_ .
Dact.H.C./3 ex./_ . Jud.fond: R. Mornăilă.
| ← Decizia penală nr. 181/2013. Omor | Sentința penală nr. 2/2013. Omor → |
|---|
